B.O.R. intre anii 1945-1989

B.O.R. intre anii 1945-1989

A. Ierarhi și preoți în închisorile comuniste:

1. Situația generală:

• desființarea asociațiilor preoțești și de mireni (Oastea Domnului, Frăția Ortodoxă Română, etc.);
• întreruperea legăturilor cu diaspora ortodoxă românească;
• desființarea în 1948 a așezămintelor bisericești caritativ-filantropice, a asistenței religioase și cultului în spitale, azile, cazărmi, închisori;
• scoaterea în 1948 a religiei din școli;
• suprimarea în 1948 a periodicelor bisericești (cu excepția Telegrafului român);
• desființarea Facultății de Teologie din Suceava (refugiată de la Cernăuți), a 4 Academii Teologice din Ardeal și Banat (cu excepția celei de la Sibiu, devenită Institut), a Academiei de Muzică Religioasă din București, a tuturor seminariilor din Muntenia și Moldova;
• desființarea unor eparhii și a unor posturi de arhierei-vicari (20 de ierarhi puși în retragere până în 1948);
• pensionarea în 1950, la 47 de ani, a episcopului Nicolae Popoviciu de la Oradea, care criticase regimul în predici și ceruse catehizarea tineretului; controlul, din 1948, asupra tuturor slujitorilor Bisericii, prin inspectorii de culte și ofițerii de Securitate;
• desființarea în 1959, prin decretul 410, a mai multor mănăstiri și schituri ortodoxe, sute de călugări și călugărițe fiind scoși cu forța din ele; desființarea în 1959 a celor două seminarii pentru călugărițe, de la Agapia și Horezu, și exmatricularea tuturor studenților din Institutele Teologice (din același an nici călugării nu au mai fost primiți); demolarea în București (mai ales după 1980) a peste 20 de biserici, unele monumente istorice sau de artă (mănăstirile Cotroceni, Văcărești și Pantelimon, bisericile Sf. Vineri, Sf. Spiridon-Vechi, Biserica Enei, Biserica Albă-Postăvari, Sf. Treime, Dudești, etc.).

2. Preoți în închisorile comuniste:

Sute de preoți ortodocși au fost arestați și anchetați, aruncați în închisori (Jilava, Pitești, Aiud, Gherla), trimiși să lucreze la canalul Dunăre - Marea Neagră, deportați în Siberia. Această acțiune a început sporadic în 1945, a continuat cu duritate între 1948-1952, apoi în 1959, și s-a încheiat în 1964, când au fost eliberați toți deținuții politici.

a) profesori de teologie (în închisori și la Canal): București: Nichifor Crainic, Teodor M. Popescu, Dumitru Stăniloae; Chișinău: Ioan Savin, Constantin Tomescu; Arad: Ilarion Felea (mort la Aiud); Cluj: Liviu Munteanu (mort la Aiud), Alexandru Filipașcu (mort la Canal);

b) preoți-călugări: arhimandriții Benedict Ghiuș, Sofian Boghiu, Roman Braga, Felix Dubneac, frații Vasile Vasilache și Haralambie Vasilache; starețul Gherasim Ițcu; ieromonahii Daniil Sandu Tudor (poet, ziarist, mort la Aiud), Arsenie Papacioc, Antonie Plămădeală; ierodiaconul Bartolomeu Valeriu Anania;

c) preoți de mir: Dumitru Iliescu-Palanca din București (mort la Aiud), Dumitru Bălașa din Craiova, Constantin Galeriu din Ploiești, Florea Mureșan din Cluj (mort la Aiud);

d) deportați în Siberia: preotul basarabean Vasile Țepordei, asistentul Ion V. Georgescu de la Facultatea de Teologie din București;

e) executați în 1959 (pentru că sprijiniseră mișcările de partizani din munți): preoții argeșeni Nicolae Andreescu, Ion Constantinescu, Ion Drăgoi;

f) arestarea și întemnițarea unor episcopi uniți sau romano-catolici, precum și a unor preoți catolici sau pastori protestanți.
B. Activitatea culturală:

1. Activitatea patriarhilor din această perioadă:

a) Justinian Marina (1948-1977):

①  reorganizarea în 1948 a învățământului teologic;

①  în 1949 apar revistele „Ortodoxia” și „Studii teologice”;

①  se reeditează Biblia sinodală în 1968 și 1975;

①  patriarhul Justinian publică 12 volume de „Apostolat social”, cu cuvântările și pastoralele sale;

①  în 1950 se hotărăște canonizarea unor sfinți români și generalizarea cultului unor sfinți cu moaște la noi în țară (canonizarea se va face abia în 1955);

①  se restaurează zeci de biserici-monumente de artă, se ridică altele noi;

b) Iustin Moisescu (1977-1986):

②  ca mitropolit la Iași desfășoară o activitate gospodărească și culturală de excepție, restaurează zeci de monumente istorice și de artă din Arhiepiscopia Iașilor, îndrumă tipărirea mai multor lucrări privind arta bisericească, precum și a revistei „Mitropolia Moldovei și Sucevei”;

②  ca patriarh inițiază apariția în 1979 a colecției „Părinți și scriitori bisericești”, îndrumă tipărirea de noi manuale și lucrări teologice;

②  lucrări publicate: „Sf. Scriptură și interpretarea ei în opera Sf. Ioan Hrisostom” (1942), „Originalitatea parabolelor Mântuitorului” (1945), „Activitatea Sf. Apostol Pavel în Atena” (1946), „Ierarhia bisericească în epoca apostolică” (1955); traduce „Simbolica” lui Hristu Andrutsos (1955);

c) Teoctist Arăpașu (din 1986):

③  publică numeroase studii, conferințe, cuvântări, o parte strânse în volumele „Pe treptele slujirii creștine”;

③  publică o lucrare despre mitropolitul Iacob Putneanul;

③  din inițiativa sa apare într-o ediție critică Dumnezeiasca Liturghie a mitropolitului Dosoftei (1980), precum și câteva monografii despre monumentele istorice din Moldova;

③  ca patriarh continuă activitatea editorială și culturală a predecesorilor săi; în 1988 se retipărește „Biblia” de la București (din 1688);

2. Învățământul teologic din această perioadă:

In cele două Institute Teologice rămase în toată țara (cel din București, pentru Mitropoliile Ungrovlahiei, Moldovei și Olteniei, și cel din Sibiu, pentru Mitropoliile Ardealului și Banatului) au activat numeroși profesori de o înaltă ținută universitară și culturală, cu numeroase studii și lucrări publicate; astfel, la

®     Vechiul Testament: Vladimir Prelipceanu, Mircea Chialda, apoi Emilian Cornițescu la București, Nicolae Neaga, apoi Dumitru Abrudan la Sibiu;

®     Noul Testament: Iustin Moisescu, Nicolae Nicolaescu, apoi Constantin Cornițescu la București, Grigorie Marcu, apoi Vasile Mihoc la Sibiu;

®     Istoria bisericească universală: Teodor M. Popescu, Ioan Rămureanu, apoi Viorel Ioniță la București, Milan Șesan la Sibiu;

®     Istoria Bisericii Ortodoxe Române: Gheorghe Moisescu, Alexandru Ciurea, Niculae Șerbănescu la București, Sofron Vlad, apoi Mircea Păcurariu la Sibiu; la Bizantinologie: Alexandru Elian, apoi Emilian Popescu la București, Teodor Bodogae la Sibiu;

®     Patrologie: Ioan Coman, Dumitru Fecioru, apoi Ștefan Alexe la București;

®     Dogmatică: Dumitru Stăniloae, Nicolae Chițescu, apoi Ion Bria, Dumitru Popescu la București, Isidor Todoran, apoi Ioan Ică la Sibiu;

®     Morală: Orest Bucevschi, Constantin Pavel, apoi Dumitru Radu la București, Nicolae Mladin, Ioan Zăgrean, apoi Ilie Moldovan la Sibiu;

®     Drept bisericesc: Liviu Stan la București, Iorgu Ivan, apoi Ioan Floca la Sibiu;

®     Liturgică și Pastorală: Ene Braniște, apoi Nicolae Necula la București, Spiridon Cândea, Alexandru Moisiu, apoi Liviu Streza la Sibiu;

®     Omiletică și Catehetică: Grigorie Cristescu, Nicolae Balcă, apoi Constantin Galeriu la București, Dumitru Belu, Dumitru Călugăr, apoi Sebastian Șebu la Sibiu; la Muzică: Nicolae Lungu, apoi Nicu Moldoveanu la București;

®     Istoria Religiilor: Petru Rezuș, Emilian Vasilescu la București;

3. Literatura teologică:

a) pe lângă lucrările publicate de cei trei patriarhi menționați, și alți membri ai Sf. Sinod publică numeroase lucrări: Nicolae Mladin al Ardealului (B.O.R., una și aceeași în toate timpurile 1968, Studii de teologie morală 1969, Iisus Hristos, viața noastră 1973, etc; coautor al manualului universitar de Teologie morală), Antonie Plămădeală al Ardealului (Biserica slujitoare 1972, Ca toți să fie una 1979, Tradiție și libertate în spiritualitatea ortodoxă 1983, Vocație și misiune în vremea noastră 1984, Tâlcuri noi la texte vechi 1989, Cuvinte la zile mari 1989, etc.), Nestor Vornicescu al Olteniei (Contribuții aduse de slujitorii Bisericii la independența de stat a României în 1877 1978, Descătușarea 1821 1978, Mitropolitul Sofronie Miclescu și Unirea Principatelor 1985, etc.), Nicolae Corneanu al Banatului (Temeiurile învățăturii ortodoxe 1981, Studii patristice 1984, Patristica mirabila 1987, etc.);

b) lucrări ale unor profesori de teologie: Dumitru Stăniloae (Teologia Dogmatică Ortodoxă, 3 vol., 1978, Teologia Morală Ortodoxă, 1981, Spiritualitate și comuniune în Liturghia Ortodoxă, 1986, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, 1987, Filocalia, 12 vol., etc.), Petre Vintilescu (Liturghierul explicat, 1972), Ene Braniște (Liturgica, 2 vol., 1980 și 1985), Ioan Coman (Patrologia, 4 vol., 1984-1990, Scriitori bisericești din epoca străromână, 1979), Emilian Vasilescu (Istoria religiilor, 1975 și 1981), Dumitru Călugăr (Catehetica, 1976 și 1985), Ion Bria (Dicționar de Teologie ortodoxă, 1981, Credința pe care o mărturisim, 1987), Mircea Păcurariu (Începuturile Mitropoliei Transilvaniei, 1980);

c) cele 4 ediții sinodale ale Bibliei (1968, 1975, 1982, 1988), cu traducerile anterioare ale lui Gala Galaction și Vasile Radu, dar cu îndreptările de limbă necesare;

d) în 1988 au apărut ediții critice ale Noului Testament de la Alba Iulia (1648), și Bibliei de la București (1688);

e) apare colecția Părinți și scriitori bisericești;

f) în 1952 apare Cartea de învățătură ortodoxă, la care se adaugă diferite Catehisme, Cărți de rugăciuni, etc.;

g) apar o serie de lucrări ce se ocupă cu vechile monumente de artă bisericească din România: Monumente istorice-bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei (1974), Arta creștină în România, 6 vol., etc.;

4. Presa bisericească:

 a) reviste centrale: “Biserica Ortodoxă Română” (din 1874); “Studii Teologice” (din 1949) – revista celor două Institute Teologice și “Ortodoxia” (din 1949);

 b) revistele celor cinci centre mitropolitane: “Glasul Bisericii” (pentru Mitropolia Ungrovlahiei), Mitropolia Moldovei și Sucevei, Mitropolia Ardealului, Mitropolia Olteniei, Mitropolia Banatului;

c) ziarul “Telegraful Român” (din 1853);

5. Muzica bisericească:

a) s-a început o acțiune de transcriere corectă a tuturor cântărilor psaltice bisericești de către o comisie formată din prof. Nicolae Lungu, pr. Ene Braniște. pr. Grigorie Costea și Ion Croitoru: Gramatica muzicii psaltice (1951);

b) s-au mai tipărit: “Cântările Sfintei Liturghii” (1951), “Vecernierul uniformizat” (1953), “Utrenierul uniformizat” (1954), “Cântări la Sfintele Taine și ierurgii” (1964);

c) prof. Nicolae Lungu (Institutul teologic din București) a contribuit la dezvoltarea cântării corale psaltice (Liturghia psaltică mixtă, Iubi-Te-voi, Doamne, etc.), pr. Ion Popescu-Runcu, dirijorul coralei preoților din Capitală, a compus în stil psaltic Cântările liturgice (1956), pr. Prof. Nicu Moldoveanu (Institutul teologic din București), cu mai multe lucrări, printre care Repertoriu coral bărbătesc, religios, popular și patriotic (1983);

d) studii de istorie a muzicii psaltice bizantine: pr. Ion Petrescu-Visarion, George Breazul, Gheorghe Ciobanu, Gr. Panțîru, prof. Barbu Sebastian Bucur;

6. Arta bisericească:

a) s-a început o amplă acțiune de restaurare a monumentelor istorice-bisericești: catedrale (Catedrala patriarhală, Catedralele mitropolitane din Iași și Sibiu, Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia), biserici și mănăstiri (în Arhiepiscopia Bucureștilor: Antim, Plumbuita, Cernica, Ciorogârla, Căldărușani, Cheia, Zamfira, Suzana, Sinaia, Ghighiu, Dealu, Viforâta; în Arhiepiscopia Iașilor: Neamț, Secu, Agapia, Văratec, Bistrița, Slatina, Dragomirna, Putna, Sucevița, Moldovița, Voroneț, Humor, Râșca, Cetățuia; în Arhiepiscopia Craiovei: Tismana, Polovraci, Lainici, Strehaia, Jitianu, Gura Motrului; în eparhia Râmnicului: Cozia, Cotmeana, Govora, Arnota, Hurezi, Dintr-un lemn; în eparhia Buzăului: Ciolanu, Rătești; în Arhiepiscopia Dunării de Jos: Cocoș; în Transilvania: Sâmbăta de Sus, Prislop, Râmeț, Hodoș-Bodrog);

 b) construirea a peste 500 de biserici;

c) pentru dezvoltarea sculpturii și artelor decorative, pe lângă unele mănăstiri s-au înființat ateliere speciale: la Schitul Maicilor din București (vase liturgice, odăjdii, icoane), la Plumbuita (sculptură, ateliere de tămâie și turnat clopote), la Pasărea (odăjdii, obiecte de metal), la Țigănești (material pentru odăjdii), la Ghighiu și Ciorogârla (rame pentru icoane), ateliere pentru confecționarea de covoare românești la Agapia, Țigănești, Râmeț, etc., icoane pe sticlă la Sâmbăta de Sus, Nicula, Prislop;

d) în multe mănăstiri sau centre eparhiale s-au amenajat aproximativ 100 de muzee sau colecții de obiecte bisericești (la Putna, Dragomirna, Moldovița, Sucevița, Neamț, Secu, Agapia, Văratec, Sinaia, Căldărușani, Cernica, Cozia, Hurezi, Tismana, Sâmbăta de Sus, etc.);

e) în 1950 se organizează Comisia de pictură bisericească de pe lângă Patriarhie, care formează pictori și zugravi bisericești, și care se ocupă de toate lucrările de pictare a bisericilor sau de restaurare a picturilor vechi (printre pictori: prof. Gh. Popescu, Nicolae Stoica, arhim. Sofian Boghiu, Gh. Vânătoru, Iosif Keber, Constantin Nițulescu, Andrei Răileanu, Mihail și Gavriil Moroșan, etc.).