B.O.R. azi
A. 1.
Învățământul teologic:
a) Învățământul
seminarial:
După 1989, Seminariile și-au îndreptat programa spre învățământul liceal
(filologic), ele primind numele de Seminarii Teologice Liceale Ortodoxe și
fiind subordonate, pe lângă Biserică, și Ministerului Învățământului, ceea ce
oferă absolvenților șansa de a urma cursurile oricărei facultăți din țara noastră.
Numărul acestor seminarii a sporit astăzi de la 6 la 39: în Arhiepiscopia
Bucureștilor două (Nifon Mitropolitul și Sf. Filofteia pentru fete), apoi la
Constanța, Tulcea, Târgoviște, Buzău (unul pentru băieți și unul pentru fete),
Câmpulung-Muscel, Curtea de Argeș, Galați, Slobozia, Turnu Măgurele, Giurgiu,
Iași, Botoșani, Dorohoi, Mănăstirea Neamț, Mănăstirea Agapia, Piatra Neamț,
Suceava, Romani, Huși, Brașov, Făgăraș, Cluj Napoca, Alba Iulia, Beiuș, Zalău,
Oradea, Baia Mare, Satu Mare, Craiova, Târgu Jiu, Drobeta Turnu Severin,
Râmnicu Vâlcea, Timișoara, Arad, Caransebeș, Mănăstirea Prislop; b)
Învățământul universitar: Prin Legea pentru regimul general al Cultelor din
1948 întreg învățământul teologic ortodox a trecut sub îndrumarea Bisericii
(sub controlul Departamentului Cultelor); au fost desființate majoritatea
facultăților de teologie. Facultatea de Teologie din București se reînființează
ca Institut Teologic de grad universitar, iar Academiile teologice de la Sibiu
și Cluj devin și ele Institute Teologice. În 1952 Institutul de la Cluj se
desființează prin contopirea cu cel de la Sibiu. Așadar, rămân doar două
Institute Teologice în toată țara: în București (pentru Mitropoliile
Ungrovlahiei, Moldovei și Olteniei) și în Sibiu (pentru Mitropoliile Ardealului
și Banatului). Din 1990, învățământul teologic universitar s-a dezvoltat prin
reintegrarea institutelor teologice în universitățile de stat, reînființarea
unor facultăți desființate de comuniști, înființarea unor noi facultăți ori
secții de teologie, organizarea pe specializări cum ar fi: Teologie Pastorală,
Teologie–Litere, Teologie–Asistență Socială, Teologie–Patrimoniu Cultural,
Teologie–Istorie. Astfel, în 1990 au fost reînființate Institutele Teologice
din Cluj-Napoca și Iași, care au fost integrate în cadrul universităților de
stat în 1992, ca Facultăți de Teologie. În 1991 au fost reînființate ca
Facultăți de Teologie vechile Academii teologice din Oradea și Arad. Tot în
1991, Institutele Teologice din București și Sibiu au fost integrate în cadrul
universităților de stat ca Facultăți de Teologie. Au mai fost înființate
Facultăți de Teologie la Alba Iulia, Pitești, Baia Mare (1991), Craiova,
Târgoviște (1992); specializări de Teologie–Litere în cadrul universităților
din Constanța (1992), Timișoara, Galați (1993); specializarea Teologie–Istorie
la Caransebeș (1998), în cadrul universității din Reșița, în amintirea vechii
Academii teologice din Caransebeș. Astfel, astăzi există 11 facultăți de
teologie în întreaga Țară (București, Constanța, Târgoviște, Pitești, Iași,
Sibiu, Alba Iulia, Cluj-Napoca, Oradea, Craiova, Arad) și 4 Departamente de
Teologie Ortodoxă în cadrul unor universități de stat (Galați, Baia Mare.
Timișoara, Caransebeș).
2. Religia în
școală:
Prin Legea învățământului din 1948, religia a fost scoasă din școlile de
stat, iar cele confesionale au fost naționalizate. Evenimentele din decembrie
1989 ne-au oferit şansa de a reintroduce religia în cadrul curriculumului, la
toate gradele învăţământului preuniversitar.
Un prim pas a fost făcut în 1990, când între Ministerul Învăţământului şi
Secretariatul de Stat pentru Culte s-a încheiat un protocol cu privire la
introducerea educaţiei moral-religioase în învăţământul de stat, câte o oră la
două săptămâni, cu statut de disciplină opţională şi facultativă.
În anul 1991 s-a prevăzut în Constituţia României, articolul 32, aliniatul
(7), că Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor
specifice fiecărui cult. În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat
şi garantat prin lege. Abia în 1995, când a fost votată Legea Învăţământului
(Legea 84/1995) s-a stipulat obligativitatea religiei pentru clasele I-IV,
pentru gimnaziu religia era cuprinsă doar în formă opţională, iar pentru licee
şi şcoli profesionale religia avea un statut facultativ. Ordonanţa de Urgenţă
nr. 36/1997, pentru modificarea şi completarea Legii Învăţământului nr.
84/1995, în articolul 9, aliniatul (1), precizează că Planurile-cadru ale
învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ Religia ca
disciplină şcolară, parte a trunchiului comun. Elevul, cu acordul părinţilor
sau al tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia şi confesiunea.
Aliniatul (2) preciza că La solicitarea scrisă a părinţilor sau a tutorelui legal
instituit, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz,
situaţia şcolară se încheie fără această disciplină. În mod similar se
procedează şi pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat
condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină. Statutul
Personalului Didactic, în articolul 136, aliniatul (1), stipulează că:
Disciplina Religie poate fi predată numai de personal abilitat, în baza
protocoalelor încheiate între Ministerul Învăţământului şi cultele religioase
recunoscute oficial de stat.
Actualmente, în România sunt
încadraţi la Ministerul Educaţiei şi Cercetării peste 12.000 de profesori de
religie, și un număr de aproximativ 3 milioane de elevi studiază religia.
3. Presa bisericească:
Activitatea editorială, publicistică şi tipografică în Patriarhia Română se desfăşoară
potrivit prevederilor Statului pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii
Ortodoxe Române (art. 59-162) şi ale Regulamentului Organelor Centrale
(art.178-192), încadrându-se în Institutul Bibilic şi de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române. Aceasta este principala instituţie prin care se elaborează, se
tipăresc şi se difuzează publicaţiile bisericeşti. În prezent, în Patriarhia
Română, în afara Institutului Biblic, mai funcţionează un număr însemnat de
tipografii eparhiale, precum şi alte tipografii patronate de mănăstiri sau
chiar de parohii.
Activitatea publicistică
teologică se concretizează prin editarea a zeci de reviste şi publicaţii
periodice bisericeşti centrale, eparhiale, parohiale şi mănăstireşti.
Dintre acestea amintim câteva:
ü Buletinul Oficial
Biserica Ortodoxă Română, Revista de Teologie Ortodoxia, Revista Facultăţilor
de Teologie Studii Teologice, Periodicul bilunar Vestitorul Ortodoxiei (acestea
fiind editate la Centrul Patriarhal);
ü Revista mitropolitană
Glasul Bisericii, Anuarul Facultăţii de Teologie din Bucureşti, Almanahul
bisericesc (editate la Arhiepiscopia Bucureştilor);
ü Revista Mitropolitană
Teologia şi Viaţa, Buletinul Oficial Candela Moldovei (editate la Arhiepiscopia
Iaşilor);
ü Revista Mitropolitană
Revista Teologică, Periodicul Telegraful Român (editate la Arhiepiscopia
Sibiului);
ü Revista Mitropolitană
Mitropolia Olteniei, Periodicul de spiritualitate, informare şi atitudine
Cetatea Creştină, Analele Facultăţii de Teologie din Craiova (editate la
Arhiepiscopia Craiovei), etc.
Acest gen de publicaţii teologice
apar în majoritatea centrelor eparhiale.
Alături de mijloacele de educaţie
religioasă publicitare trebuie să amintim şi posturile de radio proprii:
% Trinitas, Renaşterea
(patronat de Arhiepiscopia Clujului),
% Reîntregirea (patronat
de Arhiepiscopia Alba Iuliei),
% Mitropolia Olteniei
(post de radio on-line, cu sediul central în Craiova).
Din iniţiativa Preafericitului
Părinte Patriarh Daniel, în octombrie 2007 a luat fiinţă „Centrul de Presă
BASILICA” al Patriarhiei Române, din care fac parte: postul de radio TRINITAS; postul de televiziune TRINITAS TV;
publicaţiile: Ziarul Lumina, Lumina de duminică şi Vestitorul Ortodoxiei;
Agenţia de ştiri BASILICA şi Biroul de Presă şi Comunicaţii al Patriarhiei
Române.
B. Activitatea
social-filantropică:
a) La scurt timp după abolirea
dictaturii ateiste, Biserica şi-a revendicat dreptul său tradiţional privind organizarea şi acordarea asistenţei
religioase. Prin protocoale bilaterale, ulterior, prin Legea Învăţământului
s-a reglementat asistenţa şi educaţia religioasă în şcoală. Concomitent, a fost
organizată asistenţa religioasă în cadrul armatei, penitenciarelor, spitalelor,
azilelor, orfelinatelor, căminelor de copii şi bătrâni, etc.;
b) Activitatea social-filantropică este asigurată de asistenţi
sociali teologi, preoţi misionari şi lucrători sociali, care îşi desfăşoară
activitatea în cadrul Birourilor de Asistenţă Socială. Dintre așezămintele de
ocrotire socială menţionăm: Centrul de Asistenţă Medicală Sfinţii Cosma şi
Damian din Galaţi, Cantinele Sociale Sfântul Fanurie, Sfânta Filofteia şi
Sfinţii Împăraţi din Eparhia Dunării de Jos, Centrul de Ocrotire Socio-Medicală
a Vârstnicilor Defavorizaţi din Caransebeş, Centrul de zi pentru copiii cu risc
de abandon şcolar Sfântul Mucenic Ciprian din Ocna Mureş – jud. Alba, etc.
Programele de asistenţă socială din cuprinsul eparhiilor au avut ca beneficiari
îndeosebi copiii aflaţi în dificultate, bătrânii şi familiile sărace. Aceste
programe au în vedere îngrijirea la domiciliu a copiilor orfani sau abandonaţi
şi a bătrânilor singuri nedeplasabili, asistarea şi consilierea persoanelor
dependente de droguri, îngrijirea la domiciliu a bolnavilor incurabil,
prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, oferirea de alimente prin
cantinele şi brutăriile sociale, etc. Asistenţa socială la nivelul
Administraţiei Patriarhale: În cadrul Sectorului Biserica şi Societatea, la
nivel central funcţionează Biroul de Asistenţă Socială care, pe lângă
activităţile de coordonare şi monitorizare a acţiunilor social-filantropice
desfăşurate în cuprinsul eparhiilor, derulează programe sociale, având ca
obiectiv: acordarea de ajutoare financiare şi materiale pentru copii orfani şi
abandonaţi, bătrâni, familii sărace, etc. Aceste programe se desfășoară, unele
pe o durată de 6-12 luni, altele cu prilejul marilor sărbători creştine şi a
altor evenimente. În toate aceste acţiuni au fost implicate, în mod activ,
asociaţii şi fundaţii care funcţionează cu binecuvântarea Sfântului Sinod sau a
ierarhilor eparhioţi, dintre care amintim: Asociaţia Frăţia Ortodoxă, Asociaţia
Oastea Domnului, Societatea Naţională a Femeilor Ortodoxe din România,
Asociaţia Diaconia, etc.
Activitatea acestor organizaţii
s-a concretizat în acţiuni umanitare şi vizite la centrele de plasament,
orfelinate şi azile, organizarea de pelerinaje la mănăstirile din ţară şi
străinătate, organizarea de centre misionare pentru tineret, editarea şi
difuzarea unor publicaţii creştine şi a cărţilor de rugăciune, organizarea de
conferinţe pe diferite teme actuale, acţiuni de promovare a relaţiilor de
colaborare şi parteneriat cu organizaţii interne şi internaţionale, etc.
Instituţii sociale aflate sub directa îndrumare a Bisericii Ortodoxe Române:
121 de centre pentru copii, 35 de centre pentru vârstnici, 106 cantine sociale
și brutării, 52 de centre de diagnostic și tratament, cabinete medicale și
farmacii sociale, 23 de centre de consiliere și asistență a familiilor aflate
în dificultate, 2 centre pentru victimele traficului de ființe umane. Biserica
Ortodoxă Română asigură asistenţă socială permanentă pentru aproximativ 270.000
de persoane.
În situaţii de calamităţi
naturale, Biserica Ortodoxă Română desfăşoară campanii umanitare la nivel
naţional, pentru sprijinul imediat al celor afectaţi. De asemenea, în
parteneriat cu autorităţile centrale şi locale şi cu organizaţii
non-guvernamentale, atât interne, cât şi internaţionale, Biserica Ortodoxă
Română este implicată în derularea unor programe naţionale privind: combaterea
violenței domestice, prevenirea traficului de persoane, prevenirea consumului
de droguri, prevenirea răspândirii HIV-SIDA, integrarea și incluziunea socială
a categoriilor defavorizate (persoane cu disabilități, șomeri, etc.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu