vineri, 17 iunie 2016

Facebook - despre cenzura, putere si post-democratie

Facebook - despre cenzura, putere si post-democratie

Sursa: http://trenduri.blogspot.ro/2015/11/facebook-despre-cenzura-putere-si-post.html?showComment=1448348742443#c954025552819189996
Voi începe prin a le mulţumi lui Constantin Gheorghe, Mirel Palada şi tuturor celor care m-au ajutat cu distribuirea articolului meu de sâmbătă. Din păcate, blocarea contului de facebook mi-a întrerupt brutal orice legătură cu cercul de prieteni de-acolo şi m-am aflat efectiv în imposibilitatea de a transmite cel puţin un rămas bun.

Duminică, după ce tevatura recuperării luase sfârşit mă aflam la un bun prieten care, credeam eu, nu avea habar de tot tărăboiul. Sincer să fiu nici nu ştiam că are facebook, el fiind din fire mai suspicios. Din una-n alta îmi spune: „Ce s-a întâmplat cu tine? Te-au şters ăştia de pe facebook de peste tot”. Zâmbesc. Apoi înţeleg ceva mai mult şi mă hotărăsc să reiau de la cap tot articolul pe care-l pregătisem în completarea celui de sâmbătă. Sunt într-adevăr mult mai multe aspecte pe care sper să reuşesc să le descriu în continuare.

Să începem cu începutul. Îţi faci cont pe o reţea socială. E cool, totul e simplu, în doua-trei minute te conectezi cu prietenii şi postezi în voie. În realitate, reţelele sociale sunt un fel de metachat-uri şi fac cam ce făcea irc-ul pe vremuri, cu două diferenţe majore: persistenţa şi distribuţia mesajelor. Dacă în ceea ce priveşte persistenţa lucrurile sunt clare, în ceea ce priveşte distribuţia mesajelor se întâmplă ceva ciudat. Facebook nu-ţi distribuie toate mesajele prietenilor tăi, ci selectează după un algoritm pe care nu-l înţeleg. Se întâmplă astfel ca pe wall-ul tău să intre un mesaj postat de un prieten acum 10 ore(uneori chiar şi câteva zile!), cu toate că, de atunci, prietenul tău a mai postat şi alte mesaje. Chestia aceasta e destul de perversă deoarece, când urmăreşti wall-ul propriu eşti cumva în logica chat-ului: ai impresia(sau mai bine spus te aştepţi) că acolo sunt ultimele noutăţi. Dacă mesajul pe care-l vezi îl asociezi „ultimei noutăţi” nu prea mai eşti interesat să intri manual pe profilul pritenului tău pentru a-i vedea „postările vechi”. Aşadar, o primă concluzie pe care o putem trage este că, pe wall-ul propriu, eşti furajat cu mesaje după logica sistemului, fiind cumva manipulat că „te afli în mijlocul evenimentelor”. În realitate eşti strict în mijlocul evenimentelor pe care ţi le furnizează sistemul. Deci avem de-a face cu o manipulare a timpului efectuată cât se poate de transparent.

Cea de-a doua chestiune suspectă este conţinutul mesajelor recepţionate. Cu toate că în lista mea de prieteni majoritatea covârşitoare era formată din persoane de formaţie - să-i spunem - conservatoare, mesajele pe care le recepţionam erau cele în linia tembelizantului hegemon mioritic actual. Wall-ul îmi era inundat de mesaje băsiste, anti-ortodoxe, manipulatoare de „#colectiv” s.a.m.d. Imaginaţi-vă că aveam mesaje de-ale lui Turcescu, Mândruţă, Guran şi de-ale altor propagandişti de doi bani cu care nu eram legat direct. Mesajele erau distribuite de la „prieteni” cu care nu interacţionam. În acelaşi timp, erau ignorate mesajele de la persoanele cu care interacţionam frecvent prin chat sau comentarii. A doua concluzie pe care o putem trage este că Facebook manipulează şi în ceea ce priveşte conţinutul. Din punctul meu de vedere reţeaua nu pare interesată să capteze atenţia prin furnizarea de mesaje conforme credinţelor utilizatorului, ci livrează opinii mainstream.

Am tot încercat să înţeleg cum funcţionează acest mecanism monstruos. E greu de crezut(chiar dacă nu imposibil) că stă cineva în spatele ecranului şi „ştampilează” mesajele ca fiind conforme sau neconforme. Spun că nu e imposibil având în vedere experienţa mega-reţelei de cenzură a Chinei, sistem la care au pus umărul, cu hărnicie, numeroase firme occidentale.

Un prim răspuns la nelămuririle pe care le avem ne este dat de Noam Chomsky în cartea sa „Manufacturing Consent”. El demonstrează pas cu pas că mass media americană(putem spune deja că acelaşi lucru se întâmplă peste tot în lumea „democratică”) este în realitate o instituţie eficientă a propagandei care se auto-cenzurează fără o constrângere făţişă. Cum se întâmplă totuşi această auto-reglare? E vorba de mai multe filtre care, fiecare în parte, asigură trecerea doar a informaţiei conforme. Pornind de la elemente care ţin de proprietar, dimensiune, nevoia de publicitate, optimizarea costurilor de „producţie” a ştirilor şi terminând cu chestiuni care ţin de constrângere(gen plângeri penale, procese s.a.m.d.), se asigură un climat propice transmiterii exclusive a „mesajului conform”. Chomsky identifică şi un alt filtru(ţineţi-vă bine!): anticomunismul. Un filtru, susţine Chomsky, înlocuit în SUA după Războiul Rece cu mult prea cunoscutul „War on Terror”. Făcând o paranteză, putem spune că astfel avem şi o altă înţelegere asupra „presiunii teroriste” exercitate asupra lumii. Dispărând comunismul trebuia inventat un alt duşman al societăţii care să adune „unanimităţi”. La noi însă, „anticomunismul”, chiar dacă nu mai are efectiv nicio logică,  funcţionează în continuare, motiv pentru care este folosit cu brio de către propagandă.

Să importăm acum metodele din SUA în societatea românească pentru a înţelege cum merg lucrurile pe-aici. Care sunt atomii sistemului propagandistic? Evident, ca de fiecare dată, se porneşte de la lucruri juste pentru a se distorsiona totul. Hai să vedem lista:
  1. Democraţia - cine e nebun să nu fie de acord cu ea?
  2. Justiţia - e limpede că oricine vrea să fie tratat corect!
  3. Lupta împotriva corupţiei - doar nu vrei să trăieşti într-o ţară în care eşti furat permanent!
  4. Educaţia şi Sănătatea -  avem nevoie disperată de ele!
  5. Anticomunismul - comuniştii ne-au distrus, deci dacă nu eşti anti e jale.
  6. Libertăţile şi Drepturile - doar vrem să fim liberi şi să avem drepturi!
În mare aceştia sunt atomii. Întotdeauna propaganda(minoritară, dar extrem de bine remunerată) va începe cu ei pentru a putea distorsiona eficient mesajul. Exemple: „Vrem justiţie independentă, nu manipulată de politicieni” - sloganul mestecat în perioada în care băsescu trebuia s-o impună pe Kovesi la DNA, „Lovitura de stat a suspendat democraţia” - sloganul utilizat după suspendarea lui băsescu, „corupţia ucide” - sloganul folosit pentru forţarea demisiei cabinetului Ponta, „Vrem spitale nu catedrale” s.a.m.d. Aceşti atomi sunt preluaţi de instituţiile media afiliate, într-o reţea infernală de televiziuni(grupul Pro, Prima, Realitatea, Digi etc.), ziare(Evenimentul Zilei, România Liberă, Adevărul, etc.), portaluri şi site-uri(Hotnews, Ziare.com, Gândul etc.),bloguri(aici lista este imensă) şi influenceri de doi bani, dar mulţi(pe unii i-am menţionat deja, nu mă mai obosesc să-i identific). Acest întreg furnicar reprezintă echipa de zgomot. Ea preia mesajul, îl repetă, îl reinterpretează păstrând cuvintele cheie, îl leagă de surse diverse şi-l amplifică.

Urmăriţi evenimentele importante ale ultimilor ani. Veţi constata ştiri iniţiate din grupul lui Sârbu(în general Mediafax sau Gândul) preluate la unison cu copy&paste de „maşinăria de news”. Valul doi vine şi interpretează în fel şi chip transmiţând, după caz, mesaje mai radicale sau „moderate”, toate însă în linia ştirii. Îmi revin în minte episoadele cu ştirile plătite în Frankfurter Allgemeine Zeitung, preluarea lor în momentul doi de către Mediafax şi modul în care de(h)ontologii ticăloşi gen Cristian Tudor Popescu amplificau aşa-zisa ştire. 

Aceasta este infernala maşinărie de tocat creiere. De ce-i spun aşa? Simplu, pentru că asta e. Bombardaţi cu aceleaşi ştriri, cei mai precari în gândire ajung să adere la falsa realitate. Personal cunosc o groază de oameni care privesc lumea exclusiv prin ceea ce văd la ProTV sau citesc în fiţuicile Evz sau Adevărul. Pentru ei asta e realitatea şi aderă la ea pentru că e simplu. Tapalabă îţi spune ce e bine sau rău, tu doar trebuie să te mulezi şi astfel eşti „în trend”. Pentru a fi intelectual e suficient să dai like articolelor lui Pleşu. Nu contează că ăla spune, în mare, bălării sau că nu-l înţelegi. Media ţi-a spus că el e intelectualul, dacă-l urmezi dând like-uri sau postând comentarii tâmpe, dar admirative eşti şi tu un fel de intelectual. Faptul că ştii gramatică fix până sub genunchiul broaştei sau că eşti pe cale să juri că Platon e ultima achiziţie a Stelei sunt nimicuri. Tu eşti şi te simţi intelectual.

Şi-acum să ne întoarcem la Facebook. Comunitatea de-aici e formată, în general, din materialul aşa-zisei noi generaţii: agramaţi, în cel mai bun caz semidocţi, cei mai mulţi angajaţi prin corporaţii sau idealişti frenetici fără perspective, dar cu dorinţe mari. Ei sunt solul fertil pe care înfloreşte ideologia corectitudinii politice. Ei nu gândesc, iau de-a gata având ca unic scop să fie în trend. Îşi pun overlay cu steagul  Franţei dacă e cu Franţa, cu curcubeul dacă e de gay, cu SUA dacă e 11 septembrie s.a.m.d. Sunt executanţii perfecţi, armata disciplinată a celor care sunt cunoscuţi sub numele de influenceri. Influencer-ul e cel care-i spune ce şi cum. Azi îi spune că e cool iPhone-ul, mâine nu ştiu ce model de Samsung, poimâine altceva. Cyborgii se mulează perfect. Execută totul precum o armată de fantome hipnotizate. Când sunt asmuţiţi latră şi atacă în haită, când li se cere să tacă ies din Piaţă, când li se spune să cumpere cumpără. Totul e perfect coordonat. O grămadă de creiere şterse impecabil, aliniate şi executând totul cu precizie. Exact cum îşi dorea Bernays.

Înainte de a trage concluziile să vedem cum funcţionează cenzura. Ea exisă în orice sistem social, doar că acţionează diferit. În dictatură cenzura este un element exterior, impus de sus, de cei care conduc. În democraţie, ea teoretic nu există, însă se manifestă sub forma auto-cenzurii. Indivizii caută „să fie în rândul lumii”. De-aceea elitele care manipulează sistemele democratice caută fabricarea consensului prin tehnici care speculează „efectul de turmă”.

Acum putem pune totul cap la cap pentru a înţelege „infernalul mecanism”. Ce se întâmplă suplimentar pe Facebook? În primul rând, consensul este fabricat prin intermediul grupurilor de presiune media, al influencerilor şi a hoardei care se agaţă pentru „a fi în trend” sau pentru a fi „de partea bună a forţei”. Acţionând la unison, obţin rating-uri fabuloase pentru mesajele trimise şi, în acest fel, mesajele lor sunt propagate în reţea în defavoarea celorlalte. Dacă se mai şi amestecă ceva licurici interni sau externi e limpede că totul pluteşte pe valuri de consens. Vocile independenţilor - mai puţin vocali şi acţionând dezorganizat(doar de-aia sunt independenţi!) - sunt îngropate de suflul atomic al celor din main-stream. Acesta însă nu este cel mai mare rău. Hoarda de cyborgi afiliaţi main-stream-ului acţiondează ca o veritabilă cenzură: bombardează cu comentarii, se insinuează, şicanează, raportează, blochează s.a.m.d. O fac pentru că aşa li se cere şi pentru că aşa cred ei că e bine. Pentru ei ceilalţi nu sunt nişte voci cu opinii contrare ale căror argumente ar trebui ascultate ci nişte „duşmani ai poporului” care trebuie lichidaţi. Exact în stilul anilor '50. De-aici rezultă toate mizeriile generate.

Se mai întâmplă însă un alt fenomen. În momentul în care un grup de orci îţi dă report Facebook îţi blochează contul. Pentru a ţi-l recupera trebuie să faci dovada identităţii prin prezentarea unui act de identitate. Ce înseamnă aceasta pentru unul care e împotriva curentului? Oare nu cumva e similară terorii instituite de dictatură? Nu poate fi tradusă prin „noi ştim cine eşti, doar ţi-am văzut actul de identitate, aşa încât vezi ce postezi”? Este clar că cei mai slabi de înger pot cădea în capcană.

Ideea pe care trebuie să o reţinem este aceea că Facebook prefigurează noua societate. Post-democraţia - dacă ar fi să-i spunem aşa - se manifestă prin introducerea unui nivel suplimentar de cenzură - cel al falsei majorităţi, adică al minorităţii care se manifestă zgomotos şi acţionează coordonat. Nu-ţi trebuie mari cunoştinţe de psihologie socială pentru a-mi da dreptate. Doar dacă ne raportăm la experimentele lui Moscovici referitoare la influenţa minorităţii înţelegem limpede cum funcţionează noul layer de „forţare a consensului” prin - să-i spunem - „presiune socială”. În era Facebook, algoritmii de inteligenţă artificială fac posibilă creşterea exponenţială a puterii de influenţă a minorităţii şi zdrobirea majorităţii care, de cele mai multe ori, nu acţionează coordonat. Astfel, o minoritate care coordonează din umbră sistemul politic şi media reuşeşte, nu doar să ridice pe culmi nebănuite nivelul de autocenzură, ci şi, la o adică, să comande lichidarea opiniilor contrare.

Ajunşi în acest punct, o să revin la întâmplarea observată de prietenul meu. După blocarea profilului toate postările mele au dispărut. Ca şi cum n-aş fi existat niciodată. Toate comentariile, toate like-urile, absolut tot ceea ce am reprezentat eu a dispărut fără urmă. Este ilustrarea exactă a ceea ce înseamnă identitatea digitală: eşti un ID într- bază de date. Când cineva vrea, e suficient să-ţi şteargă acea înregistrare şi „cazul” e rezolvat: ai dispărut; nu exişti şi, mai ales, nu ai existat niciodată. Probabil vor exista ceva întrebări, dar ele vor fi rapid acoperite de noile ştiri ale realităţii fabricate: o pisicuţă haioasă, un peisaj minunat sau nişte bombe sexy ale zilei care-şi arată ţâţele. Simplu. Punct şi de la capăt.

Avem de-a face cu un mecanism pervers, care te atrage şi te manipulează zi de zi. Trăieşti într-o realitate paralelă, într-un timp manipulat şi aluneci fără să ştii în vârtej. Picătură cu picătură, mesaj cu mesaj, devii om al sistemului. Accidentele sunt eliminate fără milă şi, în câteva ore, se uitat că ai existat. Bun venit în post-democraţie.

P.S.
1. Dacă aveţi Facebook, daţi share! :)
2. Deja păţania pe care am avut-o începe să mă îngrijoreze. Apelez la voi pentru a-mi da sugestii referitoare la o gazdă „de backup” pentru blog. Dacă ştiţi vreun serviciu similar blogger, care e capabil să importe conţinutul de-aici şi care nu e hostat în SUA m-aţi ajuta foarte mult. Nu vreau ceva self hosted deoarece nu am timp de administrare. Mulţumesc anticipat. 

joi, 9 iunie 2016

Suntem educați pentru democrație?

Suntem educați pentru democrație?

Sursa: http://www.constantincucos.ro/2016/06/suntem-educati-pentru-democratie-2

    Experimentăm din plin, după cum se constată în aceste zile, spiritul civic și democratic. Însă, orice achiziție sau stare, pe care o avem la un moment dat, ne obligă la o poziționare sau asumare pe măsură. Nu posesia în sine este valoroasă, ci felul cum știm să ne folosim de ea. Or, acest lucru presupune o pregătire, o rabatere interioară însoțită de o atitudine auto-reflexivă, de conștientizare. Experiența comună consemnează corelativitatea necesară care trebuie să se stabilească între povara „darului” și datoria celui care îl primește și îl poartă. Se deplânge orice nepotrivire dintre cele două paliere, căci nu e mare fericire dacă ajunge „para mălăiață în gura lui nătăfleață”! Prețuirea darului presupune acțiune, implicare și nu o „înghițire” de-a gata sau o înclinare spre pasivitate. Ceea ce se primește trebuie asumat, ocrotit și, deseori, sporit.
   Ni se oferă uneori ocazii pe care nu suntem în stare să le fructificăm. Tânjim după libertate, ani sau decenii, și ne trezim, când o avem, că ne batem joc de ea. Democrația formală, legiferată și garantată în plan social, atât de mult așteptată, se lovește de reale inaptitudini ale beneficiarilor care conduc la o depreciere a conceptului în sine. E bine că, în sfârșit, ne putem exprima votul politic în mod liber, egal, direct, universal, dar e musai nevoie și de o predispoziție sau pregătire înspre/către a face așa ceva. Exercițiul valoric autentic se face întotdeauna în cunoștință de cauză. Ca să alegi ceva cu adevărat, trebuie să existe un obiect al opțiunii, să exerciți alegerea în mod liber, să existe mai multe variante valorice, să deliberezi pe baza unor criterii, să-ți motivezi și să-ți argumentezi preferința, să fii liber să glăsuiești ce ai ales.
    În general, valoarea în sine (a unui obiect, acțiuni, persoane) nu se stabilește prin plebiscit. Evaluarea unui autor în plan artistic, cultural, social – de pildă – nu trebuie lăsată la dispoziția maselor, a celor mulți, a „neștiutorilor”. Virtuțile precum și vinovățiile nu se stabilesc în piața publică (a se vedea episodul – emblematic ca rateu axiologic – referitor la alegerea făcută de „popor” între Iisus și Baraba – respectând, desigur, proporțiile). De bună seamă, criteriul cantității poate fi luat în calcul atunci când cei care atribuie valoare au o oarecare competență în domeniul respectiv. În altă ordine de idei, validarea „cantitativă” poate deveni un indiciu valoric atunci când ea se reiterează și/sau se stabilizează în timp, decantarea temporală ființând totuși ca un criteriu corelativ sau completiv, și nu ca unul absolut. La nivel social, însă, procedura de alegere de către popor este de dorit, fiind acreditată și consimțită în societățile care se respectă, democrația fiind – cum se spune – răul cel mai mic, și nu formula ideală de organizare, reprezentare sau de delegare a celor care decid.
     Alegerile actuale care se petrec la noi (ne referim la locale, parlamentare) pun în evidență astfel de carențe ce reflectă ne-educarea, nepriceperea sau slaba priză de conștiință a alegătorului față de importanța actului și obiectului alegerii. Desigur că foarte mulți electori știu ce aleg, realizând un exercițiu axiologic autentic, dar acesta poate fi anihilat de un alt exercițiu – legitim, de bună seamă – al altor concetățeni care nu are la bază un demers comparabil de deliberare, cunoaștere, responsabilizare. Aceștia din urmă procedează prin „împrumutarea” unor scheme valorice de la alții, prin contagiune, prin influențare sau, pur și simplu, aleg la nimereală. Cu cât electorii sunt mai informați și mai educați, cu atât alegerile lor (indiferent de platforma sau profilul ideologic al persoanei preferate) vor fi mai autentice, mai temeinice, mai valide. Nu atât configurația axiologică a „obiectului” ales contează, cât autenticitatea actului alegerii și deliberării. Scopul nu este în nici un caz de a-i ține la distanță sau a-i înlătura de la vot pe cei „mulți și neștiutori”, ci de a-i ajuta să facă acest lucru în cunoștință de cauză, independent, reflectat, în concordanță cu nevoile și judecățile lor. Altfel, ne jucăm de-a democrația.
    Încât, educația civică nu este o simplă vorbă-n vând, ci devine o condiție pentru o bună viețuire, un revelator pentru nivelul de civilitate la care am ajuns. În momente nodale, activismul civic se constituie într-o necesară pârghie de igienă socială sau de salvgardare colectivă. Așa că, decizia realizată de cei mulți și ne-educați devine nu numai o piedică în fața unei evoluții firești, ci chiar un pericol pentru o comunitate ce se vrea a fi modernă, solidară, performantă. Nu mă simt deloc confortabil când opțiunea mea, făcută prin procesări critice și decantări de tot felul, în deplină cunoștință și exprimată prin aderarea la o cauză, este anihilată de un vot arbitrar, ce ține de spiritul de turmă sau de injoncțiunea interesată a unor „binefaceri” punctuale, individuale, efemere (punga cu alimente, promisiuni salariale etc.). O astfel de „egalitate” devine problematică. În plus, un elector educat ar deveni mai imun față de încercările de manipulare, contrafacere, minciună, care – trebuie să recunoaștem – cu greu pot fi excluse din campaniile electorale.
   Desigur, nu în toate treburile cetățenești suntem consultați și nici nu e bine să fie așa. Regula delegării altora pentru a decide sau executa în numele nostru este un principiu cât se poate de drept, de civilizat și de pragmatic. Contează enorm însă ca acolo sus să-i ridicăm pe semeni cântărind ce sunt și ce vor aceștia, dar și veghind atent la consecințele alegerii noastre. Performativitatea unui principiu, oricât de nobil ar fi, este potențat și de anumite adjuvante. Fără o educație civică și politică, fără o alegere responsabilă, autoasumată, în cunoștință de cauză, democrația rămâne o formă fără conținut, o acrobație socială, o deșertăciune și vânare de vânt…
   Poate educația să rezolve totul în materie de alegeri întru viețuirea laolaltă? De bună seamă că nu. Atunci când votăm mai intră în calcul și poziționările sau umorile personale, reprezentările sau proiecțiile subiective, circumstanțierile sau accidentele de tot felul. Dar, cu siguranță, că educația constituie un factor reglator, favorizant pentru evitarea sau anihilarea derapajelor, de apropiere de obiectivitate, de asumare lucidă a propriilor alegeri și decizii. Nu e puțin lucru, mai ales în anumite situații.
    Democrația, prin ea însăși, ca principiu abstract sau ca mecanică socială, nu face nici doi bani. Fără educație, aceasta poate deveni asemenea belciugului de aur din râtul porcului. Sau, poate, chiar mai rău!…

Istoria unui salariu de profesor român

Istoria unui salariu de profesor român


Sursa: file:///C:/Users/USER/Desktop/Istoria%20unui%20salariu%20de%20profesor%20rom%C3%A2n%20%20%20Simion%20Hancescu.html

   În anul în care România intră în război, al doilea mondial, 1941, apare o lege de salarizare a bugetarilor vremii. Acest act îi dădea unui învățător definitiv cu 8 gradații – 17.150 de lei, acesta fiind cel mai mic salariu din educație. Pe cel mai mare îl lua, în preuniversitar, un profesor definitiv cu 8 gradații – 31.450 de lei, iar în învățământul universitar – un profesor titular cu 7 gradații – 61.800 de lei. În acele timpuri, un judecător și un procuror primeau lunar aceeași sumă – 16.000 de lei, iar procurorul general al ÎCCJ avea cel mai mare salariu din justiție – 64.400 de lei, cu 16.100 de lei mai puțin decât prim-ministrul de atunci. Se constată, așadar, că un profesor din învățământul preuniversitar avea salariul dublu față de un judecător sau procuror!
   O altă lege din sistemul bugetar, care merită a fi amintită, este cea din anul 1974, care a fost în vigoare până în 1990, când în România a venit democrația mult așteptată, dar greșit înțeleasă și prin schimbarea foarte des a legilor sau prin neaplicarea lor. Această lege avea 41 de clase de salarizare, iar salariile cele mai mari din preuniversitar erau pe poziția 31, care reprezintă 3.675 de lei, prima clasă fiind reprezentată de salariul minim pe economie, iar clasa 41 de retribuția maximă a personalului din unitățile de stat. Se deduce că salariile din învățământul preuniversitar erau poziționate în treimea superioară.
   Astfel, din 1974 până în 1990, un profesor cu studii superioare și gradul didactic I pornea de la 2.610 lei și ajungea, la finalul carierei, la 3.675 de lei. Un profesor definitiv cu Institut pedagogic pornea de la 1.780 de lei și ajungea, după peste 26 de ani, la 2.370 de lei, fără niciun grad didactic. Un învățător cu liceu pedagogic avea, la debut, 1.615 lei, iar la final – 2.260 de lei.
   În sistemul universitar, un profesor pornea de la 4.315 lei și ajungea la 5.525 de lei, în timp ce un conferențiar avea, de-a lungul carierei, între 3.675 de lei și 4.530 de lei.
   Tot în perioada 1974-1990, un medic primar de specialitate, cu gradul I, avea între 3.500 de lei și 4.975 de lei.
  Cel mai mare salariul din justiție era atunci al președintelui de tribunal și alprocurorului șef, adică 4.530 de lei, în timp ce un procuror pleca de 2.610 lei și putea ajunge, în funcție de vechime și grade, la 4.315 lei.
   Se constată că salariul unui procuror cu gradul cel mai mare era egal cu salariul unui profesor universitar la început de carieră și cu 640 de lei mai mare decât al unui profesor cu gradul didactic I din învățământul preuniversitar!
   Astăzi un profesor debutant din învățământul preuniversitar are un salariu brut de1.300 de lei, un profesor cu gradul didactic I și peste 40 de ani de muncă obține un salariu brut de 2.800 de lei. Un conferențiar are un salariu brut de 3.327 lei, iar un profesor universitar 5.127 lei. In justiție lucrurile s-au schimbat radical. Acum unjudecător debutant de la o judecătorie are un salariu de aproximativ 6.000 de lei, ajungând până la aproximativ 15.000 de lei pentru un judecător de la Curtea de Apel.
  Concluzia este că, dacă până în anul 1989 salariile din învățământ erau apropiate de cele din justiție, așa cum stau lucrurile în multe state și în prezent, astăzi salariile din justiție sunt de peste cinci ori mai mari decât cele din învățământ! Cu un asemenea mod de abordare este evident că România nu poate emite pretenții de a ajunge în rândul țărilor civilizate, pentru că progresul națiunii nu poate fi garantat, în condițiile în care, din cauza salariilor umilitoare, nu poți ajunge la un învățământ performant, cel care este motorul dezvoltării economice!
    Acum se proiectează o nouă lege de salarizare pentru sectorul bugetar. Rămâne de văzut dacă salariații din învățământ vor rămâne “cenușăreasa” sectorului bugetar, așa cum s-a întâmplat în ultimii 25 de ani sau acest statut, deloc de invidiat, va fi înlocuit de unul pe care-l merită pe deplin. Să sperăm că va fi a doua variantă.

luni, 23 mai 2016

2016 Anul omagial al educaţiei religioase şi Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul şi al tipografilor bisericeşti

Anul omagial al educaţiei religioase şi Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul şi al tipografilor bisericeşti - 2016 
Sursa: basilica.ro
Anul omagial al educaţiei religioase şi Anul comemorativ al Sfântului      Ierarh Martir Antim Ivireanul şi al tipografilor      bisericeşti
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa sa de lucru din 28-29 octombrie 2014, a examinat referatul Cancelariei Sfântului Sinod cu privire la declararea anului 2016 în Patriarhia Română ca „Anul omagial al educaţiei religioase a tineretului creştin ortodox” şi „Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul şi al tipografilor bisericeşti”.
În referatul prezentat s-au precizat următoarele aspecte:
• iniţiativa proclamării anului 2016 ca Anul omagial al educaţiei religioase a tineretului creştin ortodox are ca scop să aducă în centrul misiunii Bisericii astăziimpactul crizei de ideal şi de orientare spirituală a tinerilor în societatea secularizată şi consumeristă de azi; rolul Familiei, Bisericii şi Şcolii în orientarea tinerilor spre însuşirea valorilor morale şi spirituale perene; lucrarea Bisericii în formarea spirituală a tinerilor şi educaţia creştină a acestora pentru misiune; importanţa prezenţei şi participării tinerilor la viaţa comunităţii creştine; cultivarea iubirii, a prieteniei şi a respectului de sine şi faţă de aproapele prin fapte bune şi ajutorarea aproapelui;
• iniţiativa proclamării anului 2016 ca Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul şi al tipografilor bisericeşti are ca scop evaluarea moştenirii spirituale şi culturale a acestui sfânt la împlinirea a 300 de ani de la moartea sa martirică, precum şi importanţa tiparului în dezvoltarea misiunii Bisericii.
În vederea materializării acestei iniţiative,Cancelaria Sfântului Sinod a întocmit un proiect de text alprogramului-cadru (liturgic, cultural şi mediatic) intitulat „2016 – Anul omagial al educaţiei religioase a tineretului creştin ortodox şi Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul şi al tipografilor bisericeşti în Patriarhia Română”.
În urma discuţiilor în plen, la propunerea Comisiei pastorale, monahale şi sociale, Sfântul Sinod a hotărât:
1. declară anul 2016 în Patriarhia Română ca „Anul omagial al educaţiei religioase a tineretului creştin ortodox” şi „Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul şi al tipografilor bisericeşti”;
2. aprobă programul-cadru (liturgic, cultural şi mediatic) intitulat „2016 – Anul omagial al educaţiei religioase a tineretului creştin ortodox şi Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul şi al tipografilor bisericeşti în Patriarhia Română” (proiect anexat), precum şi transmiterea acestuia la eparhii;
3. aprobă ca, în toate instituţiile bisericeşti centrale şi eparhiale, precum şi în fiecare şcoală teologică, să se ia măsurile necesare pentru a ilustra programul-cadru (liturgic, cultural şi mediatic) intitulat „2016 – Anul omagial al educaţiei religioase a tineretului creştin ortodox şi Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul şi al tipografilor bisericeşti în Patriarhia Română”prin acţiuni şi manifestări locale (media, publicistice, conferinţe, întruniri, simpozioane şi seminarii pastorale, teologice, catehetice, duhovniceşti), prin contribuţia ierarhilor, a profesorilor de teologie şi de religie, a preoţilor şi monahilor, precum şi a credincioşilor mireni angajaţi în lucrarea misionară a Bisericii în societate;
4. aprobă ca la Conferinţa pastoral-misionară semestrială din primăvara anului 2016 să se trateze tema „Anul omagial al educaţiei religioase a tineretului creştin ortodox”, în cadrele prezentate la paragraful I, iar la Conferinţa pastoral-misionară semestrială din toamna anului 2016 să se trateze tema „Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul şi al tipografilor bisericeşti”, în cadrele prezentate la paragraful II, cu posibilitatea aprofundării acestora şi la conferinţele preoţeşti administrative lunare pe care le va stabili fiecare eparhie, precum şi în cadrul cercurilor pastorale.
I. În primul semestru al anului 2016 va fi tratată tema „Anul omagial al educaţiei religioase a tineretului creştin ortodox”, care va fi prezentată astfel:
1. Formarea spirituală a tinerilor:
a) Hristos şi Sfinţii, modele de educaţie şi bună vieţuire a tinerilor creştini;
b) Participarea tinerilor la viaţa liturgică a Bisericii, mijloc de cultivare a iubirii de Dumnezeu şi de aproapele, de responsabilizare şi maturizare spirituală pe calea mântuirii;
c) Cultivarea căutării sfinţeniei prin trăirea vieţii în rugăciune, curăţie, mărturisirea păcatelor şi împărtăşirea euharistică;
d) Educaţia creştină a tinerilor pentru cultivarea credinţei în viaţa cotidiană şi promovarea valorilor şi identităţii creştin-ortodoxe în societate.
2. Criza de ideal şi de orientare spirituală a societăţii. Rolul Familiei, Bisericii şi Şcolii în orientarea tinerilor spre însuşirea valorile perene:
a) Lucrarea Bisericii în împlinirea sensului vieţii creştine a tinerilor (locul, rolul şi misiunea 
tinerilor creştini în Biserică şi societate);
b) Responsabilitatea Familiei, Bisericii şi Şcolii în educaţia tinerilor creştini trăitori într-o lume globalizată, pluralistă etnic, cultural şi confesional;
c) Provocările la care sunt supuşi tinerii din partea unei societăţi globalizate, sărăcite de valori spirituale, supusă unor permanente mutaţii, schimbări rapide, crize economice şi spirituale: emigraţia, consumul de alcool, droguri, libertinaj, violenţă etc.
3. Educaţia creştină a tinerilor pentru misiune:
a) Mărturia credinţei şi a vieţii curate a tinerilor, argumente pentru misiunea acestora în viaţa Bisericii;
b) Tânărul mărturisitor al credinţei prin cuvânt şi faptă este un misionar al Bisericii;
c) Tânărul iubitor de rugăciune şi de sfinţenie este un tânăr creştin luptător pentru Biserica lui Hristos;
d) Ora de religie şi catehezele bisericeşti pentru tineri.
4. Tinerii credincioşi – bucurie pentru familie, Biserică şi neam. Forme organizate pentru orientarea, educaţia şi integrarea tinerilor în viaţa şi misiunea Bisericii:
a) Forme statutare şi regulamentare bisericeşti pentru organizarea activităţilor tineretului creştin ortodox (la nivel naţional, eparhial şi parohial);
b) Modalităţi practice de sporire duhovnicească a tinerilor prin participarea, în parohii, la slujbele religioase, prin folosirea Tainei Sfintei Spovedanii şi a Tainei Sfintei Euharistii ca mijloace de vindecare duhovnicească şi de sfinţire a vieţii, prin participarea la catehizare ca formă de educaţie creştină etc.;
c) Orientarea tinerilor şi cultivarea încrederii acestora spre a iubi valorile spirituale, morale şi culturale perene, prin programe şi proiecte pastoral-misionare specifice;
d) Îmbogăţirea vieţii spirituale a parohiilor prin încurajarea participării active a tinerilor la viaţa comunităţilor locale bisericeşti şi la activităţile Serviciului pentru tineret din cadrul Comitetelor parohiale (organizarea şi accesul în bibliotecile parohiale, publicarea de către tineri a unor foi parohiale periodice, susţinerea site-urilor parohiale etc.)
e) Implicarea tinerilor în activităţile asociaţiilor naţionale de tineret care s-au înfiinţat şi funcţionează cu binecuvântarea Sfântului Sinod, precum şi în cadrul unor asociaţii locale de tineret, care funcţionează cu binecuvântarea chiriarhului;
f) Consolidarea încrederii de sine şi în semeni, cultivarea vieţii de comuniune a tinerilor şi a solidarităţii creştine prin organizarea şi participarea la activităţi comune cu alte parohii, la procesiuni creştine ocazionate de evenimente importante în viaţa comunităţilor şi a eparhiilor;
g) Cultivarea iubirii faţă de familia creştină evlavioasă, stabilă, cinstită, harnică şi iubitoare de Hristos şi Biserica Sa;
h) Cultivarea iubirii, prieteniei şi a respectului faţă de aproapele prin fapte bune şi ajutorarea aproapelui în forme organizate de parohii, prin voluntariat;
i) Dezvoltarea cunoaşterii şi a respectului faţă de patrimoniul cultural şi spiritual naţional ca parte integrantă a patrimoniului cultural şi spiritual al Europei, prin proiecte, programe şi pelerinaje locale, eparhiale şi naţionale bisericeşti la obiective de spiritualitate şi cultură românească, participarea la tabere de creaţie etc.;
j) Cultivarea iubirii şi a respectului faţă de natură, creaţia lui Dumnezeu;
k) Cultivarea apartenenţei şi respectului faţă de Biserica Ortodoxă Română şi a identităţii şi demnităţii de român.
II. În al doilea semestru al anului 2016 va fi tratată tema: „Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul şi al tipografilor bisericeşti”, care va fi prezentată astfel:
1. Ţara Românească în epoca Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, sfârşitul sec. al XVII-lea şi începutul sec. al XVIII-lea (contextul politic, social, cultural şi religios românesc şi european).
2. Personalitatea, originea, formarea şi educaţia culturală, opera şi activitatea Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul în slujba limbii române: creator de cultură şi limbă literară românească, statuează complet şi definitiv limba română în cult – primul ­Liturghier complet în limba română, Târgoviște (1713); creator de limbă liturgică românească moştenită până în prezent.
3. Ierarh şi slujitor devotat al Bisericii din Ţara Românească, conducător şi păstor bisericesc (1705-1708, Episcop la Râmnic; 1708-1716, Mitropolit al Ţării Româneşti).
4. Cărturar misionar erudit, propovăduitor şi interpret al Sfintei Evanghelii şi al dogmelor creştine în limba română (Mărturisirea ortodoxă a lui Petru Movilă – Snagov, 1699; Învăţături creştineşti – Snagov, 1700; Floarea darurilor - Snagov, 1701; Noul Testament – Bucureşti, 1703;Tomul bucuriei – Râmnic, 1705; Chipurile Vechiului şi Noului Testament, adică obrazele oamenilor celor vestiţi ce se află în Sfânta Scriptură … – Târgovişte, 1709, manuscris).
5. Dascăl înţelept, învăţător, sfătuitor şi îndrumător al clerului, monahilor şi credincioşilor, dovedeşte grija permanentă pentru luminarea acestora prin cult şi cultură (Învăţătură pe scurt pentru taina pocăinţei – Râmnic, 1705 (autor); Învăţătură bisericească la cele mai trebuincioase şi mai de folos pentru învăţătura preoţilor, Râmnic, 1710 (autor); Capete de poruncă la toată ceata bisericească, pentru ca să păzească fieştecarele din preoţi şi din diaconi deplin şi cu cinste datoria hotarului său – Târgovişte, 1714).
6. Misionar şi sprijinitor al românilor transilvăneni în apărarea dreptei credinţe: ca egumen şi tipograf la Mănăstirea Snagov trimite, la Alba Iulia, pe ucenicul său Mihail Ştefan,care tipăreşte oBucoavnă şi un Chiriacodromion (1699); tipăreşte, la Mănăstirea Snagov, lucrarea Carte sau lumina (1699), pentru combaterea prozelitismului catolic; după dureroasa dezbinare a românilor transilvăneni din 1701 întăreşte în credinţa ortodoxă pe românii din Scheii Braşovului, prin scrisori de îmbărbătare, le hirotoneşte preoţi şi diaconi.
7. Unul dintre cei mai de seamă predicatori de limbă română din epocă: Didahiile Sfântului Ierarh Martir Antim, mărturie a predicatorului înflăcărat, a măiestritei stăpâniri a cuvântului în limba română, a culturii teologice şi profane temeinice, a vieţii duhovniceşti, a statorniciei în rugăciune şi cugetare creştină a autorului, a observatorului atent şi critic al patimilor omeneşti şi al degradării vieţii morale în societate.
8. Artist tipograf şi editor prodigios, caligraf, gravor şi miniaturist de excepţie, oferă Bisericii, clerului, monahilor şi credincioşilor 63 de cărţi liturgice, de învăţătură, de predici, de îndrumare pentru preoţi, de povăţuire a conducătorilor creştini (21 în limba română)scrise sau lucrate de el însuşi, coordonate sau patronate de el, pe care le tipăreşte înTipografia domnească din Bucureşti (1691-1696), în tipografia pe care o înfiinţează la Mănăstirea Snagov, ca egumen al acestei mănăstiri (1696-1701), în tipografia din Bucureşti (1701-1705), în tipografia înfiinţată la Râmnic, pe durata păstoririi ca Episcop al Râmnicului (1701-1705), întipografia înfiinţată la Târgovişte (1708-1715) şi apoi mutată la Bucureşti (din 1715), pe durata păstoririi ca Mitropolit al Ţării Româneşti.
9. Gospodar şi bun chivernisitor al averilor şi lucrărilor bisericeşti, vrednic ctitor şi neobosit purtător de grijă al sfintelor locaşuri şi aşezăminte bisericeştica egumen la Mănăstirea Snagov s-a îngrijit de repararea şi restaurarea acesteiaca Episcop de Râmnic s-a îngrijit de repararea, restaurarea, pictarea şi sfinţirea mănăstirilor Strehaia, Surpatele, Cozia, Fedeleşoiu, Hotărani, Govoraca Mitropolit al Ţării Româneşti a ctitorit (1713) şi înzestrat cu toate cele trebuincioase Mănăstirea Tuturor Sfinţilor din Bucureşti – Mănăstirea Antim, pe care a sfinţit-o în anul 1715 (planul arhitectural, sculp­tura în piatră de la locaşul de cult sunt creaţia lui).
10. Pionier al organizării operei filantropice şi de asistenţă socială (testamentul său intitulatÎnvăţături pentru aşezământul cinstitei mănăstiri a Tuturor Sfinţilor, capete 32 (Bucureşti, 1715): educarea copiilor săraci, cercetarea şi ajutorarea bolnavilor din spitale, precum şi a celor din închisori, îmbrăcarea celor goi, zestre pentru măritişul fetelor sărace, găzduirea şi hrănirea pelerinilor străini, ajutorarea la înmormântarea celor săraci).
11. Fondator al primei biblioteci publice din Bu­cu­rești din sec. al XVIII-lea: la MănăstireaTuturor Sfinţilor, ctitoria sa.
12. Apărător al drepturilor şi prerogativelor scaunului mitropolitan al Ungrovlahiei asupra mănăstirilor închinate Sfântului Mormânt şi opozant al dorinţei patriarhilor răsăriteni de a dobândi prin închinare noi mănăstiri, în mod special din raţiuni economice (disputa cu Patriarhia Ierusalimului). El menţionează expres în Aşezământul cinstitei mănăstiri a Tuturor Sfinţilor ca aceasta „să nu fie pus egumen vreun om strein, cu gâlceavă, adică svetagoreţ, sau sinait, sau ierusalimitean, pentru multe pricini”.
13. Povăţuitor smerit şi înţelept al conducătorului politic: tipăreşte Învăţăturile lui Vasile Macedoneanul către fiul său Leon (Bucureşti, 1691) şi cartea sa Sfătuiri creştino-politice către Preacredinciosul Domn Ştefan Cantacuzino (autor, Bucureşti, 1715).
14. Sprijinitor al altor popoare şi Biserici Ortodoxe aflate sub stăpânire otomană, tipăreşte carte liturgică, de învăţătură, de povăţuire creştină în diferite limbi (greacă, slavonă, slavo-română, slavo-româno-greacă, greco-arabă) şi întemeiază, în premieră mondială, tipografii în limbile arabă şi georgiană: în anul 1701 tipăreşte la Mănăstirea Snagov prima carte din lume în limba arabă „Liturghierul greco-arab”, iar în anul 1706 dăruieşte Patriarhiei Antiohiei (Alep) tipografia cu caractere arabe; după 1699, la Tbilisi, prin ucenicul său, ierodiaconul Mihail Ştefan, pune bazele primei tipografii folosind caractere georgiene.
15. Exponent al epocii de trezire a conştiinţei naţionale în Ţara Românească, patriot luminat şi luptător pentru afirmarea poporului român împotriva asupririi otomane şi a dominaţiei fanariote printr-o alianţă cu Rusia (Cuvântul de la înscăunarea ca mitropolit al Ţării Româneşti, disputa cu voievodul Constantin Brâncoveanu).
16. Apostol şi martir al dreptei credinţe prin viaţă sfântă şi lucrare duhovnicească: scoaterea din scaunul mitropolitan (30 septembrie 1716), arestarea, închiderea şi supunerea pe durata arestului unor umilitoare torturi şi batjocuri la porunca domnitorului fanariot Nicolae Mavrocordat; caterisirea prin Gramata patriarhului de la Constantinopol pentru învinuiri nedrepte de a fi „revoltant şi conspirator în contra puternicei împărăţii” turceşti, condamnat la închisoare pe viaţă şi exilare în Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai şi moartea martirică a Mitropolitului Antim Ivireanul pe malul râului Tungia (Bulgaria).
17. Recunoştinţă şi sfinţenieşedinţa Sfântului Sinod pentru comemorarea a 200 de ani de la moartea ierarhului (23-25 mai 1916); prima propunere de canonizare a ierarhului făcută de Episcopul Calist al Argeşului (şedinţa Sfântului Sinod din 23-25 mai 1916); comemorarea a 240 de ani de la moartea martirică a ierarhului şi reluarea dezbaterii asupra canonizării (publicarea unui număr dublu al revistei Biserica Ortodoxă Română în anul 1956); publicarea primei ediţii critice a Didahiilor (1962); Patriarhia Română şi Academia Română comemorează 250 de ani de la moartea martirică a ierarhului (1966); Patriarhia de Constantinopol comunică ridicarea caterisirii Mitropolitului Antim Ivireanul (8 mai 1966); hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de canonizare a ierarhului (19-20 iunie 1992); proclamarea solemnă a canonizării Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul (27 septembrie 1992); Mănăstirea Antim din Bucureşti, loc de pelerinaj al georgienilor pentru cinstirea Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul şi de comuniune ortodoxă.
18. Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul în conştiinţa, cultura şi spiritualitatea românească, în compania unor iluştri contemporaniSfântul Ierarh Petru Movilă, Mitropolitul Kievului, Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu, domnitorul Dimitrie Cantemir, stolnicul Constantin Cantacuzino, Episcopul Mitrofan al Buzăului, fraţii Radu şi Şerban Greceanu, Anton Maria del Chiaro.
19. Chipuri de tipografi bisericeşti şi de ierarhi care au înfiinţat tipografii bisericeştiMacarie(Târgovişte), Dimitrie Liubavici (Târgovişte şi Braşov), Diaconul Coresi (Braşov), Mitropoliţii Teofil, Ştefan şi Grigorie Dascălu (Ţara Românească); Mitropoliţii Varlaam şi Veniamin Costachi(Moldova); Mitropoliţii Simion Ştefan şi Andrei Şaguna (Transilvania); Episcopii Damaschin, Chesarie şi Filaret (Râmnic); Episcopii Mitrofan, Damaschin şi Chesarie (Buzău) şi din alte eparhii.
III. Centrul de Presă Basilica al Patriarhiei Române (Radio Trinitas, Trinitas TV, Ziarul Lumina) va realiza programe şi emisiuni, filme documentare, materiale publicistice etc. pentru promovarea, în anul 2016, a Anului omagial al educaţiei religioase a tineretului creştin ortodox şi a Anului comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul şi al tipografilor bisericeşti. În acest scop se va solicita colaborarea centrelor eparhiale pentru identificarea în biserici şi mănăstiri, precum şi în biblioteci a celor mai frumoase şi reprezentative fresce, icoane, miniaturi, broderii şi ţesături, mozaicuri şi vitralii, reprezentând: chipuri de tineri şi scene biblice cu activităţi ale tinerilor menţionaţi în Sfânta Scriptură, chipuri de sfinţi tineri şi scene din viaţa acestora (mucenici, martiri, mărturisitori, cuvioşi, cuvioase, diaconi şi preoţi, voievozi etc.).
De asemenea, va fi valorificat prin mijloace specifice patrimoniul istoric, cultural-artistic şi tipografic al operei Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanu, Mitropolitul Ţării Româneşti (monumente bisericeşti, pictură şi sculptură bisericească, tipar, documente istorice, portrete votive etc.) din ţară şi străinătate.
IV. Realizarea de studii, comentarii, bibliografii şi cărţi de reflecţie cu conţinut biblico-patristic, moral, liturgic, catehetic, pastoral, social-filantropic, ecumenic, cultural-educativ şi istoric pentru prezentarea Anului omagial al educaţiei religioase a tineretului creştin ortodox şi a Anului comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul şi al tipografilor bisericeşti în cadrele prezentate la paragraful I şi II, precum şi tipărirea acestora în publicaţiile bisericeşti centrale şi eparhiale, în volume şi monografii editate de tipografiile Patriarhiei Române şi ale centrelor eparhiale.
V. La nivelul Patriarhiei Române se va organiza, la Bucureşti, o Întâlnire internaţională a tineretului ortodox, care va include şi un Simpozion internaţional,cu invitaţi din celelalte Biserici Ortodoxe surori, incluzând slujbe religioase, colocvii, dezbateri, pelerinaje etc., perioada, programul şi celelalte detalii de organizare urmând a fi incluse şi publicate din timp într-un ghid practic pentru participanţi, care va fi aprobat de Patriarhul României.
VI. La nivelul eparhiilor şi al instituţiilor de învăţământ teologic se vor organiza dezbateri, colocvii şi seminarii pe tema Anului omagial al educaţiei religioase a tineretului creştin ortodox.
VII. Patriarhia Română va organiza un simpozion națio­nal dedicat Anului comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul şi al tipografilor bisericeşti, precum şi dezbateri, colocvii şi seminarii în eparhii şi instituţiile de învăţământ teologic pentru valorificarea moştenirii istorice, culturale şi spirituale a marelui mitropolit.
VIII. În anul 2016, se va organiza o expoziţie naţională dedicată operei Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, prin grija Sectorului Patrimoniu – Componenta Cultură al Administraţiei Patriarhaleîn colaborare cu Academia Română şi cu eparhii în care a păstorit acesta.
IX. Cu prilejul zilei de pomenire a Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul din anul 2016 (marţi, 27 septembrie) se va oficia Sfânta Liturghie la Mănăstirea Antim din Bucureşti, ctitoria sfântului, cu participarea ierarhilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi a unor ierarhi ai Patriarhiei Georgiei, urmare unei invitaţii oficiale din partea Patriarhului României.
X. În anul 2016, se vor organiza pelerinaje ale tineretului ortodox în ţară şi străinătate, la locurile unde au vieţuit mari duhovnici ai Ortodoxiei, precum și la locurile legate de viaţa, martiriul şi moştenirea culturală a Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, inclusiv în Patriarhia Georgiei.
XI. Ca parte a programului-cadru, la Conferinţa pastoral-misionară semestrială din primăvara anului 2016 se va trata tema „Anul omagial al educaţiei religioase a tineretului creştin ortodox în Patriarhia Română”, în cadrele prezentate la paragraful I, iar la Conferinţa pastoral-misionară semestrială din toamna anului 2016 se va trata tema „Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul şi al tipografilor bisericeşti”, în cadrele prezentate la paragraful II, cu posibi­li­tatea aprofundării acestora şi la con­ferinţele preoţeşti administrative lunare pe care le va sta­bili fiecare eparhie, precum şi în cadrul cercurilor pastorale.
XII. În cadrul manifestărilor dedicate Anului comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul şi al tipografilor bisericeşti se vor organiza şedinţe comune ale organismelor eparhiilor în care a trăit, a activat şi a păstorit Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul.
XIII. În luna octombrie din anul 2016la Palatul Patriarhiei, se va organiza o şedinţă solemnă a Sfântului Sinod cu tema „Anul omagial al educaţiei religioase a tineretului creştin ortodox şiAnul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul şi al tipografilor bisericeşti în Patriarhia Română”.
Cu binecuvântare şi dragoste în Hristos,
PREŞEDINTELE SFÂNTULUI SINOD,
† DANIEL
ARHIEPISCOPUL
BUCUREŞTILOR,
MITROPOLITUL MUNTENIEI ŞI DOBROGEI,
LOCŢIITORUL TRONULUI
CEZAREEI CAPADOCIEI ŞI
PATRIARHUL BISERICII
ORTODOXE ROMÂNE
SECRETARUL SFÂNTULUI SINOD
† VARLAAM PLOIEŞTEANUL
EPISCOP-VICAR PATRIARHA
L

sâmbătă, 7 mai 2016

„Olimpiada nu înseamnă doar studiu, ci și posibilitatea de a-ți ridica gândirea la Dumnezeu”


„Olimpiada nu înseamnă doar studiu, ci și posibilitatea de a-ți ridica gândirea la Dumnezeu”
Sursa: http://ziarullumina.ro/olimpiada-nu-inseamna-doar-studiu-ci-si-posibilitatea-de-a-ti-ridica-gandirea-la-dumnezeu-111888.html

Lumina educaţiei

Cristina Mascan, 07 Mai 2016

      În perioada 18-22 aprilie s-a desfășurat la Timișoara etapa națională a Olimpiadei de Religie, cultul ortodox, la care au participat peste 250 de elevi. Festivitatea de deschidere a avut loc la Catedrala Mitropolitană din orașul de pe Bega, unde elevii au fost întâmpinați de Înaltpreasfințitul Ioan Selejan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, care le-a urat mult succes și i-a binecuvântat. Dorind să aflăm ce i-a motivat pe elevi să participe la această olimpiadă, i-am contactat pe premianții fiecărui an de studiu pentru a ne împărtăși câteva gânduri și impresii.

     Antonia Adelina Avram, premiul I, clasa a VII-a, nota 10, Liceul Tehnologic „Liviu Rebreanu”, Maieru, județul Bistrița-Năsăud: „Cred că Religia a avut dintotdeauna, are și va avea cea mai mare importanță nu doar ca materie, ci și ca mod de viață. Ce-ar putea fi mai însemnat și mai important decât a învăța să fii bun și blând, a învăța să-ți ajuți semenii, a pricepe rosturile lucrurilor, a înțelege sensul creștin al vieții, a-L iubi pe Dumnezeu? De aceea am dorit să particip la olimpiadă: pentru că vreau să pătrund cât mai adânc în profunzimea Religiei - nu cu mintea, ci cu sufletul, pentru că rațiunea e limitată și nu-L poate cuprinde pe nemărginitul Dumnezeu, nu poate înțelege transcendența Sa. Înainte de desfășurarea probei scrise la Religie, au avut loc cele două probe, practică și teoretică, la Olimpiada de Fizică, iar eu am participat și la această competiție. De aceea, cred că următorul citat este cel care descrie cel mai bine ce am simțit în această săptămână: «Puțină credință, cât un bob de muștar, poate muta din loc un munte»“.

   Ștefania Florentina Sîrbu, premiul I, clasa a VIII-a, nota 10, Școala Gimnazială Dărmănești, județul Dâmbovița: „A fost pentru prima oară când am participat la o fază națională și pot să spun că mi-a plăcut foarte mult. Am întâlnit copii deosebiți, cu aceleași pasiuni ca ale mele, și cu care am legat prietenii pe viață. Noi chiar plănuim deja să ne revedem vara care vine, deși suntem din județe diferite. Această olimpiadă mi-a deschis noi orizonturi și mi-a oferit momente de neuitat. Timișoara este un oraș superb, plin de obiective turistice și sunt foarte bucuroasă că am avut ocazia să îl vizitez. Am rămas profund impresionată de locurile pe care le-am vizitat, dar mai ales de oamenii minunați pe care i-am întâlnit. Săptămâna pe care am încheiat-o a fost o săptămână care va rămâne mereu în sufletul meu, datorită faptului că am plecat de acolo cu o mare încărcătură spirituală. Subiectele mi s-au părut foarte accesibile și sunt foarte mulțumită, pentru că am putut să abordez o temă plăcută, din care am avut de câștigat o mare trăire duhovnicească. De la fiecare persoană și din fiecare loc pe care le-am întâlnit am luat câte o învățătură ce va persista în inima mea pentru mult timp”.

         Andreea Farcaş, premiul I, clasa a IX-a, nota 9,70, Colegiul Naţional „Gib Mihăescu” din Drăgăşani, județul Vâlcea: „Participarea la Olimpiada de Religie, etapa naţională, a reprezentat pentru mine o experienţă unică. Cunoştinţele teologice le-am dobândit de-a lungul anilor de şcoală prin participarea la olimpiadă, încercând să fiu mereu mai aproape de Dumnezeu. Anul acesta nu mă aşteptam la premiul obţinut pentru că am avut un moment de «ezitare» în a merge sau nu mai departe, dar Dumnezeu m-a răsplătit dăruindu-mi o mare bucurie. La Timişoara am cunoscut oameni minunaţi, unde, alături de însoţitorul meu de grup şi de lotul naţional al județului Vâlcea, toţi premiaţi, am petrecut momente de neuitat pe meleagurile bănăţene. Aş repeta această experienţă, mai ales pentru că am obţinut acest rezultat care m-a motivat, dar şi pentru că am cunoscut persoane deosebite. Sper ca pe viitor să am rezultate la fel de bune şi să pot să-mi onorez statutul de olimpic naţional cu cinste”.

     Ștefana Maria Pașca, premiul I, clasa a X-a, nota 10, Colegiul Național „Silvania”, Zalău, județul Sălaj: „În urma acestei experiențe unice, am realizat că Religia este una dintre cele mai importante materii sau poate cea mai importantă, reprezentând pentru mulți singurul mod de cunoaștere a lui Dumnezeu. Sunt mândră pentru că am participat la o astfel de olimpiadă, fiind un mod prin care ne arătăm dragostea față de Tatăl și prin care răspândim lumii întregi precum niște apostoli Cuvântul Lui: „Pentru că de la El și prin El și întru El sunt toate. A Lui să fie mărirea în veci. Amin!” (Romani 11, 36). Urmând spusele Înaltpreasfințitului Ioan: „Să luptăm pentru credința noastră, deoarece suntem generația care trebuie să apere această grădină a Maicii Domnului și care trebuie să aprindă țara”.

     Maria Grumeza, premiul I, clasa a XI-a, nota 10, Colegiul Național „Mihai Eminescu”, Suceava, județul Suceava: „Participarea la faza naţională a Olimpiadei de Religie, pentru mine, a reprezentat mai mult decât implicarea într-un concurs important. A fost o candidatură la o aventură spirituală, o experienţă încântătoare, prima de acest fel, care m-a pus în legătură cu locuri deosebite, cu emoţii unice şi cu oameni minunaţi. Am învăţat foarte multe lucruri, între care necesitatea de a ne apropia de Dumnezeu, atât prin cunoaştere, cât şi printr-o relaţie plină de iubire şi înţelegere cu cei din jur”.

      Diana Gabriela Prahanca, premiul I, clasa a XII-a, nota 9,90, Colegiul Național „Octavian Goga”, localitatea Marghita, județul Bihor: „Momentele frumoase petrecute în cadrul Olimpiadei Naționale de Religie Ortodoxă reprezintă o nouă aventură în cartea vieții mele, momente ce mi-au îmbogățit atât mintea, cât și sufletul. Pentru mine și pentru toți tinerii participanți, olimpiada nu înseamnă doar studiu, ci și posibilitatea de a-ți ridica gândirea, sufletul, întreaga ta ființă spre Dumnezeu. Adolescenții sunt învățați că o viață fără spiritualitate, fără Dumnezeu, este una nefericită și neîmplinită. Anul acesta a fost al treilea an în care am participat la Olimpiada Națională de Religie, fiecare an fiind special și de neuitat. De fiecare dată mi-a fost oferită șansa de a cunoaște oameni și locuri noi, dar și de a afla mai multe despre județele din toată țara. În ultimul meu an în calitate de elevă, am avut oportunitatea de a vizita Timișoara, un oraș al monumentelor istorice impresionante și al florilor. Timp de o săptămână am avut ocazia să cunosc o parte din acest oraș cu ajutorul ghidului nostru, un profesor de Religie care ne-a demonstrat că bunătatea încă mai există”.

     Maria Pelaghia Panțîru, premiul II, clasa a VII-a, nota 9,80, Colegiul Național Iași, județul Iași:„Toate aceste zile au reprezentat pentru mine o experiență deosebită, cu multă încărcătură duhovnicească, emoțională și culturală. Mă bucur că am avut ocazia să particip la Olimpiada Națională de Religie pentru că am avut un bun prilej de a acumula mai multe învățături despre Dumnezeu și de a mă zidi sufletește. Nu voi uita aceste momente”.
       Maria Alexandra Iancu, premiul II, clasa a VIII-a, nota 9,90, Școala Gimnazială „Profesor Cristea Stănescu”, localitatea Cornu, județul Prahova: „Această olimpiadă nu numai că m-a ajutat să descopăr lumina prin Dumnezeu, dar m-a făcut să realizez că Dumnezeu este Calea spre această lumină. Am avut ocazia să cunosc extraordinar de multe suflete aflate în comuniune cu Lumina cea Adevărată și am petrecut cea mai frumoasă săptămână într-un loc al credinței eterne care s-a prefăcut în iubire și nădejde cu miros de lalele. A fost o experiență plăcută, iar subiectele concursului au fost interesante și m-au făcut să înțeleg mai bine rostul iubirii, al nădejdii și al credinței în desăvârșirea unui adevărat creștin”.

     Mihaela Loredana Ignat, premiul II, clasa a IX-a, nota 9,50, Colegiul Naţional „Nicu Gane” Fălticeni, judeţul Suceava: „Participarea mea la olimpiadă a reprezentat o experienţă care m-a îmbogăţit sufleteşte, o bucurie şi o onoare pentru mine să reprezint judeţul Suceava. În cadrul acesteia am cunoscut oameni şi locuri în care strălucea lumina credinţei adevărate şi a comuniunii cu Dumnezeu. M-am înălţat în cunoştinţe ca să ating un ţel: acela de a-L descoperi şi a-L cinsti pe Tatăl, Binefăcătorul, Purtătorul de grijă şi Mântuitorul nostru. M-am pregătit cu nădejdea că astfel parcurg o mică parte din urcuşul duhovnicesc spre Dumnezeu. Am scris cu drag şi din inimă, căci iată cât de frumos este să scrii pentru El! Alături de Biserică şi familie, şcoala mi-a făcut cunoscută Religia ortodoxă pe care o mărturisesc şi o voi mărturisi cu credinţă şi iubire celor care Îl caută pe Dumnezeu. Această olimpiadă este o şansă prin care se răspândesc strigătele tinerilor despre importanţa studierii Religiei în şcoli. Am petrecut zile care mi-au încărcat sufletul de linişte, pace şi bucurie, am legat prietenii şi ­m-am întors în Bucovina mea dragă purtând amintirea acestei experienţe speciale. Cu ajutorul lui Dumnezeu am obţinut locul al II-lea şi am dobândit o stare de mulţumire sufletească pentru toate câte le-am primit de la El”.

    Ana-Maria Oaida, premiul II, clasa a X-a, nota 9,80, Colegiul Național „Decebal” din Deva, județul Hunedoara: „Oameni fericiţi, oameni minunaţi, oameni care şi-au asumat bucuria credinţei şi au dorit să o înmulţească alături de ceilalţi, cu toţii câştigători, prin prietenie şi comuniune, prin nădejde şi curaj, prin impresii şi aspiraţii ziditoare. Aceasta a însemnat pentru mine Olimpiada Naţională de Religie 2016, desfăşurată, mai frumos ca niciodată, în Timişoara. Am simţit ecourile dragostei Celui Preabun, am fost încântată pe deplin să vizitez locuri atât de frumoase, alături de oameni frumoşi şi dragi, cu talanţi înmulţiţi de mii de ori, în doar cinci zile. Și cred că fiecare dintre noi şi-a împlinit bucuria, dacă nu în diplome, mai mult şi mai roditor, în Dumnezeu şi în ceilalţi…”

        Alexandra Teodora Concită, premiul II, clasa a XI-a, nota 9,90, Colegiul Național „Gheorghe Roșca Codreanu” din Bârlad, județul Vaslui: „Faza națională a Olimpiadei de Religie a însemnat pentru mine o reconfirmare, de o mie de ori mai profundă și mai puternică, a prezenței lui Dumnezeu în fiecare dintre noi, cât și o evidențiere vădită a afirmării dumnezeiescului în om. Pe lângă momentele unice trăite în Timișoara, impregnate în permanență de o atmosferă de «acasă», am avut ocazia să cunosc tineri frumoși, alături de care am experimentat câteva zile sentimentul trăirii într-un grup larg de persoane pentru care Dumnezeu este condiția primordială a existenței.Cât despre subiecte, sunt de părere că au fost accesibile, punându-se foarte mult accentul atât pe actualizare, cât și pe originalitatea și creativitatea care se cereau în ceea ce privește rezolvarea lor”.

        Nicolae Zancu, premiul II, clasa a XII-a, nota 9,60, Colegiul Tehnic de Transporturi din Brașov, județul Brașov: „«Pentru a-i iubi pe oameni trebuie ca mai întâi să-i cunoşti, iar pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu trebuie ca mai întâi să-L iubeşti» (Blaise Pascal). Aşadar, tocmai această problemă a subiectivismului divin m-a făcut pe mine (subiectul uman) să-mi doresc să particip la Olimpiada de Religie Ortodoxă din 2016. De asemenea, am dorit să descopăr frumuseţea şi caracterul dumnezeiesc al Ortodoxiei nu prin teorie, ci prin practică, căci vă pot spune că această olimpiadă au dorit ca noi să-i oferim nu atât cunoştinţele noastre teologice, cât felul nostru de a fi. Prin urmare, ceea ce m-a adus pe mine la olimpiadă au fost dragostea faţă de Dumnezeu şi dorinţa de a le dovedi celor care sunt împotriva orei de Religie faptul că numai prin aceasta elevii îşi pot pune bazele unei credinţe puternice în Dumnezeu şi unor principii de viaţă sănătoase şi creştineşti”.

       Teodora Agavriloaie, premiul III, clasa a VII-a, nota 9,70, Liceul „Ștefan cel Mare” Codăiești, județul Vaslui: „În primul rând, am ales să particip la Olimpiada de Religie din proprie inițiativă, deși știam că nu este ușor. La faza județeană trebuia să aleg între Religie și Biologie, dar bineînțeles că am ales Religia, considerând că așa și-ar fi dorit Dumnezeu să procedez. Această olimpiadă mi-a dat ocazia să învăț mai mult, să mă descopăr mai bine pe mine și pe Dumnezeu, iar acolo, la Timișoara, L-am simțit pe Dumnezeu lângă mine. A fost o experiență unică, deosebită și foarte încărcată din punct de vedere emoțional. Nu am visat niciodată că voi ajunge atât de departe, dar Dumnezeu m-a ajutat și ne ajută pe toți mereu. Trebuie doar să ne punem nădejdea în El“.

         Daniela Gabriela Niculae, premiul III, clasa a VIII-a, nota 9,80, Școala Gimnazială Nr. 1, Popești, județul Giurgiu: „După un efort îndelungat, a venit şi succesul. Am fost foarte fericită să văd că am ocupat locul al III-lea la faza națională a acestei olimpiade. Subiectele au fost interesante, dar şi dificile, necesitau multă atenţie şi concentrare, fiind pe măsura unei etape naţionale. Ne-am luat rămas-bun de la Timişoara, un oraş primitor, de la colegii din alte judeţe cu care ne-am împrietenit şi am pornit spre casă, cu dorinţa de a revedea Timişoara”.

           Georgiana Huţuleac, premiul III, clasa a IX-a, nota 9,30, Colegiul Naţional „Gheorghe Roşca Codreanu”, Bârlad, judeţul Vaslui: „Pentru mine, olimpiada a fost o provocare. Am participat mai mult cu teamă, neavând încredere în forţele proprii. Însă Dumnezeu m-a ajutat să înving aceste temeri şi să reuşesc, luând chiar şi un premiu. Mi-am dat seama că Dumnezeu a fost alături de mine în toate aceste momente, m-a întărit şi m-a luminat. Olimpiada m-a îmbogăţit cu multe cunoştinţe şi experienţe din rândul altor tineri, cunoscând noi persoane”.

       Mihaela Gălean, premiul III, clasa a X-a, nota 9,60, Colegiul Național „Mihai Eminescu”, Botoșani, județul Botoșani: „Olimpiada de Religie m-a apropiat mai mult de Dumnezeu şi m-a ajutat să-L cunosc mai bine pe Cel Care a făcut întreaga lume, frumuseţea ei, pe Cel Care neîncetat ne poartă de grijă. Prin subiectul pe care l-am avut de rezolvat la proba scrisă, am încercat să-I scriu Tatălui Ceresc o scrisoare de iubire cât mai frumoasă şi cât mai sinceră. Totodată, la această olimpiadă am cunoscut copii, profesori, oameni minunați, cu dragoste curată de Dumnezeu, şi împreună ne-am rugat atât de frumos Sfintei Treimi. Ce rugăciuni puternice am înălţat spre Cer în acea săptămână! Mi-a plăcut foarte mult şi oraşul, un loc cu o cultură bogată şi oameni primitori. Liniştea şi frumuseţea mănăstirilor vizitate mi-au pătruns adânc în cămara sufletului şi mi L-au descoperit pe Dumnezeu în toată măreţia Lui. Într-adevăr, avem o ţară minunată şi un popor credincios!”

         Ioana Argatu, premiul III, clasa a XI-a, nota 9,80, Colegiul Național Militar „Mihai Viteazul”, Alba Iulia, județul Alba: „Anul acesta am participat, pentru al doilea an consecutiv, la faza națională a olimpiadei. Fiind a doua mea participare, nu am avut la fel de multe emoții ca anul trecut, dar aș minți dacă aș spune că acestea au lipsit cu desăvârșire. Ceea ce pot spune este că mi-a lăsat un gust plăcut, la fel ca și anul trecut, a fost respectul pe care toți oamenii de acolo, fie ei elevi sau profesori, l-au manifestat față de ținuta militară. După această experiență, sunt convinsă că fiecare dintre noi se va întoarce cu drag în Timișoara, căci în acest oraș cu toții am avut șansa să descoperim cele mai calde laturi ale noastre și de acolo toți am plecat mai bogați sufletește. Cu toții am fost învingători”.

         Alexandra Brahă, premiul III, clasa a XII-a, nota 9,50, Colegiul Național „Costache Negri” din Galați, județul Galați: „Am participat cu foarte multă bucurie şi, în acelaşi timp, cu emoție la Olimpiada de Religie, etapa națională. Deschiderea oficială a acesteia s-a desfăşurat în Catedrala Mitropolitană din Timişoara. Ceea ce m-a impresionat în mod special au fost blândețea, dragostea şi răbdarea IPS Mitropolit Ioan, care ne-a insuflat dragostea de mamă şi de neam. Toată România i-a cântat lui Dumnezeu în acele zile petrecute în Banat, tinerii participanți rugându-se pentru luminarea minții, ajutorul la examen şi obținerea unor rezultate frumoase. Aşa cum a spus şi Mitropolitul Ioan: «De la un capăt la celălalt al țării, aceeaşi rugăciune este auzită de către Dumnezeu în Cer»”.