Religia ca
disciplină de învățământ
1. Locul și rolul disciplinei
religie la nivelul învățământului preuniversitar:
Educaţia religioasă constituie un
aspect important al misiunii Bisericii în lume. Activitatea învăţătorească a
Bisericii a fost rânduită de Însuşi Mântuitorul Hristos, pentru ca oamenii să
cunoască voia Lui şi să o împlinească. Prin demersul educaţional din cadrul
orelor de religie, Biserica vine în ajutorul societăţii în ansamblul ei, promovând
dragostea, prietenia, pacea, înţelegerea, întrajutorarea şi cooperarea între
semeni, toate acestea constituind principiile de bază ale credinţei creştine.
Alături de multe alte
transformări economice, politice şi sociale, anul 1990 a adus cu sine şi posibilitatea
unor reforme şi transformări în plan religios. Una dintre noile realităţi
religioase o constituie şi introducerea religiei în şcolile laice, educaţia
religioasă fiind una din problemele de substanţă ale societăţii în ansamblul ei
şi totodată ale politicii educaţionale.
Astăzi religia și-a câştigat un
loc în cadrul sistemului de învăţământ. În cadrul ariei curriculare Om şi
societate, religia ierarhizează şi structurează conţinuturile educaţionale din
perspectiva valorilor şi a moralei creştine. Predarea Religiei în şcoală
constituie un act misionar-sacramental, dar totodată are conotaţii educaţionale
profunde. Cunoaştera propriilor valori religioase reprezintă o formă de
securizare culturală, un semn de civism şi culturalitate.
Educaţia religioasă invită la
reflecţie, la autocunoaştere, la o convertire la lumea valorilor. Valorile
religioase au darul de a aduce comuniunea între oameni, de a solidariza membrii
unei comunităţi. Ultimii ani au dovedit că prezenţa religiei în şcoală este
necesară nu numai pentru Biserică, ci şi pentru societatea românească în
ansamblul ei, care a câştigat prin acest act de dreptate atât accesul la
propria-i spiritualitate, cât şi un instrument esenţial în procesul de educare
al tinerei generaţii. Pentru spaţiul românesc, credinţa creştină a acţionat ca
un factor de coagulare şi de perpetuare al neamului. A fi iniţiat religios,
însemnă şi a fi educat, înseamnă a avea capacitatea de a spori şi continua
educaţia.
2. Baza
legislativă a predării religiei în școală:
a) Un prim pas: în 1990, între
Ministerul Învățământului şi Ştiinţei şi Secretariatul de Stat pentru Culte s-a
încheiat un protocol cu privire la introducerea educaţiei moral-religioase în
învăţământul de stat: câte o oră la 2 săptămâni de educație moral-religioasă,
obiect de învăţământ, cu statut de disciplină opţională şi facultativă, este
inclusă în orar şi se desfăşoară în şcoli.
b) În 1991, în Constituţia
României, articolul 32, alin (7), se afirmă că Statul asigură libertatea
învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. În
şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege.
c) Abia în anul 1995 când a fost
votată Legea Învăţământului (Legea nr. 84/1995) s-a stipulat obligativitatea
religiei pentru clasele I-IV, pentru gimnaziu religia era cuprinsă doar în
formă opţională, iar pentru licee şi şcoli profesionale religia avea un statut
facultativ.
d) Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 36/1997, pentru modificarea şi completarea Legii Învățământului nr. 84/1995,
în art 9, alin(1), precizează că Planurile-cadru ale învăţământului primar,
gimnazial, liceal şi profesional includ Religia ca disciplină şcolară, parte a
trunchiului comun. Elevul, cu acordul părinţilor sau al tutorelui legal
instituit, alege pentru studiu religia şi confesiunea. Alin(2) preciza că La
solicitarea scrisă a părinţilor sau a tutorelui legal instituit, elevul poate
să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situaţia şcolară se încheie
fără această disciplină. În mod similar se procedează şi pentru elevul căruia,
din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor
la această disciplină.
e) Ordinul nr. 3670 din 2001, cu
privire la aplicarea Planurilor-cadru de învăţământ pentru liceu în anul şcolar
2001-2002, la art(5) prevede: Conform articolului 9 din Legea Învăţământului,
planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional
includ religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun. Elevul, cu
acordul părinţilor sau al tutorelui legal instituit, alege pentru studiu
religia şi confesiunea. La solicitarea scrisă a părinţilor sau a tutorelui
legal instituit, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acestă
ultimă situaţie, elevul îşi va alege în locul disciplinei Religie o disciplină
opţională. (Aici Timiș remarcă: „Legislaţia ar putea fi îmbunătăţită dacă
aliniatul (2) al Ordinului nr. 3670/din 2001, ar fi modificat în următoarea
variantă: în cazul refuzului de a participa la ora de religie elevul va
participa la un opţional propus de către profesorul de religie. Se pot propune
opţionale înrudite cu religia, cum ar fi: Istoria Religiilor, Elemente de
iconografie, Muzică bisericească, Arhitectura şi pictura creştină etc. În acest fel s-ar
elimina concurenţa neloială”). Cele două acte normative (Legea Învăţământului
şi Ordinul 3670) poziţionează Religia ca disciplină şcolară, parte a
trunchiului comun, aria curriculară Om şi Societate. În această situaţie
disciplina Religie nu mai are un statul opţional şi devine opţională disciplina
aleasă în locul Religiei.
f) Este îmbucurător faptul că şi
Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 5723/2003 include Religia pentru toate specializările din învăţământul
preuniversitar.
g) Statutul Personalului
Didactic, în articolul 136, aliniatul (1) stipulează că: Disciplina Religie
poate fi predată numai de personal abilitat, în baza protocoalelor încheiate
între Ministerul Învăţământului şi cultele religioase recunoscute oficial de
stat.
h) Diferitele soluţii ale
problemei relaţiei între religie şi educaţie în cadrul sistemului de învăţământ
depind de conturarea şi structurarea raportului dintre Biserică şi Stat. O
problemă care se va ivi în viitor va fi cea a şcolilor confesionale. Prin noua
Constituţie statul asigură posibilitatea înfiinţării de către diferite culte a
şcolilor confesionale. Articolul 32 alineatul (5) prevede că Învăţământul de
toate gradele se desfăşoară în unităţi de stat, particulare şi confesionale, în
condiţiile legii.
i) Legea 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor
prevede în art.32, alin (1): În învățământul de stat și particular, predarea
religiei este asigurată prin lege cultelor recunoscute.
j) în noua Lege a Educației
Naționale, propusă în 2009, la
articolul 18 se prevedea: (1) Planurile-cadru ale învăţământului primar,
gimnazial și liceal includ Religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului
comun. Elevul, cu acordul părinţilor sau al tutorelui legal instituit, alege
pentru studiu religia şi confesiunea. (2) La solicitarea scrisă a elevului
major, respectiv a părinților sau a tutorelui legal instituit pentru elevul
minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situaţia
şcolară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează şi pentru
elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru
frecventarea orelor la această disciplină. (3) Disciplina Religie poate fi
predată numai de personal didactic calificat,conform prevederilor prezentei
legi și abilitat în baza protocoalelor încheiate între Ministerul Educației,
Cercetării și Inovării şi cultele religioase recunoscute oficial de stat.
3.
Programa școlară: structură, importanță:
a) Programele școlare sunt documente oficiale
elaborate de Ministerul Educației Naţionale şi Consiliul
Naţional pentru Curriculum, şi stabilesc: modelul curricular (prezintă o
imagine sintetică a structurii interne a disciplinei, semnificativă pentru
procesul de predare-învăţare); obiectivele cadru (sunt obiectivele care se
subordonează idealului educaţional şi finalităţilor educaţiei şi se armonizează
cu cele ale altor discipline conexe; ele indică schimbările în comportamentul
elevilor la care ar trebui să ducă studiul disciplinei, pe nivele de
şcolaritate); obiectivele de referinţă (reprezintă rezultatele la care ar
trebui să ducă studiul disciplinei la nivelul fiecărui an de studiu);
activităţile de învăţare (sunt exemple ale unor demersuri ce conduc la
învăţarea, întărirea şi dezvoltarea capacităţilor prevăzute de către obiective;
conţinuturile învăţării (sunt mijloace prin care se urmăreşte atingerea
obiectivelor cadru şi de referinţă propuse; unităţile de conţinut sunt
organizate fie tematic, fie în conformitate cu domeniile constitutive ale
obiectelor de studiu); recomandările făcute profesorilor; standardele
curriculare de performanţă pentru ciclurile de învăţământ (sunt sisteme de
referinţă comune pentru toţi elevii vizând sfârşitul unui nivel de şcolaritate,
sunt folosite la evaluarea calităţii procesului de învăţare şi au caracter
normativ).
b) Programa şcolară pentru disciplina
Religie este elaborată de către fiecare cult, avizată de Secretariatul de Stat pentru
Culte şi aprobată de Ministerul Educaţiei Naţionale. Elaborarea noilor programe
de Religie – Cultul Ortodox s-a realizat având în vedere următoarele aspecte:
utilizarea modelului de proiectare curriculară centrată pe competenţe, model
care permite asigurarea continuităţii şi progresiei de la o clasă la alta, dar
şi continuitatea cu programele de Religie pentru ciclul primar şi cele pentru
liceu; asigurarea coerenţei la nivelul ariei curriculare Om şi societate, prin
corelarea cu schimbările intervenite la nivelul celorlalte programe şcolare;
recomandarea unor valori şi atitudini care să completeze dimensiunea cognitivă
a învăţării cu cea morală, din perspectiva finalităţilor educaţiei, dar şi a
disciplinei Religie; contribuţia competenţelor-cheie din aria curriculară Om şi
societate la profilul de formare al absolventului învăţământului obligatoriu,
în mod deosebit la competenţe care vizează: comunicarea, participarea la
rezolvarea problemelor comunităţii, învăţarea eficientă. Disciplina Religie are
un rol deosebit de important în formarea personalităţii elevilor, în formarea
unor deprinderi şi abilităţi necesare pentru a le asigura accesul la învăţarea
pe toată durata vieţii şi integrarea activă într-o societate bazată pe
cunoaştere. Scopul studierii Religiei este acela de a forma personalităţi în
concordanţă cu valorile creştine, prin integrarea cunoştinţelor religioase în structurarea
de atitudini moral-creştine şi prin aplicarea învăţăturii de credinţă în viaţa
proprie şi a comunităţii.
Disciplina
Religie ––
Cultul Ortodox face parte din aria curriculară ”Om şi societate” şi i se alocă
o oră/săptămână în trunchiul comun pentru toate nivelurile de învăţământ.
Competenţele
generale se
definesc pe obiect de studiu şi se formează pe durata învatamântului gimnazial.
Ele au un grad ridicat de generalitate si complexitate şi au rolul de a orienta
demersul didactic către achiziţiile finale dobândite de elev prin învatare.
Pentru fiecare an de studiu, programa
propune competenţe specifice, deduse
din competenţele generale; ele reprezintă achiziţii-cheie ale învăţării.
Conţinuturile sunt organizate tematic şi
au grade diferite de complexitate. Profesorii vor acorda fiecărei teme, numărul
de ore pe care îl consideră necesar, astfel încât să trateze în mod adecvat
toate acele probleme, pe care le au în vedere în construirea lecţiilor. Un
conţinut poate fi tratat în una sau mai multe lecţii, conform deciziei
profesorului. Ordinea temelor poate fi schimbată în funcţie de nevoile concrete
ale activităţii didactice, în măsura în care nu se modifică sensul programei.
COMPETENŢE
GENERALE:
1) Cunoaşterea şi iubirea lui Dumnezeu ca fundament al
desăvârşirii şi mântuirii omului;
2) Utilizarea adecvată a limbajului din sfera
valorilor religioase în diferite contexte de comunicare;
3) Manifestarea valorilor şi a cunoştinţelor religioase în propriile atitudini şi comportamente;
4) Cooperarea cu ceilalţi în rezolvarea unor
probleme teoretice şi practice, în cadrul
diferitelor grupuri;
5) Aplicarea învăţăturii de credinţă în viaţa personală şi a comunităţii. Programa şcolară odată aprobată este obligatorie. Manualele şcolare sunt alcătuite pe baza programelor şcolare.
- Manualele școlare. Auxiliarele didactice și importanța lor:
Manualul
şcolar
este un document școlar alcătuit pe baza programei
şcolare. În cuprinsul lui se prezintă atât cunoștințe,
cât şi activităţi care trebuie desfăşurate de către elevi pentru asimilarea
acestora. Manualul de religie se alcătuieşte în conformitate cu principiile
didactice şi catehetice, cu scopurile propuse şi cu strategiile didactice
folosite în activitatea educativă. Pentru fiecare temă din manual, profesorul
repartizează una sau mai multe ore, în funcție de gradul de
dificultate al conţinutului învăţării şi de specificul clasei.
Manualul este instrument de lucru
atât pentru profesor, cât şi centru elevi. Pentru profesor, manualul este un
instrument de orientare în ceea ce priveşte conţinutul, deoarece trebuie să
adapteze sistemul metodologic la particularităţile elevilor. Întrucât în
programa şcolară pot interveni modificări, profesorul va utiliza manualul în
scopul atingerii obiectivelor propuse de programă. Pentru elevi, este un izvor
important de cunoştinţe, un mijloc de perfecţionare a cunoştinţelor, un
stimulent în dezvoltarea interesului şi curiozităţii, un ghid în formarea
priceperilor şi deprinderilor de muncă individuală. Manualul poate fi utilizat la
toate tipurile de lecţie, împreună cu diferite mijloace de învăţământ.
Alături de manual, în predarea
religiei pot fi utilizate şi alte lucrări: Mica Biblie,Micul Catehism,Vieţile
Sfinţilor etc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu