"Modelul" suedez de relaţie părinte-copil. Cum a luat naştere o generaţie de "monştri"

 

"Modelul" suedez de relaţie părinte-copil. Cum a luat naştere o generaţie de "monştri"

Sursa: http://ro.stiri.yahoo.com/educa%C5%A3ia-parental%C4%83-centrat%C4%83-pe-libertatea-copilului-poate-na%C5%9Fte-%E2%80%9Emon%C5%9Ftri%E2%80%9D-105606261.html

Ţările scandinave care se mândreau cu faptul că îşi tratează copiii ca şi când ar fi adulţi au început să constate o serie de efectele negative ale unui stil educativ permisiv. Unii specialişti suedezi în educaţie sunt de părere că o astfel de creştere poate avea consecinţe extrem de grave asupra copiilor, afectându-i, de asemenea, pe cei din jur.

David Eberhard, un psihiatru şi autor de succes în Suedia, a declarat într-un interviu pentru telegraph.co.uk că educaţia parentală permisivă aplicată în ţara sa dă naştere unei generaţii de tineri adulţi aroganţi, cărora le lipseşte empatia socială, adaptabilitatea şi care, după o copilărie în care au fost răsfăţaţi, au toate şansele să fie profund dezamăgiţi de viaţă.

„Să îi spui «nu» unui copil nu e acelaşi lucru cu a bate un copil. Părinţii ar trebui să se comporte ca părinţi, nu ca cei mai buni prieteni ai copiilor”, supune autorul cărţii de succes „Cum au preluat copiii puterea”. „Ei ar trebui să-i pregătească pe copii pentru viaţa de adult, învăţându-i cum să se comporte, nu să îi trateze ca şi când ar fi prinţi sau prinţese”, explică Eberhard, potrivit căruia în Suedia, orice formă de intervenţie care contravine voinţei copilului este considerată molestare.

„Aşa-zişii experţi cred că părinţii ar trebui să negocieze cu copiii, nu să îi pedepsească. Au înţeles greşit conceptul de educaţie parentală. Copiii nu sunt atât de fragili precum cred ei”, subliniază psihiatrul. Potrivit acestuia, permisivitatea părinţilor a dus la deficienţe mari de disciplină în şcoli şi la o rată crescândă a tentativelor de sinucidere în rândul adolescenţilor şi tinerilor adulţi.

Suedia a fost prima ţară din lume care a interzis, în 1979, pedepsele fizice. De atunci, mentalitatea societăţii a evoluat către distrugerea ierahiei familiale, în favoarea tratării copiilor ca şi când ar fi adulţi. Însă în timp ce valorile egalitare ar putea funcționa pentru economie, de exemplu, ele au fost dezastruoase în plan familial, spun specialiştii. „S-a început cu stigmatizarea pedepsirii copiilor, care a suferit apoi mutaţii, transformându-se în teama de a-i disciplina”, precizează Frank Furedi, profesor emerit de sociologie la Universitatea din Kent, potrivit căruia principala grijă a părinţilor ar trebui să fie ce se întâmplă cu copiii după ce cresc, nu ce li se întâmplă în prezent.

În Suedia copiii refuză în mod frecvent să urmeze instrucţiunile profesorilor, suferă de tulburări de anxietate, iar numărul celor care îşi fac rău singuri, din cauză că se simt neîmpliniţi, a crescut dramatic, arată statisticile naţionale.