Evanghelia dupa Luca

Evanghelia dupa LucA

1. Autorul: Luca, un grec încreștinat, colaborator al Ap.Pavel, „medicul” ce l-a însoțit în călătoriile misionare;

a) Din Evanghelie aflăm că nu a fost martor ocular al activității Domnului. El și-a cules informațiile de la Pavel și Barnaba, de la diaconul Filip, de la Iacov fratele Domnului, precum și din Evangheliile lui Matei și Marcu. Astfel, Predica de pe munte (Luca 6) și vindecarea slugii sutașului (Luca 7) depind de Matei, iar capitolele 3-6, 8-9, 19-24, depind de Marcu;

b) Din F.Ap. aflăm că făcea parte, în anul 43, din Biserica Antiohiei, că îl întâlnește la Troas, în anul 52, pe Ap.Pavel, aflat în a doua sa călătorie misionară, și îl însoțește până la Filipi, unde se întemeiază o comunitate în care va rămâne până în anul 58, când Pavel, aflat în a treia sa călătorie misionară, va trece din nou prin Filipi și îl va lua și pe Luca la Ierusalim. Descriind călătoria lui Pavel la Roma la persoana I plural, deducem că l-a însoțit pe Apostol la Roma. Așa se explică faptul că în Ep.către Col., scrisă în anul 63, Pavel îi salută pe aceștia și în numele lui Luca, „medicul său iubit”, pe care îl amintește și în Ep.către Filimon, dar și mai târziu, prin anul 66, în a doua Ep.către Timotei, unde menționează că „numai Luca a rămas pe lângă el, pe când toți ceilalți au plecat”.

2. Autenticitatea: prologul Evangheliei, din care rezultă că nefiind martor ocular al vieții lui Iisus, autorul și-a scris Evanghelia bazându-se pe mărturia a Apostolilor; limba greacă în care e scrisă Evanghelia, apropiată de greaca clasică (Luca traduce supranumele lui Simon, zis Canaanitul, prin corespondentul său grecesc, Zilotis); temenii medicali folosiți în descrierea bolilor vindecate de Iisus; asemănarea în idei cu epistolele Ap.Pavel (instituirea Euharistiei, Luca 22, ni se comunică în termeni asemănători cu cei de la 1 Cor. 11; ideea că de iubirea lui Dumnezeu se fac părtași și păgânii, nu doar iudeii, o găsim și în epistolele lui Pavel, dar și în Evanghelia după Luca, în genealogia Mântuitorului dusă până la Adam, în lăudarea credinței sutașului păgân, a recunoștinței samarineanului vindecat de lepră, în parabola Samarineanului milostiv, etc.).

3. Adresanții: Evanghelia după Luca este adresată „prea puternicului Teofil”; Origen și Epifaniu cred că este vorba despre orice creștin, dar alți exegeți cred că Teofil este o persoană istorică, un înalt demnitar roman, deci un păgân; așa se explică anumite amănunte pe care Evanghelia le prezintă, amănunte bine cunoscute de iudei (precizarea topologiei localităților din Palestina, spre deosebire de cele din Italia, care se presupun bine cunoscute, precizarea ducerii la templu a pruncilor iudei la 40 de zile de la naștere, faptul că Irod era regele Iudeii, că ziua întâi a azimelor se numea Paști, etc.); Luca vrea să-l convingă pe Teofil că și păgânii sunt chemați să moștenească împărăția lui Dumnezeu (pentru aceasta, Luca duce genealogia Domnului până la Adam, subliniază bunătatea și recunoștința unor samarineni în parabolele și minunile lui Iisus, suprimând în același timp dialogul cu cananeianca sau porunca Domnului dată apostolilor să nu meargă în calea păgânilor și să nu intre în cetățile samarinenilor, arată că Pilat nu a găsit vinovat pe Iisus).

4. Timpul și locul scrierii Evangheliei:

a) timpul: la sfârșitul anului 62 sau la începutul anului 63;

b) locul: Roma, orașul în care locuia Teofil.

5. Cuprinsul:

a) împărțirea: Evanghelia are 24 de capitole și se împarte în:

º        introducere (cap. 1 și 2);

º        partea întâi (activitatea lui Iisus în Galileea – cap. 3-9 și în Pereea – cap. 9-19)

º        partea a doua (activitatea Domnului în drum spre Ierusalim, patimile, învierea și arătările după Înviere – cap. 19-24)

º        încheierea (Înălțarea la cer a Domnului, care mai apare doar la Marcu);

b) pericope specifice Evangheliei: binevestirea nașterii sfântului Ioan Botezătorul, binevestirea Nașterii Mântuitorului, întâlnirea Fecioarei Maria cu Elisabeta, nașterea sfântului Ioan Botezătorul, Tăierea împrejur și Întâmpinarea Domnului la templu de către dreptul Simeon și proorocița Ana, Iisus la vârsta de 12 ani; c) parabole specifice Evangheliei: parabola celor doi datornici (7), parabola Samarineanului milostiv (10), parabola prietenului îndrăzneț (11), parabola bogatului lacom căruia i-a rodit țarina (12), parabola fiului risipitor (15), parabola bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr (16), parabola vameșului și fariseului (18), etc.