miercuri, 15 mai 2024

Religie Ghiduri metodologice - Religie (educred.ro)

 Religie Ghiduri metodologice - Religie (educred.ro)




Argument    

De ce este nevoie de un ghid metodologic pentru învățământul gimnazial?

PARTEA I: Curriculum național pentru gimnaziu - conceptualizări 

necesare

Secțiunea prezintă contextul în care a fost elaborat Curriculumul național în vigoare în învățământul gimnazial, pornind de la identificarea elementelor sale de continuitate și de noutate; este analizat procesul de elaborare a unui curriculum centrat pe competențe cheie, întemeiat de un profil de formare derivat din competențele-cheie europene, ca premisă a procesului de schimbare curriculară.. 

Secțiunea clarifică din punct de vedere conceptual, structural și funcțional, componentele Curriculumului, național. Sunt prezentați termenii de referință cu care se operează în: planul-cadru, ca document de politică educațională și de structurare a timpului școlar și în programele școlare, oferte de învățare la nivelul disciplinelor. Sunt deconstruite prejudecăți privind rolul acestor documente curriculare. 

PARTEA a II-a: Aplicarea Curriculumului național: ilustrări din perspectiva disciplinei

II.1 Proiectarea didactică - repere de realizare

În această secțiune este analizat demersul de pregătire a activității la clasă, cu accent pe importanța unei lecturi personalizate și contextualizate a programei școlare; de asemenea, sunt oferite repere și instrumente de lucru pentru realizarea, dincolo de formalism, a unei planificări calendaristice și a proiectului unei unități de învățare.

În această secțiune sunt oferite repere de proiectare și instrumente de lucru pentru realizarea unui optional; sunt explorate oportunități de învățare bazată pe proiect în diferite contexte curriculare și extra-curriculare.

II.2 De la curriculumul oficial la curriculumul aplicat



Cultul baptist


Cultul ortodox


Cultul penticostal


Cultul reformat


Cultul romano-catolic de limba română


Bibliografie 




                               PATRIA ȘI PATRIOTISMUL

                                            Inv.  CHIVULESCU LILIANA

                                              ȘCOALA MIRCEA VODĂ 

 

 

        

"Copii, ce e Patria, ce e patriotismul? Ce este acest sentiment care rascoleste toate puterile din om si, in anumite clipe, il ridica mai presus de existenta lui si-l face sa moara de bunavoie pentru linistea si marirea unor urmasi pe care nu-i va cunoaste si nu-l vor cunoaste?

Patria este inlauntrul nostru, si o ducem cu noi peste tari si mari, si numai cand suntem departe si in singuratate, ne trec fiorii amintindu-ne de unde ne-am rupt, si nu gasim mangaiere decat in restriste si in lacrimi. Patria nu e pamantul pe care traim din intamplare, ci e pamantul plamadit cu sangele si intarit cu oasele inaintasilor nostri. Cand pomenim de Calugareni, Rovine, sau Valea-Alba, ne cutremuram, uitam de noi, si nu traim decat in aceia care au fost odinioara ostasi, capitani si voievozi! Un fulger de inchipuire pe dinaintea ochilor, si ne simtim aievea in randul plaiesilor, in fruntea ostasilor, cu barda, cu ghioaga, cu buzduganul, sporind sirurile eroilor care ne-au aparat tarile noastre, iluzia se revarsa asupra zilei de astazi. Si simtim cum cresc batalioanele de piota, escadroanele de calarasi si rosiori, inmultindu-se cu voinici uscati, pletosi, cu itari si cu sarici in spinare. Visul acesta dispare. Si bucurosi, primim constatarile realitatii: generatiile ies una din alta si se duc pe rand, numai obarsia sta pe lume ca o matca fara sfarsit!

Patria nu vine de la pamant, nici din vreo lucrare a campului, nici din vreo abstractiune, ci dintr-o notiune concreta, de la pater , de la patres, din parinti, mosi si stramosi. Parintii, mosii si stramosii ne sunt patria noastra; ei cari au vorbit aceeasi limba, care au avut acelasi dor, aceleasi suferinte, aspiratiuni, sunt adevarata noastra patrie!

De aceea patriotismul este simtamantul activ si covarsitor al generatiilor actuale care binecuvanteaza parintii, mosii si stramosii, mai mult ca pe ele, adeseori invrajbite in vrajmasii, dar totdeauna unite in amintirea celor din trecut."

de Barbu Stefanescu Delavrancea

Barbu Ştefănescu Delavrancea – 24 ianuarie 1915. Discurs prezentat la Ateneul Român, invitat la Societatea „Tinerimea Română”.

1.    Omul fara patrie e privighetoare fara cantec. (proverb rusesc)

1.    Patria sunt eu, esti tu, e tot ceea ce iubim, tot ceea ce visam, tot ceea ce va fi cand nu vom mai fi noi. Romain Rolland

Folosite până la abuz în cei 45 de ani de comunism românesc (1945-1989), noţiunile de patrie şi patriotism le auzim tot mai rar invocate în ultimii ani, prezenţa lor fiind mai mult decât discretă în limbajul oficial, ca şi în cel obişnuit. Nu doar că au intrat într-un nemeritat con de umbră, dar mulţi se feresc să le pronunţe, considerând, probabil, că au fost emanate de regimul de tristă amintire!

Astfel, patriotismul se referă la relaţiile cu cei care formează comunitatea din care facem parte, este orientat, deci, spre interior, pe când naţionalismul se raportează la exterior, la relaţiile cu alte naţiuni (comunităţi). Patriotismul se exprimă în ataşamentul conştient faţă de neam (naţiune), în dragostea faţă de limba, cultura, tradiţiile şi valorile sale, în devotamentul şi dăruirea cu care susţii interesele naţiunii, binele comun. Prin definiţie, omul este, ca să folosim expresia mult citată a lui Aristotel, zoon politikon, adică nu trăieşte izolat, ci numai în comunitate, alături de semenii săi.

Patriotismul presupune conştiinţa apartenenţei la o anumită comunitate, la un popor, la un anumit mediu etnic, lingvistic, cultural, economic etc., iar conduita patriotică impune participarea cu responsabilitate la organizarea, la administrarea cetăţii, adică la viaţa publică. La polul opus se află indiferentismul şi neimplicarea.


at

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)