3.Principiile didactice GENERALE
A. Principiile didactice generale:
1. Principiul intuiției- accesul în lumea credinței trece prin
simțuri, cunoaşterea concretă, senzorială, fiind baza abstractizării şi
generalizării cunoştinţelor. Psihopedagogic-intuiția vizează influența directă
a obiectelor din lumea înconjurătoare asupra simțurilor noastre. Mântuitorul:
vorbirea directă, parabole.
2. Principiul accesibilității (al respectării
particularităților de vârstă și individuale ale elevilor / principiul
psihologic) profesorul (bun psiholog) să adapteze conţinutul
învăţării la gradul de dezvoltare psiho-fizică a elevilor, luând în considerare
particularităţile de vârstă și sex, nivelul pregătirii anterioare, starea de
sănătate, capacităţile intelectuale, mediul familial, etc.
3. Principiul învățării active și conștiente - cere ca transmiterea cunoştinţelor să trezească activitatea sufletească a elevilor, astfel încât elevii să asimileze cunoștințele participând cu rațiunea, voința și sentimentul, pentru înţelegerea și învățarea lor conştientă.
4. Principiul sistematizării şi continuităţii
cunoştinţelor - pentru a putea fi predate sistematic și continuu,
cunoștințele vor fi integrate într-un sistem, astfel-noile cunoștințe să fie
învățate prin raportarea și integrarea lor la experiența și cunoștințele anterioare.
5. Principiul îmbinării teoriei cu practica- când transmitem
elevilor cunoștințe să le legăm de viață și să le transpunem în viață.
6. Principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor
(principiul temeiniciei şi durabilităţii)- preocuparea profesorului asupra
rezultatelor finale ale procesului instructiv-educativ.
7. Principiul asigurării conexiunii inverse (al
feed-back-ului, al retroacţiunii)- când dorim să știm care sunt
efectele acţiunii noastre, în vederea reglării şi autoreglării continue - ca
bază a ameliorării rezultatelor finale. Conexiunea inversă (feed-back) sau
informația inversă este urmărită de profesor în fixarea cunoștințelor predate.
8. Principiul motivaţiei (principiul învăţământului
interesant şi plăcut)- Motivația învățării-totalitatea intereselor,
idealurilor şi mobilurilor care îndeamnă, susţin energic şi direcţionează
desfăşurarea activităţii de învăţare. Motivația, numită „motorul învățării”,
pune în mișcare rațiunea, voința și sentimentul elevilor. „Doamne, fă-mă robul
Tău, ca să fiu liber!"
B. Principii didactice specifice
predării religiei: principiul hristologic și principiul eclesiologic:
1. Principiul hristocentric (teocentric) cere ca educația religioasă să se
orienteze în jurul persoanei Domnului Iisus Hristos, ca Dumnezeu adevărat şi Om
adevărat, pentru că toate prin El s-au făcut.
2.Principiul
eclesiocentric cere ca profesorul de religie să transmită cunoștințele conform
învăţăturii Bisericii şi în legătură cu viața Bisericii.
Concluzii: interdependente/se
condiţionează reciproc. Informarea/ luminarea minţii lor si formarea
caracterului moral creştin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu