Trăirea în Hristos si mărturisirea Lui în lumea contemporană. Scopuri si
obiective în cadrul catehezei si a educatiei religios – morale
“Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine” (Galateni 2, 20).
Este menirea noastră să purcedem la atingerea acestui scop “lăsându-L pe
Hristos să ia chip în acţiunile noastre personale şi sociale”. În acest fel
elevii pot fi responsabilizaţi cu privire la faptele şi preocupările lor, pot
fi îndrumaţi să se raporteze mereu la principiile creştine. Soloviov învăţa şi
îndemna ca “înainte de a te hotărî la un pas cu o oarecare importanţă pentru
viaţa personală şi socială, să-ţi chemi în suflet chipul moral al lui Hristos,
să te cercetezi şi să-ţi răspunzi: ar face El acest pas, sau - cu alte cuvinte
- l-ar saluta sau nu, m-ar binecuvânta dacă îl fac sau nu”.
Finalitatea orei de
religie are în vedere convertirea personală, trăirea credinţei şi
conştientizarea apartenenţei elevilor la o comunitate de cult şi de credinţă
organizată>> (Vasile Timiș)
„… poruncit
vouă” (Matei 28, 19-20). Porunca de a împlini această chemare nu se reduce la o
lucrare pur liturgică prin botez și la una informativă prin însușirea
adevărurilor de credință, ci este și o activitate educativă. Prin să păzească
toate, se arată un îndemn spre trăirea învățăturii primite, deoarece predarea
religiei nu constă în prezentarea unei simple învățături, ci a unei învățături
care se cere transpusă în viață. Prin educația religioasă, profesorul trebuie
să-i conducă pe elevi spre clarificarea sensului vieții lor și spre formarea
convingerii că scopul educativ este esențialul creștinismului. Astfel elevii
pot fi conduși la o stare în care sufletul lor este gata să primească influența
Revelației divine și să se dăruiască lui Dumnezeu ca unicului Stăpân al vieții
noastre, așa cum ne îndeamnă ectenia: “toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu
să o dăm”>> (Sebastian Șebu, Metodica…)
<<În viziunea
ortodoxă, misiunea creştină nu se reduce doar la simpla vestire a Evangheliei
ci totodată “misiunea vizează încorporarea şi creşterea oamenilor ca membri ai
Bisericii – trupul lui Hristos, până la măsura vârstei plinătăţii Lui < Până
vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la
starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii în
Hristos>(Efes 4,13)” (Bel, Valer), exigenţele misiunii vizează atât
întoarcerea fiecăruia către Dumnezeu cât şi vieţuirea tuturor într-un duh
creştin autentic, în Duhul Evangheliei lui Hristos>> (Vasile Timiș)
Scopurile
şi obiectivele
(Pr.prof. S.Şebu & prof. Monica şi Dorin Opriş, Metodica predării religiei):
Scopuri:
Scopuri:
1. informativ (vizează
raţiunea),
2. formativ (simţurile
afective);
3.
educativ
(conlucrarea primelor două, prin voinţă).
Leg.
cu obiectivele cognitive, afective şi voliţionale (docere, delectare,
flectere);
a)
informativ
+ cognitiv – rațiunea
b)
formativ
+ afectiv – sentimental
c)
educativ
+ volitiv – voința
Obiective:
Ob. cadru (generale),
de ex. „Cunoaşterea şi iubirea lui Dumnezeu, în vederea mântuirii sufletului);
Ob. de referinţă (pe
ani de studiu: la sfârşitul cl. I, elevii vor şti să…);
Ob. operaţionale (pe
lecţii: la sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili să…);
Teologic vorbind, toate scopurile
şi obiectivele vizează mântuirea (= desăvârşirea), cf. Ef 4, 13: „… vom ajunge
la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea
bărbatului desăvârşit”. Altfel spus: formarea caracterului moral creştin (Pr.
D. Călugăr, Caracterul religios moral-creştin).
Scopul informativ (pentru o credință
luminată) constă în transmiterea de către profesor a adevărurilor de credință
și morale (asimilarea de către elevi a unor cunoștințe din învățăturile Sfintei
Scripturi și ale Sfinților Părinți), pe care elevii, însușindu-le și
aplicându-le în viață (atât în interesul personal, cât și în interesul
semenilor și al Bisericii), să ajungă la desăvîrșire (la dobândirea mântuirii
sufletului).
Scopul formativ (formarea
caracterului moral-religios) urmărește pregătirea morală și spirituală a
elevilor prin dezvoltarea rațiunii, sentimentului și voinței acestora
(dezvoltarea facultăților sufletești în vederea desăvârșirii). Prin educația
religioasă se urmărește formarea caracterului religios-moral, dar aceasta nu se
poate realiza fără un volum de cunoștințe religioase. Trebuie realizat deci un
echilibru între informativ și.formativ.
Scopul educativ urmărește dezvoltarea
la elevi a convingerii că viața creștină autentică este căutarea lui Dumnezeu,
permanent, cu dorința de a ajunge la cunoașterea Lui și la desăvârșirea
sufletului lor. Acest ideal fiind scopul suprem al educației religioase,
trebuie să fie urmărit de către fiecare elev și după terminarea perioadei de
școlarizare, până la sfârșitul vieții.
Obiectivele cadru ale religiei se
definesc prin raportarea obiectivelor ariei curriculare “Om și societate“ la
finalitățile învățământului obligatoriu și la specificul disciplinei de
învățământ. Ele se referă la formarea unor capacități și atitudini specifice
religiei și sunt urmărite de-a lungul mai multor ani de studiu.
Obiectivele cadru ale religiei sunt:
1.cunoașterea
și iubirea lui Dumnezeu, ca fundament al mântuirii și desăvârșirii omului;
2.cunoașterea
și folosirea adecvată a limbajului din sfera valorilor religioase;
3.cunoașterea
învățăturilor Sfintei Scripturi, a tradițiilor religioase și a istoriei
Bisericii;
4.formarea
virtuților creștine și consolidarea deprinderilor de comportament
moral-religios;
5.educarea
atitudinilor de acceptare, înțelegere și respect față de cei de alte credințe
și convingeri.
Aceste obiective vor fi transpuse
în termeni de acțiuni sau manifestări observabile cu ajutorul obiectivelor de
referință și al obiectivelor operaționale.
Obiectivele de referinta se definesc prin
raportarea obiectivelor cadru la conținutul disciplinei de învățământ la
nivelul unui an de studiu și la nivelul conținuturilor învățării. Aceste
obiective specifică rezultatele așteptate ale învățării și urmăresc progresia
în achiziția de competențe și cunoștințe de la un an de studiu la altul.
De exemplu, raportând obiectivul
cadru 4 la conținutul educației religioase la nivelul clasei a III-a și la
nivelul conținuturilor învățării, avem ca obiective de referință: La sfârșitul
clasei a III-a, elevii vor fi capabili
4.1.să
evidențieze care sunt datoriile unui creștin față de Dumnezeu și față de
semenii săi;
4.2.să
formuleze aprecieri asupra comportamentului unor personaje biblice din Vechiul
Testament.
Obiectivele operaționale sunt enunțuri cu
caracter finalist, concret, care detaliază obiectivele cadru și de referință la
nivelul unei unități de conținut/lecții/activități de învățare (La sfârșitul
lecției, elevii vor fi capabili să…), precum și pe domenii psihologice/clase
comportamentale (precizarea obiectivelor operaționale, care sunt obiective
concrete, observabile și măsurabile, se face folosind verbe din domeniile
cognitiv – să explice, să definească, să compare, etc. – afectiv – să fie de
acord, să aibă curiozitatea, etc. – volițional – să perceapă, să reacționeze,
să intenționeze, etc.)
Obiective
cognitive –
ce cunoștințe, deprinderi, capacități, abilități trebuie să-și însușească elevul
Obiective
afective –
vizează formarea de interese/motivații, atitudini, convingeri și sentimente
Obiective
voliționale/psihomotorii
– desemnează mișcări reflexe, fizice, capacități perceptive, abilități motrice
(dexteritate manuală, etc.), mișcări expresive, deprinderi de comunicare
nonverbală.
În elaborarea și formularea
obiectivelor operaționale (La sfârșitul lecției, elevii vor fi capabili…) se
parcurg trei etape:
1.
precizarea sarcinii de învățare (…să desprindă învățătura despre Dumnezeu
Tatăl…);
2.precizarea
condiției de realizare a sarcinii de învățare (…în urma lecturării textului
Crezului…);
3.
precizarea performanței minim-acceptabile/criteriului de succes/modului de
evaluare (…folosind cel puțin două din atributele Lui).
În predarea religiei, un rol important îl
au obiectivele formativ-educative.
Ele evidențiază finalitățile educației religioase în ceea ce privește
comportamentul elevilor în viața de creștin. În formularea lor se va preciza o
singură schimbare de comportament, condiția de realizare a acesteia și
criteriul de succes (Exemplu:
elevii să-și exprime dorința de a face fapte bune fără a fi îndemnați de
părinți sau profesori, ori de câte ori au prilejul).
Aceste obiective privesc în mod
deosebit latura afectivă și volițională a personalității elevilor. Se
precizează în legătură cu conținutul fiecărei lecții, dar se urmăresc pe
parcursul mai multor ani de studiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu