PROFETUL IEREMIA

PROFETUL IEREMIA

Ieremia (=Domnul l-a izgonit pe poporul Său), - profetul Noului Legământ - fiul preotului Hilchia din Anatot, a activat ca profet între anii 627-586, deci până la dărâmarea Ierusalimului, vreme de 40 de ani, sub domniile succesive a 5 regi: Iosia (17 ani), Ioahaz (3 luni), Ioachim (11 ani), Iehonia (3 luni) și Sedechia (11 ani), găsindu-și sfârșitul fie în Egipt, ucis cu pietre, după o tradiție, fie în robia Babilonului, după o altă tradiție.

Pe plan extern, imperiul asirian se prăbușește (Ninive cade în anul 612), locul său fiind luat de imperiul babilonian (caldeean), condus din anul 605 de Nabucodonosor. Pe plan intern, după regii idolatri Manase și Amon, regele Iosia începe o reformă a cultului, la care colaborează și profetul Ieremia: Iar Domnul mi-a zis: "Vesteşte toate cuvintele acestea în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului şi zi: ascultaţi cuvintele legământului acestuia şi le împliniţi!" (Ieremia 11). Din păcate, fiii lui Iosia la domnie (Ioahaz, Ioachim și Sedechia) nu au mai ascultat de spusele profetului.

Astfel, în vremea regelui Ioachim, profetul Ieremia primește poruncă de la Dumnezeu să scrie profețiile rostite de el din zilele lui Iosia, regele lui Iuda, și până-n ziua de azi, cu scopul de a determina pe rege și pe întregul popor să se pocăiască. Ieremia fixează în scris, cu ajutorul ucenicului său Baruh, profețiile sale, pe care acesta le citește înaintea celor de la curte. Mâniat, regele Ioachim arde cartea profetului, care nu se descurajează însă, ci dictează din nou lui Baruh, din memorie, profețiile arse de rege, adăugând la acestea și profeția pedepsirii regelui Ioachim pentru fapta sa: "Aşa zice Domnul: Tu ai ars cartea aceasta, zicând: Pentru ce ai scris în ea: Va veni îndată regele Babilonului şi va pustii ţara aceasta şi va pierde oamenii şi dobitoacele din ea? De aceea, aşa zice Domnul despre Ioiachim, regele lui Iuda: Nu va mai fi din el urmaş care să şadă pe scaunul lui David; trupul lui va fi aruncat în arşiţa zilei şi în frigul nopţii și-l voi pedepsi pe el şi neamul lui şi slugile lui pentru nedreptatea lor; voi aduce asupra lor şi asupra locuitorilor Ierusalimului şi asupra oamenilor lui Iuda tot răul pe care l-am rostit asupra lor şi ei n-au ascultat" (Ieremia 36). Ca urmare, în 605 Nabucodonosor cucerește Ierusalimul, impune tribut lui Ioachim și deportează în Babilon o parte a tinerei nobilimi, printre care și pe Daniel, ceea ce a însemnat începutul celor 70 de ani de captivitate preziși de Ieremia în capitolul 25: "Toată ţara aceasta va fi pustiită şi jefuită; popoarele acestea vor sluji regelui Babilonului şaptezeci de ani". După câțiva ani, Ioachim refuză să plătească tributul impus, de aceea Nabucodonosor pustiește țara, îl pedepsește pe rege, iar în 597 fiul său, Iehonia, după doar trei luni de domnie, este deportat în Babilon cu o bună parte din nobilimea țării.

Noul rege Sedechia, deși este sfătuit de profetul Ieremia să se supună lui Nabucodonosor, pentru că acesta îndeplinește o poruncă dumnezeiască, va asculta de falșii profeți, întemnițând pe Ieremia și punându-și nădejdea în ajutorul egiptenilor. De aceea, după un asediu de 8 luni, Nabucodonosor cucerește în 586 Ierusalimul, dărâmă zidurile cetății și templul și duce populația în exil.

Pe plan religios, importanța lui Ieremia este tot atât de mare ca și cea a lui Isaia. Profetul accentuează teza că sacrificiile și cultul întreg au valoare numai în funcție de sentimentele morale; nici chiar templul nu poate salva Ierusalimul de distrugere (Ieremia 7). Ca și Isaia, Ieremia învață că ajutorul trebuie așteptat de la Dumnezeu, nu de la alianțe politice, asemănând ajutorul de la Dumnezeu cu un izvor de apă vie: "Că două rele a făcut poporul Meu: pe Mine, izvorul apei celei vii, M-au părăsit, şi şi-au săpat fântâni sparte, care nu pot ţine apă" (Ieremia 2).

Dumnezeu este atotprezent (Poate oare omul să se ascundă în loc tainic, unde să nu-l văd Eu, zice Domnul? Au nu umplu Eu cerul şi pământul, zice Domnul? – Ieremia 23) și atotputernic, răsplătind fiecăruia după faptele sale (O, Doamne Dumnezeule, Tu ai făcut cerul şi pământul cu puterea Ta cea mare şi cu braţ înalt şi pentru Tine nimic nu este cu neputinţă! Tu arăţi milă la mii şi pedepseşti fărădelegile părinţilor în sânul copiilor lor după ei... ochii Tăi sunt deschişi asupra tuturor căilor fiilor oamenilor, ca să dai fiecăruia după căile lui şi după roadele faptelor lui – Ieremia 32). Popoarele îndeplinesc planurile Providenței Sale. Nabucodonosor este instrumentul voinței divine; de el se servește Dumnezeu pentru a-l pedepsi pe poporul Său pentru fărădelegile sale.

Pentru a anunța pedepsele de la Dumnezeu asupra poporului, profetul folosește în capitolul 18 simbolul olarului și al vasului sfărâmat. Simbolul vasului de lut modelat de către olar după voința sa arată că Dumnezeu poate schimba amenințările dacă poporul își recunoaște vina și se căiește. Simbolul vasului sfărâmat arată soarta poporului. După ce, în capitolul 25, profetul anunță captivitatea babilonică de 70 de ani, în capitolele 30-33, împreună cu profețiile mesianice, poporului pocăit i se vestește restaurarea. Printr-o acțiune simbolică (cumpărarea unei țarine din Anatot de către profetul închis), se prezice eliberarea poporului și întoarcerea lui din captivitate (Ieremia 32).

Profeții mesianice din cartea lui Ieremia:

1. Ierusalimul, loc de întâlnire al popoarelor:

"În vremea aceea Ierusalimul se va numi tronul Domnului şi toate popoarele se vor aduna acolo pentru numele Domnului şi nu se vor mai purta după pofta inimii lor" (Ieremia 3).

2. Păstorul cel bun:

"Voi aduna rămăşiţele turmei Mele din toate ţările prin care le-am risipit, le voi întoarce la staulele lor şi vor naşte şi se vor înmulţi. Voi pune peste acestea păstori, care le vor paşte şi ele nu se vor mai teme, nici se vor mai speria, nici se vor mai pierde, zice Domnul. Iată vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David Odraslă dreaptă şi va ajunge rege şi va domni cu înţelepciune; va face judecată şi dreptate pe pământ. În zilele Lui, Iuda va fi izbăvit şi Israel va trăi în linişte; iată numele cu care-L voi numi: Domnul-dreptatea-noastră!" (Ieremia 23).

3. Noul Legământ (Berith chadașa):

"Iată vin zile, zice Domnul, când voi încheia cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda legământ nou. Însă nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinţii lor în ziua când i-am luat de mână, ca să-i scot din pământul Egiptului. Acel legământ ei l-au călcat... Dar iată legământul pe care-l voi încheia cu casa lui Israel, după zilele acela, zice Domnul: Voi pune legea Mea înăuntrul lor şi pe inimile lor voi scrie şi le voi fi Dumnezeu, iar ei Îmi vor fi popor. Şi nu se vor mai învăţa unul pe altul şi frate pe frate, zicând: "Cunoaşteţi pe Domnul", că toţi de la sine Mă vor cunoaşte, de la mic până la mare, zice Domnul, pentru că Eu voi ierta fărădelegile lor şi păcatele lor nu le voi mai pomeni" (Ieremia 31: 31-34).

4. Preoția veșnică:

"În zilele acelea şi în vremea aceea voi ridica lui David Odraslă dreaptă şi aceea va face judecată şi dreptate pe pământ. În zilele acelea Iuda va fi izbăvit şi Ierusalimul va trăi fără primejdie. Şi Odraslei aceleia I se va pune numele: "Domnul - dreptatea noastră". Că aşa zice Domnul: Nu va lipsi lui David bărbat care să şadă pe scaunul casei lui Israel. Şi preoţii-leviţi nu vor avea lipsă de bărbat care să stea înaintea feţei Mele şi să aducă în toate zilele arderi de tot, să aprindă tămâie şi să săvârşească jertfe" (Ieremia 33).

Profetul Ieremia este primul care a anunțat, în cuvinte clare, încheierea unui Nou Legământ care va trebui să-l înlocuiască pe cel de pe muntele Sinai. El accentuează că Noul Legământ, spre deosebire de cel Vechi, va avea un caracter de sfințenie și de unire mai apropiată cu Dumnezeu.

Autoritatea cărții lui Ieremia este în afară de orice îndoială. Mântuitorul Hristos, atunci când alungă vânzătorii din templu spune: Scris este: Casa Mea, casă de rugăciune se va chema, dar voi ați făcut-o peșteră de tâlhari (Matei 21), referindu-se la profetul Ieremia care spune: Templul acesta, asupra căruia s-a chemat numele Meu, n-a ajuns el oare, în ochii voştri, peşteră de tâlhari? Iată, Eu am văzut aceasta, zice Domnul (Ieremia 7). De asemenea, cu ocazia uciderii pruncilor de către Irod, evanghelistul Matei, în capitolul 2, amintește de profeția lui Ieremia: Aşa zice Domnul: Glas se aude în Rama, bocet şi plângere amară. Rahila îşi plânge copiii şi nu vrea să se mângâie de copiii săi, pentru că nu mai sunt (Ieremia 31). La fel în cazul cumpărării țarinei olarului, în Matei 27: "Atunci s-a împlinit cuvântul spus de Ieremia proorocul, care zice: "Şi au luat cei treizeci de arginţi, preţul celui preţuit, pe care l-au preţuit fiii lui Israel, și i-au dat pe Ţarina Olarului, după cum mi-a spus mie Domnul".

Viața lui Ieremia este o tragedie zguduitoare. Peste 40 de ani, cu credință neclintită, el și-a servit poporul și patria sa. Lovit de cei mari și de cei mici, vrăjmășit de mai-marii preoților, deși era de neam preoțesc, prigonit de regi și mereu în conflict cu falșii profeți, Ieremia și-a păstrat credința puternică în Dumnezeu și conștiința vie a chemării sale, ridicându-se la o noblețe sufletească și la o înălțime morală vrednică de admirat.