Evanghelia dupa Matei

Evanghelia dupa Matei

1. Autorul: apostolul Matei, fost vameș în Capernaum;

a) Marcu și Luca spun că Domnul a chemat de la vamă, ca să-i urmeze, pe Levi, dar cum în listele apostolilor nu apare niciun Levi, rezultă că Matei și Levi sunt una și aceeași persoană (Matei = Cel dăruit, Teodor); de bucurie, Matei a dat o masă în cinstea Mântuitorului, cu care prilej Iisus a fost acuzat că stă la masă cu vameșii și cu păcătoșii, și că desconsideră rânduiala postului (Matei 9);

b) a propovăduit Evanghelia mai întâi în Palestina până la începutul persecuției lui Irod Agripa; tradiția spune că pe când se gândea să părăsească Palestina, a scris o evanghelie în limba aramaică pentru comunitățile creștine de aici (după Eusebiu și Ieronim, originalul Evangheliei ar fi fost descoperit de Panten, pe la anul 200, în India sau Arabia răsăriteană, dus aici de apostolul Bartolomeu).

2. Autenticitatea:

α) autorul este iudeu din Palestina, căci cunoaște perfect țara, istoria, datinile, instituțiile și mentalitatea iudeilor din Palestina, ca și cărțile Vechiului Teatament, din care citează deseori;

β) autorul trebuie să fi fost chiar un apostol, date fiind amănuntele pe care ni le oferă privind viața și activitatea Domnului;

γ) autorul trebuie să fi fost chiar Apostolul Matei, din următoarele considerente: din smerenie se trece al 8-lea în lista apostolilor, spre deosebire de Marcu și Luca, unde apare pe locul 7; își dă apelativul infamant de „vameș”, prin care vroia să-și arate smerenia; folosește termeni exacți: „banul birului” (numit de Marcu și Luca doar dinar), „drahma pentru templu”.

3. Limba: limba ebraică (de fapt în limba aramaică sau dialectul siro-haldaic).

4. Adresanții: dat fiind că Evanghelia a fost scrisă în limba aramaică, putem deduce că ea a fost adresată iudeilor din Palestina, care vorbeau această limbă. Aceeași concluzie rezultă și dacă vom compara Evanghelia după Matei (adresată iudeilor care cunoșteau topografia Țării Sfinte, datinile și profețiile Vechiului Testament) cu Evanghelia după Marcu, adresată romanilor, necunoscători ai tradițiilor iudaice (de exemplu, vorbind despre spălarea mâinilor înainte de masă, Matei nu dă nicio explicație, pe când Marcu dă explicații referitoare la acest ritual; tot așa se întâmplă când ambii evangheliști vorbesc despre termenul „corban”, despre localități cum ar fi Betania, Betsaida, Arimateea, etc.).

5. Timpul și locul scrierii Evangheliei:

a) timpul: în primăvara sau vara anului 43;

b) locul: Ierusalimul sau un alt oraș al Palestinei în care locuia Apostolul Matei în acel timp.

6. Cuprinsul:

a) împărțirea: are 28 capitole și se împarte în:

V  partea I-a (Matei 1-4), care cuprinde genealogia lui Iisus, Nașterea Sa, activitatea lui Ioan Botezătorul, Botezul Domnului, întreita ispitire;

V  partea a II-a (Matei 4-18), care descrie activitatea Mântuitorului în Galileea;

V  partea a III-a (Matei 19-28), care descrie activitatea lui Iisus în drum spre Ierusalim, la Ierusalim înainte de Paști, apoi Patimile, moartea, Învierea și arătările Domnului după Înviere;

b) caracteristicile principale ale Evangheliei:

α) grupează în pericope compacte cuvântările și minunile Mântuitorului, în detrimentul ordinei cronologice: predica de pe munte (Matei 5-7), o serie de minuni (Matei 8-9), predica de pe lac (Matei 13), o nouă serie de minuni (Matei 14-15), etc.;

β) evenimentele mai importante din viața lui Iisus sunt legate de proorociile Vechiului Testament care s-au împlinit în persoana Mântuitorului.