miercuri, 8 august 2012

Rezolvare subiecte TITULARIZARE religie ortodoxa 2012

Rezolvare subiecte - TITULARIZARE religie ortodoxa 2012

http://examentitularizare.blogspot.ro/2012/08/rezolvare-model-religie-titularizare.html     
aici se gasesc rezolvate subiectele de religie ortodoxa de la titularizare - 2012. 
(mi-a fost model in prelucrarea datelor ce se cuprind mai jos):



TITULARIZARE RELIGIE ORTODOXA 2012 – Rezolvarea subiectelor

Subiectul I

  •  „Pilda celor zece fecioare”- conţinutul 1 
  •  „Întemeierea Bisericii Crestine. Raspandirea crestinismului” - conţinutul 2 
  •  „Raspandirea crestinismului pe teritoriul tarii noastre” – conţinutul 3 
  •  „Sfintele Taine : Botezul, Mirungerea, Spovedania, Împartasania”- conţinutul 4 
  •  „Natura – darul lui Dumnezeu pentru oameni”- conţinutul 5 
  •  „Crestinul în scoala si în societate”- conţinutul 6

*** Precizarea a cinci metode didactice folosite în predarea religiei, justificând totodată şi alegerea acestora din perspectiva formării/dezvoltării competenţelor date;
În vederea realizării sarcinilor didactice legate de conţinutul activităţii de predare-învăţare, profesorul de religie foloseşte diferite metode în funcţie de specificul temelor predate în lecţie.

Metodele de învăţământ se pot clasifica după mai multe criterii:


1.        istoric;
2.        al sarcinii didactice;
3.        al organizării învăţării
4.        demersul logic specific;
5.        izvorul principal al învăţării.


După demersul logic specific care duce la învăţare, metodele de învăţământ sunt:
a)      metoda inductivă;
b)      metoda deductivă;
c)      metoda analitică;
d)      metoda sintetică;
e)      metoda genetică.

După izvorul principal al învăţării, metodele de învăţământ sunt clasificate astfel :
1. Metode de comunicare şi asimilare a cunoştinţelor:
            -Metode de comunicare orală;
- Metode de comunicare scrisă.
2. Metode de cunoaştere a realităţii religioase;
3. Metode fundamentate pe acţiune.

1. Metodele de comunicare şi asimilare a cunoştinţelor sunt utilizate în mod frecvent la orele de religie şi au rolul de a asigura o asimilare corectă şi completă a adevărului revelat. Din această categorie fac parte:
A.     metodele de comunicare orală;
B.     metodele de comunicare scrisă.
A. Metodele de comunicare orală sunt acele metode prin care comunicarea noilor cunoştinţe se face de către profesor, prin expunere sau conversaţie. Aceste metode pot fi metode expozitive şi metode interogative.
Din categoria metodelor expozitive fac parte :

a)        povestirea,
b)       descrierea,
c)        explicaţia,
d)       argumentarea,
e)        prelegerea,
f)        expunerea cu oponent.


Metodele interogative se realizează pe baza dialogului dintre profesor şi elev.
Din categoria metodelor interogative fac parte:
a)      conversaţia (conversaţie catehetică, conversaţie euristică, dezbatere sau discuţie colectivă);
b)      problematizarea.
B. Metode de comunicare scrisă sunt:


a. lectura (lectura explicativă, luarea notiţelor, studiul individual, efectuarea activităţii suplimentare),
b.      lectura şi interpretarea textului biblic,
c.       referatul;
d.      eseul.



2. Metode de cunoaştere a realităţii religioase sunt:
1.      Observarea directă a realităţii religioase
2.      Studiul şi interpretarea simbolurilor
3.      Analiza documentelor
4.      Studiul de caz
5.      Exemplul
6.      Rugăciunea
7.      Meditaţia religioasă
8.      Deprinderile morale
9.      Cultul divin (cele şapte Laude bisericeşti, Sfânta Liturghie, Sfintele Taine, cântarea religioasă).

3. Metode fundamentate pe acţiune sunt:
1.      Jocul didactic
2.      Dramatizarea
3.      Exerciţiul moral
4.      Metoda îndrumării teoretice şi practice.

În predarea-învăţarea religiei profesorul poate folosi şi metode activ-participative moderne alături de cele tradiţionale. Aceste metode active sunt elaborate în contextul modelului ERR (evocare – realizarea sensului – reflecţie) al lui J.L. Meredith şi K.S. Steele, de organizare a activităţilor pentru o situaţie de învăţare în perspectiva dezvoltării gândirii critice şi a integrării creative a informaţiilor şi a conceptelor.  
Printre metodele active utilizate în studiul religiei, conform modelului ERR se numără:
a.       Metode active utilizate în evocarea cunoştinţelor anterioare : 
  • brainstorming-ul, scrierea liberă, gândiţi/lucraţi în perechi/comunicaţi, masa rotundă simultană, stabilirea succesiunii evenimentelor, ciorchinele, termenii-cheie iniţiali.
b.      Metode active utilizate în realizarea sensului : 
  •  SINELG; unul stă, trei circulă; cubul; metoda photolangage; controversa academică; studiul de caz; Phillips 6-6; metoda 6-3-5; cadranele; analiza SWOT; organizatorul grafic.
      c.       Metode active utilizate în reflecţie : 
  •  Linia vieţii; cvintetul; întrebările; turul galeriei; acelaşi nume, altă persoană/semnificaţie; jocul de rol.
d.      Metode active complexe : 
  •  KWL; mozaicul; explorarea interdisciplinară.

Conform Portofoliului profesorului, Religie, cultul ortodox, model orientativ, anul şcolar 2010-2011, autori: Elena Mocanu şi Corneliu Muha, Editura „Sf. Mina”, pentru conţinuturile precizate în secvenţa dată se pot utiliza următoarele metode didactice :
Conţinutul 1 – lectura explicativă, conversaţia, dezbaterea, exerciţiul, meditaţia religioasă, problematizarea
Conţinutul 2 – conversaţia, lectura, explicaţia, observarea dirijată, audiţie muzicală, exerciţiul
Conţinutul 3 – conversaţia, explicaţia, expunerea, demonstraţia cu substitute
Conţinutul 4 – lectura expresivă, descrierea, conversaţia, explicaţia, exerciţiul, cântarea religioasă
Conţinutul 5 – conversaţia, lectura, exerciţiul, studiul de caz, observarea dirijată
Conţinutul 6 – explicaţia, conversaţia, lectura, argumentarea, studiul de caz, problematizarea.

În vederea formării/dezvoltării competenţelor precizate în secvenţa dată se pot folosi următoarele metode didactice :
C.S. 1.2. – lectura şi interpretarea textului biblic sau dezbaterea
C.S. 2.2. – observarea dirijată sau analiza documentelor
C.S. 3.4. – conversaţia euristică sau analiza documentelor
C.S. 3.1. – cultul divin: Sfintele Taine
C.S. 4.2. – deprinderile morale sau dramatizarea
C.S. 5.2. – metoda îndrumării teoretice şi practice

*** Exemplificarea formării/ dezvoltării competenţelor date prin utilizarea metodelor didactice pe care le-aţi ales;
  1. lectura şi interpretarea textului biblic
  2. analiza documentelor
  3. cultul divin: Sfintele Taine
  4. deprinderile morale
  5. metoda îndrumării teoretice şi practice

*** Descrierea modului de utilizare a cinci mijloace de învăţământ adecvate pentru formarea/ dezvoltarea competenţelor date;

Mijloacele de învăţământ utilizate în predarea-învăţarea Religiei sunt:
  •   textul biblic 
  •  icoana 
  •  portretul   
  •  harta 
  •  tabelul cronologic 
  •  elementele de istorie locală 
  •  literatura religioasă 
  •  casetele audio 
  •  diapozitivele 
  •  filmul emisiunile religioase televizate 
  •  calculatorul.


 (Metodica predării Religiei, Şebu)
Conform Portofoliului profesorului, Religie, cultul ortodox, model orientativ, anul şcolar 2010-2011, autori: Elena Mocanu şi Corneliu Muha, Editura „Sf. Mina”, pentru conţinuturile precizate în secvenţa dată se pot utiliza următoarele mijloace de învăţământ :
  •  Texte-suport (selectate din Sfânta Scriptură, materiale didactice auxiliare, cărţi de cult, cărţi din literatura religioasă etc.), planşe didactice sugestive, fişe de lucru --- conţinutul 1 
  • Texte-suport (selectate din Sfânta Scriptură, materiale didactice auxiliare, manualul de „Istoria Bisericească Universală”, pr. prof. dr. Ion Ramureanu,), icoana „Pogorârea Duhului Sfânt”, casetă audio/CD, harta „Palestina Noului Testament”, harta „Ţinuturile încreştinate de Sfinţii Apostoli” --- conţinutul 2 
  • Texte-suport (selectate din Sfânta Scriptură, materiale didactice auxiliare, manualul de „Istoria Bisericii Ortodoxe Române”, pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, „Vieţile Sfinţilor”, „Proloage”), icoana Sf. Apostol Andrei, harta României, ilustraţii cu peştera Sf. Apostol Andrei din Dobrogea, racla unde se află părţi din moaştele Sf. Ap. Andrei, Catedrala din Patras unde se află moaştele Sfântului, crucea pe care a fost răstignit, pelerinajul moaştelor Sf. Apostol Andrei în România (diapozitiv/prezentare PowerPoint cu aceste imagini prezentat pe un ecran de proiecţie, folosind calculatorul şi videoproiectorul) --- conţinutul 3 
  •  Texte-suport (selectate din Sfânta Scriptură, materiale didactice auxiliare, povestiri morale), fişe de lucru, planşa „Sfintele Taine”, casete audio, video, icoana „Cina cea de Taină” --- conţinutul 4 
  •  Fişe de lucru, flip-chart, marker, coli de hârtie, Atlas biologic, pliante --- conţinutul 5 
  •  Texte-suport (selectate din Sfânta Scriptură, materiale didactice auxiliare, scrieri ale Sfinţilor Părinţi), fişe de lucru cu studii de caz --- conţinutul 6
 În vederea formării/dezvoltării competenţelor precizate în secvenţa dată se pot folosi următoarele mijloacele de învăţământ :

C.S. 1.2. – planşe didactice „Pildele Mântuitorului” de la Editura „Sf. Mina”
Pornind de la învăţăturile desprinse din „Pilda celor zece fecioare” profesorul organizează împreună cu elevii o dezbatere pe tema Cum ar trebui să vegheze astăzi creştinii „candela” sufletului lor. În demersul didactic se vor folosi imaginile din planşele didactice menţionate. Sunt prezentate şase imagini şi pe baza acestora are lor dezbaterea.
           ·          Prima imagine: un copil mic jucându-se: „sunt prea mic, e timp pentru toate…”.
           ·          A doua imagine: un copil jucând baschet: „mă joc, nu am timp…”.
           ·          A treia imagine: doi tineri îndrăgostiţi într-o barcă la apusul soarelui: „sunt îndrăgostit, restul nu contează…”.
           ·          A patra imagine: un adult la birou muncind: „sunt prea ocupat, am prea multe de făcut…”.
           ·          A cincea imagine: un bătrân bolnav pe o bancă: „sunt prea bătrân, nu mai pot…”.
           ·          A şasea imagine: un mormânt cu o cruce: „e mult prea târziu…”

C.S. 2.2. – harta „Ţinuturile încreştinate de Sfinţii Apostoli”
       Profesorul le prezintă elevilor, folosind harta, numele locurilor unde, potrivit Tradiţiei, au predicat Sfinţii Apostoli.
         Din Sfânta Scriptură („Faptele Apostolilor”) aflăm despre activitatea Sfinţilor Apostoli Petru, Iacov cel Bătrân, Iacov cel Mic şi Ioan, iar din Sfânta Tradiţie aflăm despre ceilalţi Apostoli (Andrei, Toma, Matei, Bartolomeu, Tadeu, Filip, Simon, Matia).
o   Sfântul Apostol Iacov cel Bătrân a predicat în Ierusalim până la moartea sa († 61 d.Hr.), fiind primul apostol martir.
o   Sfântul Apostol Iacov cel Mic a predicat la Ierusalim.
o   Sfântul Apostol Ioan a predicat la Efes.
o   Sfântul Apostol Petru a predicat în Samaria, Iudeea, Antiohia, Pont, Galatia, Bitinia, Capadocia, Babilon, Macedonia, Corint, Roma.
o   Sfântul Apostol Andrei, fratele lui Petru a predicat în Asia Mică, Capadocia, Bitinia, Tracia, Scythia Mare (Ucraina), Scythia Mică (Dobrogea), Bizanţ, Grecia. A fost răstignit în localitatea Patras (Grecia) pe o cruce în formă de „X”.
o   Sfântul Apostol Toma a predicat în India, murind ca martir străpuns cu lancea.
o   Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei a predicat în Palestina (unde a scris Evanghelia), Arabia, Siria, Persia şi Etiopia, unde a murit ca martir, fiind tăiat cu fierăstrăul.
o   Sfântul Apostol Bartolomeu a propovăduit în Arabia de Sud unde a dus Evanghelia scrisă de Sfântul Apostol Matei.
o   Sfântul Apostol Tadeu a predicat în Palestina.
o   Sfântul Apostol Filip a predicat împreună cu cele două fiice ale sale, în Frigia (Ieropolis), unde a murit ca martir.
o   Sfântul Apostol Simon Zilotul a predicat în Persia şi Babilon.
o   Sfântul Apostol Matia a predicat în Etiopia, unde a fost şi martirizat.

C.S. 3.4. – diapozitiv/prezentare PowerPoint cu principalele evenimente din istoria Bisericii primare;
Folosind calculatorul/laptopul şi videoproiectorul, profesorul le prezintă elevilor diapozitivul pe un ecran de proiecţie.
Notă : Acest diapozitiv trebuie realizat iniţial de profesor.  Exemplu: (voi prezenta conţinutul unui astfel de diapozitiv)
1- Învăţătura Mântuitorului a fost răspândită de timpuriu pe teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră (Scythia Minor). Din bogata activitate misionară a Sf. Ap. Pavel desfăşurată printre neamurile păgâne, relatată în Sf. Scriptură, reiese că provinciile romane sud-dunărene au fost evanghelizate de Sf.Ap. Pavel.
2- Din Epistola Sf. Ap. Pavel către Coloseni cap. 3, versetul 11 ar reieşi că şi sciţii au putut auzi Cuvântul lui Dumnezeu.  „Nu mai este elin (grec) şi iudeu (...), barbar, scit, rob ori liber, ci toate şi întru toţi Hristos". Până la anul 62 (63) Evanghelia se predicase la toate neamurile de atunci, deci şi la daci.
3- Cercetările recente arată că în teritoriul danubiano-pontic a predicat şi Sf.Ap. Filip. Deci o parte a teritoriului ţării noastre a fost evanghelizat chiar de ucenici ai Mântuitorului, Sfinţii Apostoli Andrei şi Filip şi ucenici ai Apostolilor veniţi din sudul Dunării.
4- Când Dacia a fost cucerită de Traian (anul 106) şi transformată în provincie romană, aici au fost aduşi colonişti din toate părţile lumii, din Siria, din Asia Mică, din Peninsula Balcanică. Cum aceste teritorii fuseseră deja încreştinate de Sf. Apostoli, e foarte probabil ca mulţi din aceşti colonişti să fi fost creştini.
5- Pentru paza militară, Traian şi împăraţii care i-au urmat au adus în Dacia unităţi militare numite legiuni (legiunea a XIII-a „Gemina” la Apulum – Alba-Iulia, legiunea a V-a „Macedonica” la Potaissa – Turda). Mulţi dintre aceşti soldaţi erau creştini. În secolul al II-lea, când au fost înregistraţi primii martiri ai ţării noastre, printre ei erau şi mulţi soldaţi romani.
6- Până în anul 271 cât a durat stăpânirea romană în Dacia, aici au venit şi negustori, fie din Asia, fie din Grecia; mulţi dintre aceştia, la rândul lor, au contribuit la răspândirea creştinismului în ţara noastră.
7- Dovada că noi, românii, am fost încreştinaţi încă de timpul stăpânirii romane este faptul că multe cuvinte de bază din vocabularul religios sunt de origine latină.

C.S. 3.1. – textul biblic
În cadrul orei, profesorul va folosi Sfânta Scriptură pentru citirea şi explicarea textele scripturistice de instituire a Sfintelor Taine. Astfel, elevii vor căuta în Sfânta Scriptură versetele indicate de profesor şi vor citi aceste texte scripturistice.
Profesorul îi va îndemna pe elevi să înveţe aceste versete pe care se sprijină învăţătura de credinţă ortodoxă, pentru a le folosi în sens misionar şi apologetic.
®       Sfânta Taină a Botezului: Matei 28, 19
®       Sfânta Taină aMirungerii: Luca 24, 49
®       Sfânta Taină a Spovedaniei: Ioan 20, 21-23
®       Sfânta Taină a Împătăşaniei: Matei 26, 26-28; Luca 22, 19

C.S. 4.2. – pliante
Profesorul le solicită elevilor realizarea unor pliante pentru protecţia mediului înconjurător, a unui cod de reguli eco.
Lecția de religie cu tema “Natura – darul lui Dumnezeu pentru oameni” din programa clasei a V-a poate declanșa elevilor dorința de a se implica mai mult, fiecare în felul lui, în acest sens. Deja sensibilizaţi în urma unor proiecte şcolare pe teme eco, elevii pot transforma o simplă temă, cea de a alcătui un afiş în legătură cu protejarea naturii de către om, în forfotă pentru o pledoarie în toată regula.
În urma desfăşurării unei astfel de activităţi elevii au crezut cu tărie că vocea lor contează, că pot avea o mentalitate diferită în privinţa raportării la natură decât cei care sunt simpli consumatori de resurse naturale şi au scandat, au discutat, și-au pus probleme, s-au mirat cum de atât de mulți români nu observă, nu fac, nu văd, nu simt ceea ce orice copil știe: natura este darul lui Dumnezeu pentru oameni, iar felul în care omul Îi răspunde lui Dumnezeu pentru acest dar – chiar contează, în primul rând pentru binele omenirii, dar și ca formă de mulțumire, respect, iubire față de Dumnezeu.  Câteva afişe realizate de elevi au avut următoarele mesaje :


a.      Salvați planeta!
b.      Fără poluarea planetei!
c.       Protejați pădurile!
d.      Reciclați, nu aruncați gunoaiele!
e.   Reciclarea reduce cantitatea de deșeuri ce trebuie depozitată în gropi de gunoi sau incinerată.
f.        Cu fiecare obiect reciclat, pământul devine tot mai vesel și ne dăruiește un... ZÂMBET :)
g.      Dacă ne batem joc de natură, Dumnezeu se va întrista, că nu ne pasă de darul Lui.
h.      Ce frumoasă este planeta noastră! Haideți să nu o distrugem!
i.     Aruncați gunoaiele la coșul de gunoi sau în containerele speciale pentru hârtie, plastic și metal! Aveți grijă de plante și de animalele pe cale de dispariție!
j.        Nu lăsați lumina sau electronicele deschise aiurea!
k.       Distrugerea naturii este un păcat pentru omenire!
l.   Poluarea este rezultatul care determină un dezechilibru ecologic natural; orice adaus de substanță sau forme de energie pe care mediul nu le mai poate dispersa, descompune sau recicla conduce la apariția poluării. Poluarea a constituit o problemă pentru populația orașelor încă din antichitate. În Evul Mediu, condițiile neigienice favorizau apariția epidemiilor, iar începând din sec. XIX, ca urmare a exploziei tehnologice, poluarea a devenit o problemă universală. Poluarea este de mai multe tipuri: poluarea atmosferei, poluarea apelor, poluarea solului.
m.     Păstrați natura pentru binele tuturor!
n.      I love nature!
o.      Natura este o sursă de bucurie în viața noastră.
p.      „La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul. Și pământul era netocmit și gol. Și a zis Dumnezeu: Să fie lumină! Și a fost lumină. Și a văzut Dumnezeu că este bună lumina, și a despărțit Dumnezeu lumina de întuneric. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte”. În ziua a șasea a făcut Dumnezeu omul. El a făcut omul pentru a se bucura de natură, darul lui Dumnezeu. De aceea trebuie să protejăm natura! Acesta este darul Domnului pentru noi, oamenii. Iubiți natura și respectați-o!
q.      Natura are nevoie de noi!!! Implică-te și tu!
r.       Ajută la reciclare!
s.       Economisește energia și apa!
t.        Participă direct la curățenia orașului!
u.      Nu lăsa resturi și gunoaie în natură!
v.       Plimbă-te cu bicicleta sau pe jos!
w.     Folosește resturi de hârtie pentru notițe!
x.       Imprimă sau copiază pe ambele fețe ale hârtiei!
y.       Folosește scările în loc de lift!
z.       Să nu existe defrișări!
aa.  Reciclează pentru oraşul tău! Doar imaginează-ți... Un oraş verde, cu aer curat, și plin de voie bună! Într-o pauză să îți mănânci sandwich-ul sub un copac, într-o oază verde, fără grija că te va mușca o căpușă!
bb.  Să nu ne mai distrugem singuri!


 Iar după ce a trecut febra scandărilor... Au rămas florile de pe pervazul geamului clasei, mai îngrijite ca altădată. Și, desigur, promisiunea pe care și-au făcut-o acești elevi de a respecta, de a privi altfel tot ce e în jurul lor, ca pe un dar. Nu al oricui.
Folosind ca mijloc de învăţământ pliantul, profesorul poate forma / dezvolta competenţa specifică C.S. 5.2. de aplicare a învăţăturilor creştine cu privire la relaţiile dintre semeni şi cu natura înconjurătoare.

C.S. 5.2. – fişă de lucru (studii de caz)
În vederea formării / dezvoltării competenţei 5.2. profesorul poate folosi următoarele activităţi de învăţare:
Ø  organizarea unor acţiuni cu scop caritabil (vizite la orfelinate, spitale, azile ; colecte umanitare)
Ø  exerciţii de conştientizare a rolului rugăciunilor pentru semeni
Ø  discuţii în grup în scopul soluţionării unor probleme prezentate în studii de caz
Profesorul va realiza o fişă de lucru ce conţine câteva studii de caz şi rezolvarea acestora o va discuta cu elevii.

*** Compararea a două mijloace de învăţământ din punct de vedere al eficienţei acestora în formarea competenţelor precizate;
*** Evidenţierea importanţei contextului intra si interdisciplinar în predarea-învăţarea religiei;

Interdisciplinaritatea şi contextualizarea ei la ora de religie

Ca exemple de activităţi de învăţare, Programa analitică prevede şi încadrarea evenimentelor din Istoria Bisericii în cadrul Istoriei Universale. În cazul acesta activităţile de învăţare la religie interferează cu cele de la istorie.
Exemplu : Referitor la problema reformei, profesorul de religie va prezenta reforma ca o schismă produsă în sânul Bisericii precum şi urmările acesteia. Profesorul de istorie prezintă reforma ca un salt benefic în cadrul istoriei şi civilizaţiei europene. În cazul în care profesorul de religie va constata că elevii au o atitudine duplicitară în raport cu cele două puncte de vedere, în prima fază va relua în discuţie problematica reformei apreciind că într-adevăr în plan cultural şi economic reforma a fost un proces cu urmări pozitive, dar în acelaşi timp va prezenta urmările reformei în plan religios, conflictele de ordin doctrinar care s-au ivit, precum şi faptul că reforma a constituit terenul fragmentării religioase medievale, precum şi fondul apariţiei cultelor neoprotestante de mai târziu. Aceste efecte le simţim până azi: dezbinarea religioasă, disputele interconfesionale etc. Problematizarea acestor teme poate continua prin a învăţa elevii că menirea noastră este aceea de a nădăjdui şi lupta pentru refacerea unităţii creştine, după cuvintele Mântuitorului, “Ca toţi să fie una”. În a doua fază profesorul de religie poate să propună factorilor responsabili cu Programa analitică pentru cele două discipline, soluţii în vederea revizuirii şi îmbunătăţirii activităţilor de învăţare specifice.
Profesorul de religie poate propune în cadrul curriculum-ului la decizia şcolii discipline opţionale. Opţionale specifice religiei ar putea fi: Istoria religiilor, Arta creştină, Muzică Bisericească, Elemente de iconografie etc.

Un opţional se poate propune:
a) la nivelul disciplinei: Pictura religioasă în ţările române în secolele XVI – XVII;
b) la nivelul ariei curriculare, unde se va viza o temă interdisciplinară: Misiuni creştine în afara Europei în evul mediu (religie, geografie, istorie);
c) la nivelul mai multor arii curriculare, pornind de la un obiectiv transdisciplinar: Spovedanie, psihanaliză, consiliere (religie, psihologie, consiliere, biologie).

Astfel, un opţional la “Istoria religiilor” poate avea ca obiective de referinţă:
®       lărgirea orizontului cunoaşterii civilizaţiei şi istoriei universale; localizarea geografică a zonelor acoperite de una sau alta dintre religiile lumii;
®       identificarea unor valori sociale şi morale promovate de diferite religii; realizarea unor comparaţii între diferite sisteme religioase;
®       localizarea unor obiective turistice cu semnificaţii religioase;
®       să identifice influenţa religiei asupra unor culturi şi civilizaţii.

Un opţional cum ar fi “Biserica şi problemele tineretului” poate avea printre obiectivele de referinţă:
Ø  -descrierea cauzelor anumitor boli trupeşti şi sufleteşti deopotrivă;
Ø  -înţelegerea consecinţelor datorate unor acte iresponsabile (avort, clonare, eutanasie etc.).

Cum contextualizăm (aplicăm) programa şcolară la disciplina religie ?

După cum se ştie programele şcolare sunt “documente reglatoare, componente ale Curriculumu-lui Naţional”. În nota de prezentare a programei şcolare pentru ciclul inferior al liceului şi pentru şcolile de arte şi meserii, obiectivul general al disciplinei religie constă în formarea personalităţii elevilor în concordanţă cu valorile creştine, prin integrarea cunoştinţelor religioase în structura de atitudini moral-creştine şi prin aplicarea învăţăturii de credinţă în viaţa proprie şi a comunităţii. Finalităţile predării religiei vizează formarea unor caractere moral-creştine care să faciliteze o nouă concepţie asupra relaţiei Dumnezeu-om, om-semeni, şi totodată o atitudine morală şi responsabilă faţă de propria persoană.
Important este ca profesorul de religie să-şi adapteze discursul şi activităţile didactice în funcţie de caracteristicile clasei, în funcţie de evenimentele şi sărbătorile religioase, în funcţie de puterea de înţelegere a elevilor, şi de ce nu în funcţie de interesele şi preocupările elevilor. Astfel riscăm ca ora de religie să fie mai mult teoretică, iar finalităţile acestei ore să nu fie cele scontate.
Conţinuturile didactice ale programei şcolare în vigoare pentru disciplina religie sunt, în general, bine structurate. Totuşi unele teme dau impresia că ar fi indicate pentru elevii care urmează o şcoală teologică. Atunci când aplicăm programa şcolară să nu uităm că elevii din şcolile laice nu sunt seminarişti. Pentru îmbunătăţirea programei şcolare considerăm că se impune cooptarea în Comisia Naţională pentru disciplina Religie a mai multor profesori care predau religia în învăţământul preuniversitar.
Activitatea complexă de predare – învăţăre nu poate fi deprinsă prin învăţarea unor principii teoretice care urmează să fie aplicate mai târziu în practică. Este timpul să înţelegem că “experienţa în şcoli este necesară pentru a şti ce idei merită transpuse în practică, care pot fi tanspuse şi în ce condiţii sunt necesare”. Numai în şcoală se poate învăţa ce înseamnă a fi profesor. Orice temă din programă se impune a fi adaptată în funcţie de situaţiile concrete, spre exemplu la clasa a IX-a, printre altele, avem tema Cinstirea Sfinţilor.
Observăm că unii dintre elevii noştri nu sunt întotdeauna interesaţi de cinstirea sfinţilor, dar toţi aceşti elevi sunt interesaţi de propria reuşită, de mijloacele prin care poţi reuşi în viaţă. În această situaţie tema mai sus amintită poate fi nuanţată şi formulată astfel: Sfântul ca model de reuşită şi de împlinire (spirituală, socială, profesională etc). În acest mod tema poate stârni curiozitate şi chiar interes din partea elevilor.
La clasa a XII-a în cadrul conţinuturilor apare şi tema Rugăciunile pentru cei adormiţi în Domnul. Această temă poate stârni mai mult sau mai puţin curiozitatea în rândul elevilor. Cu siguranţă orice elev este interesat să-i meargă bine în viaţă, să aibă parte de succese. În această situaţie tema poate fi adaptată sub următoarea formă Rugăciunile pentru cei adormiţi în Domnul, ca formă de respect pentru înaintaşi şi garanţie a binecuvântării lui Dumnezeu pentru noi. Pe această cale elevii vor învăţa că rugăciunile pentru cei morţi constituie atât o obligaţie a noastră cât şi o formă de respect şi de “milostenie” pentru suflele înaintaşilor, iar faptele noastre nu vor rămâne nerăsplătite. Cu siguranţă vom stârni motivaţia elevilor. Sfântul Chiril al Ierusalimului se întreba: “îşi va propune vreodată un om să slujească lui Dumnezeu, dacă nu crede că Dumnezeu îl răsplăteşte”.
Conţinuturile la clasa a X-a încep cu tema Argumente raţionale pentru dovedirea existenţei lui Dumnezeu. În urma inspecţiilor avute în şcoli precum şi a discuţiilor cu profesorii de religie am constat că această temă este foarte greu de adaptat la nivelul elevilor, există şi riscul ca această temă să fie luată şi predată după manualele de dogmatică. În acest caz riscăm să nu reuşim atingerea obiectivelor şi finalităţilor propuse.
Iată motivul pentru care se impune să fim mereu atenţi la felul în care predăm anumite adevăruri de credinţă, să redescoperim interferenţa între a cunoaşte şi a înţelege. Cine cunoaşte un fenomen (teoretic) nu neapărat îl şi înţelege. Cine ajunge să înţeleagă un fenomen, acela până la urmă îl va cunoaşte. Credinţa nu poate fi neapărat învăţătă, în schimb poate fi trăită.

Scopul primordial al predării religiei, constă în a restaura demnitatea elevilor, în a le forma şi cizela caracterul, în a-i ajuta să se redescopere, în a-i ajuta să-şi evalueze şi să-şi desăvârşească relaţia lor cu Dumnezeu şi cu semenii.
Atunci când prezentăm o secvenţă didactică nu trebuie avute în vedere doar strategiile de care ne vom folosi, ci se cere ca lecţia să fie gândită ca un eveniment inţiatic, indiferent de tema abordată. Orice lecţie de religie se poate constitui într-o analogie la istoria mântuirii, istorie care, teologic vorbind este recapitulată în cadrul fiecărei Sfinte Liturghii. Aşa cum “parohia, pentru ca să devină o comunitate disciplinată, sănătoasă şi sfântă trebuie să aibă în centrul vieţii ei Liturghia Euharistică şi credincioşii sunt îndemnaţi să participe la jertfa euharistică”, tot aşa şi lecţia de religie se cade a fi un mijloc de îndrumare a elevilor, pentru a se apropia cât mai des de Sfintele Taine.
Elevii pot fi îndemnaţi, pe parcursul activităţilor didactice, să participe la viaţa liturgică a parohiei şi conştientizaţi de faptul că toţi suntem mădulare ale trupului lui Hristos, “anamneza liturgică reînoind neîncetat identitatea noastră de mădulare ale trupului lui Hristos”.

Conştientizarea fraternităţii liturgice a avut un rol fundamental în spaţiul ortodox şi sta la baza tuturor formelor de comunitate şi comuniune creştină. Scopul ultim al moralităţi personale şi sociale este acela ca Hristos - în Care locuieşte toată plinătatea Dumnezeirii (Coloseni 2,9) - să ia chip în tot şi în toate (Galateni 4,19). Este menirea noastră să purcedem la atingerea acestui scop “lăsându-L pe Hristos să ia chip în acţiunile noastre personale şi sociale”. În acest fel elevii pot fi responsabilizaţi cu privire la faptele şi preocupările lor, pot fi îndrumaţi să se raporteze mereu la principiile creştine.
Soloviov, învăţa şi îndemna ca “înainte de a te hotărâ la un pas cu o oarecare importanţă pentru viaţa personală şi socială, să-ţi chemi în suflet chipul moral al lui Hristos, să te cercetezi şi să-ţi răspunzi: ar face El acest pas, sau - cu alte cuvinte - l-ar saluta sau nu, m-ar binecuvânta dacă îl fac sau nu”.

Finalitatea orei de religie are în vedere convertirea personală, trăirea credinţei şi conştientizarea aparteneţei elevilor la o comunitate de cult şi de credinţă organizată. Strategiile, mijloacele şi procedeele didactice specifice pentru predarea unei anumite teme din programa şcolară sunt diverse;  alegerea lor ţine de profesor. Pentru ca activităţile didactice şi misionare să fie reuşite este nevoie mai întâi de ajutorul lui Dumnezeu. În lucrarea Educaţia religioasă. Învăţături pentru copii şi tineri, Irineu, episcop de Ekaterinburg şi Irbit, le adresa profesorilor de religie următorul îndemn: “Nu uitaţi să chemaţi mereu binecuvântarea lui Dumnezeu asupra muncii voastre de educaţie şi, având această binecuvântare, efortul, grija şi munca vă vor fi încununate de dobândirea unor copii ascultători”.

Concluzie : Orice programă şcolară este perfectibilă, dar importante sunt strategiile şi mijloacele didactice folosite precum şi modul în care profesorul îşi adaptează conţinuturile pentru ca discursul didactic să devină unul accesibil şi interesant. Aceste argumente ne îndreptăţesc să afirmăm că deprinderea predării Religiei este un drum anevoios, complex şi interesant pe parcursul căruia învăţăm mereu.

*** Justificarea modului în care forma frontală, respectiv individuală de organizare a activităţii didactice favorizează formarea/dezvoltarea competenţelor specifice precizate în secvenţa de mai sus;
Pentru realizarea unui proiect bine gândit, o etapă obligatorie, de maximă importanţă, o constituie etapa de elaborare a strategiilor didactice. Acestea sunt o componentă a programului de instruire, reprezentând o perspectivă a profesorului, prin care se asigură, într-un mod dinamic, procesul de dirijare eficientă a învăţării.
În elaborarea strategiilor didactice, profesorul trebuie să se raporteze, în principal, la ansamblul de procedee şi metode oferite de literatura pedagogică şi la mijloacele de învăţământ care pot sprijini procesul învăţării.

Strategia didactică cuprinde:
1.      metodele şi procedeele utilizate pentru atingerea obiectivelor / competenţelor urmărite;
2.      mijloacele de învăţământ ce pot ajuta în procesul învăţării;
3.      formele de organizare a activităţii elevilor: activitate individuală, activitate frontală şi activitate pe grupe

Predarea frontala se bazeaza pe principiul tratarii nediferentiate, al muncii egale cu toti elevii din aceeasi clasa.
Profesorul are rolul principal, organizează, conduce şi dirijează activitatea elevilor, este denumit magistral. În activitatea frontală  este predominanta activitatea profesorului. Activitatea frontală este bazată exclusiv pe expunere, pe transmitere de cunoştinţe unei clase întregi de elevi, reducându-se astfel invăţarea la achiziţionarea pasivă de cunoştinţe şi limitează foarte mult activitatea colectivă propriu-zisa.
Elevii execută în acelaşi timp şi în acelaşi sistem, aceleaşi sarcini, dar fiecare lucreaza strict individual, fără a se stabili legaturi de interdependentă între ei. Comunicarea între colegi şi posibila invaţare prin cooperare sunt reduse la maximum, ele având loc numai în afara predării, în pauze şi în timpul liber
Este totusi de preferat atunci când se intenţioneaza expunerea unor noţiuni fundamentale, sintetizarea unei informaţii mai cuprinzătoare, efectuarea unor demonstraţii, sensibilizarea şi câştigarea adeziunii pentru o idee, ori atunci când se caută modelarea unor opinii şi atitudini prin abordarea unor teme profund caracter emoţional-educativ.
Activitatile individuale cuprind studiul individual, efectuarea temelor pentru acasa, studiul în biblioteci, lectura suplimentara si de completare, întocmirea de proiecte, referate, desene, scheme, alte lucrari scrise, comunicari stiintifice, alte proiecte practice. Pun accentul pe munca independentă, fară supraveghere directă şi consultantă din partea profesorului.
Există mai multe variante de organizare individuală a activităţii alevilor: cu sarcini de instruire comune pentru toti elevii, cu teme diferenţiate pe grupe de nivel, cu teme diferite pentru fiecare elev. In acest ultim caz, activitatea se numeşte individualizata sau personalizată, pentru că ţine cont de particularităţile fizice şi psihice ale fiecărui elev, de nivelul pregătirii sale, aptitudinile lui, de nevoile lui educaţionale.
Profesorul va organiza activitatile didactice astfel încât sa sporeasca sansele de reusita a atingerii obiectivelor propuse, adoptând o varietate de activitati la specificul si potentialul elevilor sai.
Forma frontală, respectiv individuală de organizare a activităţii didactice favorizează formarea/ dezvoltarea competenţelor specifice precizate în secvenţa dată. Astfel, pentru formarea/dezvoltarea competenţelor specifice C.S. 1.2., C.S. 3.4., C.S. 3.1 se va utiliza forma frontală, iar pentru formarea/dezvoltarea competenţelor specifice C.S. 2.2., C.S. 4.2., C.S. 5.2. se va utiliza forma frontală în combinaţie cu cea individuală. 
Exemple :
- pentru formarea/dezvoltarea competenţei specifice C.S. 1.2. profesorul prezintă elevilor mai multe planşe didactice sugestive ce prezintă diferite aspecte din viaţa cotidiană (activitate frontală), şi folosind ca metodă de învăţământ dezbaterea îi conduce pe elevi spre identificarea modalităţilor de relaţionare cu Dumnezeu
- pentru formarea/dezvoltarea competenţei specifice C.S. 2.2. profesorul le enumeră elevilor numele locurilor unde, potrivit Tradiţiei, au predicat Sfinţii Apostoli (activitate frontală) şi un elev va veni în faţa clasei să identifice pe hartă acele localităţi indicate de profesor (activitate individuală). Cadrul didactic poate interveni acolo unde elevul nu reuşeşte singur sau poate numi un alt elev să îl ajute.

*** Explicarea importanţei sugestiilor metodologice, prevăzute în programa şcolară, pentru demersul educaţional la disciplina Religie – Cultul Ortodox;

Sugestiile metodologice prevăzute în programa şcolară oferă informaţii utile profesorului de Religie pentru realizarea demersului educaţional.
Sugestiile metodologice cuprind recomandări specifice disciplinei, privind metodologia de aplicare a programei şcolare şi proiectarea demersului didactic. Acestea includ:
a.       propuneri de organizare a procesului de predare-învăţare-evaluare centrat pe formarea de competenţe;
b.      recomandări de strategii didactice specifice disciplinei;
c.       modalităţi de evaluare.
Sugestiile metodologice au rolul de a orienta utilizarea prezentului curriculum în proiectarea şi realizarea activităţilor de predare-învăţare-evaluare, în concordanţă cu specificul disciplinei Religie.

Programa şcolară pentru disciplina Religie - Cultul ortodox – clasa pregătitoare reprezintă o ofertă curriculară dezvoltată în jurul unei teme majore: Dumnezeu este cu noi prin descoperire şi iubire. Având ca scop familiarizarea copiilor cu domeniul religios, această temă orientează formularea competenţelor specifice, precum şi construirea situaţiilor de învăţare într-un mod flexibil şi creativ, în raport cu particularităţile de vârstă şi individuale ale elevilor. În acest context, sugestiile metodologice prezintă: lista conţinuturilor utilizate pentru dezvoltarea competenţelor, strategii didactice recomandate; contexte şi medii de instruire adecvate; aspecte privind metodele de evaluare.

Programa şcolară pentru clasele I – a IV-a cuprinde sugestii de bibliografie pentru lectură suplimentară şi sugestii pentru repertoriul de cântece şi pentru audiţiile muzicale. Aceste sugestii metodologice au rolul de a-l ghida pe profesorul de religie în demersul educaţional.

Programa şcolară pentru clasele a V-a – a VIII-a include unele sugestii metodologice care orientează cadrul didactic spre modalităţi didactice concrete de utilizare a curriculumului în proiectarea şi realizarea activităţilor de predare-învăţare-evaluare.
Modul în care este concepută programa şcolară pentru clasele V-VIII răspunde unei duble exigenţe: de a fi un punct de plecare comun pentru toţi profesorii şi, pe de altă parte, de a-i incita în interpretarea şi adecvarea acesteia la condiţiile specifice în care îşi desfăşoară activitatea.
În vederea valorizării competenţelor cheie şi a asigurării transferabilităţii la nivelul activităţii educaţionale, se recomandă ca strategiile didactice utilizate în predarea disciplinei Religie – Cultul Ortodox să pună accent pe: construcţia progresivă a cunoaşterii; flexibilitatea abordărilor şi parcursul diferenţiat; coerenţă şi abordări inter- şi transdisciplinare.
Actuala programă şcolară valorifică exemplele de activităţi de învăţare din programele anterioare (elaborate după modelul centrat pe obiective), oferind astfel cadrelor didactice un sprijin concret în elaborarea strategiilor de predare care să permită trecerea reală de la centrarea pe conţinuturi, la centrarea pe experienţe de învăţare.

Pe parcursul claselor V-VIII, se recomandă următoarele activităţi:
  • participarea la slujbele Sfintelor Taine; 
  • exerciţii de dialog pe o temă dată; 
  •  exerciţiu de povestire a unor texte biblice; 
  •  dialog pe baza unui text religios; 
  •  alcătuirea de rezumate ale textelor religioase; 
  •  exemple de definire a termenilor istorici; 
  •  completare de enunţuri lacunare, rebusuri; 
  •  redactarea de scurte compuneri după un plan dat şi cu utilizarea termenilor învăţaţi; 
  •  exerciţii de selectare a simbolurilor şi a semnificaţiei pildelor Mântuitorului din textele biblice; 
  •  discutarea mesajelor pildelor şi raportarea acestora la viaţa personală; 
  •  prezentarea calendarului creştin ortodox; 
  •  observarea şi explicarea icoanelor sărbătorilor studiate; 
  •  identificarea sărbătorilor după icoană; 
  •  enumerarea sărbătorilor împărăteşti; 
  •  vizitarea bisericilor sau a mănăstirilor pentru discuţii despre sărbători; 
  •  dialog pe baza modului de petrecere a sărbătorii de duminică; 
  •  integrarea evenimentelor religioase creştine în istoria omenirii; 
  •  utilizarea hărţii pentru localizarea evenimentelor religioase; 
  •  realizarea de tabele cronologice cu principalele evenimente din istoria Bisericii primare; 
  •  vizionarea şi comentarea de filme cu subiect religios; 
  •  lecturarea şi comentarea unor texte literare cu subiect religios; 
  •  exerciţii de analiză şi comentare a schimbărilor aduse de creştinism în istorie; 
  •  discutarea aspectelor morale pozitive/negative din situaţii reale sau imaginare; 
  •  jocul de rol: dramatizarea unor pilde; 
  •  discutarea în grup a unor norme de comportament religios-moral; 
  •  lecturarea unor povestiri despre natură ca dar al lui Dumnezeu; 
  •  descrierea şi compararea tipurilor de atitudini religios-morale; 
  •  studiul de caz (discutarea în grup în scopul soluţionării de situaţii problemă); 
  •  iniţierea de acţiuni de întrajutorare; 
  •  exerciţii de dialog pe tema rolului rugăciunilor pentru semeni; 
  •  discuţii în grup în scopul soluţionării unor situaţii speciale apărute în clasă; 
  •  exerciţii de dialog pe tema comportamentului acasă, în biserică, în şcoală, în societate;
  • utilizarea calculatorului şi a altor mijloace audio-vizuale pentru ilustrarea unor teme, pentru căutarea de informaţii sau pentru documentarea pe o temă dată.
Utilizarea surselor biblice, teologice în predarea Religiei trebuie să se afle permanent în atenţia profesorului. Din această perspectivă, strategiile didactice focalizate pe utilizarea surselor trebuie să ia în considerare elemente precum categoria formală de sursă, categoria cronologică, utilitatea sursei în atingerea scopurilor de predare.

Gândirea critică este considerată un factor-cheie în învăţarea eficientă. Antrenarea acestui tip de gândire poate avea ca punct de plecare strategii bazate pe lectura activă, elaborarea raţionamentelor, formulare de întrebări, elaborare de texte diverse (fişe de lectură, comentarii, recenzii, referate, eseuri), folosirea de metode grafice.

Integrarea noilor tehnologii informatice în procesul de predare-învăţare (inclusiv Internetul) devine esenţială în condiţiile multiplicării surselor de informare şi de comunicare.

Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învăţare. În perspectiva unui demers educaţional centrat pe competenţe, se recomandă utilizarea cu preponderenţă a evaluării continue, formative. Alături de formele şi instrumentele clasice de evaluare, se recomandă utilizarea unor forme şi instrumente complementare, cum sunt: proiectul, portofoliul, autoevaluarea, evaluarea în perechi, observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului elevilor. Procesul de evaluare va pune accent pe:
  • corelarea directă a rezultatelor evaluate cu competenţele specifice vizate de programa şcolară; 
  •  valorizarea rezultatelor învăţării prin raportarea la progresul şcolar al fiecărui elev; 
  •  recunoaşterea, la nivelul evaluării, a experienţelor de învăţare şi a competenţelor dobândite în contexte non-formale sau informale; 
  •  utilizarea unor metode variate de comunicare a rezultatelor şcolare.
Programa şcolară pentru clasele a IX-a – a XII-a, Liceu şi Şcoala de arte şi meserii include unele sugestii metodologice elaborate pentru a orienta proiectarea demersului didactic adecvat competenţelor, valorilor şi atitudinilor prevăzute.
Conţinuturile propuse în programa şcolară de Religie – cultul ortodox pentru clasa a IX-a sunt organizate pe domenii tematice. O parte dintre acestea le continuă pe cele abordate la nivelul claselor I-VIII (dogmatică, morală creştină, liturgică, spiritualitate şi misiune), propunând teme de sinteză şi oferind oportunităţi de valorificare a cunoştinţelor asimilate în anii anteriori. Alte domenii sunt nou introduse, urmând a fi continuate pe tot parcursul liceului, şi propun conţinuturi cu caracter mai complex, posibil de abordat la nivelul elevilor de clasa a IX-a (religiile în istorie, ortodoxia şi creştinismul în contextul culturii naţionale şi universale, creştinismul şi problemele lumii contemporane).

Temele au fost selectate din perspectiva următoarelor principii:
o   accentuarea caracterului pragmatic, prin centrarea pe dezvoltarea de atitudini şi de comportamente;
o   referirea la aspecte actuale din viaţa personală a adolescenţilor, din viaţa comunităţii, din istoria Bisericii;
o   corelarea cunoştinţelor specifice religiei cu cele dobândite la alte discipline de învăţământ, mai ales la nivelul ariei curriculare ”Om şi societate” (Istorie, Geografie, Logică).

Prezentul curriculum este conceput într-o manieră flexibilă, care permite profesorului libertatea de opţiune în abordarea demersului didactic, prin:
  • alegerea succesiunii capitolelor sau a temelor, în funcţie de caracteristicile clasei sau de evenimentele religioase, cu condiţia respectării logicii interne a domeniului şi a parcurgerii integrale a materiei prevăzute în programă; 
  •  alegerea de metode, activităţi şi stiluri variate, adecvate particularităţilor elevilor şi ale clasei, în concordanţă cu competenţele precizate pentru fiecare nivel; 
  •  identificarea de soluţii metodice optime pentru a sensibiliza elevii şi a converti învăţătura moral-creştină în act de conduită.
Se recomandă utilizarea unor activităţi de învăţare, precum:
º        dialogul, dezbaterea privind importanţa şi rolul diferitelor elemente (de dogmatică, de morală creştină, de istorie a religiilor);
º        analiza asemănărilor şi a deosebirilor (între forme de cinstire a celor sfinte, între religii, între textele religioase şi cele laice pe teme comune etc.);
º        studiul de caz cu rol de exemplificare a elementelor de morală creştină;
º        analiza unor modele de acţiune privind implicarea în rezolvarea unor probleme concrete din viaţa comunităţii;
º        argumentarea biblică şi patristică;
º        utilizarea calculatorului şi a altor mijloace audio-vizuale pentru ilustrarea unor teme, pentru căutarea de informaţii sau pentru documentarea pe o temă dată;
º        vizite la locaşuri de cult.

În cadrul orei de Religie, evaluarea trebuie să aibă caracter formativ, cu scopul de a-l învăţa pe elev să se autoevalueze în acord cu valorile creştine. Prin evaluare, valorizarea efortului de învăţare al elevului şi analiza progresului acestuia în învăţare trebuie completate cu motivarea sa pentru aplicarea în practică a învăţăturilor de credinţă. Deoarece formele clasice de evaluare au, pentru educaţia religioasă, limite mai accentuate decât în cazul altor discipline de studiu, se recomandă utilizarea unor modalităţi complementare de evaluare: proiectul, portofoliul, autoevaluarea, observarea sistematică a comportamentului elevilor în spaţiul şcolii şi în afara acestuia.
Conţinuturile propuse de programa şcolară de Religie pentru clasa a X-a, cultul ortodox sunt organizate pe domenii tematice. O parte dintre aceste domenii le continuă pe cele abordate la nivelul claselor I-VIII, propunând teme de sinteză şi oferind oportunităţi de valorificare a cunoştinţelor asimilate în anii anteriori: dogmatică, morală creştină, liturgică, spiritualitate şi misiune. Alte domenii sunt nou introduse, sunt comune pentru clasele IX-X şi propun conţinuturi cu caracter mai complex, posibil de abordat la nivelul elevilor de clasa a X-a: religiile în istorie, ortodoxia şi creştinismul în contextul culturii naţionale şi universale, creştinismul şi problemele lumii contemporane.

Temele au fost selectate din perspectiva următoarelor principii:
Ø  accentuarea caracterului pragmatic al conţinuturilor, prin centrarea pe dezvoltarea de atitudini şi de comportamente;
Ø  referirea la aspecte actuale din viaţa personală a adolescenţilor, din viaţa comunităţii, din istoria religiilor şi din istoria Bisericii;
Ø  corelarea cunoştinţelor specifice religiei cu cele dobândite la alte discipline de învăţământ, mai ales la nivelul ariei curriculare ”Om şi societate” (Istorie, Geografie, Psihologie).

Prezentul curriculum este conceput într-o manieră flexibilă, care permite profesorului libertatea de opţiune în abordarea demersului didactic, prin:
  • alegerea succesiunii capitolelor sau a temelor, în funcţie de caracteristicile clasei sau de evenimentele religioase, cu condiţia respectării logicii interne a domeniului şi a parcurgerii integrale a materiei prevăzute în programă; 
  •  alegerea de metode, activităţi şi stiluri variate, adecvate particularităţilor elevilor şi ale clasei, precum şi în concordanţă cu competenţele precizate pentru fiecare nivel.

Se recomandă utilizarea unor activităţi de învăţare, precum:
®       dialogul, dezbaterea privind importanţa şi rolul diferitelor elemente (de dogmatică, de morală creştină, de istorie a religiilor);
®       analiza asemănărilor şi a deosebirilor (între forme de cinstire a celor sfinte, între religii, între textele religioase şi cele laice pe teme comune etc.);
®       studiul de caz cu rol de exemplificare a elementelor de morală creştină;
®       analiza unor modele de acţiune privind implicarea în rezolvarea unor probleme concrete din viaţa comunităţii;
®       argumentarea biblică şi patristică;
®       utilizarea calculatorului şi a altor mijloace audio-vizuale pentru ilustrarea unor teme, pentru căutarea de informaţii, pentru documentarea pe o temă dată;
®       vizite la locaşuri de cult.

În cadrul orei de Religie, evaluarea trebuie să aibă caracter formativ, cu scopul de a-l învăţa pe elev să se autoevalueze în acord cu valorile creştine. Prin evaluare, valorizarea efortului de învăţare al elevului şi analiza progresului acestuia în învăţare trebuie completate cu motivarea sa pentru aplicarea în practică a învăţăturilor de credinţă. Deoarece formele clasice de evaluare au, pentru educaţia religioasă, limite mai accentuate decât în cazul altor discipline de studiu, se recomandă utilizarea unor modalităţi complementare de evaluare: proiectul, portofoliul, autoevaluarea, observarea sistematică a comportamentului elevilor în spaţiul şcolii şi în afara acestuia.
Conţinuturile din programa şcolară pentru clasa a XI-a, la disciplina Religie – cultul ortodox sunt organizate pe şapte domenii tematice: Dogmatică, Morală creştină, Liturgică şi artă, Spiritualitate şi misiune, Religiile în istorie, Ortodoxie şi cultură naţională, Creştinismul şi problemele lumii contemporane. Acestea le continuă pe cele abordate la nivelul claselor a IX-a – a X-a şi propun conţinuturi cu caracter mai complex, posibil de abordat la nivelul elevilor de clasa a XI-a.
Prezentul curriculum este conceput într-o manieră flexibilă, care presupune regândirea rolurilor celor doi parteneri educaţionali – profesorul şi elevul. Astfel, programa permite profesorului libertatea de opţiune în abordarea demersului didactic prin alegerea succesiunii capitolelor sau a temelor (care nu au în programă o ordine obligatorie), în funcţie de caracteristicile clasei sau de evenimentele religioase, cu condiţia respectării logicii interne a domeniului şi a parcurgerii integrale a materiei prevăzute în programă. De asemenea, profesorul are libertatea de a alege metode, activităţi şi stiluri variate, adecvate particularităţilor elevilor şi ale clasei, precum şi în concordanţă cu competenţele precizate pentru fiecare nivel.
În ceea ce priveşte elevii, temele au fost selectate astfel încât să asigure implicarea activă a acestora în procesul de predare-învăţare, care să contribuie la formarea capacităţii de comunicare, de manifestare a spiritului critic, tolerant, la exprimarea liberă şi argumentată a propriei opinii. Alegerea temelor a avut în vedere asigurarea caracterului practic-aplicativ al cunoştinţelor de religie prin valorificarea experienţei de viaţă a elevilor, prin referirea la aspecte actuale din viaţa personală a adolescenţilor şi din societatea contemporană, din viaţa comunităţii, din istoria religiilor şi din istoria Bisericii.

Pentru realizarea competenţelor specifice se recomandă utilizarea unor activităţi de învăţare, precum:
Þ     dialogul, dezbaterea privind importanţa şi rolul diferitelor elemente (de dogmatică, de morală creştină, de istorie a religiilor);
Þ     analiza asemănărilor şi a deosebirilor (între diferite aspecte ale vieţii religioase, între religii, între textele religioase şi cele laice pe teme comune etc.);
Þ     realizarea unor observaţii, studii de caz, micro-anchete, sondaje de opinie pe teme privind aspecte concrete din viaţa religioasă a unei comunităţi sau a adolescenţilor;
Þ      jocul de rol, studiul de caz cu rol de exemplificare a elementelor de morală creştină;
Þ     analiza unor modele de acţiune privind implicarea în rezolvarea unor probleme concrete din viaţa adolescenţilor sau din viaţa comunităţii;
Þ     argumentarea biblică şi patristică;
Þ     elaborarea de texte diverse pe teme religioase (fişe de lectură, comentarii, recenzii, referate, eseuri);
Þ     utilizarea noilor tehnologii informatice şi a altor mijloace audio-vizuale în procesul de predare-învăţare (pentru ilustrarea unor teme, pentru căutarea de informaţii, pentru documentarea pe o temă dată);
Þ     vizite la locaşuri de cult.

În cadrul orei de Religie, evaluarea trebuie să aibă caracter formativ, cu scopul de a-l învăţa pe elev să se autoevalueze în acord cu valorile creştine. Prin evaluare, valorizarea efortului de învăţare al elevului şi analiza progresului acestuia în învăţare trebuie completate cu motivarea sa pentru aplicarea în practică a învăţăturilor de credinţă. Deoarece formele clasice de evaluare au, pentru educaţia religioasă, limite mai accentuate decât în cazul altor discipline de studiu, se recomandă utilizarea unor modalităţi complementare de evaluare: proiectul, portofoliul, autoevaluarea, observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului elevilor în spaţiul şcolii şi în afara acestuia.
Conţinuturile din programa şcolară pentru clasa a XII-a, la disciplina Religie – cultul ortodox sunt organizate pe şapte domenii tematice: Dogmatică, Morală creştină, Liturgică şi artă, Spiritualitate şi misiune, Religiile în istorie, Ortodoxie şi cultură naţională, Creştinismul şi problemele lumii contemporane. Acestea le continuă pe cele abordate la nivelul claselor a IX-a –a X-a şi propun conţinuturi cu caracter mai complex, posibil de abordat la nivelul elevilor de clasa a XII-a.
Prezentul curriculum este conceput într-o manieră flexibilă, care presupune regândirea rolurilor celor doi parteneri educaţionali – profesorul şi elevul. Astfel, programa permite profesorului libertatea de opţiune în abordarea demersului didactic prin alegerea succesiunii capitolelor sau a temelor (care nu au în programă o ordine obligatorie), în funcţie de caracteristicile clasei sau de evenimentele religioase, cu condiţia respectării logicii interne a domeniului şi a parcurgerii integrale a materiei prevăzute în programă. De asemenea, profesorul are libertatea de a alege metode, activităţi şi stiluri variate, adecvate particularităţilor elevilor şi ale clasei, precum şi în concordanţă cu competenţele precizate pentru fiecare nivel.
În ceea ce priveşte elevii, temele au fost selectate astfel încât să asigure implicarea activă a acestora în procesul de predare-învăţare, care să contribuie la formarea capacităţii de comunicare, de manifestare a spiritului critic, tolerant, la exprimarea liberă şi argumentată a propriei opinii. Alegerea temelor a avut în vedere asigurarea caracterului practic-aplicativ al cunoştinţelor de religie prin valorificarea experienţei de viaţă a elevilor, prin referirea la aspecte actuale din viaţa personală a adolescenţilor şi din societatea contemporană, din viaţa comunităţii, din istoria religiilor şi din istoria Bisericii.

Pentru realizarea competenţelor specifice se recomandă utilizarea unor activităţi de învăţare, precum:
®       dialogul, dezbaterea privind importanţa şi rolul diferitelor elemente (de dogmatică, de morală creştină, de istorie a religiilor);
®       analiza asemănărilor şi a deosebirilor (între diferite aspecte ale vieţii religioase, între religii, între textele religioase şi cele laice pe teme comune etc.);
®       realizarea unor observaţii, studii de caz, micro-anchete, sondaje de opinie pe teme privind aspecte concrete din viaţa religioasă a unei comunităţi sau a adolescenţilor;
®       jocul de rol, studiul de caz cu rol de exemplificare a elementelor de morală creştină;
®       analiza unor modele de acţiune privind implicarea în rezolvarea unor probleme concrete din viaţa adolescenţilor sau din viaţa comunităţii;
®       argumentarea biblică şi patristică;
®       elaborarea de texte diverse pe teme religioase (fişe de lectură, comentarii, recenzii, referate, eseuri);
®       utilizarea noilor tehnologii informatice şi a altor mijloace audio-vizuale în procesul de predare-învăţare (pentru ilustrarea unor teme, pentru căutarea de informaţii, pentru documentarea pe o temă dată);
®       vizite la locaşuri de cult.

În cadrul orei de Religie, evaluarea trebuie să aibă caracter formativ, cu scopul de a-l învăţa pe elev să se autoevalueze în acord cu valorile creştine. Prin evaluare, valorizarea efortului de învăţare al elevului şi analiza progresului acestuia în învăţare trebuie completate cu motivarea sa pentru aplicarea în practică a învăţăturilor de credinţă. Deoarece formele clasice de evaluare au, pentru educaţia religioasă, limite mai accentuate decât în cazul altor discipline de studiu, se recomandă utilizarea unor modalităţi complementare de evaluare: proiectul, portofoliul, autoevaluarea, observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului elevilor în spaţiul şcolii şi în afara acestuia.
Notă: A se consulta programele şcolare în vigoare.

*** Argumentarea unui punct de vedere cu privire la faptul că programa şcolară recomandă o serie de valori si atitudini care să completeze dimensiunea cognitivă a învăţării cu cea afectiv-atitudinală si morală, din perspectiva finalităţilor educaţiei.

Programa şcolară recomandă o serie de valori şi atitudini care să completeze dimensiunea cognitivă a învăţării cu cea afectiv-atitudinală şi morală, din perspectiva finalităţilor educaţiei.
Competenţele generale si specifice care trebuie formate prin procesul de predare-învăţare-evaluare a disciplinei „Religie - Cultul Ortodox” au la bază si promovează următoarele valori si atitudini:
Ø  Conştientizarea rolului învăţăturilor Bisericii în viaţa personală si a comunităţii;
Ø  Responsabilitate în exercitarea drepturilor si a obligaţiilor care decurg din apartenenţa la diferite dentităţi (confesiune, naţiune, comunitate, profesie, cultură etc.);
Ø  Asumarea toleranţei etnice, religioase si culturale.

Recomandarea unor valori şi atitudini are rolul de a completa dimensiunea cognitivă a învăţării cu cea morală, din perspectiva finalităţilor educaţiei, dar şi a disciplinei Religie.

Programa şcolară pentru clasele V-VIII prezintă următoarele valori şi atitudini:
  • Conştientizarea rolului învăţăturilor Bisericii în viaţa personală şi a comunităţi; 
  •  Dezvoltarea respectului faţă de cele sfinte; 
  •  Asumarea propriei identităţi religioase; 
  •  Responsabilitate în exercitarea drepturilor şi a obligaţiilor care decurg din apartenenţa la diferite identităţi (confesiune, naţiune, comunitate, profesie, cultură etc.);
  • Respect şi înţelegere faţă de semenii de alte credinţe şi convingeri; 
  • Manifestare a respectului pentru ceilalţi; 
  •  Interesul pentru aprofundarea cunoştinţelor religioase în vederea permanentei deveniri spirituale; 
  •  Asumarea toleranţei etnice, religioase şi culturale

Programa şcolară pentru clasele IX-XII prezintă următoarele valori şi atitudini:
·         conştientizarea rolului învăţăturilor Bisericii în viaţa personală şi a comunităţii
·         dezvoltarea respectului faţă de cele sfinte
·         asumarea propriei identităţi religioase
·         responsabilitate în exercitarea drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din apartenenţa la diferite identităţi (confesiune, naţiune, comunitate, profesie, cultură etc.)
·         respect şi înţelegere faţă de semenii de alte credinţe şi convingeri
·         grija faţă de aproapele
·         interesul pentru aprofundarea cunoştinţelor religioase în vederea permanentei deveniri spirituale

Pornind de la ideea că un demers de proiectare curriculară trebuie să acorde conceptului de competenţă semnificaţia unui „organizator” în relaţie cu care sunt stabilite finalităţile învăţării, sunt selectate conţinuturile specifice şi sunt organizate strategiile de predare-învăţare-evaluare, actuala programă şcolară a urmărit valorizarea cadrului european al competenţelor-cheie la următoarele niveluri:
o   formularea competenţelor generale şi selectarea seturilor de valori şi atitudini;
o   organizarea elementelor de conţinut şi corelarea acestora cu competenţele specifice;
o   elaborarea sugestiilor metodologice.
Programa este în aşa fel concepută încât să încurajeze creativitatea didactică şi adecvarea demersurilor didactice la particularităţile elevilor.



Subiectul al II-lea

  1.  „Rugaciunile pentru cei adormiti în Domnul” 
  2.  „Rolul dialogului ecumenic si inter-religios” 
  3. „Rolul crestinismului în dezvoltarea culturii si civilizatiei europene” 
  4.  „Oameni de cultura români - promotori ai credintei crestine”

(Nicolae Iorga, Nichifor Crainic, Vasile Voiculescu, Nicolae Steinhardt, Petre Tutea, Dumitru Staniloae, Mircea Eliade, Constantin Brâncusi etc.)
Þ     „Rolul tinerilor în apararea vietii” (combaterea violentei, a suicidului, a eutanasiei si a degradarii demnitatii umane)
Þ     „Monumente reprezentative de arta religioasa din Europa si din România”

a) Test de evaluare sumativă, alcătuit din 5 tipuri diferite de itemi, pentru evaluarea formării/ dezvoltării competenţelor din secvenţa dată, astfel încât fiecărei competenţe să îi corespundă câte un item.
Notă: Se punctează corectitudinea proiectării itemilor, elaborarea detaliată a răspunsului asteptat în baremul de evaluare si corectitudinea stiinţifică a informaţiilor de specialitate.

Sunt date 6 competenţe şi testul elaborat trebuie să cuprindă 5 tipuri diferite de itemi, astfel încât fiecărei competenţe să îi corespundă câte un item.

Disciplina: Religie, cultul ortodox Data………….…
Numele şi prenumele elevului………………………………………………………….
Clasa a XII-a
TEST DE EVALUARE SUMATIVĂ
Timp de lucru: 45 minute.

I. Citeşte cu atenţie următoarele afirmaţii. În cazul în care apreciezi că sunt adevărate încercuieşte litera „A”, dacă sunt false încercuieşte litera „F”. 4p.
a) Consiliul Ecumenic al Bisericilor (CEB) este o asociaţie frăţească de Biserici, care primesc pe Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu şi Mântuitor. A / F
b) O formă de manifestare a ecumenismului local din România după 1989 este reprezentată de Societatea Biblică Interconfesională, din care fac parte 12 Biserici şi confesiuni. A / F
c) Rolul dialogului ecumenic este mai mult decât promovarea discuţiilor religioase şi anume cel de accentuare a misiunii Bisericii în societate. A / F
d) Dialogul ecumenic nu ne îndeamnă la colaborare în vederea rezolvării unor probleme grave ale umanităţii, precum sărăcia, boala, poluarea, războaiele,etc. A / F

II. Alege răspunsul corect pentru afirmaţiile următoare: 12 p.
1. În Rai sau Iad se ajunge, în principal, în funcţie de:

a) faptele înaintaşilor noştri;
b) ce fac cei vii pentru cei adormiţi;
c) faptele săvârşite în timpul vieţii.


2. Pomenirea celor adormiţi se face în:

a) Sâmbăta lui Lazăr;
b) Sâmbăta dinaintea Pogorârii Sfântului Duh;
c) Ziua Înălţării Sfintei Cruci.


3. Pentru a schimba (îmbunătăţi) starea celor adormiţi, cei rămaşi pot :

a) să facă milostenie;
b) să postească;
c) să-şi păstreze credinţa.



III. Pentru fiecare dintre personalităţile studiate completează spaţiile punctate din tabel cu informaţia corectă: 20 p. Nicolae Iorga
gânditor creştin, preocupat de Istoria ……………….. Române, punând accent pe importanţa studierii acesteia
Nae Ionescu
personalitate complexă fascinantă: ……………………………., gazetar, om politic
Petre Ţuţea
două cuvinte-cheie a personalităţii sale au fost: ………………….. şi român
Nichifor Crainic
a contribuit la restaurarea teologiei româneşti în spirit…………………………
Vasile Voiculescu
poet religios, cunoscător al sufletului românesc, ce se caracterizează printr-o largă deschidere către spiritualitatea……………………
Nicolae Steinhardth
personalitate fascinantă atât prin cultura sa, cât mai ales prin spiritul său adânc pătruns de ………….. creştină
Bartolomeu Anania
poet, prozator, dramaturg, teolog de prestigiu, predicator apreciat, ……………….. al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului
Dumitru Stăniloae
aduce un suflu nou în …………………………. : a abordat toate subiectele teologiei dogmatice după scrierile patristice, cristalizând în sinteze originale şi reprezentative experienţa Ortodoxiei
Mircea Eliade
intensă activitate beletristică şi………………………. (sute de studii şi articole, zeci de volume), proza lui fascinând generaţii întregi
Constantin Brâncuşi
cel mai strălucit reprezentant al ………………………..secolului XX, cu expoziţii în lumea întreagă (Europa, SUA, India, Brazilia etc.)