joi, 26 iulie 2012

Autoevaluarea si valorificarea ei


Autoevaluarea si valorificarea ei

Educaţia religioasă este una dintre problemele de substanţă atât din perspectiva misiunii Bisericii în lume, cât şi din perspectiva politicii educaţionale actuale.
Realizarea educaţiei religioase incumbă o racordare optimă la arsenalul metodologic specific învăţământului preuniversitar. Îmbunătăţirea activităţilor didactice de factură religioasă presupune printre altele o investigaţie de esenţă asupra procesului de autoevaluare.
Autoevaluarea oferă repere teoretice şi practice absolut necesare reglării şi îmbunătăţirii activităţilor de predare-învăţare-evaluare la religie. Autoevaluarea se înscrie în cadrul direcţiilor de reformă în învăţământ, mai precis autoevaluarea se inserează ca o componentă a autoeducaţiei. Problematica autoevaluării trebuie abordată în legătură cu educaţia permanentă. O aprofundare a raportului dintre educaţie şi autoeducaţie ridică unele întrebări, cum ar fi : educaţia şi autoeducaţia se exclud? sunt procese identice? Majoritatea pedagogilor sunt de părere că cele două procese se completează reciproc, astfel că „educaţia îşi sporeşte considerabil eficacitatea atunci când este susţinută de acţiuni autoeducative, după cum succesul autoeducaţiei este condiţionat de o educaţie adecvată”.
Autoevaluarea se constituie ca o dimensiune necesară unei formări permanente.
În planul eduaţiei religioase, autoevaluarea poate fi transferată, prin metoda exemplului personal de la profesorul de religie la elev. Stimularea şi motivaţia elevilor în a recurge la autoevaluare reprezintă un imperativ al educaţiei religioase.
Profesorul de religie are la dispoziţie mai multe forme de autoevaluare începând cu fişele de evaluare puse la dispoziţie de unităţile şcolare şi continuând cu chestionarele de evaluare date elevilor, părinţilor sau profesorilor de alte discipline. O formă mai deplină de autoevaluare o realizează profesorul de religie în faţa duhovnicului, în cadrul Tainei Mărturisirii.
Mai mult ca oricine, duhovnicul ne poate sonda şi radiografia starea duhovnicească. Se pune întrebarea: starea duhovnicească a profesorului de religie nu cumva reflectă şi modul său de îndeplinire a misiunii didactice încredinţate lui? Cel care caută desăvârşirea nu trebuie neapărat să creeze ceva nou, ci doar „să elibereze harului calea, nu trebuie decât să înlăture acele obstacole care ne separă de Dumnezeu”, după cum afirmă Vladimir Soloviov.
Ca profesori de religie avem datoria de a ne concepe şi realiza activităţile didactice în aşa fel încât Hristos, în Care locuieşte trupeşte toată deplinătatea dumnezeirii (Coloseni 2) să ia chip (Galateni 4) în tot şi în toate, lăsându-l pe Hristos să ia chip în acţiunile noastre personale, educative şi sociale. Este nevoie ca înainte de a te hotărî pentru o misiune atât de importantă, cum este aceea a profesorului de religie, „să-ţi chemi în suflet chipul moral al lui Hristos, să te concentrezi şi să-ţi răspunzi: ar face El acest pas, sau cu alte cuvinte m-ar binecuvânta dacă-l fac?” Autoevaluarea ne trimite către această formă de introspecţie şi examinare a stării noastre duhovniceşti şi profesionale.
Orice activitate catehetică îl obligă pe profesor la reflecţie profundă pentru „a indentifica ceea ce face Dumnezeu, ceea ce face Biserica şi ceea ce face fiecare în parte. Actul mântuirii este o conlucrare activă între aceşti factori”. Sub această formă educaţia religioasă se focalizează în vederea conturării şi împlinirii a trei factori: iniţierea, îndrumarea şi sfinţirea. Astfel, educaţia religioasă îşi propune să treacă de la iluminarea intelectului la prefacerea umanului, după chipul lui Hristos. Prezentăm o fişă de autoevaluare (cu caracter orientativ), care poate fi de folos în ceea ce priveşte autoevaluarea dar şi structurarea activităţilor profesorului de religie.

Fişa de autoevaluare
1.Activităţi complexe cu valoare instructiv-educativă
a) rezultate obţinute în pregătirea elevilor în raport cu standardele curriculare şi ale programei şcolare pentru religie, materializate în: rezultate cu elevii la clasă; rezultate la testări; examene de sfârşit de ciclu şcolar
b) performanţe în pregătirea elevilor distinşi la concursurile şi olimpiadele şcolare
c) pregătirea loturilor olimpice (concursuri şi olimpiade şcolare)
d) activităţi educative organizate în şcoală
e) activităţi extraşcolare organizate în cadrul parohiei
f) comunicarea cu părinţii, autorităţile locale şi preotul paroh
g) realizarea de proiecte extracurriculare
h) dezvoltarea unor activităţi practice, în vederea formării de abilităţi şi deprinderi, organizate în colaborare cu preotul paroh şi alţi reprezentanţi ai comunităţii parohiale
2. Performanţe în inovarea didactică
a) contribuţii la elaborarea de: programe şcolare şi regulamente; metodologii şi îndrumătoare metodice specifice religiei; manuale şcolare şi auxiliare didactice; reviste şcolare
b)activităţi de: mentorat, pentru studenţi teologi şi elevi
seminarişti; participare la activităţi de perfecţionare în calitate de formator; cercetare în domeniul specialităţii şi didacticii religiei
3. Participarea la activităţi şi proiecte coordonate de inspectoratele şcolare sau Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Cercetării
4. Creşterea prestigiului şi a calităţii activităţilor unităţii şcolare contribuţii independente şi în echipă în privinţa:
- managementului instituţional
- realizarea unor proiecte de finanţare din resurse extrabugetare
5. Implicarea în realizarea unor acţiuni complementare activităţii de învăţare:
- expoziţii, cenacluri, simpozioane
- sesiuni de comunicări ale elevilor
- organizarea unor seri duhovniceşti
- organizarea cercului de religie
6. Cooptarea conducerii şcolii, a preotului paroh, a unor factori de decizie din cadrul centrului eparhial în vederea:
- amenajării cabinetelor de religie
- amenajării capelelor şcolare
- amenajarea unor colecţii de carte religioasă
7. Consilierea şi îndrumarea duhovnicească a elevilor
- participarea la slujbele Bisericii împreună cu elevii
- îndemnarea şi însoţirea elevilor la spovedanie şi împărtăşirea cu Sfintele Taine
- atragerea părinţilor într-o formă de parteneriat în vederea îmbunăţătirii activităţilor specifice religiei
Pentru o mai bună radiografiere a propriilor activităţi sunt indicate conceperea unor chestionare prin care elevii sunt solicitaţi să-şi precizeze percepţia şi receptarea orei de religie. Pentru o imagine mai complexă asupra propriei activităţi pot fi concepute unele chestionare pentru profesorii de alte discipline, pentru părinţi şi preoţi.