Parintele IOAN de la Rarau despre cipuri si viitorul sinod panortodox

  - Parinte Ioan, Sfintia Voastra cum vedeti problema aceasta a cipurilor? Cum afecteaza ele mantuirea si cum sa se raporteze credinciosii la ele, atata timp cat insisi episcopii si duhovnicii lor ii indeamna la aceasta pecetluire?

- Ce pot sa spun? Este limpede ca ni se pregateste o cumplita dictatura. Aceasta dictatura a cuprins si paturile bisericesti, din pacate si in curand sinodul se va transforma intr-o dictatura colectiva, incat nimeni sa nu se poata impotrivi. Se vorbeste mereu de Ortodoxie, suntem ortodocsi, dar ce fel de ortodoxie? Ecumenica? Satanica? Mantuirea vine numai prin doua lucruri: dreapta credinta si faptele. Fara dreapta credinta poti sa faci orice fapta buna, poti sa arzi si in foc pentru Hristos, dar daca nu ai dreapta credinta, degeaba… Daca nu mergi pe drumul cel drept cu masina, n-ajungi la destinatie. Asa cad bisericile toate. Apropo de antihrist, ati citit vedenia Sfantului Ioan de Kronstadt cu Sfantul Serafim de Sarov? O vedenie infricosatoare, ca intr-o noapte a aparut Sf. Serafim de Saraov la Sf. Ioan de Kronstadt si l-a luat intro rapire duhovniceasca prin vazduh si s-au aratat acolo munti de trupuri insangerate… Asta a fost cu vreo suta de ani in urma si s-a petrecut in Rusia, dar ce s-a intamplat acolo se intampla peste tot. „Pai, ce-s cu trupurile astea?” „Astia sunt mucenicii de pe timpul lui antihrist. Rau de sange”. „Ce-i cu asta?” „Asta e sangele varsat pentru Hristos de pe timpul lui antihrist”. Vede deodata norii si niste sfesnice albe frumoase ardeau sus, la Sfanta Treime. Si au inceput sa cada: unul, zece, o suta, trei sute, cu miile cadeau jos. Cand ajungeau jos, se stingeau, se sfarmau cu desavarsire, nu mai era nimic. „Ce inseamna asta”? „Asa vor cadea bisericile in erezie”. La urma au ramas numai sapte sfesnice arzand. Astea sunt cele sapte biserici, care au ramas in dreapta credinta. Trebuie sa va ganditi: Ce inseamna astfel de biserici? Vor fi biserici intregi sau biserici regionale sau biserici statale, cum va fi? Nimeni nu stie. Scris este: «Cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui». Niciodata nu trebuie sa te miri de cei ce cad. Sa te miri de cei ce stau. De cazut e usor. Cel ce iubeste viata aceasta, o pierde pe cea din vesnicie. Aceia sunt cei ce se leapada pentru interesele materiale de Iisus Hristos, de dreapta credinta. Il caut pe Dumnezeu cu adevarat, nu ma leaga nimic in lumea asta. Preotii de mir sunt o problema; ei sunt casatoriti, au o familie, si singura lor sursa de existenta este preotia. Si ca sa-si intretina familia, sa-si ia hrana la copii, se leapada de Hristos. Ei fac cica „sfanta ascultare”, asa i-a invatat comunistii pe preoti si pe ierarhi – „sfanta ascultare”. De cine sa asculti: de Dumnezeu sau de satana? Aici e intrebarea. Ascult de Dumnezeu, de satana n-avem nevoie.

- Parinte, si cui lasam turma? Oamenii nu stiu, sunt prost informati, preotii nu le spun nimic.

- Pai ce sa le spuna preotii? Nu prea ii intereseaza pe preoti. Preotul isi vede de familia lui, de spovedit, de impartasit, de inmormantat, de botezat, isi fac datoria.

- Multi isi pun problema: Ce fac daca nu iau actele acestea cu cip? Cum voi putea vietui?

- Depinde ce fel de trai vrea: trai in Hristos sau trai in lumea asta, ca sa traiesti bine pe pamant. Isav, pentru un blid de linte s-a lepadat de dreptul de intai nascut. Asa si noi de mantuire, pentru o paine, pentru un blid de linte. Cine are nevoie de cip sa-l ia, cine nu, nu. Am gasit scris in ziar ca guvernul englez acum a hotarat sa nu-i mai oblige pe oameni sa aiba buletinele de identitate, numai cine vrea. Au incredere in cetateni, au incredere. Celor care vin de pe alte continente, care au alt sistem de comert, de resurse economice, pentru aceia care lucreaza acolo, numai acelora sa le faca buletin cu cip. La cetatenii englezi, nu. Si buletinele astea cu cip costa enorm de mult. Acum vorbeau de cinci miliarde de euro. Daca va puteti inchipui cati bani se risipesc pe nimicuri!

- Asa-i, parinte, dar unii propovaduiesc ca daca ai credinta in suflet, poti sa primesti cipul si nu-i lepadare.

- Dar unde-i credinta daca primesti cipul? In numele cui crezi? Cipul pe cine reprezinta?

- Ei spun ca trebuie sa dai Cezarului ce-i al Cezarului, sa dam statului ce ne cere.

- Problema e ca cipurile nu cer cele ale Cezarului, ci pe cele ale lui Dumnezeu. E un buletin cu cip, nu? Ce inseamna buletin cu cip? Identitatea ta, nu? A cui? A lui 666, nu? Atunci, ce-am facut eu? M-am lepadat de Hristos.

- Am inteles ca vor incerca sa puna un cip chiar la nastere, noilor nascuti. Si atunci mama ce sa faca, in cazul in care va fi obligata sa-si lase copiii implantati de la nastere?

- Sa duca viata curata, ca si o fecioara. Sa nu mai fie mama, ca sa nu bage un suflet in iad si sa se duca si ea cu el cu tot in iad.

- Dar ce sa faca cele care sunt acum insarcinate, care trebuie sa nasca?

- Inainte nu existau case de nastere. Se gasea cate o batrana, cate o baba, cate o moasa. Caci daca vrea Dumnezeu sa traiesti, traiesti, daca vrea sa mori, mori. Mori crestin, nu mori lepadat de Hristos. Ce va folosi unui om daca va castiga lumea toata, dar isi va pierde sufletul sau? Degeaba ai functie mare, degeaba ai bani multi, degeaba ai viata lunga, – la ce-ti foloseste?

- Atunci inseamna ca nu mai este de folos sa te casatoresti.

- Pai, nu prea e de folos, mai ales pentru aceste vremuri. Daca era de folos, ma insuram si eu. Viata, o singura data o ai data de Dumnezeu aici pe pamant. Ce faci cu ea? Cum o folosesti? Asta conteaza. Poti sa castigi viata cea vesnica, si poti s-o pierzi definitiv. Fiecare alege. Nu culege, alege. Daca culegi, mananci mere stricate pana mori.

- Parinte, stiti ca se pregateste cel de-al optulea sinod ecumenic. Ce efecte credeti ca va avea el aspra Bisericii?

- Cred ca acest sinod va fi mai mult unul ecumenic, decat panortodox. Un sinod de amestec. Una-i prietenia sociala, tehnica, politica, alta este prietenia duhovniceasca. Eu niciodata nu am sa pot sa fiu prieten cu un catolic, nici cu un protestant, nici cu un otoman, nici cu un iudaic, nici cu un pagan, nici cu un ateu.

- Si cum ne raportam la ei?

- Intr-o familie sunt mai multi frati, nu? Sunt si ascultatori si neascultatori, sunt crestini si necrestini. Sunt si oameni cinstiti, si sunt si banditi si hoti. Suntem creati de Dumnezeu, dar nu toti suntem fiii lui Dumnezeu. Cum pot sa fiu eu prieten cu un adventist care scuipa o icoana a Maicii Domnului? Eu fac cruce, el scuipa crucea; eu sarut icoana, el scuipa icoana. Cum pot eu sa fiu prieten cu el? Se poate? Nu se poate.

- Stiti ca in doua biserici stim noi, una in Iasi si una in Timisoara, sunt inregistrari facute ca s-a slujit un ritual masonic, oficiat de preoti ortodocsi, ca si la calugarie, un ritual al cavalerilor de la Malta.

- Nu dau atentie dreptei credinte. Asta este. Nu stiu ce inseamna dreapta credinta. Daca se spune in sinoade ecumenice ca cel ce se roaga cu ereticii sa fie anatema, cum nu ne infricosam? Dar masonii nu sunt eretici? Ce sunt ei? Daca eu ma rog cu un catolic, cu un mason, nu cad sub anatema? Cad. Prieten pot sa fiu cu el, in masura in care cumparam o paine impreuna, lucram un ogor impreuna, facem o masina impreuna, nu? Negot facem, dar in ceea ce priveste credinta, nu. Ce legatura are intunericul cu lumina? Adevarul cu minciuna? Dreptatea cu nedreptatea?

- Ce sfat le dati credinciosilor care nu mai au in jurul lor duhovnici care sa marturiseasca dreapta credinta si care sa lupte impotriva sistemului acesta antihristic? La cine sa se duca?

- La Hristos sa se duca. Sa se roage. Ce sa faca altfel? Sa se spovedeasca, sa se impartaseasca, ca harul lucreaza in continuare …daca preotul e hirotonit si nu-i eretic.

- Dar daca slujeste cu ereticii?

- Treaba lui, nu ma mai duc. Sa se roage la Dumnezeu. Ce faceau primii crestini cand erau prigoanele acelea pagane? Il slujeau pe Hristos si mureau. Asta e solutia. Ori murim, ori traim, ai Domnului sa fim.

- Ce sfant e mai apropiat de romani, acum in vremurile acestea?

- Maica Domnului, Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Dumnezeul nostru. Dar, din punct de vedere istoric il avem pe Sfantul Andrei, Apostolul care a pasit pe pamantul tarii noastre. Daca nu-i Maica Domnului, nu exista mantuire. Nu exista. Cel ce nu se impartaseste des, ca sa ia legatura cu Iisus Hristos si cel ce nu are pe Maica Domnului de prieten si de ajutor, nu se poate mantui. Nu zice Mantuitorul ca „cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu voi petrece intru el”? Noi ce dorim, decat sa petrecem cu Iisus Hristos, nu? Si mai zice ca „cel ce nu mananca Trupul Meu si nu bea Sangele Meu, nu are viata intru el”. Ce rost are viata fara Hristos? Vorbim de viata in Hristos, viata duhovniceasca, dar carei aceea? Degeaba faci mancare daca nu mananci, nu? Vorbesti despre Dumnezeu, dar fugi de El. Ce inseamna vrednicie pentru impartasanie? Intai si intai sa ai dreapta credinta, in al doilea rand sa ai dragoste si sa-l doresti pe Iisus Hristos, ca sa te unesti cu El, in al treilea rand sa fii impacat cu toata lumea, sa fii spovedit, sa te rogi pentru vrajmasi; cauta, vezi poruncile si apoi te impartasesti. Nu-i asta viata in Hristos? Cam asa spune Sfantul Nicolae Cabasila, nu? Mantuitorul a zis ca „cel ce nu mananca Trupul Meu si nu bea Sangele Meu nu are viata intru el”. De unde viata? Nu de la Hristos? Dar dracul intotdeauna incearca sa-i desparta pe crestini de Sfanta impartasanie, ca sa nu se impartaseasca; sa nu aiba putere, sa nu aiba legatura cu Dumnezeu, ca daca te impartasesti cu Sfintele Taine, te unesti cu Iisus Hristos. Cum spun Sfintii Parinti: Trup cu trup, Sange cu sange si Duh cu duh, fac una cu Iisus Hristos. „Cine mananca trupul Meu petrece intru Mine”. Cine nu vrea sa petreaca cu Iisus Hristos? Cine nu vrea sa-L aiba pe Iisus Hristos in El? Masonii, ateii, necredinciosii, nu? Ce faceau primii crestini? Se impartaseau in toata ziua si erau atat de infocati in credinta, incat lasau familii, lasau servicii, averi, tot si-l marturiseau pe Hristos in public. Si primeau cele mai crunte chinuri, si asa Il marturiseau pe Iisus Hristos. Daca n-ai pe Mantuitorul Iisus in tine, tremuri la prima adiere de vant. Ce-i foloseste omului viata, daca n-are pe Dumnezeu si traieste ca un pagan? Prin rabdarea voastra va veti mantui sufletele voastre. Prin rabdare, rabdare… Ne supunem la toate, dar pana la credinta. Ne-am nascut crestini ortodocsi, trebuie sa murim crestini ortodocsi, altfel nu ne mantuim.

- Si daca biserica noastra va pactiza cu catolicii?

- Eu n-am sa fiu catolic niciodata. Nu-i mai pomenesc. Papa uzurpa tronul lui Iisus Hristos, nu? Cine a facut pe papa vicar? S-au uitat sute de milioane de oameni la televizor cand a fost intronizat papa, dar cand L-au vazut pe Iisus sa vina sa-l aseze pe el vicar? Unde era papa cand Mantuitorul S-a rastignit pentru oameni? Unde era papa cand Dumnezeu a creat lumea? Dar cand au facut inchizitia si cand au facut cruciadele? A auzit toata lumea, stie toata lumea de faradelegile lor. Marturie sunt mucenicii de la Muntele Athos si din alte parti. Toate minciunile sunt de la romano-catolici, toate inselaciunile. Ei nu se apropie de dreapta credinta, ei n-au harul Duhului Sfant si nici nu fac invocarea Duhului Sfant. Asa cum a inceput lumea, asa si sfarseste.

- Adica?

- Prin mucenicie. Cum a inceput crestinismul asa si sfarseste. Si-i ia Dumnezeu pe cei ai Lui.

- Credeti ca vom reveni la biserica de catacomba?

- Asta Dumnezeu stie. Nu stiu daca catacomba va mai fi de vreun folos. De folos iti este sa pastrezi dreapta credinta, sa marturisesti. Si asta a spus-o Apostolul Pavel: sa crezi cu inima, sa marturisesti cu gura. Si unde sa te mai cobori in catacomba, ca te vede de la 15 kilometri inaltime si la 4-5 metri adancime.

- Deci sa ramana fiecare acolo unde este si sa marturiseasca?

- Dar unde sa te duci? La turci, la paganii aceia? In Italia, la eretici? Unde sa te duci? Asta e o inselaciune. Ma duc sa ma retrag, sa ma ascund. Unde? Dupa care copac? Acelasi lucru l-a spus si parintele Iustin. Mai, stati acolo, si marturisiti. Asa cum s-a intamplat la manastirea Iviru, la cruciada a patra cu icoana Maicii Domnului, Portarita. Au luat-o de la poarta, in biserica, ca sa-i ocroteasca de furia cruciatilor. Icoana s-a dus iar la poarta. Au luat-o in biserica, s-a dus iar la poarta. Cand s-o ia din nou, le-a spus Maica Domnului: „Eu va apar pe voi, nu voi pe mine”. Ce, noi il aparam pe Dumnezeu? Dumnezeu ne apara pe noi. Si cand au atacat cruciatii, intr-o secunda, un nor asa de gros, o ceata asa de mare de nu se mai vedea mana, a venit peste ei. A fost furtuna, a rasturnat tot, s-a desfiintat cruciada a patra. Am fost nu stiu la ce manastire la Muntele Athos, unde s-a daramat biserica. Uitati, foarte interesant. Era la cruciada a patra. La o parte din preoti le-a fost frica de cruciati, cand ii vedeau imbracati cu zale, cu sulite, cu iatagane si au primit sa slujeasca cu romano-catolicii in biserica. Iar in timpul liturghiei, s-a daramat biserica pe ei si i-a omorat. Acum cativa ani in urma, m-am dus acolo la manastirea aceea si bucatarul era un oltean de-al nostru si tocmai se ridica biserica. Erau cinci romani zidari, erau sus acolo cu o macara, rezideau biserica. Ce-i cu asta? Ce s-a intamplat? De ce o ridica. Zic ca Uniunea Europeana a dat treisprezece milioane de euro ca sa refaca biserica, sa zideasca, ca sa nu mai vada biserica daramata, ca sa nu mai intrebe nimeni de ce s-au daramat biserica si sa afle ca s-a daramat dupa ce au slujit ortodocsii cu catolicii. M-am mai dus o data si n-am mai vazut biserica deloc. Era o cladire mare, acoperita, inautru se vedea biserica, dar afara nu se mai vedea, ca sa nu se mai stie trecutul. La manastirea Marea Lavra, doi preoti acolo au slujit cu catolicii, dar cand au murit, n-au mai putrezit. Ei vor sa ingroape trecutul, dar nu vor reusi. Insa nici noua nu ne va fi usor; va fi vreme de mucenicie! Dar sa nu ne temem ca nu noi, ci Maica Domnului ii va apara pe toti cei care nu s-au inchinat lui veliar.

extras din revista Atitudini, nr. 7

Marsul pentru viata 2014 - Iulian Capsali

Marsul pentru viata 2014 

https://www.youtube.com/watch?v=BEhejcAg0dY

Mi-ai luat bilet pentru drumul cel lung si vrei sa plec din viața ta....

"Modelul" suedez de relaţie părinte-copil. Cum a luat naştere o generaţie de "monştri"

 

"Modelul" suedez de relaţie părinte-copil. Cum a luat naştere o generaţie de "monştri"

Sursa: http://ro.stiri.yahoo.com/educa%C5%A3ia-parental%C4%83-centrat%C4%83-pe-libertatea-copilului-poate-na%C5%9Fte-%E2%80%9Emon%C5%9Ftri%E2%80%9D-105606261.html

Ţările scandinave care se mândreau cu faptul că îşi tratează copiii ca şi când ar fi adulţi au început să constate o serie de efectele negative ale unui stil educativ permisiv. Unii specialişti suedezi în educaţie sunt de părere că o astfel de creştere poate avea consecinţe extrem de grave asupra copiilor, afectându-i, de asemenea, pe cei din jur.

David Eberhard, un psihiatru şi autor de succes în Suedia, a declarat într-un interviu pentru telegraph.co.uk că educaţia parentală permisivă aplicată în ţara sa dă naştere unei generaţii de tineri adulţi aroganţi, cărora le lipseşte empatia socială, adaptabilitatea şi care, după o copilărie în care au fost răsfăţaţi, au toate şansele să fie profund dezamăgiţi de viaţă.

„Să îi spui «nu» unui copil nu e acelaşi lucru cu a bate un copil. Părinţii ar trebui să se comporte ca părinţi, nu ca cei mai buni prieteni ai copiilor”, supune autorul cărţii de succes „Cum au preluat copiii puterea”. „Ei ar trebui să-i pregătească pe copii pentru viaţa de adult, învăţându-i cum să se comporte, nu să îi trateze ca şi când ar fi prinţi sau prinţese”, explică Eberhard, potrivit căruia în Suedia, orice formă de intervenţie care contravine voinţei copilului este considerată molestare.

„Aşa-zişii experţi cred că părinţii ar trebui să negocieze cu copiii, nu să îi pedepsească. Au înţeles greşit conceptul de educaţie parentală. Copiii nu sunt atât de fragili precum cred ei”, subliniază psihiatrul. Potrivit acestuia, permisivitatea părinţilor a dus la deficienţe mari de disciplină în şcoli şi la o rată crescândă a tentativelor de sinucidere în rândul adolescenţilor şi tinerilor adulţi.

Suedia a fost prima ţară din lume care a interzis, în 1979, pedepsele fizice. De atunci, mentalitatea societăţii a evoluat către distrugerea ierahiei familiale, în favoarea tratării copiilor ca şi când ar fi adulţi. Însă în timp ce valorile egalitare ar putea funcționa pentru economie, de exemplu, ele au fost dezastruoase în plan familial, spun specialiştii. „S-a început cu stigmatizarea pedepsirii copiilor, care a suferit apoi mutaţii, transformându-se în teama de a-i disciplina”, precizează Frank Furedi, profesor emerit de sociologie la Universitatea din Kent, potrivit căruia principala grijă a părinţilor ar trebui să fie ce se întâmplă cu copiii după ce cresc, nu ce li se întâmplă în prezent.

În Suedia copiii refuză în mod frecvent să urmeze instrucţiunile profesorilor, suferă de tulburări de anxietate, iar numărul celor care îşi fac rău singuri, din cauză că se simt neîmpliniţi, a crescut dramatic, arată statisticile naţionale.

 

Regulamentul specific de organizare şi desfăşurare a olimpiadei de religie pentru clasele VII-XII Cultul ortodox

       Pentru olimpiada de religie FAZA LOCALA (15.02.2014) si FAZA JUDETEANA (1.03.2014) Calarasi, puteti trimite tabelele cu numele elevilor/scoala/profesorul, etc. la adresa: dascalita_liliana@yahoo.com 

TERMEN: Joi, 13.02.2014

Regulamentul specific de organizare şi desfăşurare a

olimpiadei de religie pentru clasele VII-XII

Cultul ortodox

1. Disciplinele de concursOlimpiada de religie reprezintă un concurs de excelenţă care se adresează elevilor cu
aptitudini, înclinaţii şi interese deosebite pentru disciplina Religie, din clasele VII-XII.

2. Elevii participanţiLa olimpiada de religie, la toate etapele participarea este opțională și individuală. Elevii,
indiferent de anul de studiu, pot participa numai la olimpiada organizată la nivelul clasei lor.

3. Etapele desfăşurării olimpiadei de religie sunt: etapa pe școală, etapa locală/ sector, etapa județeană/ a municipiului București și etapa națională.
Perioadele generale de desfășurare ale etapelor pe școală și locală/sector se comunică
inspectoratelor școlare la începutul anului școlar și sunt menționate în precizările elaborate anual de către inspectorul de specialitate din MECTS.  Data desfășurării etapei județene/a municipiului București și locul/perioada desfășurării etapei naționale sunt menționate, anual, în cadrul precizărilor cu privire la organizarea și desfășurarea olimpiadei de religie pentru clasele VII-XII (cultul ortodox) și în Calendarul olimpiadelor naționale școlare.

4. Selecţia elevilor
a. De la etapa pe şcoală pentru etapa locală/sector - criteriile de selecţie (nota minimă, nr. elevi calificaţi pentru etapa următoare) sunt stabilite de comisia de organizare și evaluare pentru etapa județeană/ a municipiului București.
b. De la etapa locală pentru etapa judeţeană/municipiul Bucureşti - criteriile de selecţie (nota minimă, nr. elevi calificaţi pentru etapa următoare) sunt stabilite de comisiile de organizare și evaluare pentru etapa județeană/a municipiului București.
c. De la etapa judeţeană/ a municipiului București pentru etapa naţională se califică din fiecare județ elevul clasat pe locul I, dacă a obținut minimum 90 de puncte.
 Din Municipiul Bucureşti se califică la etapa națională elevii clasați pe locurile I, II, III dacă au obținut minimum 90 de puncte. În situaţia necalificării elevilor la nivelul clasei din cauza neobţinerii punctajului minim, de 90 de puncte, sau a lipsei de concurenţi la un nivel de clasă, locurile rămase neocupate nu se redistribuie pentru celelalte niveluri.
 În situaţia obţinerii de punctaje egale, în vederea stabilirii elevilor cu drept de participare la etapa națională, pentru fiecare județ /municipiul Bucureşti, se desfăşoară obligatoriu o probă de baraj. Comisia de organizare și evaluare pentru etapa judeţeană/a municipiului București va elabora subiectele, baremele şi va realiza evaluarea lucrărilor elevilor care participă la proba de baraj.

5. Elaborarea subiectelor şi a baremelor și durata probelor
a. La etapa pe şcoală, subiectele se elaborează de către Comisia de organizare şi evaluare pentru etapa pe şcoală, în acord cu tematica generală a fiecărei clase.
b. La etapa locală/sector, subiectele se elaborează de către Comisia de organizare şi evaluare pentru etapa locală/sector, în acord cu tematica generală a fiecărei clase.
c. La etapa judeţeană/municipiului București, subiectele se elaborează de către Comisia de organizare şi evaluare pentru etapa judeţeană/a municipiului București, în acord cu tematica generală a fiecărei clase.
d. La etapa naţională, subiectele se elaborează de către Comisia Centrală a olimpiadei de religie, clasele VII-XII, cultul ortodox, în acord cu tematica generală a disciplinei.
e. În anexa la prezentul regulament sunt enumerate tematica generală și bibliografia orientativă pentru fiecare clasă. Conținuturile orientative pentru etapa pe școală și etapa locală/sector sunt stabilite de către comisiile care realizează subiectele la aceste etape.
f. Notarea lucrărilor se realizează prin puncte de la 0 la 100. Se acordă 10 puncte din oficiu.
g. Pentru toate etapele, durata probelor de concurs este de 3 ore.

6. Organizarea comisiilor
Pentru fiecare etapă, componența comisiilor de organizare şi evaluare și atribuțiile care revin membrilor acestora sunt stabilite prin prevederile Metodologiei-cadru de organizare și desfășurare a competițiilor şcolare, aprobată prin OMECTS nr. 3035/2012, capitolul III, secțiunea I, articolele 18-27.

7. Evaluarea lucrărilor se face conform Metodologiei-cadru de organizare și desfășurare a competițiilor școlare, aprobată prin OMECTS nr. 3035/2012, capitolul III, secțiunea a II-a, articolele 46-48.

8. Rezolvarea contestațiilor
a. Rezolvarea contestaţiilor se realizează în conformitate cu prevederile Metodologiei–cadru de organizare și desfășurare a competițiilor școlare, aprobată prin OMECTS nr. 3035/2012, art. 49- 52.
b. La toate etapele olimpiadei de religie, rezolvarea contestațiilor se face prin reevaluarea lucrărilor primite, conform baremelor afișate. Contestațiile au următoarea rezolvare :
1) pentru lucrările care au primit din partea comisiei de evaluare inițială un punctaj mai mic de 95 de puncte, punctajul acordat inițial se modifică, prin creștere sau prin descreștere, dacă între punctajul inițial și cel acordat de comisia de contestații se va constata o diferență de cel puțin 5 puncte. Dacă diferența dintre cele două punctaje este mai mică de 5 puncte, punctajul inițial rămâne neschimbat.
2) pentru lucrările care au primit inițial cel puțin 95 de puncte, punctajul definitiv este cel acordat în urma evaluării lucrării de comisia de contestații, indiferent de diferența între punctajul inițial și cel nou acordat.
Deciziile comisiei de contestații sunt definitive, după validarea lor de către președintele Comisiei Centrale a olimpiadei de religie pentru clasele VII-XII, cultul ortodox.
 
9. Acordarea premiilor și mențiunilor
a. La etapa locală/sector și la etapa județeană/a municipiului București numărul de premii şi menţiuni acordate rămâne la latitudinea inspectoratului școlar judeţean/al municipiului Bucureşti.
b. La etapa naţională, premiile şi menţiunile se acordă în conformitate cu prevederile Metodologiei–cadru de organizare și desfășurare a competițiilor școlare, aprobată prin OMECTS nr. 3035/2012.
c. La etapa naţională, la note egale se acordă acelaşi premiu. Dacă nota pentru care se acordă ultimul premiu este aceeaşi pentru doi sau mai mulţi elevi, subcomisia disciplinei respective va reevalua lucrările candidaților pentru departajarea acestora, astfel încât să nu se depăşească numărul maxim de premii (3 premii) prevăzut în Metodologia–cadru de organizare și desfășurare a competițiilor școlare, aprobată prin OMECTS nr.3035/2012. Atribuţia verificării şi avizării calităţii evaluării lucrărilor ce impun departajarea revine vicepreşedintelui comisiei respective.
d. Precizările de la punctul c) sunt valabile şi pentru situaţia similară în ceea ce priveşte acordarea menţiunilor.
e. Eventualele premii şi menţiuni rămase neacordate la una sau mai multe clase nu se redistribuie pentru celelalte clase.
f. Toţi elevii participanţi la etapele judeţeană şi naţională primesc diplomă de participare din partea inspectoratului şcolar organizator.
 
10. Dispoziții finale
Președintele executiv al comisiei de organizare și evaluare de la etapa judeţeană/a municipiul Bucureşti (inspectorul de specialitate/profesor metodist de specialitate) are obligaţia de a transmite în termen de cel mult 10 zile de la desfășurarea etapei județene/a municipiului București, la Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului și Sportului, în atenţia inspectorului general pentru disciplina religie, datele elevilor calificaţi pentru etapa naţională.
Aceste date vor cuprinde: numele şi prenumele elevilor, clasa de la care provin, unitatea şcolară de provenienţă, media obţinută, profesorul care i-a pregătit, profesorul care va însoţi lotul la etapa naţională, alte date de contact (conform tabelului de mai jos):Numele şi prenumele elevilor
Clasa de la care provin
Unitatea şcolară de provenienţă
Media obţinută
Profesorul care i-a pregătit
Profesorul care va însoţi lotul la etapa naţională
Alte date de contact
Tot cu această ocazie, se vor înainta şi propunerile de profesori care să facă parte din Comisia centrală a competiției naționale a olimpiadei de religie pentru clasele VII-XII, cultul ortodox. Propunerile vor cuprinde, pe lângă numele şi prenumele cadrului didactic, şcoala în care îşi desfăşoară activitatea şi precizarea că respectivul cadru didactic nu are rude sau elevi în concurs, până la gradul al III-lea inclusiv, pentru etapa naţională, indiferent de clasă. Materialele trimise vor avea semnătura inspectorului şcolar general şi a inspectorului şcolar de specialitate. Acestea vor fi transmise prin fax la numerele 021/313 55 47, 021/311 23 81 și pe e-mail, scanat (cu semnături și ștampilă), la adresa catalin_pislaru@yahoo.com sau prin poşta rapidă.

ANEXĂ LA REGULAMENTUL SPECIFIC PRIVIND ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA OLIMPIADEI DE RELIGIE PENTRU CLASELE VII-XII
CULTUL ORTODOX
TEMATICA GENERALĂ A OLIMPIADEI DE RELIGIE

CLASA A VII-A
Tematica pentru Olimpiada de Religie a fost stabilită în conformitate cu programa şcolară în vigoare pentru disciplina Religie (cultul ortodox) la clasa a VII-a, aprobată prin O.M. nr. 5097/09.09.2009 încadrându-se în următoarele repere:
Tematica pentru etapa locală:
1. Dumnezeu se descoperă oamenilor. Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie
2. Crearea lumii
3. Purtarea de grijă a lui Dumnezeu faţă de lume
4. Puterea credinţei şi a prieteniei – Vindecarea slăbănogului din Capernaum
5. Hristos, Lumina lumii: Vindecarea orbului din naştere
6. Atotputernicia lui Dumnezeu – Învierea lui Lazăr
7. Căinţă şi iertare – Pilda fiului risipitor
8. Bogăţia darurilor lui Dumnezeu – Pilda talanţilor
Tematica pentru etapa judeţeană:
1. Dumnezeu se descoperă oamenilor. Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie
2. Crearea lumii
3. Purtarea de grijă a lui Dumnezeu faţă de lume
4. Puterea credinţei şi a prieteniei – Vindecarea slăbănogului din Capernaum
5. Hristos, Lumina lumii: Vindecarea orbului din naştere
6. Atotputernicia lui Dumnezeu – Învierea lui Lazăr
7. Căinţă şi iertare – Pilda fiului risipitor
8. Bogăţia darurilor lui Dumnezeu – Pilda talanţilor
9. Rugăciunea în viaţa creştinului
10. Sfânta Liturghie – întâlnirea cu Hristos
Tematica pentru etapa naţională cuprinde temele precizate pentru etapa judeţeană la care se adaugă următoarele:
1. Legea cea nouă – Fericirile
2. Faptele bune – roade ale virtuţilor
3. Faptele rele – încălcări ale voii lui Dumnezeu

CLASA A VIII-A
Tematica pentru Olimpiada de Religie a fost stabilită în conformitate cu programa şcolară în vigoare pentru disciplina Religie (cultul ortodox) la clasa a VIII-a, aprobată prin O.M. nr. 5097/09.09.2009 încadrându-se în următoarele repere:
Tematica pentru etapa locală:
1. Crezul – sinteza învăţăturii de credinţă
2. Învăţătura despre Sfânta Treime în Crez
3. Comuniunea oamenilor cu Dumnezeu în Biserică
4. Credinţa în înviere şi viaţa veşnică
5. Pilda viţei şi a mlădiţei – viaţa în Hristos
6. Pilda semănătorului – primire şi împlinire a cuvântului lui Dumnezeu
7. Pilda neghinei – îndelunga răbdare şi dreptatea lui Dumnezeu
Tematica pentru etapa judeţeană:
1. Crezul – sinteza învăţăturii de credinţă
2. Învăţătura despre Sfânta Treime în Crez
3. Comuniunea oamenilor cu Dumnezeu în Biserică
4. Credinţa în înviere şi viaţa veşnică
5. Pilda viţei şi a mlădiţei – viaţa în Hristos
6. Pilda semănătorului – primire şi împlinire a cuvântului lui Dumnezeu
7. Pilda neghinei – îndelunga răbdare şi dreptatea lui Dumnezeu
8. Biserica, locaş de închinare
9. Icoana – fereastră spre cer
10.Cântarea religioasă – formă de rugăciune
11. Călătorind cu Dumnezeu – pelerinajul la biserici şi mănăstiri
Tematica pentru etapa naţională cuprinde temele precizate pentru etapa judeţeană la care se adaugă următoarele:
1. Răbdare şi încredere în Dumnezeu
2. Iubirea faţă de Dumnezeu şi de aproapele
3. Imnul dragostei creştine (1 Corinteni 13)

CLASA A IX-A
Tematica pentru Olimpiada de Religie a fost stabilită în conformitate cu programa şcolară în vigoare pentru disciplina Religie (cultul ortodox) la clasa a IX-a, aprobată prin O.M. nr. 5230/01.09.2008 încadrându-se în următoarele repere:
Tematica pentru etapa locală:
1. Adorarea lui Dumnezeu
2. Preacinstirea Maicii Domnului
3. Cinstirea Sfinţilor
4. Datorii faţă de Dumnezeu
5. Datorii faţă de sine
6. Datorii faţă de aproapele
7. Pregătirea credinciosului pentru participarea la sfintele slujbe
Tematica pentru etapa judeţeană:
1. Adorarea lui Dumnezeu
2. Preacinstirea Maicii Domnului
3. Cinstirea Sfinţilor
4. Datorii faţă de Dumnezeu
5. Datorii faţă de sine
6. Datorii faţă de aproapele
7. Pregătirea credinciosului pentru participarea la sfintele slujbe
8. Chemarea omului spre asemănarea cu Dumnezeu
9. Eu şi duhovnicul meu
10. Bucurie şi responsabilitate în relaţiile dintre tineri
11. Monahismul - formă a spiritualităţii creştine
Tematica pentru etapa naţională cuprinde temele precizate pentru etapa judeţeană la care se adaugă următoarele:
1. Religii în antichitate: în Mesopotamia şi Egipt
2. Religii în antichitate: în Grecia şi Roma

CLASA A X-A
Tematica pentru Olimpiada de Religie a fost stabilită în conformitate cu programa şcolară în vigoare pentru disciplina Religie (cultul ortodox) la clasa a X-a, aprobată prin O.M. nr. 5230/01.09.2008 încadrându-se în următoarele repere:
Tematica pentru etapa locală:
1. Cinstirea sfintelor moaşte
2. Cinstirea sfintelor icoane
3. Cinstirea sfintei cruci
4. Respectul faţă de cele sfinte
5. Legea morală a Vechiului Testament (Decalogul)
6. Legea morală a Noului Testament (Predica de pe munte)
7. Virtute şi păcat
8. Coştiinţa morală - glasul lui Dumnezeu în om
Tematica pentru etapa judeţeană
1. Cinstirea sfintelor moaşte
2. Cinstirea sfintelor icoane
3. Cinstirea sfintei cruci
4. Respectul faţă de cele sfinte
5. Legea morală a Vechiului Testament (Decalogul)
6. Legea morală a Noului Testament (Predica de pe munte)
7. Virtute şi păcat
8. Coştiinţa morală - glasul lui Dumnezeu în om
9. Iubire şi dreptate
10. Rugăciune şi reconciliere
Tematica pentru etapa naţională cuprinde temele precizate pentru etapa judeţeană la care se adaugă următoarele:
1. Locaşurile de cult ale creştinilor – apariţie şi dezvoltare în contextul culturii universale
2. Stiluri arhitecturale reprezentative (în lume şi în ţară)
3. Religii orientale (hinduismul, budismul, confucianismul)

CLASA A XI-A
Tematica pentru Olimpiada de Religie a fost stabilită în conformitate cu programa şcolară în vigoare pentru disciplina Religie (cultul ortodox) la clasa a XI-a, aprobată prin O.M. nr. 5230/01.09.2008 încadrându-se în următoarele repere:
Tematica pentru etapa locală:
1. Descoperirea lui Dumnezeu
2. Întruparea Fiului lui Dumnezeu
3. Jertfa pe Cruce a Mântuitorului Iisus Hristos
4. Adeverirea morţii şi realitatea Învierii Mântuitorului
5. Lucrarea Sfântului Duh în lume
6. Familia creştină – azi
7. Rolul creştinilor în promovarea valorilor religioase
8. Forme de denaturare a persoanei (corupţia, minciuna, înşelătoria)
Tematica pentru etapa judeţeană
1. Descoperirea lui Dumnezeu
2. Întruparea Fiului lui Dumnezeu
3. Jertfa pe Cruce a Mântuitorului Iisus Hristos
4. Adeverirea morţii şi realitatea Învierii Mântuitorului
5. Lucrarea Sfântului Duh în lume
6. Familia creştină – azi
7. Rolul creştinilor în promovarea valorilor religioase
8. Forme de denaturare a persoanei (corupţia, minciuna, înşelătoria)
10. Jertfa euharistică şi iubirea jertfelnică
11. Respectul faţă de lumea creată – ecologie creştină
Tematica pentru etapa naţională cuprinde temele precizate pentru etapa judeţeană la care se adaugă următoarele:
1. Elemente de iconografie
2. Semnificaţia aşezării sfintelor icoane în biserică
3. Iudaismul
4. Creştinismul
5. Neînţelegerile din 1045
6. Reforma

CLASA A XII-A
Tematica pentru Olimpiada de Religie a fost stabilită în conformitate cu programa şcolară în vigoare pentru disciplina Religie (cultul ortodox) la clasa a XII-a, aprobată prin O.M. nr. 5230/01.09.2008 încadrându-se în următoarele repere:
Tematica pentru etapa locală:
1. Credinţa în înviere şi în viaţa veşnică
2. Rugăciunile pentru cei adormiţi în Domnul
3. Rolul tinerilor în apărarea vieţii: combaterea violenţei, a suicidului, a eutanasiei şi a degradării demnităţii umane
4. Monumente reprezentative de artă creştină din România şi din Europa
5. Asceza creştină – post, rugăciune, milostenie
6. Rolul dialogului ecumenic şi inter-religios
Tematica pentru etapa judeţeană:
1. Credinţa în înviere şi în viaţa veşnică
2. Rugăciunile pentru cei adormiţi în Domnul
3. Rolul tinerilor în apărarea vieţii: combaterea violenţei, a suicidului, a eutanasiei şi a degradării demnităţii umane
4. Monumente reprezentative de artă creştină din România şi din Europa
5. Asceza creştină – post, rugăciune, milostenie
6. Rolul dialogului ecumenic şi inter-religios
7. Ortodoxia
8. Catolicismul
9. Protestantismul şi Neoprotestantismul
Tematica pentru etapa naţională cuprinde temele precizate pentru etapa judeţeană la care se adaugă următoarele:
1. Oameni de cultură români - promotori ai valorilor creştine (Nicolae Iorga, Nichifor Crainic, Vasile Voiculescu, Nicolae Steinhardt, Petre Ţuţea, Dumitru Stăniloae, Mircea Eliade, Constatin Brâncuşi)BIBLIOGRAFIE ORIENTATIVĂ
1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune a BOR, toate edițiile tipărite cu binecuvântarea Sf. Sinod
2. ***, Bioetică și taina persoanei, Editura Bizantină, 2006
3. ***, Catehism - Învățătura de credință ortodoxă, Editura Institutului Biblic și de Misiune a BOR, Bucureşti
4. ***, Credinţa Ortodoxă, tipărită cu binecuvântarea Î.P.S. Dr. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Trinitas, Iaşi, 2007
5. ***, Molitfelnic, Editura Institutului Biblic și de Misiune a BOR, Bucureşti
6. ***, Parabolele şi învăţăturile Domnului nostru Iisus Hristos, Editura Vestala, Bucureşti, 1998
7. *** Patericul, Tipărit de Episcopia Ortodoxă Română a Alba-Iuliei cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Episcop Andrei, Alba-Iulia, 1990
8. ***, Sfintele Evanghelii şi Rugăciuni alese, Editura Renaşterea, Cluj Napoca, 2009
9. ***, Simbolul de credinţă pe înţelesul copiilor, Editura Basilica a Patriarhiei Române, Bucureşti ,2011
10. Branişte, Ene şi Branişte, Ecaterina, Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, Editura Diecezană, Caransebeş, 2001
11. Bria, Ion Pr. Prof. Dr., Dicţionar de Teologie Ortodoxă, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1994
12. Călugăr, Dumitru, Șapte cărți de religie, Editura Episcopiei Romanului și Hușilor, 1990
13. Cristea, George, În ţara bisericilor de lemn, Editura Mitropoliei Ardealului, Sibiu, 1989
14. Ieremias, Ioachim, Parabolele lui Iisus, trad. de P.S. Calinic Dumitriu, Pr. Vasile Mihoc şi Dr. Ştefan Matei, cuvânt introductiv de Pr. Galeriu, Anastasia, Bucuresti, 2000
15. Ilie, Arhimandritul Cleopa, Despre credinţa ortodoxă, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1987
16. Irineu, Episcop de Ecaterinburg şi Irbit, Educaţia religioasă-învăţături pentru copii şi tineri, Editura Sofia, Bucureşti, 2002
17. Lemeni, Adrian, Adevăr şi comuniune, Editura Basilica a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2011
12
18. Logothetis, Spiridonos Arhimandrit, Răspunsuri la întrebări ale tinerilor (1,2), Editura Sofia, Bucureşti, 2004
19. Marc-Antoine Costa de Beauregard, Rugaţi-vă neîncetat, Editura Basilica a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2011
20. Mladin, Nicolae (şi colaboratorii), Teologia Morală Ortodoxă, 2 vol., E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1979, 1980
21. Paisie Aghioritul, Viaţa de familie (IV), Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2003
22. Papacosta, Serafim, Minunile Domnului, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2001
23. Păcurariu, pr. prof. dr. Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, EIBMBOR, vol. I-III, Bucuresti 1991,1994,1997 şi ediţia revizuită, vol. I-II, Trinitas, Iaşi, 2004-2006
24. Părăian, Teofil, Veniţi de luaţi bucurie, Ediţie realizată de Ioan Gânscă, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001
25. Plămădeală, Mitropolitul Ardealului Antonie, Tâlcuiri noi la texte vechi, editura Mitropoliei Ardealului, Sibiu, 1989
26. P.F. Dr. Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Comori ale Ortodoxiei, Trinitas, Iaşi, 2007
27. Răducă, pr. Vasile, Ghidul creştinului ortodox de azi, Editura Humanitas, Bucureşti, 1998
28. Rose, Serafim , Cartea Facerii şi omul începuturilor, Editura Sofia, Bucureşti, 2001
29. Schmemman, Alexander, Postul cel Mare, Editura Univers enciclopedic, Bucureşti, 1995
30. Sfântul Simeon Noul Teolog, Cateheze, Scrieri II, Editura Deisis, Sibiu, 1999
31. Slevoacă, pr. Dr. Ştefan, Din tezaurul ortodoxiei, Editura Episcopiei Buzăului, 1990
32. Stan, Alexandru şi Rus, Remus, Istoria Religiilor, Manual pentru seminariile teologice, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1991
33. Stăniloae, Dumitru, Teologia Dogmatică Ortodoxă, I (1996), II (1997), III (1997), E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti
34. Sf. Ioan Gură de Aur, Cateheze Maritale, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2004
35. Zăgrean, Ioan, Morala Creştină, Manual pentru seminariile teologice, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003

Dan Puric - crestinul ce gandeste/ traieste / marturiseste crestineste

Scrisoarea lui Dan Puric către CNA

 Sursa: http://ro.celebrity.yahoo.com/scrisoarea-lui-dan-puric-c%C4%83tre-cna-072211960.html
 

Dan Puric a explicat într-o scrisoare deschisă de ce a făcut unele afirmații.Postul B1 TV a fost amendat în ședința de joi a CNA-ului cu suma de 70000 de lei, din cauza a două emisiuni de-ale lui Robert Turcescu.
Într-una dintre cele două ediții amendate ale emisiunii „Sub semnul întrebării”, Dan Puric a spus că suntem conduși de către un stat mafiotic.
Actorul și regizorul Dan Puric a decis să îi trimită o scrisoare deschisă Laurei Georgescu, Președintele Consilului Național al Audiovizualului, pentru a-și justifica afirmațiile făcute în interviu:

„Dragă doamnă,
Vă scriu, trebuie să recunosc, cu oarecare emoție, nu din frică politică pentru funcția importantă pe care o aveți, ci din frică creștină că nici de data aceasta,probabil, n-o să mă înțelegeți și am să vă pierd pentru totdeauna.Și atunci, totuși, de ce vă scriu? Scriu cu nădejdea, tot creștină, vă rog să rețineți, că, poate, vreun tânăr sau oricare alt român de calitate din țara asta, citind această scrisoare, se va lămuri.Știu că sunteți foarte supărată pe mine pentru că am afirmat că, timp de 24 de ani, am fost și suntem “conduși”, mai bine zis distruși politic, economic, cultural și, mai ales sufletește, vă rog să rețineți ultima dimensiune, dragă doamnă, care este foarte importantă pentru un simplu om, apoi pentru o țară întreagă, de o “șleahtă de securiști mafioți”! Trebuie să recunosc acum, privind cu detașare în timp, că termenul “mafiot”, pe care l-am folosit, nu a fost foarte potrivit.

Mafia, de bine de rău, are codul ei, onoarea ei și, mai ales, legile ei nescrise dar respectate.Cei care ne mutilează zi de zi, nu cunosc nicio lege, niciun cod. Sunt, în fond, niște suflete chinuite.Știu că ați afirmat, cu o oarecare undă de mândrie “patriotică” că și dumneavoastră faceți parte din rândul lor. Personal, am fost cam zdruncinat fiindcă nu mă așteptam la o asemenea “solidaritate”!

Și totuși, doamnă, lăsați-mă să vă reamintesc! Cei pe care îi susțineți, cu care pesemne vreți să vă confundați ideologic și sufletește până la neantizare, au făcut multe lucruri, cum nu trebuie, în această țară. Au asasinat cu sânge rece oameni și, mai ales tineri, ca lovitura de stat din 1989 să fie poleită cu sângele lor nevinovat și declarată astfel Revoluție. Apoi, s-au grăbit, ca nimeni alții, să-și prăduiască fără de niciun scrupul, propria țară, s-o vândă, pe nimic străinilor. Cine sunt ei, dragă doamnă, v-ați întrebat vreodată? De ce v-ați alăturat lor? Ce v-a determinat? Da, știu că și ei vorbesc românește dar nu sunt români, sunt “mutanți ideologici”. Nu v-ați prins? Și rușii, și bulgarii, și ungurii și toți cei care au cunoscut experimental communist au asemenea specimene.
Cum să dai în propria țară? Ce suflet îți trebuie să faci asta? V-ați gândit vreodată că tinerii noștri, în acești ultimi ani, nu au avut șansa să învețe niciodată istoria adevărată a acestui neam? Că țăranul roman își bagă grâul în sobă ca să îl ardă, fiindcă nimeni nu i-l cumpără și că azvârle laptele în apă, ca să-l bea pe cel de la supermarket? La pensionarii mutilați, deveniți muribunzi , condamnați cu cinism la agonie socială? La tinerii dezorientați, descurajați, umiliți și cu zborul frânt, ce nu mai îndrăznesc să privească nici măcar cerul? La viitorul lor ucis, v-ați gândit vreodată, doamnă? La bieții oameni goniți de sărăcie, obligați să fie sclavi pe “plantațiile occidentale”, lăsându-și copiii la bunici și la rude? La numărul mare de sinucideri din rândul acestor mici nevinovați, făcute din disperarea singurătății? Da, dragă doamnă, gândiți-vă și la singurătatea tragică a acestui popor!

Mai înainte de a fi dimpreună și deodată cu cei pe care îi apărați, și cu mândrie vă prezentați că din rândurile lor faceți parte, mai bine ați încerca să faceți un pas către cei mulți, care suferă în tăcere, încă.Încă, dragă doamnă! Căci nu e departe ziua, când această tăcere se va transforma în furtună. Și mă rog, ca furia ei să nu vă prindă!

Se ridică poporul, dragă doamnă, și dumneavoastră vă ocupați de amenzi? Spuneți-le încet, docil, poate chiar în șoaptă, băieților care vă înconjoară și votează în unanimitate, că vremea lor a trecut. Un duh nou cuprinde țara, dragă doamnă, iar duhul acesta nu vă va recunoaște. Iar ca lucrul acesta, să nu se întâmple, grăbiți-vă! Începeți cu un gest mic, nesemnificativ, minor în aparență. Lăsați-i în pace, pe tinerii jurnaliști, care spun adevărul! Ei sunt, în fond, dovadă că, organismul sănătos al țării, există.

Cât despre mine, uitați-mă! În schimb, vă rog din tot sufletul, nu uitați cele pe care vi le-am spus. Nu-i niciun pic de ură în ele, ci doar o panică de suflet creștin că, încă un om, se poate pierde. Cu aleasă considerație, Dan Puric”.

Gânduri care m-au condus la Ortodoxie

 Gânduri care m-au condus la Ortodoxie

De ce cred că fiecare om ar trebui să fie creștin ortodox

 Sursa:  Pr. Ciprian Staicu 

 

Prin ajutorul nevăzut al lui Dumnezeu și al Maicii Sale am fost condus spre Ortodoxie deși m-am născut într-o famile cu tradiție protestantă, într-un sat maghiar ardelean. De mic am fost crescut de părinți și bunici cu frică de Dumnezeu și am învățat să mă rog, să merg la biserică. Întotdeauna m-am străduit să fiu un bun creștin și eram bucuros când mergeam la biserică și îmi plăcea și gândul că toate lucrurile au fost create de Dumnezeu. Nu mi-am pus întrebarea ce este cu celelalte religii. 

Eu credeam că fiecare trebuie să urmeze calea familiei în care s-a născut și că acest fapt nu se mai poate schimba și să facă tot ce poate ca să fie plăcut lui Dumnezeu. Citeam Sfânta Scriptură și mă străduiam să urmez cât puteam învățăturile din ea. Daca greșeam, fiind protestant, mă gândeam că mă va ierta Dumnezeu dacă de data viitoare nu mai greșesc. De aceea, din când în când mă încordam și încercam să fiu un om mai bun, să aflu mai multe. Credeam că pot exista minuni, dar că timpul marilor minuni ca cele din Biblie a trecut.

Din întâmplare, odată, m-am uitat la câteva minute dintr-un film vechi care prezenta o întâmplare din viața oamenilor dintr-un sat. Am văzut în scena aceea că era o statuie a Maicii Domnului într-o scorbură și că personajul feminin principal, fiind la câmp, voia să ajungă acasă, pentru că începuse o ploaie torențială. Atunci s-a rugat Maicii Domnului, în fața statuii, ca ploaia să se oprească. Deși filmul nu era despre religie și minuni, ploaia s-a oprit și personajul bucuros a mulțumit Maicii Domnului și și-a văzut de drum. Scena aceasta mi-a rămas întipărită în minte exact ca o minune adevărată și eram convins că Maica Domnului ar fi făcut aceasta și în realitate. De atunci, mereu am avut un gând de bucurie și de încredere față de Maica Domnului, căci știam că ea poate întoarce lucrurile spre bine.

Cu timpul am realizat că ceea ce citesc în Biblie nu este întotdeauna în concordanță cu ce aud în predici, la biserica protestantă unde mergeam, lucru care mă deranja, dar îmi închideam urechile la astfel de predici și încercam să ciugulesc numai ceea ce era confom cu ce citisem. Mai târziu, am început să citesc scrieri ale unor oameni cu viață îmbunătățită și sfințită (la început numai romano-catolici, pentru că prima dată de ei mi-a fost dat să aud). Pentru că eram închis în lumea protestantă, aveam impresia ca în curând nu o să mai am de la cine învăța și aceasta nu pentru că nu ar fi printre ei oameni mai buni ca mine, ci pentru că simțeam că teologia de acolo este șubredă.

Știam că nu am reușit să fiu un bun creștin și că fără ajutor și exemple nici nu voi putea reuși, deși mă străduiam. Evanghelia îmi era de ajutor, dar nu înțelegeam toate cele scrise acolo, este adevărat că nici acum nu înțeleg tot, iar perfecțiunea de acolo era greu de urmat, deci simțeam că îmi trebuie o scară să urc până acolo. Atunci mi-am adus aminte că a fost un părinte care prevăzuse sfirșitul comunismului în Romania și speram că dacă citesc despre el, o să mai pot învăța ceva. Nu știam cine este, dar am căutat pe internet, așa am ajuns la numele părintelui Arsenie Boca. Începând de aici, a fost apoi o explozie de informații, am aflat de un loc numit Athos (Sfântul Munte), unde trăiesc numai călugări și am aflat că acolo au viețuit o mulțime de sfinți și că, prin tradiția vie de acolo, cu siguranță trăiesc și astăzi sfinți.

Mi-am dat seama că în lume trăiesc trei feluri de oameni: ortodocșii, care erau cei ce au păstrat drumul drept dumnezeiesc și apostolic, dovada era aceea ca ei aveau sfinți în cel mai puternic sens al cuvântului. Sfinții fiind fructele Ortodoxiei, îmi aminteau că „pomul după fructe îl cunoști”. Nu m-a interesat că nu toți ortodocșii sunt oameni sfinți, era de ajuns să știu că nu demult au trăit oameni ca părintele Paisie Aghioritul și ca părintele Porfirie și că mulți oameni care trăiesc astăzi, i-au întâlnit și pot povesti experiențele lor personale cu ei.  

Urmau ceilați oameni credincioși, indiferent din care religie, între care eram și eu. Am căutat „fructe” asemănătoare și aici, dar balanța înclina greu spre Ortodoxie; mai auzisem la romano-catolici de câteva minuni, dar în rest nu știu să fii auzit. Fapt care îmi punea un mare semn de întrebare.

Și mai erau și ateii, care pentru mine erau de neînțeles, nu pricepeam cum nu își pun întrebarea de unde sunt și încotro merg și dacă și-o pun, cum se poate, chiar dacă toată istoria omenirii este încărcată de religie, ei nici măcar nu încearcă să caute un om despre care alții spun că are viață sfințită și să încerce să discute cu el și să îl întrebe, până când își lămuresc punctul lor de vedere, care cu siguranță se va dovedi greșit.

Oricum, știu că „credința este darul lui Dumnezeu” și că dacă un moment m-ar părăsi Dumnezeu, mi-aș pierde și eu credința aceasta puțină pe care o am. Deci, pe atei îi văd ca pe cei care au pierdut prima luptă spre sfințenie și o mână rea îi tot lovește în jos și îi ține departe de Adevar, dar cred și că războiul nu s-a terminat și că în orice moment se poate ivi o împrejurare, poate chiar banală, care să îi propulseze pe atei mult înainte pe drumul credinței în Dumnezeu, căci voia Lui este ca toți să se mântuiască și la cunoașterea Adevărului să vină.

M-am gândit mult cum aș putea să îi atrag pe atei spre credință, măcar să îi preocupe gândul la ea. Și de câte ori am ocazia, le spun să se gândească la ceva, la vreo dorință bună, care dacă s-ar împlini, ar fi de ajuns pentru ei să creadă, că și ei au un suflet și sunt creația lui Dumnezeu. Eu sunt convins că dacă cineva are în mod sincer un astfel de gând, atunci Dumnezeu va avea grijă și îl va împlini. Cred, de asemenea, că fiecare om este la un pas de a fi sfânt, numai că nu știe unde și cum să pună pasul.

Există și oameni care cred că există un Dumnezeu care veghează asupra lor, dar din diferite motive ei nu sunt ortodocși; ei depun un efort, după cum le este obiceiul și conform cu religia lor, am fost și sunt sigur că Dumnezeu îi iubește mult și pe ei. Deci m-am întrebat dacă Dumnezeu este mulțumit în totalitate de acest efort, pentru că, în acest caz, ei pot continua liniștiți să meargă pe drumul urmat de familie sau în cel care s-au născut.

Dar imediat îmi apărea problema cu pomul care are fructe și pomul care nu are fructe. De ce în Biserica Ortodoxa au fost și sunt sfinți până astăzi, iar la alte confesiuni, în ciuda efortului depus de fiecare, nu prea se pot auzi astfel de cazuri. Întrebarea asta m-a frământat mult. Și așa am început să merg înapoi în timp, să văd ce s-a întâmplat. Și am aflat că după Înălțarea la cer a Mântuitorului, prin Sfinții Apostoli, care au primit pe Duhul Sfânt, s-a format o Biserică creștină sfințită de Hristos.

Această Biserică este vița-de-vie plantată de Dumnezeu, care cu timpul s-a ramificat în așa fel că fiecare ramură nouă apărea prin lucrarea Duhului Sfânt. Deci nimic nu a fost la întâmplare, din deșteptăciune sau din iscusință omenească. Fiecare preot era sfințit, dacă era considerat apt pentru aceasta, prin punerea mâinilor unui Sfânt Apostol sau mai târziu ale unui episcop. Și așa se transmitea Duhul Sfant și așa a crescut Biserica. Dar au apărut oameni care, poate nu din rea voință, dar din lipsa harului dumnezeiesc, au venit cu păreri proprii și așa au început să apară grupuri de oameni cu păreri contradictorii în sânul Bisericii.

Am aflat că pentru clarificarea părerilor apărute în Biserică au fost șapte sinoade ecumenice, la care au participat episcopi între care erau și sfinți în toată puterea cuvântului. Sfinți care și azi fac minuni, consemnate în cărți sau povestite de oameni obișnuiti, care au fost ajutați în diverse probleme. Deci sfinții acestia au fost cei care prin har au apărat și au curățat Biserica Ortodoxă de erezii și ne-au lăsat-o moștenire așa cum este ea azi, păstrând natura ei inițială de inspirație divină și nu amestecată cu păreri bazate pe logica omenească.

La fiecare Sinod Ecumenic au fost îndepărtate ramurile care, de fapt, s-au tăiat singure de la tradiția apostolică de inspirație divină, din cauza reprezentanților lor care au încercat să introducă idei care s-au dovedit a fi false de către aceste sinoade. Unele ramuri, până să fie tăiate s-au dezvoltat foarte mult. Așa s-a întâmplat la un moment dat, în anul 1054, cu Biserica apuseană.

Probabil că așa cum, dacă tăiem o ramură de vie, acesta poate fi verde și mai poate avea câțiva ciorchini sănătoși și mai poate părea că e o viță sănătoasă încă o zi, așa și biserica apuseană de acum poate da oamenilor obișnuiți impresia că este încă legată în mod direct de trunchiul inițial. O mie de ani înaintea lui Dumnezeu sunt ca o zi. Deci, probabil datorită faptului că ziua lui Dumnezeu este lungă, aceste ramuri nu s-au veștejit imediat, ci au rămas, ca și cum ar fi vii, și poate chiar mai pot fi văzute și fructe pe aceste ramuri. Dar acestea nu sunt datorită faptului că, uite, și așa tăiată, ramura este bună, ci datorită faptului că via a fost odată legată în mod direct de rădăcina care este Hristos și că tot ce este atins de mâna lui Dumnezeu, primește viață și putere divină care nu se pierde.

Deci ramura aceasta trăiește din moștenirea ei inițială, dar ea e sortită veștejirii, dacă nu va fi realtoită. Așa cum Adam a fost creat după chipul lui Dumnezeu și, după căderea lui, omul a decăzut și poate ar fi fost de așteptat să fie din ce în ce rau ... totuși după Adam au existat sfinți, ca Maica Domnului, care a făcut posibilă Întruparea lui Dumnezau. Aceasta nu se datorează căderii lui Adam, ci iubirii imense cu care Dumnezeu a atins omul când l-a creat, iubire care lucrează de atunci în fiecare om.

Deci, așa văd eu și celelalte religii care dacă mai au ceva strălucire, se datorează faptului că ele odată au fost legate de Biserica apostolică și nu datorită îmbunătățirilor introduse prin inițiativa omenească și care sunt opuse voinței lui Dumnezeu. Mai știu și că Dumnezeu a ales deja o zi pentru judecată și că toți vom fi prezenți acolo. Deci, din această perspectivă, de ce ar mai trebui ca unii sî rămână înfipți în niște ramuri tăiate, care sunt sortite veștejirii? De ce să nu revină toți la trunchi? Motivele sunt superficialitatea, comfortul, rudele, anturajul, obișnuința, tradiția formată. Dar sunt temeinice aceste motive? Bineînțeles că nu sunt. Dar cine este legat de ele știe că acestea au o putere foarte mare.

Ele pot lăsa omul să se depărteze puțin să se uite în jur, dar ca un lanț strânge tare și provoacă o durere foarte mare în momentul când noi am vrea să îl rupem. Deci trebuie să vină un moment când închidem ochii, întoarcem puțin capul, să nu ne sară vreo scânteie în ochi, și lovim lanțul cu toata puterea și numai după aceea ne uităm să vedem ce s-a întâmplat. Este posibil ca lovitura să ne fi rănit ușor și pe noi și pe ceilalti care se află la celălalt capăt al lanțului... Dar n-avem de ales. Dacă nu lovim atunci, rămânem unde am fost, pe același drum

După aceea, poate ne întrebăm: Am făcut bine? Da, am făcut bine, dacă vrem să fim în aceeași barcă cu sfinții și cu Dumnezeu! Pentru că atunci când vechiul lanț se rupe, el este imediat înlocuit cu lanțul de aur al iubirii lui Dumnezeu, care nu face răni, ci vindecă și care este atât de plăcut, că omului îi vine să îl sărute în fiecare clipă și să tragă de el încontinu, ca să ajungă cât mai repede la celălalt capăt, unde este Dumnezeu.

După aceasta, mereu să avem grijă să scuturăm acest nou lanț și prin aceasta să dăm semnal că avem nevoie de ajutor și vom primi răspuns de la celălalt capăt. Când alunecam și cădem, iarăși avem lanțul, ne ținem de el și știm că nu putem da greș, pentru că lanțul vine în mod direct de la bunul Dumnezeu și nu se interpune nimic între noi și El.

Deci, după gândurile acestea Dumnezeu m-a pus și pe mine în fața alegerii și mi-a spus prin cineva: Ar trebui să te botezi, să fii ortodox! Am avut una-două secunde timp de gândire, că eram în mijlocul unei discuții. Și Dumnezeu mi-a dat putere și gând curat și am închis ochii și am lovit lanțul... și apoi am răspuns: Bine! Mă voi boteza! Atunci nu știam ce va urma și nici cum trebuie să fie un ortodox. Dar știam că vreau și atunci numai asta a contat. Poate m-ar întreaba cineva: Și ți-a părut rău? Aș raspunde că-mi pare rău numai de timpul pierdut până atunci și de timpul pe care îl pierd și acum cu tot felul de lucruri neimportante.

Au fost totuși probleme după aceea cu familia mea, dar nu mari, cele mai multe poate le-am provocat eu din lipsa mea de experiență și din prea mult entuziasm. Știu însă că în felul acesta o să pot să ajut mult mai mult pe cei dragi mie, deși aparent m-am îndepărtat de ei. Dar acum, prin Dumnezeu, Maica Domnului, sfinți, preoți, monahi și simpli credincioși, adică prin Biserica Ortodoxă, eu pot fi mai aproape de oricine îmi doresc. Am fost primit și sunt primit cu multă dragoste de ortodocși, fie ei români, greci, sârbi, ruși și unguri, indiferent în ce loc m-am dus.  

Rămâne ultima problemă: am rezolvat tot, totul este gata? Nu ... acum doar începe! Omul s-a născut de la Dumnezeu, care l-a creat cu voință liberă, dar ca să facă voia Lui cu ajutorul Lui. Omul a căzut, dar trebuie să găseasca drumul de intoarcere și să meargă pe el, ca să se împlinească dorința Mântuitorului: „Facă-se voia Ta precum în cer, așa și pe pământ!” și atunci Dumnezeu își va face loc de odihnă în creația Lui, adică în om.

Să ne ajute bunul Dumnezeu și Maica Sa, împreună cu toți sfinții, să reusim și noi toți în aceasta!

Pavel din Ungaria

P.S. – Vă rog ca în rugăciunile voastre să vă aduceți aminte și de poporul maghiar, ca Dumnezeu să îl lumineze și să se întoarcă în număr cât mai mare la Biserica Ortodoxă. Cred, de asemenea, că Ortodoxia, calea rugăciunii, este cea care poate rezolva toate problemele, chiar dacă de multe ori ni se propun tot felul de alte soluții. Și cred că Biserica Ortodoxă este de fapt cea mai mare comoară pe care noi o avem.