Crearea lumii

religiecalarasi@yahoo.com

Crearea lumii

Temeiuri scripturistice

  “Prin credinţă înţelegem că s-au întemeiat veacurile prin cuvântul lui Dumnezeu, de s-au făcut din nimic cele ce se văd.” (Evrei 11,3);

  “o singură zi, înaintea Domnului, este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o zi.” (II Petru 3,8);

  “La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.” (Facere 1,1);

  “"Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră.” (Facerea 1,26);

Temeiuri patristice

  “Dumnezeu a vrut sa ne nastem unii din altii spre a fi legati unii de altii prin dragoste si a fi egali.” (Sf. Ioan Gura de Aur);

  “Omul nu este aproape nimic; dar daca se tine seama de Creatorul sau si de lucrarea prin care Acesta i-a dat existenta, el e ceva mare.” (Sf. Grigorie de Nissa);

  “Dumnezeu s-a facut OM, pentru ca pe OM sa-l indumnezeiasca.” (Sf. Atanasie cel Mare);

                              Dumnezeu Tatal a luat hotararea de a aduce la existenta lumea, tot El a facut planul lucrarii;        Dumnezeu Fiul (Cuvantul) a dus la indeplinire planul Tatalui, iar Dumnezeu Duhul Sfant a venit sad ea viata, sa plineasca si sa desavarseasca toate.

Dumnezeu Tatal este Creatorul lumii nevazute/ vazute si Proniatorul (Purtator de grija) ei. “Facatorul cerului si al pamantului, vazutelor tuturor si nevazutelor.” (Art. 1, Crez).

Toate create prin puterea Cuvantului Sau/Omul “zidit” de Dumnezeu.

      Motivul (creatiei)-Dumnezeu creaza lumea din iubire, bunatate si milostivire.

      Scopul (creatiei) –  fericirea creatiei si premarirea lui Dumnezeu (Creatorul).

      Lumea-creata in timp, dupa un anumit plan, din nimic.

“La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.” (Facere 1,1);

“Cer”-lumea nevazuta (ingerii).

Ingerii-fiinte spirituale, rationale, marginite, fara trup material, inferioare lui Dumnezeu, superioare omului, create de Dumnezeu ca fiinte pline de bunatate si inzestrate cu libertate si vointa proprie.

Reprezentati cu aripi in icoane-se deplaseaza repede, implinind rugaciunile.

Misiunea lor:

1.      sa slaveasca pe Domnul;

2.      sa faca cunoscuta voia Domnului;

3.     sa pazeasca/sfatuiasca pe oameni;

4.     sa mijloceasca intre Dumnezeu si oameni.

Cele 9 cete ingeresti: serafimi, heruvimi, scaune/ domnii, puteri, stapanii/ incepatorii, arhangheli, ingeri.

Misiuni: Nasterea, Botezul si Invierea Domnului, Buna Vestire.

“Pamant” - materia necesara - lumea minerala, vegetala si animala (care ne inconjoara).

                Zilele creatiei:

1. Materia bruta fara forma precisa. Lumina spirituala;
2. Bolta cereasca despartind apele de sus de cele de jos-incepe organizarea materiei din prima zi. Cerul (Atmosfera terestra).
3. Mari, oceane, rauri si vegetatie.
4. Luminatorii – Soarele, luna si stelele.
5. Vietuitoarele din apa (pesti) si din aer (pasari).
6. Vietuitoarele terestre (animalele)  si  omul.
7. S-a odihnit.

OMUL

-          Dumnezeu l-a facut pe om cu “mainile Lui”, printr-un act direct si personal, creat fiind ca unitate trup-suflet: trupul-luat din tarana (materie=muritor), sufletul-natura spirituala=nemuritor;

-          Chipul lui Dumnezeu in om = sufletul (ratiune, vointa libera, sentiment/sensibilitate);

-          “Chipul”-dar oferit prin creatie; la asemanarea cu Dumnezeu omul ajunge prin implinirea voii Domnului;

-          omul conduce/transforma lumea;

-          omul -  libertatea de a alege insotita de responsabilitate pt faptele sale;

-          intai a creat Dumnezeu lumea, apoi omul, pt ca lumea a fost creata pt om, iar omul pt Dumnezeu;

-          lumea nu poate fi inteleasa fara om, asa cum nici omul nu poate fi inteles fara lume;

-          OMUL legat prin trup de lumea vazuta, iar de lumea nevazuta este legat prin suflet. (face legatura dintre vazut si nevazut, unind in el ambele lumi).

Starea primordiala a omului:

•      Toata creatia (inclusiv omul) era “buna foarte”;
•     Omul a primit de la Dumnezeu puterea de a stapani pamantul;
•  Cu ajutorul ratiunii Adam (pamant) intelege rostul fiecarui animal si gaseste nume potrivit lor;
•      Adam nu cunostea pacatul;
•      Ingrijirea Raiului pentru Adam nu era un efort, ci intrebuintarea darurilor primite;
•   Dumnezeu le-a interzis sa guste din “pomul cunostintei binelui si raului”, sadit de El -  pedeapsa cu moartea;

Pacatul stramosesc:

•   Adam si Eva puteau alege intre ascultare si neascultare, dar ispititi de diavol, au cazut in pacat (sarpele pe Eva, Eva pe Adam) – pacatul stramosesc/pacatul originar;
•   Adam si Eva nu si-au cerut iertare, nu si-au recunoscut vina, in mod indirect L-au acuzat pe Dumnezeu (vina: Adam pe Eva, Eva pe sarpe);
•   Biserica Ortodoxa – pacatul stramosesc se mosteneste si reprezinta o piedica in calea mantuirii omului. Se sterge prin Sf. Taina a Botezului.

Urmarile pacatului stramosesc:

•   Izgonirea din Rai;
•   Chipul lui Dumnezeu in om (sufletul= ratiune, vointa, semntiment) a suferit (s-a intunecat);
•   Moartea trupeasca (suferinte, boli);
•   Nasterea de copii insotita de durere (femeia);
•   Limitarea omului de a stapani natura;

Invataturi:

1.   Lumea a fost creata de Dumnezeu din nimic, prin puterea Cuvantului Sau;
2.   Dumnezeu a creat totul din iubirea Sa nemarginita pentru ca a putut si a vrut;
3.   Omul e creat dupa Chipul lui Dumnezeu (sufletul) si poate ajunge la asemanarea cu El (sfintenie);