Se afișează postările cu eticheta Halloween. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Halloween. Afișați toate postările

marți, 3 noiembrie 2015

Părintele Savatie Baștovoi despre drama de la Colectiv și Halloween: Jocul de-a bostanii este un joc de-a moartea. Uneori moartea capătă îndrăzneală, ca la București. Nu mimați nimic din ce este al morții. Fiți lumină. Pentru a trăi

Părintele Savatie Baștovoi despre drama de la Colectiv și Halloween: Jocul de-a bostanii este un joc de-a moartea. Uneori moartea capătă îndrăzneală, ca la București. Nu mimați nimic din ce este al morții. Fiți lumină. Pentru a trăi

Sursa: http://www.activenews.ro/stiri-social/Parintele-Savatie-Bastovoi-despre-drama-de-la-Colectiv-si-Halloween-Jocul-de-a-bostanii-este-un-joc-de-a-moartea.-Uneori-moartea-capata-indrazneala-ca-la-Bucuresti.-Nu-mimati-nimic-din-ce-este-al-mortii.-Fiti-lumina.-Pentru-a-trai-126245

Abia au trecut câteva zeci de ore de la tragedia din clubul bucureștean "Colectiv" și oamenii au început să caute vinovați, dar și să înțeleagă cauzele profunde ale acestui eveniment.

Așa cum era de așteptat, unii au stat la pândă și au început să arunce cu invective în stânga și-n dreapta. Unii și-au arogat rol de judecători. Prea puțini au stat să analizeze, duhovnicește, cauzele acestei nenorociri.

Unul dintre cei mai apreciați preoți ai Bisericii Ortodoxe, părintele Savatie Baștovoi, de la Mânăstirea Noul Neamț din Moldova, a punctat în câteva cuvinte drama care a lovit Bucureștiul, dar și legătura din Halloween și incendiul de la "Colectiv".

Părintele Savatie este unul din cei mai importanți scriitori de limbă română, fiind autorul a numeroase volume de succes, premiate pe plan intern și internațional. De asemena, Părintele Savatie este invitat regulat să conferențieze pe teme de interes și este realizator de emisiuni.

Iată ce spune despre cazul de la Colectiv:

De ce nu e bun mascatul? Mii de oameni se frămîntă acum ghicind dacă între un joc mascat cu draci și lumînări și moartea care intră brusc peste ei este vreo legătură.
Mascatul nu e bun de nici un fel. Există multe mărturii creștine din primele secole în care se condamnă jocul de-a preoția. Asta pentru că, chiar în joacă, lucrurile devin serioase. Altminteri, v-am propune să vă jucați de preoția și de-a îngerii, dar canoanele opresc îmbrăcarea veșmintelor preoțești de formă. Cu viața, ca și cu moartea, nu e de joacă.
Atunci cînd, în apus, catolicii au început să se mascheze în îngeri la Crăciun, să se îmbrace în Maica Domnului, să facă spectacole cu Hristos, ei au spulberat taina și au deschis drumul mascărilor de tot felul. Nu că ele ar fi fost închise, ele au existat în lumea păgînă, dar creștinismul le oprise pentru sine.
Jocul de-a bostanii este un joc de-a moartea. Slavă Domnului, îngerii ne păzesc și îi păzesc și pe cei care se joacă de-a jocurile morții. Uneori însă moartea capătă prea multă îndrăzneală, așa cum s-a întîmplat în București. Moartea e obraznică de felul ei. Unul Dumnezeu e timid, sfios în atotputernicia Sa.
Nu vă jucați cu moartea. Nu mimați nimic din ce este al morții. Sau n-ați înțeles că în această lume nu există simboluri, ci numai forme ascunse ale realității?
Rămîneți în lumină, jucați-vă de-a lumina, fiți lumină. Pentru a trăi.






Cand te joci cu focul Iadului…

Cand te joci cu focul Iadului… 

Sursa: http://www.rostonline.ro/2015/10/cind-te-joci-cu-focul-iadului/

Suntem cu toții îngroziți de tragedia petrecută în seara de 30 octombrie la București, soldată cu 28 de morți și 162 de răniți (cifrele sunt provizorii, mulți dintre răniți fiind în stare gravă, în timp ce alții s-au externat deja), toți tineri și chiar adolescenți (unii încă neidentificați). Ca de obicei în situațiile-limită, „civilizația” (cu pretențiile ei oganizatorice, logistice, tehnologice etc.) se dovedește mai fragilă decît se crede, iar aceasta cu atît mai mult într-o țară ca România, în care formele ei sunt mai degrabă butaforice.

Se va vorbi mult despre cauzele fizice sau materiale ale tragediei (și cineva va trebui să răspundă, măcar ca să se îngusteze posibilitățile unor recidive), dar nu știu cați sunt dispuși să accepte cu toată gravitatea o reflecție asupra cauzelor meta-fizice sau spirituale (pentru care în lumea contemporană funcționează aproape reflex prezumția de obscurantism sau superstiție).

Nenorocirea s-a petrecut în gura nopții de Halloween și într-un cadru profund marcat de „spiritul” demoniac al acestei pseudo-sărbători globalizate. Știu că există rock și rock, și nu vreau să fac speculații asupra caracterului satanist al acestui gen de muzică și comportament, dar nu se poate să nu te pună pe ganduri, dincolo de îndoielnicul nivel artistic și de iresponsabilitatea sau teribilismul „punerii în scenă”, numele trupei respective (Goodbye to Gravity!– „Adio seriozității!”*), al albumului lansat cu acest prilej (Mantras of War – „Mantre de război”) sau al primului single din componența lui (The Day we die– „Ziua în care murim”) – adevărat „best-seller profetic”, cum l-au numit (fără să știu exact ce-au avut în gand) chiar unii dintre actanții tragicului eveniment. Poate că rămane loc, dincolo de durere și stupefacție, și de o minimală „învățătură de minte”…

Indiferent cat crezi sau nu în „puterile întunericului”, cardășia cu demonicul sau numai simplul joc de-a demonismul, cu binecunoscutele ingrediente horror ale păgînismului și magiei, se arată nu o dată a nu rămîne fără urmări. Sfidarea Binelui și provocarea Răului reprezintă un „stil de viață” asupra căruia s-ar cuveni un plus de meditație, pornind de la concretul tragic, iar nu de la supozițiile abstracte. Căci, c-o luăm real sau simbolic, cu dracul nu e de glumit…

* Sigur că înțelesul cel mai curent al lui gravity este „gravitație”, dar cuvîntul poate însemna, contextual, și greutate, pondere, gravitate, seriozitate, solemnitate, importanță. Polisemia lasă loc mesajelor subliminale (foarte frecvente în acest gen de exprimare publică). Prietenului Paul Slayer Grigoriu – unul dintre oamenii pe care-i prețuiesc cel mai mult, oricît de rocker ar fi – i-am răspuns pur și simplu că „aici conotația bate denotația”. Nu contest că s-ar putea să mă înșel, dar eventualitatea unei astfel de receptări rămîne (mai ales în asociație cu alte elemente din aceeași recuzită, afișele – inclusiv cel postat aici – fiind și ele relevante).