MITROPOLITUL ANDREI ȘAGUNA al Transilvaniei (1864-1873)

MITROPOLITUL ANDREI ȘAGUNA al Transilvaniei (1864-1873)

Þ     Se naște la Mișcolț (Ungaria), în 1808.

Þ     Studii la Budapesta (filosofie și drept) și in 1829 Vârșeț - Iugoslavia (teologie ortodoxă).

Þ     Călugăr la mănăstirea sârbească Hopovo (1833.

Þ     Profesor de teologie (1834)

Þ      secretar al Consistoriului Mitropoliei sârbe din Carloviț (1835).

Þ     Diacon (1834) si Preot (1837);

Þ      profesor la seminarul din Vârșeț, arhimandrit și egumen la mănăstirile sârbești Hopovo și Covil.

Þ     În 1846 vine în Transilvania, ca vicar general al Episcopiei Sibiului, iar în 1847 un sinod electoral al protopopilor ortodocși întrunit la Turda îl alege între cei trei candidați din care împăratul de la Viena urma să confirme un episcop.

Þ     E ales și hirotonit la Carloviț, în 18 februarie 1848, de către mitropolitul sârb Iosif Raiacici.

Activitatea organizatorică bisericească:

După revoluția din 1848, Andrei Șaguna a început demersurile pentru restaurarea vechii Mitropolii Ortodoxe a Transilvaniei, desființată în 1701. În acest scop scrie trei memorii și ridică problema în trei sinoade (1850, la care participă și Avram Iancu, 1860 și 1864), urmărind să obțină consimțământul mitropolitului sârb Iosif Raiacici pentru ieșirea Bisericii noastre de sub jurisdicția Carlovițului și aprobarea Curții imperiale din Viena pentru reînființarea Mitropoliei.

La 24 decembrie 1864, împăratul Francisc Iosif aprobă reînființarea vechii Mitropolii Ortodoxe a Transilvaniei (având ca eparhii sufragane Aradul și Caransebeșul), cu reședința la Sibiu, și numirea lui Andrei Șaguna ca arhiepiscop și mitropolit.

În 1868, Andrei Șaguna convoacă la Sibiu un Congres național-bisericesc care să aprobe Statutul organic al Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania (bazat pe sinodalitate și colaborare între clerici – 1/3 – și mireni – 2/3 – în toate cele trei sectoare ale administrației bisericești: parohia, protopopiatul și eparhia, pe plan bisericesc, școlar și economic).

Activitatea culturală:

®     Înființează școli elementare („poporale”) aflate sub conducerea Bisericii: învățătorii erau absolvenții Institutului Pedagogic din Sibiu, condus de Biserică, directori erau preoții parohi și inspectori erau protopopii (numai în Arhiepiscopia Sibiului funcționau la sfârșitul arhipăstoririi lui Șaguna aproape 800 de școli elementare confesionale, mai mult de jumătate înființate de el).

®     În 1870 cere ca în fiecare parohie preoții și învățătorii să țină cursuri serale pentru țăranii neștiutori de carte.

®     A mai vrut să înființeze 6 gimnazii inferioare, 6 gimnazii superioare (licee) și 6 școli tehnice, dar autoritățile habsburgice nu i-au permis decât decât înființarea unui gimnaziu superior la Brașov (1850) și a unui gimnaziu inferior la Brad (1868).

®     Ajută elevii săraci cu burse, fie din venituri proprii, fie din fundații întemeiate în acest scop (cea mai importantă fiind Fundația Emanuil Gojdu).

®     Are grijă de formarea preoților și a învățătorilor confesionali prin înființarea în 1850 a unui Institut Teologic-Pedagogic, urmând ca absolvenții de teologie, înainte de hirotonie, să funcționeze ca învățători, apoi în 1853 înființează o secție separată de pedagogie, care ajunge cu timpul la 4 ani de studii – iar cursurile de teologie la 3 ani de studii. Pentru studenții Institutului Teologic, dar și pentru preoți, Andrei Șaguna a scris și manuale didactice (dintre care Elementele Dreptului canonic – 1854 – Istoria Bisericii universale – 2 vol., 1860 – Compendiu de Drept canonic – 1868 – Enhiridion de canoane – 1871 – Manual de studiu pastoral – 1872, etc.).

®     În 1856-1858 a tipărit o nouă ediție a “Bibliei cu ilustrații”, prima de acest gen la noi.

®     A reeditat aproape toate cărțile de slujbă – toate lucrările-apărut în tipografia fondată de el la Sibiu, în 1850.

®     Apare în 1853 ziarul “Telegraful roman”, la Sibiu, luptând pentru apărarea intereselor naționale, culturale și bisericești ale românilor ortodocși.

®     Contribuie la înființarea “Asociațiunii transilvane pentru literatura și cultura poporului roman” (Astra), al cărei prim președinte este, în 1861, conducând trei adunări generale anuale și ajutând din fondurile Asociației numeroși studenți, elevi și meseriași săraci.

Activitatea politico-națională:

Îndată după hirotonia ca arhiereu, a condus, împreună cu episcopul unit de la Blaj, lucrările Marii Adunări Naționale a românilor de pe Câmpia Libertății de la Blaj (mai, 1848). Adunarea, după ce a formulat un program de revendicări, a ales pe Șaguna în fruntea unei delegații de 30 de membri care să prezinte Curții imperiale din Viena doleanțele națiunii române din Transilvania. A stat aproape un an la Viena, Pesta și în alte părți, ca să susțină aceste doleanțe.

Sfârșitul mitropolitului se produce în 1873, fiind înmormântat la Rășinari (județul Sibiu).

Întreaga sa avere a lăsat-o Arhiepiscopiei Sibiului, „spre scopuri bisericești, școlare și filantropice”.