Faptele Apostolilor

Faptele Apostolilor

1. Autorul și autenticitatea cărții:

α) autorul spune în prolog că a mai scris o carte în care vorbește despre viața și activitatea Domnului până la Înălțarea Sa la cer, și i-a dedicat-o lui Teofil. Cum despre Înălțarea Domnului se vorbește doar în Evangheliile lui Marcu și Luca, iar despre Teofil doar la Luca, rezultă că autorul Faptelor Apostolilor este Luca;

β) limba greacă aleasă a cărții Faptelor Apostolilor nu mai este egalată decât de limba greacă a Evangheliei lui Luca;

γ) atât în Evanghelia lui Luca, dar și în Faptele Apostolilor, se vede același autor cult, care îmbină istoria creștinismului cu istoria imperiului roman, amintind împărați romani, tetrarhi, proconsuli, procuratori, școli filosofice, precum și mentalitatea diferitelor personaje și a grupurilor sociale;

δ) Luca a fost unul dintre colaboratorii apropiați ai Apostolului Pavel, și acest lucru se vede și în cartea Faptelor Apostolilor, care îi dedică Apostolului Pavel 3/5 din cuprinsul său, folosind expresii comune cu Apostolul, dar și idei fundamentale ale propovăduirii pauline, cum ar fi îndreptarea prin credință, fără faptele Legii mozaice, universalitatea mântuirii, etc.; în plus, autorul folosește persoana întâi plural și redă amănunte pe care numai un apropiat al Apostolului Pavel le putea ști;

2. Adresanții: cartea Faptelor Apostolilor este adresată lui Teofil, fiind a doua scriere pe care i-o adresează, așa cum rezultă din primul verset; dacă în Evanghelie i se adresează cu formula de politețe „prea puternice”, semn că era doar simpatizant al creștinismului, în Faptele Apostolilor i se adresează cu formula familiară „O, Teofile”, de unde putem deduce că între timp se convertise.

3. Locul și timpul alcătuirii cărții:

a) locul: Roma, unde își avea domiciliul Teofil;

b) timpul: cartea nu a putut fi scrisă mai târziu de anul 63, pentru că în acest caz ar fi trebuit să consemneze despre procesul și eliberarea Apostolului, dar nici înainte de anul 63, când a fost scrisă Evanghelia a treia, prima carte a lui Luca adresată lui Teofil.

4. Motivele și scopul scrierii cărții: Fiind adresată aceluiași Teofil, căruia îi adresase înainte și Evanghelia, cu scopul de a-l informa cât mai documentat asupra vieții și activității Mântuitorului Hristos, putem presupune că scopul autorului este și de data aceasta de a-l informa pe Teofil cât mai amănunțit asupra istoriei Bisericii creștine, accentuând caracterul universal al creștinismului, puterea și înrâurirea sa asupra iudeilor și a neamurilor.

6. Cuprinsul: Cartea are 28 de capitole și se împarte în două părți:

a) partea I (1-12), în care se expune faptul istoric al întemeierii Bisericii creștine și răspândirea creștinismului în mediul iudaic;

b) partea II (13-28): răspândirea creștinismului în lumea păgână (greco-romană).

Istorisirea îmbrățișează un spațiu temporal de peste trei decenii, de la Înălțarea la cer a Mântuitorului și până la sfârșitul primei captivități romane a Sf. Apostol Pavel (anii 30-63).