Misiunea crestină si aspectele ei. Misiunea crestină si aspectele ei (definire, temeiuri biblice si teologice)

Misiunea crestină si aspectele ei. Misiunea crestină si aspectele ei (definire, temeiuri biblice si teologice)

1. Introducere:

Misiunea creştină constă în trimiterea Bisericii în lume în vederea vestirii Evangheliei şi a lucrării mântuitoare a lui Iisus Hristos.

Misiunea creştină are ca finalitate “integrarea oamenilor în Împărăţia lui Dumnezeu, întemeiată prin lucarea mântuitoare a lui Iisus Hristos, inaugurată ca anticipare a ei în Biserică prin pogorârea Duhului Sfânt, Împărăţie care se va manifesta în plenitudinea ei la a doua venire a lui Hristos întru slavă” (Bel, Valer)

Misiunea face parte din însuşi planul lui Dumnezeu de mântuire a lumii, “ea se întemeiază pe universalitatea mântuirii şi desăvârşirii în Hristos şi participarea la trimiterea lui Hristos în lume” (Bel. Valer)
Fiecare creştin care îşi mărturiseşte credinţa, o trăieşte şi o păstrează curată devine un misionar deoarece “misionarismul creştin se realizează prin Biserică de către membrii clerului, dar şi alte persoane, în familie, şcoală, asociaţii etc” (P.F. Daniel)

Transmiterea dreptei credinţe se face printr-o predare explicită, strucurată şi sistematică în cadrul unui program de predici, cateheze, ore de religie. Harul botezului, deşi unic, trebuie conştientizat mereu pentru a fi actualizat în viaţa credincioşilor.

În cadul orelor de religie credinţa nu se predă şi nu se învaţă din perspectiva îmbogăţirii elevilor în ceea ce prioveşte cultura generală, ci spre a deschide sufletul lor spre cunoaşterea lui Dumnezeu şi spre o viaţă în care ei să observe şi să urmeze principiile şi valorile creştine. Pentru transmiterea şi păstrarea dreptei credinţe preotul împreună cu profesorul de religie au misiunea de a desfăşura un program sistematic al activităţilor catehetice şi de îndrumare moral – duhovnicească a elevilor.

2. Definitie:

În viziunea ortodoxă, misiunea creştină nu se reduce doar la simpla vestire a Evangheliei ci totodată “misiunea vizează încorporarea şi creşterea oamenilor ca membri ai Bisericii – trupul lui Hristos, până la măsura vârstei plinătăţii Lui < Până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii în Hristos>(Efes 4,13)” (Bel, Valer), exigenţele misiunii vizează atât întoarcerea fiecăruia către Dumnezeu cât şi vieţuirea tuturor într-un duh creştin autentic, în Duhul Evangheliei lui Hristos.

3. Dimensiunea misionara a educatiei religioase:

Dimensiunea misionară a educaţiei religioase vizează pe lângă instruirea tinerilor în ceea ce priveşte elementele de doctrină şi istorie creştină şi îndrumarea tinerilor spre împărtăşirea cu Sfintele Taine. Sfânta Liturghie este o înaintare împreună spre Împărăţia lui Dumnezeu şi în acelaşi timp un loc în care creştinii se pregătesc pentru misiune (Bel, Valer). Trimiterea liturgică cu pace să ieşim invită la mărturia evanghelică a tuturor, cheamă la convertire şi la iubirea aproapelui.

4. Forme concrete ale misiunii : prezenţa, proclamarea, participarea, rugăciunea şi cateheza:

a. Prezenţa. Chiar dacă este posibil şi câteodată binevenită vestirea Evangheliei prin mijloace mass-media nimic nu poate suplini eficacitatea şi pragmatismul prezenţei personale. Mântuitorul îşi trimite apostolii să propovăduiască Evanghelia în mod direct , atenţionându-i că vor fi primiţi de unii şi respinşi de alţii.
Prezenţa şi implicarea personală a preotului şi profesorului de religie în vestirea Evangheliei se contituie într-o formă de iubire agapică faţă de cei care vor primi mesajul evanghelic.

b. Proclamarea. Apostolul Petru îşi fundamentează activitatea apostolică spunând: noi nu putem să nu vorbim cele ce am văzut şi auzit (F. Ap. 4,20). Mesajul pe care trebuie să-l aducă Biserica l-am putea defini ca fiind vestea cea bună a Împărăţiei lui Dumenzeu, în conformitate cu acest mesaj, avem menirea de a aduce la cunoştinţă creştinilor în general şi tinerilor în special faptul că Dumnezeu împărăţeşte asupra Universului, asupra neamurilor, asupra celor vii şi asupra celor morţi.

c. Participarea. Proclamarea Evangheliei implică participarea concretă la viaţa celor care ne ascultă. Mântuitorul a spus: Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor, M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima, să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi (Luca 4,18).

Avem aici o percepţie a celor sărăciţi în duh, a trăi cu cei săraci înseamnă a trăi în comuniune cu ei, într-un plan care depăşeşte anumite repere sociologice sau civice. În mediile în care sărăcia şi lipsurile sunt cauza păcatelor, în mediile atinse de corupţie, imoralitate, droguri, alcoolism, lipsă de educaţie, avem o obligaţia să îndemnăm la întoarcere la penitenţă, la observarea şi ghidarea noastră după principiile evanghelice.
Căile de implicare şi participare la viaţa şi problemele credincioşilor sunt diferite, în funcţie de situaţiile date. Sfântul Apostol Pavel îndemna: cu cei slabi m-am făcut slab, ca pe cei slabi săi dobândesc; tuturor toate m-am făcut, ca, în orice chip să mântuiesc pe unii (I Cor. 9,22).

d. Rugăciunea. Vestirea Evangheliei ţine de pregătirea noastră în vederea aceptării harului Duhului Sfânt. El poate pregăti atât inimile noastre, în vederea vestirii Evangheliei cât şi inimile ascultătorilor în vederea receptării mesajului evanghelic. W. Thomas aprecia că “este mai important să stăm de vorbă o oră cu Dumnezeu cu privire la cineva şi doar zece minute să-i vorbim acestei persoane despre Dumnezeu”.

e. Catehizarea. În general predica şi ora de religie sunt receptate ca un apel de suflet, dar totuşi ca un apel care se adresează atât sentimentelor cât şi voinţei şi raţiunii. Orice predică, cateheză sau oră de religie are şi un aspect pedagogic, doarece învăţarea în sens biblic are valenţe emoţionale, raţionale şi volitive.
In acest scop s-au infiintat birouri speciale de catehizare la nivelul ficarei arhiepiscopii, protoierii, parohii. De amintit programul catehetic “Hristos impartasit copiilor”.