6. Mijloacele de învătământ

VI. Mijloacele de învătământ

Mijloacele de învățământ sunt instrumente didactice auxiliare care ușurează transmiterea și asimilarea informației didactice, înregistrarea și evaluarea rezultatelor obținute. Ele nu se substituie activităților de predare, învățare și evaluare, oricât de performante ar fi. Clement Alexandrinul îndeamnă pe educator să adune cât mai multe ajutoare pentru ascultătorii săi, dar în niciun caz nu trebuie să-și lipească sufletul de ele, ci să le folosească numai atâta cât să scoată din ele ce este folositor. Funcțiile mijloacelor de învățământ:

1) funcția informativă (cu ajutorul lor se pot transmite mai multe informații în același interval de timp);

2) funcția formativă (prin folosirea lor crește gradul de organizare a informației transmise, și, în consecință, se dezvoltă capacitățile intelectuale ale elevilor);

3) funcția de evaluare (pe care o îndeplinesc mijloacele de învățământ de evaluare);

4) funcția de raționalizare a efortului depus de profesor și elevi sau funcția ergonomică (folosirea lor reduce efortul intelectual și fizic depus de elevi și profesor în procesul de predare-învățare-evaluare).

Funcțiile secundare ale mijloacelor de învățământ:

1) funcția estetică (angajează elevii în perceperea și aprecierea frumosului în natură, societate și artă);

2) funcția de școlarizare substitutivă sau de realizare a învățământului la distanță (prin programe de televiziune sau radio destinate educației religioase).

Clasificarea mijloacelor de învățământ după natura și funcționalitatea lor:

1) mijloace informativ-demonstrative (Sf. Scriptură și Sf. Tradiție, obiecte de cult, machete ale unor biserici, fotografii, icoane, planșe, hărți, tabele cronologice, elemente de istorie locală, dogme și versete scripturistice, mijloace de învățământ pe suport scris: cărți, cursuri, culegeri de colinde și poezii religioase; mijloace de învățământ tehnice audio, vizuale și audio-vizuale: discuri, casete, benzi magnetice, folii pentru retroproiector, diapozitive, diafilme, filme, casete video, CD-uri, etc);

2) mijloace de exersare și formare (calculatorul);

3) mijloace de evaluare (chestionare, teste).

Toate aceste obiecte devin mijloace de învățământ numai în momentul în care răspund unei finalități pedagogice.

1. Textul biblic: În cadrul orei, Sfânta Scriptură va fi folosită în crearea cadrului religios necesar desfăşurării orei (cu eventuala scriere pe tablă a un verset), în verificarea, comunicarea si fixarea cunoştinţelor, în asociere, apreciere, generalizare, în recapitularea şi sistematizarea cunoştinţelor.

2. Literatura religioasă: Sfântul Vasile cel Mare în Omilia XXII Către tineri, îi îndeamnă să folosească scrierile profane, întrucât trebuie să stăm de vorbă cu poeții, cu scriitorii, cu oratorii și cu toți oamenii de la care am putea avea vreun folos oarecare pentru cultivarea sufletului. În folosirea literaturii laice, tinerii trebuie să procedeze selectiv, întocmai ca albinele. Poporul român s-a născut creștin. Literatura sa veche are semnificație religioasă.

Fragmentele alese se pot utiliza în următoarele etape ale lecțiilor: în verificarea cunoștințelor; în pregătirea pentru lecția nouă; în comunicarea noilor cunoștințe;  în fixarea cunoștințelor;  în asociere; în generalizare. Profesorul va conduce discuția pe marginea celor citite, pentru ca elevii să înțeleagă corect mesajul și conținutul poeziilor sau fragmentelor respective. De asemenea, poate utiliza în explicarea acestora diferite surse bibliografice de critică literară.

3. Icoana: prezenţă harică. În Istoria Bisericii, icoanele au avut un rol important în viaţa liturgică, în domenii misiunii și în latura educaţiei religioase. Funcțiile:

1) funcţia catehetică sau didactică. Icoana este Biblia în imagini și simboluri;

2) funcția contemplativă. Icoana este o fereastră spre absolut care atrage pe credincios spre comuniunea cu Dumnezeu întru slavă;

3) funcția de mijlocire su harică. Icoana împărtășește puterea nevăzută a lui Dumnezeu prin mijlocirea celui reprezentat pe ea;

4) funcția latreutică. Prin cinstirea icoanei, cinstim pe cel reprezentat pe ea. Doctrina cinstirii icoanelor a fost stabilită la Sinodul VII Ecumenic;

5) funcția educativ-religioasă. Icoana este un mijloc de trezire, întreținere și întărire a vieții religioase, iar vederea ei îndeamnă la fapte bune, la practicarea virtuților creștine.

 Profesorul de religie va utiliza în timpul orelor icoane, ca mijloace de învățământ, în concordanță cu subiectul lecției.  Analiza icoanei se face prin: 1) pregătirea elevilor pentru înțelegerea ei. 2) analiza propriu-zisă.

4. Portretul: reprezintă chipul unor oameni simpli sau al unor personalități. În prezentarea portretului, subiectul analizei îl constituie sublinierea calităților, ținuta corpului și îmbrăcămintea, în contextul perioadei istorice în care a trăit cel reprezentat. Analiza portretului începe cu expresia feței, continuă cu prezentarea gesturilor, a atitudinilor semnificative și se încheie cu detaliile care întregesc imaginea, și cu desprinderea mesajului global.

Condiții:

a) portretul trebuie să fie ales în funcție de conținutul și obiectivele lecției;

b) să nu fie un element de supraîncărcare a lecției;

c) dimensiunile trebuie să fie corespunzătoare pentru a permite tuturor elevilor din clasă să-l vadă. În caz contrar, profesorul îl va prezenta elevilor mergând printre bănci;

d) portretul poate fi folosit în diferite etape ale lecției, în funcție de importanța pe care o are în demersul didactic;

e) la orele de religie se pot utiliza portretele (fotografiile) ierarhilor, preoților, compozitorilor de muzică bisericească, domnitorilor creștini, autorilor de literatură creștină.

5. Harta: este folosită în lecțiile de religie cu subiecte din Vechiul Testament, Noul Testament, Istoria Bisericii Universale, Istoria Bisericii Ortodoxe Române. Harta este folosită ca mijloc de învățământ la orele de religie, întrucât permite atât localizarea exactă a evenimentelor în spațiu, cât și stabilirea legăturilor între evenimentele istorice și locul desfășurării acestora. În predarea religiei se pot folosi:

1) hărți geografice – de exemplu harta Palestinei Vechiului și Noului Testament, harta Ierusalimului Vechiului și Noului Testament, harta Vechiului Orient;

2) hărți istorice:

a) generale – ilustrează un teritoriu într-o anumită epocă sub toate aspectele vieții sociale, de exemplu harta Daciei în secolele II-IV;

b) tematice – ilustrează un teritoriu sub aspectul unei anumite probleme dintr-o singură perioadă, de exemplu harta călătoriilor Sfântului Apostol Pavel.

Cu ajutorul hărții se indică:

a) conturul unui teritoriu în diferite momente ale dezvoltării lui (de exemplu Palestina Vechiului și Noului Testament, Ierusalimul Vechiului și Noului Testament, Țările Române în secolele XIV-XV);

b) aria de răspândire a unui fenomen (de exemplu principalele centre monahale din Orientul Mijlociu în secolele IV-VIII);

c) itinerarele urmate de popoare sau personalități (de exemplu drumul parcurs de evrei din Egipt până în Țara Canaanului, drumurile Mântuitorului prin Țara Sfântă, călătoriile Sfântului Apostol Pavel);

d) localitățile în care s-au desfășurat anumite evenimente (de exemplu Betleem – Nașterea Mântuitorului, Ierusalim – Patimile și Învierea Domnului, Constantinopol – capitala Imperiului Bizantin, Biertan – locul în care a fost descoperită tăblița votivă cu inscripția „Ego Zenovius votum posui”);

e) apele și formele de relief legate de anumite evenimente (de exemplu muntele Sinai – locul unde Dumnezeu a dat lui Moise tablele Legii, Iordan – râul în care S-a botezat Domnul Iisus Hristos). Harta se folosește de către profesor în timpul comunicării noilor cunoștințe, sau de către elevi în fixarea și verificarea cunoștințelor. Profesorul poate antrena concomitent mai mulți elevi (de exemplu un elev indică pe hartă conform indicațiilor colegilor). În indicarea pe hartă se folosesc coordonatele geografice: localități importante, cursuri de ape, puncte cardinale.

6. Mijloace audio-vizuale:

1) Casetele audio: Folosind mijloacele tehnice audio în timpul orelor de religie, profesorul trebuie să dezvolte în sufletul elevilor dorința de a asculta, de a învăța și interpreta muzică religioasă. Condiții:

a)       materialul muzical să fie adecvat particularităților de vârstă ale elevilor, tipului de lecție și momentului lecției;

b)       elevii să înțeleagă textul și legătura între text și linia melodică;

c)        profesorul să creeze cadrul adecvat audiției muzicale; după audierea integrală a unei piese muzicale, se poate face audierea fragmentară a acesteia.

2) Diapozitivele: mijloace de învățământ statice, deosebit de eficiente, deoarece imaginea vizuală fixă solicită din partea ochiului observatorului o atitudine de contemplare sau de examen profund. Imaginea determină o atitudine de răspuns activ la impresiile pe care le dă.

3) Filmul: mijloc de învățământ dinamic.  Avantaje:

a.        permite reproducerea unor întâmplări, evenimente petrecute în diferite epoci istorice;

b.        permite repetarea anumitor secvențe;

c.        permite vizionarea mai multor locuri în decursul unei singure lecții;

d.        evidențiază anumite detalii;

e.        stimulează gândirea elevilor, ajută la concretizarea și aprofundarea cunoștințelor;

f.         poate fi făcută la diferite niveluri de școlaritate.

4) Emisiunile religioase televizate: profesorul de religie are obligația să-i îndrume pe elevi spre vizionarea emisiunilor educative și să discute cu ei aspectele pozitive și negative surprinse.
7. Calculatorul: oferă elevilor condițiile unei participări active la procesul de învățământ, dar și ale unei învățări active. Ca instrument de transmitere și asimilare a cunoștințelor, calculatorul contribuie la creșterea randamentului învățării prin modul sistematic și atractiv în care sunt prezentate informațiile. Calculatorul ca mijloc de învățământ poate contribui la o mai bună receptare și fixare a noilor cunoștințe, asigurând interdisciplinaritatea.

Prin folosirea calculatorului la ora de religie pot fi prezentate elevilor:

a.        imagini statice (icoane, imagini cu mănăstiri, biserici, hărți),

b.        imagini dinamice (filme religioase)

c.        teste pentru verificarea cunoștințelor.

Avantaje:

1.        crește randamentul învățării;

2.        este ușor de utilizat chiar în condițiile unui volum mare de informații;

3.        este deosebit de atractiv pentru elevi;

4.        elimină inconvenientele tehnice legate de folosirea diascolului, retroproiectorului și proiectorului;

5.        îmbină receptarea prin auz și văz, cu acțiunea personală a elevului;

6.        în lecțiile de evaluare, încurajează învățarea activă și conștientă, asigură un feed-back foarte bun, micșorează intervalul de timp între evaluare, notare și reglare, prin faptul că rezultatele sunt afișate pe ecran după terminarea testului.