MITROPOLITUL GRIGORIE DASCĂLUL al Ungrovlahiei (1823-1829, 1833-1834)

MITROPOLITUL GRIGORIE DASCĂLUL al Ungrovlahiei (1823-1829, 1833-1834)

În 1790, tânărul elev Gheorghe părăsește Academia de la Sf. Sava din București, plecând împreună cu doi călugări la mănăstirea Neamț, unde este tuns în monahism cu numele Grigorie de însuși starețul Paisie, și dat în ascultare lui Gherontie, unul din cei doi călugări cu care venise; mai târziu este hirotonit ierodiacon.

Mitropolitul Ungrovlahiei, Dositei Filitti, cere starețului de la Neamț să-i trimită doi părinți traducători de limbă greacă, iar Grigorie și Gherontie, ajunși din nou la București, tipăresc două din traducerile lor:

•   “Carte folositoare de suflet” (1799) 
• “Chiriacodromionul” mitropolitului grec Nichifor Teotokis (1801).

Reîntorși la Neamț, noul mitropolit Veniamin Costachi le cere sa facă noi traduceri, așa încât mai apar la Iași lucrările:

•  “Întrebări și răspunsuri” ale Sfântului Atanasie (1803),
•  “Tâlcuire la cele patru Evanghelii” a lui Teofilact al Ohridei (1805),
•  “Dogmatica” Sfântului Ioan Damaschin (1806).

După moartea lui Gherontie, Grigorie, rămas singur, continuă activitatea în tipografia înființată de mitropolitul Veniamin, tipărind, printre altele, în 1816, o traducere a teologului grec Atanasie din Paros, “Adunare pe scurt a dumnezeieștilor dogme ale credinței”.

Vine din nou la București, mai întâi la Antim și apoi la Căldărușani. La îndemnul mitropolitului Dionisie Lupu (ultimul mitropolit de sub fanarioți), traduce și tipărește la București:

%  “Cele șase cuvinte despre preoție” ale Sf. Ioan Gură de Aur (1820)

%  “ Cuvântul despre preoție” al Sf. Grigorie de Nazianz (1821).

Activitatea ca mitropolit:

După retragerea în 1821 a mitropolitului Dionisie Lupu, scaunul vacant este ocupat abia în 1823, când Grigorie Ghica, primul domn „pământean” după 1821, alege din cei trei candidați propuși pe ierodiaconul Grigorie de la Căldărușani. Ca mitropolit, Grigorie Dascălul:

•   completează scaunele vacante ale eparhiilor sufragane cu vlădici români
•   oprește abuzurile din Biserică
•   înființează seminarii teologice în fiecare eparhie
•    numește egumeni români în mănăstirile închinate Locurilor Sfinte, urmărind plătirea datoriilor și refacerea acestor mănăstiri lăsate în paragină.
•   continuă traducerile din Sfinții Părinți,
•   în 1827 tipărește o “Învățătură pre scurt pentru nunți”, cu explicarea gradelor de rudenie, foarte necesară preoților.
•   În 1828, cu ajutorul mitropolitului Grigorie, s-a tipărit la București prima traducere a “Tetraevanghelului” în limba bulgară.
•   Între 1828 și 1834, Principatele Române intră sub ocupație rusească, mitropolitul Grigorie ajungând în 1828 locțiitor de domn (caimacam), în locul lui Grigorie Ghica, fugit din țară.
•   În 1829 însă, autoritățile rusești îl trimit în surghiun la Chișinău.
•   Întors în 1832, este oprit la Buzău într-un nou surghiun, dar aici înființează o tipografie unde scoate câteva din traducerile sale, între care și două lucrări ale Sf. Ioan Gură de Aur, toate fiind împărțite „în dar”.
•   Abia în 1833 revine la București ca mitropolit. Începe repararea Catedralei mitropolitane, tipărirea primului volum din “Viețile Sfinților” la tipografia înființată de el la Căldărușani, dar toate acestea nu le poate vedea terminate.

Moare în 1834, fiind îngropat la Căldărușani.

Este canonizat în 2006, fiind pomenit pe 22 iunie.