joi, 8 martie 2012

Icoana – fereastră spre cer




Icoana – fereastră spre cer

Ceea ce cuvântul povestirii prezintă auzului, aceea şi pictura, prin imitare, arată fără cuvinte.” (Sf. Vasile cel Mare)

Icoana (“icon”(greaca)=chip, infatisare) (“imago”(latina)=chip, reprezentare) este o reprezentare a lumii spirituale, nevazute, insa existenta (lumea duhovniceasca) cu ajutorul elementelor materiale, lumesti. Icoana=un mijloc de intalnire a omului cu Dumnezeu;

  •   Realitatea intruparii Mantuitorului in chip de om: “care pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire…s-a facut Om” (Crez);
  •   Icoana=un loc in care Hristos (sfintii) se afla prezenti in chip tainic (ascuns/nevazut), cand se roaga crestinul icoanei, se inchina lui Hristos Insusi; (mama privind fotografia fiului ei nu confunda fotografia cu fiul); - daca respectam poza unui cunoscut, cu atat mai mult trebuie sa respectam Insusi Chipul Fiului lui Dumnezeu care a luat trup pt mantuirea noastra (Domnul a purtat trup cat a stat pe pamant, S-a suit cu el la cer si o sa judece lumea tot cu El);
  •   Icoana nu este un portret, pt ca portretul infatiseaza aspectul pamantesc al omului, pe cand icoana infatiseaza si starea lui launtrica; - Icoana=obiect de veneratie (Dumnezeu adorare);
  •   Cinstirea sfintilor prin sf. icoane se rasfrange in ultima instanta tot la cinstirea lui Dumnezeu intrupat;
  •   Icoana = chipul (reprezentarea) pentru ochii nostri a unei fiinte existente in mod real (Sf. Treime, Domnul Hristos, Maica Domnului, Sfintii);
  •   Icoana = “treapta”/”scara” pe care ne ridicam cu intreaga fiinta spirituala, prin credinta catre Dumnezeu;
  •   Nu talentul executantului, nici materia dau utilitatea icoanei, ci unirea rugaciunii celui cinstit in icoana cu evlavia rugaciunii celui ce se roaga;
  •   Icoanele ortodoxe nu sunt sfinte, ci sfintite, crestinul nu se inchina lemnului/materiei, ci lui Dumnezeu;
  •   Icoanele se picteaza dupa un canon iconografic;
  •   Cinstirea Sf. Icoane are putere de dogma, de adevar neschimbabil si obligatoriu. Ea a fost hotarata la Sinodul al VII-a ecumenic (Niceea 787/842-843); cinstirea icoanei trece la original si cel ce se inchina icoanei, se inchina persoanei pictate;
“Icoana” si ”Evanghelia” sunt in stransa legatura, se sprijina si se clarifica in mod reciproc., colaborand la raspandirea invataturii crestine. “Icoana”=”Evanghelie in culori”. “Evanghelia”=”Icoana verbala” a lui Hristos.

Functia icoanei
Functia harica
Functia latreutica
Functia educativ-religioasa (pedagogica)
Functia estetica
Explicatia
prin sfintire capata putere harica, mijlocitoare intre om si cer;
insoteste cultul divin;
suport de cunoastere si educare a omului in sensul cunoasterii Sf. Scripturi; (“Biblie” in imagini);
impodobeste biserica si casa omului.

¨                 In VT erau interzise imaginile religioase – Porunca a II-a (Decalog) “Sa nu-ti faci chip cioplit si niciun fel de asemanare a niciunui lucru, sa nu te inchini lor, nici sa le slujesti!” (Iesire 20,4-5) – pt ca Dumnezeu se revelase poporului evreu numai prin cuvinte si sunete Fata Sa fiind nevazuta si evreii erau inconjurati de popoare idolatre. (dar Solomon impodobeste cu heruvimi templul din Ierusalim).

¨                 In NT Dumnezeu S-a facut vazut ochilor nostri “S-a aratat in Trup” (I Timotei 3,16), S-a descoperit in Persoana Fiului Sau: “Si Cuvantul trup S-a facut si S-a salasluit intre noi” (Ioan 1,14), deci ce este vazut ochilor trupesti, poate fi reprezentat in icoane.

Insusi Dumnezeu doreste cinstirea Sf. Icoane, a inzestrat multe din ele cu darul facerii de minuni: “Gherontisa”=care “a imbatranit pe loc”, “Prodromita”=care “s-a pictat singura”.
Prima icoana-Sf.Ev.Luca-Fecioara Maria. Prima icoana nefacuta de mana omeneasca-mahrama pe care s-a imprimat chipul Domnului Hristos, stergarul cu care S-a sters in drumul Sau spre cruce, care a apartinut Sf. Veronica.

Temeiuri pentru cinstirea icoanelor
temeiul existentei “chipului divin” din om;
temeiul Intruparii Fiului lui Dumnezeu;
temeiul eshatologic (faptul ca icoana indica o transcendenta/ trecere dincolo);

Alte denumiri: ”Punct de intalnire intre istorie si eternitate”, “Teologie in imagini”, “Biblia nestiutotilor de carte”, “Fereastra spre ceruri”, “Refugiu al privirii pentru orice inima indurerata” “Fereastra spre absolut””Punct de intalnire intre materie si spirit” ;

Temeiuri scripturistice
  • Sa facem om dupa Chipul si Asemanarea Noastra” (Facere 1, 26-27)
  • “Intruparea Domnului nostru Iisus Hristos care S-a facut om si este intruparea Tatalui. (Evrei 1,2-3)
  • “Cel ce Ma vede pe Mine, vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine.” (Ioan 12,45)

Temeiuri patristice
  • “Eu nu ma inchin materiei ci ma inchin Creatorului materiei, care S-a facut pentru mine materie si a primit sa locuiasca in materie, si a savarsit prin materie mantuirea mea.” (Sf. Ioan Damaschin)
  • “Daca nu te inchini icoanei, nu te inchini nici Fiului lui Dumnezeu care este  icoana cea vie a nevazutului Dumnezeu.” (Sf. Ioan Damaschin)
  • “Ceea ce cuvantul povestirii prezinta auzului, aceea si picture, prin imitare, arata fara cuvinte.” (Sf. Vasile cel Mare)
  • Simbolul este o punte ce leaga doua maluri, vizibilul si invizibilul, pamantescul cu cerescul, empiricul cu idealul, unindu-le pe unul in altul.” (Paul Evdokimov)
  • “Cinstirea care se da chipului trece la prototip si cel ce se inchina icoanei, se inchina fiintei celei inchipuite pe ea.” (Hotarare sinod VII ec.)

Învăţături morale:

  1.        Sa ne rugam cu credinta si evlavie Sf. Icoane (persoanelor sfinte reprezentate) pt ca ne vor ajuta pe drumul mantuirii;
  2.        Sa cinstim si sa respectam persoanele reprezentate in icoane;
  3.        Sa ne inchinam, sa sarutam, Sf. Icoane cu evlavie si credinta;
  4.        Sa impodobim Sf. Icoane cu flori;
  5.        Sa impodobim casele/locurile cu “chipuri dragi” Domnului/noua;
  6.       Asezam icoana pe pieptul celui adormit in Domnul-unirea aceluia cu Dumnezeu;

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu