MITROPOLITUL
SIMION ȘTEFAN al Transilvaniei (1643-1656)
Vine
în 1643, în locul lui Ilie Iorest (care este canonizat în 1950 alături de Sava
Brancovici, succesorul lui Simion Ștefan, ambii fiind pomeniți pe 24 aprilie),
fiind și el hirotonit în Țara Românească.
Principele
calvin Gheorghe Rákoczy încearcă să-i impună și lui 15 condiții, printre care:
să predice doar din Biblie, să catehizeze tineretul după Catehismul calvinesc,
să înlăture cinstirea icoanelor și a crucii, să împărtășească doar bătrânii, să
nu pună piedici celor ce vor să treacă la calvinism, etc; de asemenea, se
prevedeau măsuri privind sinodul protopopilor și drepturile superintendentului
calvin asupra Bisericii Ortodoxe românești. Toate aceste condiții nu au fost
însă respectate.
“Noul
Testament” de la Alba Iulia
(1648):
Traducerea a început-o ieromonahul Silvestru, fost egumen la Govora, și a
continuat-o mitropolitul Simion Ștefan și alți cărturari, care au fost nevoiți
să-l corecteze și să-l întregească, cum mărturisește mitropolitul în prefață.
Tot acolo, mitropolitul punea și problema unității limbii românești, comparând
cuvintele cu banii: „Cuvintele trebuie să fie ca banii, că banii aceia sunt
buni, care umblă în toate țările, așa și cuvintele acelea sunt bune, pe care le
înțeleg toți. Noi drept aceea ne-am silit, cât am putut, să izvodim așa ca să
înțeleagă toți, iar de nu vor înțelege toți nu-i vina noastră, ci e vina
aceluia ce-a răsfirat românii în mai multe țări, de s-au amestecat cuvintele cu
alte limbi și nu grăiesc toți într-un fel”. Noul Testament din 1648 era
împărțit în capitole și versete, având pe marginea paginilor explicați unii
termeni străini sau românești cu circulație restrânsă, precum și unele versete.
23 de cărți aveau introduceri cu date despre autor, timpul, locul, limba în
care s-au scris acestea și cuprinsul lor.
Astfel,
Noul Testament de la Alba Iulia poate fi socotit ca un prim „manual” de
introducere și exegeză din teologia românească.
“Psaltirea” (1651): O altă lucrare tipărită în vremea mitropolitului Simion
Ștefan este “Psaltirea” de la Alba
Iulia, din 1651, în limba română.
Sfârșitul
păstoririi sale se produce odată cu moartea sa, în 1656.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu