Ca fenomen biologic moartea înseamnă despărţirea sufletului de trup. Trupul se intoarce in pamant, iar sufletul la Dumnezeu care l-a dat (Eccles 12, 7).
Moartea nu este privită de toţi oamenii la fel:
- cei care cred că viaţa încetează o dată cu moartea trupească este un fapt îngrozitor
- pentru cei bolnavi înseamnă o eliberare
- concepţia creştină dă vieţii alt sens, este considerată uşa de trecere spre o nouă viaţă, trecerea la comuniunea cu Hristos.
Boala, suferinta si moartea sunt urmarile păcatului strămoşesc. Cum ar fi aratat lumea daca oamenii nu ar fi murit niciodata? O lume in care boala si suferinta nu ar avea sfarsit! Imaginati-va cum ar fi sa ai langa tine un om bolnav de cancer in faza terminala de mii de ani… si poate si fara maini si picioare… Ar fi fost groaznic! Din acest punct de vedere moartea este o binecuvantare!
Moartea marchează limita până când omul işi poate pregăti mântuirea. Viata noastra este scoala in care invatam limbajul vietii vesnice, este scoala in care invatam sa comunicam cu Dumnezeu si sa ramanem in comuniune cu El. Moartea este examenul final pe care il dam cu dreptul Judecator.
Dacă moartea este despărţirea sufletului de trup, Învierea este unirea din nou a sufletului cu trupul cu care a vieţuit pe pământ. Aşadar, prin Înviere se reface persoana umană intreagă.
Argumente Scripturistice
24. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă.
25. Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce vor auzi vor învia.
26. Căci precum Tatăl are viaţă în Sine, aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţă în Sine;
27. Şi I-a dat putere să facă judecată, pentru că este Fiul Omului.
28. Nu vă miraţi de aceasta; căci vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui,
29. Şi vor ieşi, cei ce au făcut cele bune spre învierea vieţii şi cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii.
30. Eu nu pot să fac de la Mine nimic; precum aud, judec; dar judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut la voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis. (In. 5, 24-30)
Iata si un dialog a lui Iisus cu saducheii, care constituiau o grupare religioasa importanta a vremii, insa care negau orice existenta a vietii de dincolo, orice credinta in invierea mortilor precum si existenta lumii ingerilor si a demonilor:
23. În ziua aceea, s-au apropiat de El saducheii, cei ce zic că nu este înviere, şi L-au întrebat,
24. Zicând: Învăţătorule, Moise a zis: Dacă cineva moare neavând copii, fratele lui să ia de soţie pe cea văduvă şi să ridice urmaşi fratelui său.
25. Deci erau, la noi, şapte fraţi; şi cel dintâi s-a însurat şi a murit şi, neavând urmaş, a lăsat pe femeia sa fratelui său.
26. Asemenea şi al doilea şi al treilea, până la al şaptelea.
27. În urma tuturor a murit şi femeia.
28. La înviere, deci, a cărui dintre cei şapte va fi femeia? Căci toţi au avut-o de soţie.
29. Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.
30. Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer.
31. Iar despre învierea morţilor, au n-aţi citit ce vi s-a spus vouă de Dumnezeu, zicând:
32. "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov"? Nu este Dumnezeul morţilor, ci al viilor.
33. Iar mulţimile, ascultându-L, erau uimite de învăţătura Lui.
(Matei 22, 23-33)
În Vechiul Testament avem multe texte în care se face trimitere la învierea viitoare. Cele mai importante dintre ele sunt:
„Morţii Tăi vor trăi şi trupurile lor vor învia! Deşteptaţi-vă, cântaţi de bucurie, voi cei ce sălăşluiţi în pulbere! Căci roua Ta este rouă de lumină şi din sânul pământului umbrele vor învia” Isaia 26,19;
„Şi mulţi dintre cei care dorm în ţărâna pământului se vor scula, unii la viaţă veşnică, iar alţii spre ocară şi ruşine veşnică.” Daniel 12, 2;
„Căci Dumnezeu va judeca toate faptele ascunse, fie bune, fie rele.” Iezechiel 12, 14;
„Dar eu ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că El, în ziua cea de pe urmă, va ridica iar din pulbere această piele a mea ce se destramă.” Iov 19,25;
„1. Fost-a mâna Domnului peste mine şi m-a dus Domnul cu Duhul şi m-a aşezat în mijlocul unui câmp plin de oase omeneşti,
2. Şi m-a purtat împrejurul lor; dar iată oasele acestea erau foarte multe pe faţa pământului şi uscate de tot.
3. Şi mi-a zis Domnul: "Fiul omului, vor învia, oasele acestea?" Iar eu am zis: "Dumnezeule, numai Tu ştii aceasta".
4. Domnul însă mi-a zis: "Prooroceşte asupra oaselor acestora şi le spune: Oase uscate, ascultaţi cuvântul Domnului!
5. Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu oaselor acestora: Iată Eu voi face să intre în voi duh şi veţi învia.
6. Voi pune pe voi vine şi carne va creşte pe voi; vă voi acoperi cu piele, voi face să intre în voi duh şi veţi învia şi veţi şti că Eu sunt Domnul".
7. Proorocit-am deci cum mi se poruncise. şi când am proorocit, iată s-a făcut un vuiet şi o mişcare şi oasele au început să se apropie, fiecare os la încheietura sa.
8. Şi am privit şi eu şi iată erau pe ele vine şi crescuse carne şi pielea le acoperea pe deasupra, iar duh nu era în ele.
9. Atunci mi-a zis Domnul: "Fiul omului, prooroceşte duhului, prooroceşte şi spune duhului: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Duhule, vino din cele patru vânturi şi suflă peste morţii aceştia şi vor învia!"
10. Deci am proorocit eu, cum mi se poruncise, şi a intrat în ei duhul şi au, înviat şi mulţime multă foarte de oameni s-au ridicat pe picioarele lor.
11. Şi mi-a zis iarăşi Domnul: "Fiul omului, oasele acestea sunt toată casa lui Israel. Iată ei zic: "S-au uscat oasele noastre şi nădejdea noastră a pierit; suntem smulşi din rădăcină".
12. De aceea prooroceşte şi le spune: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Iată, Eu voi deschide mormintele voastre şi vă voi scoate pe voi, poporul Meu, din mormintele voastre şi vă voi duce în ţara lui Israel.
13. Astfel veţi şti că Eu sunt Domnul, când voi deschide mormintele voastre şi vă voi scoate pe voi, poporul Meu, din mormintele voastre.
14. Şi voi pune în voi Duhul Meu şi veţi învia şi vă voi aşeza în ţara voastră şi veţi şti că Eu, Domnul, am zis aceasta şi am făcut", zice Domnul.” Iezechiel 37, 1-14.
Prin urmare, Iisus confirma si intareste credinta oamenilor din vechime. Oricum, cunostintele lor despre viata de dincolo erau revelate pe cale supranaturala de Dumnezeu profetilor.
După Înviere trupurile vor fi duhovniceşti şi nemuritoare, asemănătoare trupului Domnului de după Învierea Sa: „se seamănă trupul Întru stricăciune, înviază Întru nestricăciune; se seamănă Întru necinste, Înviază Întru slavă; se seamănă Întru slăbiciune, Înviază Întru putere; se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc” (1 Cor. 15, 42-44).
Trupurile drepţilor inviaţi vor fi nemuritoare, nestricăcioase, pline de putere, spirituale, pline de slavă.
Trupurile celor păcătoşi vor fi şi ele nemuritoare şi nestricăcioase, însă sensibile la chinuri şi suferinţe şi Într-o stare permanentă de dezarmonie.
La inviere, trupurile nu vor mai avea defectele corporale pe care le-au avut in viaţă, nu vor mai avea nevoi fizice: hrana, imbracaminte groasa sau subtire, medicamente, etc. Modelul invierii noastre este invierea Mantuitorului. Trupul Mantuitorului la Invierea Sa avea calitati deosebite: dispare din mijlocul apostolilor Luca si Cleopa, intra prin usile incuiate la ucenici, se inalta la ceruri. Iisus mananca un fagure de miere doar ca sa demonstreze ucenicilor ca nu e naluca, insa trupul sau indumnezeit nu mai avea nevoie de hrana.
Hristos, prin moartea si invierea Sa a indumnezeit trupul omenesc dandu-ne si noua posibilitatea indumnezeirii prin impartasirea cu Sfintele Taine.
Aici gasiti textul de mai sus in formate word si pdf:
Aici gasiti fisele de lectura:
