Călătorind cu Dumnezeu – pelerinajul la biserici si mănăstiri

religiecalarasi@yahoo.com 

Călătorind  cu  Dumnezeu – pelerinajul la biserici  si mănăstiri 

„Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu …” (Matei VI,33)

„Dacă-i iubim pe sfinți, să-i imităm!” (Fer. Augustin)

Secularizare=trecerea în patrimoniul statului a unui bun apartinând Bisericii sau mănăstirii; sens figurat-marginalizarea Bisericii în lumea contemporană;

Pelerinajul religios se face pentru/spre folosul duhovnicesc, fiind o punte spirituală între cer si pământ, între Biserica triumfătoare (cer) si Biserica luptătoare (pământ).

Cuvântul „peregrinus”(lat.)=călător, străin (a fi pelerin=a merge în locuri străine cu un scop spiritual).

Se vizitează: Biserici, mănăstiri, locurile sfinte (locurile biblice), mormintele martirilor  si ale sfinsilor cuviosi, moastele sfintilor, icoanele făcătoare de minuni, locuri unde vietuiesc monahi înduhovniciti  (vederea acestora poate aduce uneori transformarea vietii).

Care sunt motivele pentru care se face pelerinajul religios ?

•   pelerinul vrea să se atingă de locul unde s-a manifestat prezenta sfintitoare a lui Dumnezeu  (asa cum se atinge de icoanele din biserica lui);  „Pelerinajul este o căutare  în lumea  aceasta a ceea ce nu este din lumea aceasta” (Prea Fericitul  Daniel);
•   vrea ca printr-un efort ascetic (călătoria e însotită de post, trudă, nevointă) să primească de la Dumnezeu o nouă revărsare de har care să-i întărească credinta, să-i sporească iubirea, să-i ajute rugăciunea;
•   poate să fie un mijloc de  multumire pentru binefacerile primite;
•   poate să fie un mijloc de ispăsire a păcatelor (se face pocăintă, rugăciune, spovedanie);
•   pentru a cere ajutor în rezolvarea unei probleme sau a cere vindecare de boală.

Care sunt originile pelerinajului?

În V.T. se relatează despre:

1.   Avraam care a plecat din Urul Caldeii, spre Canaan – pământul făgăduit de Dumnezeu lui si urmasilor lui  (Facere XII );
2.   Moise  a condus poporul israelit din Egipt spre Tara Făgăduintei-Canaan (Iesirea), sărbătorit în fiecare an la Pasti (trecere);

În N.T. se arată că:

1.   evreii mergeau în pelerinaj la Ierusalim  (zidit pe muntele Moria unde Avraam a vrut să aducă jertfă pe fiul său, dar unde Dumnezeu Tatăl a dat pe Fiul Său  să se jertfească   pentru mântuirea lumii);
2.   evreii mergeau în pelerinaj îndeosebi  la templul din Ierusalim, de sărbătoarea Pastelui si a Cincizecimii;
3.   Mântuitorul S-a născut în urma călătoriei de la Nazaret la Betleem;
4.   Mântuitorul a fost  “pelerin” în Casa Tatălui,  la vârsta de 12 ani (Luca 2, 41-51);
5.   Mântuitorul împreună cu Sf. Apostoli au făcut pelerinaj la templu.

Pelerinajul are o dublă dimensiune:

Pelerinajul extern e însotit de cel intern, care este o călătorie a sufletului.

•   „Căutati mai întâi împărătia lui Dumnezeu …” (Matei VI,33) ;
•   „ Împărătia mea nu este din lumea aceasta…”(Ioan XVIII,36 ).

în acelasi timp  împărătia lui Dumnezeu este înlăuntrul nostru (Luca XVII,21 ). Călătoria lăuntrică este si înăltare, dar si o călătorie spre centrul fiintei omului, spre inimă unde este sălăsluit Hristos din momentul botezului. Noi  „călătorim ” spre Hristos, iar Hristos vine în întâmpinarea noastră:

-  Avraam e vizitat la stejarul Mamvri de Sf. Treime (Facere XVIII );

-  Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om ca pe om să-l ridice la Dumnezeu (Sf. Atanasie cel Mare);

-  „Căci nu avem aici cetate stătătoare ,ci o căutăm pe cea care va să fie” (Evrei XIII, 14);

Locurile de pelerinaj  din lumea ortodoxă:

1.   Locurile din Țara Sfântă-Ierusalim (Israel)  locurile unde s-au petrecut evenimentele esentiale ale mântuirii noastre  (Biserica Sf. Mormânt, râul Iordan, Muntele Măslinilor, satul Cana, Muntele Tabor, Grădina Ghetsimani, Foisorul “Cina cea de Taină”);
2.   În Grecia – Sfântul Munte  Athos cu mănăstirile lui; mănăstirile de pe Meteora;  insula Eghina (moastele Sf. Nectarie Taumaturgul);  insula Evvia, orasul Procopie (moastele Sf. Ioan Rusul); Tesalonic – moastele Sf. Mare Mucenic Dimitrie; insula Corfu – moastele Sf. Spiridon;
3.   În Turcia – Casa Maicii Domnului; Biserica Maicii Domnului; Cetatea Efes; mormântul Sf. Ioan Evanghelistul; Mănăstirea Izvorul Tămăduirii;
4.   Mănăstirile din celelalte tări ortodoxe.

În țara noastră sunt mănăstiri care au intrat in patrimoniul  UNESCO,  fiind podoabe ale arhitecturii si picturii religioase. Alte biserici si mănăstiri găzduiesc moastele unor sfinsi la care poporul român are multă evlavie:

•   Sf. Parascheva (14 octombrie) – Iasi;
•   Sf. Cuv.Dimitrie  Basarabov (27 octombrie) – Bucuresti;
•   Sf. Ap. Andrei – pestera (30 noiembrie) – Constanta;
•   Sf. Mc. Filofteia (7 decembrie) – Curtea de Arges;
•   Sf. Calinic de la Cernica (11 aprilie) - Bucuresti;
•   Sf. Mc. Ioan cel Nou (2 iunie) – Suceava;
•   Sf. Grigorie  Decapolitul (20 noiembrie) – Valcea;
•   Cuv. Teodora de la Sihla (7 august);
•   Sf Iosif  cel Nou de la Partos (15 septembrie) - Timisoara.

Icoane  făcătoare de  minuni:

•   icoanele  Maicii  Domnului  de  la  Mănăstirile: Nicula, Sihăstria, Agapia, Neamț, Dintr-un lemn;
•   icoana Sf Ana de la mănăstirea Bistrita-Neamt;
•   icoana Sf. Ioan Botezătorul de la Mănăstirea  Gorovei –Botosani;
•   icoana Sf.Antonie- Biserica Buna –Vestire  Bucuresti;
•   icoana Sf. Mina – Biserica Sf.  Mina Bucuresti.

Foarte multi pelerini merg si la mormintele celor care au fost marii duhovnici ai poporului nostru:

•   Părintele Arsenie Boca (+1975, M-rea Prislop);
•   Părintele Paisie Olaru (+1990, M-rea Sihăstria);
•   Părintele Ilie Cleopa(+1998, M-rea Sihăstria);
•   Părintele Ilarion Argatu (+1999, M-rea Cernica);
•   Părintele Sofian Boghiu (+2002, M-rea Antim);
•   Părintele Constantin Galeriu (+2003, Biserica Sf. Silvestru);
•   Părintele Teofil Părăian (+2009, M-rea Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus);
•   Părintele Arsenie Papacioc (+ 2011, M-rea Techirghiol);
•   Părintele Iustin Pârvu (Mănăstirea Petru Vodă).

Stările pelerinului/ pelerinajului:

1.       pregătirea (materială si spirituală) – crestinul vizualizează mental locul unde doreste să ajungă, apoi se informează. Pentru a avea folos duhovnicesc, depune un efort: post, rugăciune, spovedanie, luând si binecuvântarea preotului duhovnic;

2.       parcurgerea drumului si primirea sfinteniei în viata sa – pelerinul se roagă cu pocăintă pentru iertarea păcatelor sale cu dorinta de a primi iertarea păcatelor si ajutorul lui Dumnezeu, pentru vindecarea trupească si sufletească. Dat fiind faptul că merge pentru sine si pentru ceilalti arată că este reprezentantul familiei sau al comunitătii. Comuniunea harică adună credinciotii si apropie oamenii, sfintenia oferind pelerinilor reconciliere si împreună-bucurie a prezentei lui Hristos în mijlocul lor;

3.       actul de multumire, revigorarea vietii spirituale si întărirea credintei în urma celor primite de la Dumnezeu – la întoarcere, sufletele pelerinilor radiază lumina si bucuria de a fi întâlnit sfintenia. Împărtătind altora din propria experientă, ei devin misionari contribuind la răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu în întreaga lume. Pelerinajul transformă viata omului, făcându-l părtas la un timp si spatiu sacre, ca o pregustare a vietii vesnice.

Icoana – fereastră spre cer

religiecalarasi@yahoo.com

Icoana – fereastră spre cer

“Ceea ce cuvântul povestirii prezintă auzului, aceea şi pictura, prin imitare, arată fără cuvinte.” (Sf. Vasile cel Mare)

Icoana (“icon”(greaca)=chip, infatisare) (“imago”(latina)=chip, reprezentare) este o reprezentare a lumii spirituale, nevazute, insa existenta (lumea duhovniceasca) cu ajutorul elementelor materiale, lumesti. Icoana=un mijloc de intalnire a omului cu Dumnezeu;

•   Realitatea intruparii Mantuitorului in chip de om: “care pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire…s-a facut Om” (Crez);
•   Icoana=un loc in care Hristos (sfintii) se afla prezenti in chip tainic (ascuns/nevazut), cand se roaga crestinul icoanei, se inchina lui Hristos Insusi; (mama privind fotografia fiului ei nu confunda fotografia cu fiul); - daca respectam poza unui cunoscut, cu atat mai mult trebuie sa respectam Insusi Chipul Fiului lui Dumnezeu care a luat trup pt mantuirea noastra (Domnul a purtat trup cat a stat pe pamant, S-a suit cu el la cer si o sa judece lumea tot cu El);
•   Icoana nu este un portret, pt ca portretul infatiseaza aspectul pamantesc al omului, pe cand icoana infatiseaza si starea lui launtrica; - Icoana=obiect de veneratie (Dumnezeu adorare);
•   Cinstirea sfintilor prin sf. icoane se rasfrange in ultima instanta tot la cinstirea lui Dumnezeu intrupat;
•   Icoana = chipul (reprezentarea) pentru ochii nostri a unei fiinte existente in mod real (Sf. Treime, Domnul Hristos, Maica Domnului, Sfintii);
•   Icoana = “treapta”/”scara” pe care ne ridicam cu intreaga fiinta spirituala, prin credinta catre Dumnezeu;
•   Nu talentul executantului, nici materia dau utilitatea icoanei, ci unirea rugaciunii celui cinstit in icoana cu evlavia rugaciunii celui ce se roaga;
•   Icoanele ortodoxe nu sunt sfinte, ci sfintite, crestinul nu se inchina lemnului/materiei, ci lui Dumnezeu;
•   Icoanele se picteaza dupa un canon iconografic;
•   Cinstirea Sf. Icoane are putere de dogma, de adevar neschimbabil si obligatoriu. Ea a fost hotarata la Sinodul al VII-a ecumenic (Niceea 787/842-843); cinstirea icoanei trece la original si cel ce se inchina icoanei, se inchina persoanei pictate;

“Icoana” si ”Evanghelia” sunt in stransa legatura, se sprijina si se clarifica in mod reciproc., colaborand la raspandirea invataturii crestine. “Icoana”=”Evanghelie in culori”. “Evanghelia”=”Icoana verbala” a lui Hristos.

Functia icoanei	Functia harica	Functia latreutica	Functia educativ-religioasa (pedagogica)	Functia estetica
Explicatia	prin sfintire capata putere harica, mijlocitoare intre om si cer;	insoteste cultul divin;	suport de cunoastere si educare a omului in sensul cunoasterii Sf. Scripturi; (“Biblie” in imagini);	impodobeste biserica si casa omului.

¨                 In VT erau interzise imaginile religioase – Porunca a II-a (Decalog) “Sa nu-ti faci chip cioplit si niciun fel de asemanare a niciunui lucru, sa nu te inchini lor, nici sa le slujesti!” (Iesire 20,4-5) – pt ca Dumnezeu se revelase poporului evreu numai prin cuvinte si sunete Fata Sa fiind nevazuta si evreii erau inconjurati de popoare idolatre. (dar Solomon impodobeste cu heruvimi templul din Ierusalim).

¨                 In NT Dumnezeu S-a facut vazut ochilor nostri “S-a aratat in Trup” (I Timotei 3,16), S-a descoperit in Persoana Fiului Sau: “Si Cuvantul trup S-a facut si S-a salasluit intre noi” (Ioan 1,14), deci ce este vazut ochilor trupesti, poate fi reprezentat in icoane.

Insusi Dumnezeu doreste cinstirea Sf. Icoane, a inzestrat multe din ele cu darul facerii de minuni: “Gherontisa”=care “a imbatranit pe loc”, “Prodromita”=care “s-a pictat singura”.

Prima icoana-Sf.Ev.Luca-Fecioara Maria. Prima icoana nefacuta de mana omeneasca-mahrama pe care s-a imprimat chipul Domnului Hristos, stergarul cu care S-a sters in drumul Sau spre cruce, care a apartinut Sf. Veronica.

Temeiuri pentru cinstirea icoanelor

temeiul existentei “chipului divin” din om;

temeiul Intruparii Fiului lui Dumnezeu;

temeiul eshatologic (faptul ca icoana indica o transcendenta/ trecere dincolo);

Alte denumiri: ”Punct de intalnire intre istorie si eternitate”, “Teologie in imagini”, “Biblia nestiutotilor de carte”, “Fereastra spre ceruri”, “Refugiu al privirii pentru orice inima indurerata” “Fereastra spre absolut””Punct de intalnire intre materie si spirit” ;

Temeiuri scripturistice

• “Sa facem om dupa Chipul si Asemanarea Noastra” (Facere 1, 26-27)
• “Intruparea Domnului nostru Iisus Hristos care S-a facut om si este intruparea Tatalui. (Evrei 1,2-3)
• “Cel ce Ma vede pe Mine, vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine.” (Ioan 12,45)

Temeiuri patristice

• “Eu nu ma inchin materiei ci ma inchin Creatorului materiei, care S-a facut pentru mine materie si a primit sa locuiasca in materie, si a savarsit prin materie mantuirea mea.” (Sf. Ioan Damaschin)
• “Daca nu te inchini icoanei, nu te inchini nici Fiului lui Dumnezeu care este  icoana cea vie a nevazutului Dumnezeu.” (Sf. Ioan Damaschin)
• “Ceea ce cuvantul povestirii prezinta auzului, aceea si picture, prin imitare, arata fara cuvinte.” (Sf. Vasile cel Mare)
• Simbolul este o punte ce leaga doua maluri, vizibilul si invizibilul, pamantescul cu cerescul, empiricul cu idealul, unindu-le pe unul in altul.” (Paul Evdokimov)
• “Cinstirea care se da chipului trece la prototip si cel ce se inchina icoanei, se inchina fiintei celei inchipuite pe ea.” (Hotarare sinod VII ec.)

Învăţături morale:

1.        Sa ne rugam cu credinta si evlavie Sf. Icoane (persoanelor sfinte reprezentate) pt ca ne vor ajuta pe drumul mantuirii;
2.        Sa cinstim si sa respectam persoanele reprezentate in icoane;
3.        Sa ne inchinam, sa sarutam, Sf. Icoane cu evlavie si credinta;
4.        Sa impodobim Sf. Icoane cu flori;
5.        Sa impodobim casele/locurile cu “chipuri dragi” Domnului/noua;
6.       Asezam icoana pe pieptul celui adormit in Domnul-unirea aceluia cu Dumnezeu;

Biserica, locaş de închinare

religiecalarasi@yahoo.com

Biserica, locaş de închinare

“Biserica este cerul pe pământ, în care locuieşte şi se preumblă Dumnezeu Care este în Cer...” (Sf. Gherman, Patr. Constantinopolului)

   În anul 313 Împăratul Constantin cel Mare a dat libertate creştinismului. Atunci creştinii au ieşit din catacombe, din munţi, din peşteri şi din păduri şi şi-au zidit locaşuri de rugăciune (biserici).

1. Corabie/Arca-Noe(potop) (forma)=Biserica strabate marea vietii pentru a duce in Imparatia Cerurilor pe credinciosi.
2. Cruce (forma)=Domnul Hristos Si-a intemeiat Biserica prin jertfa Sa pe cruce.
3. Turla=”deget” ridicat catre cer-locasul este Casa Tatalui Ceresc.
4. Crucea (turla)=iubirea sfanta a lui Hristos care a impacat cerul cu pamantul.
5. Biserica/Sf.Altar/Rasarit=lumina adusa de Hristos in lume prin venirea Sa.
6. Pronaosul (lumea dinaintea Intruparii Domnului-Vechiul Testament)=prima incapere/se savarsesc unele slujbe/ pastreaza cristelnita (vas botez).
7. Naosul=stau credinciosii la slujbe/in mijlocul lui-policandru mare (=lumina divina ce se pogoara din cer peste credinciosi).
8. Catapeteasma (iconostasul)=istoria mantuirii neamului omenesc.
9. Sf. Altar (imparatia lui Dumnezeu/ Biserica triumfatoare)=cea mai importanta parte din Biserica. Se săvârşeşte Sf. Liturghie de preot în timpul căreia primim Sf. Împărtăşanie – Trupul şi Sângele Domnului Hristos.
10.  Proscomidiarul (mormantul Domnului)=se află în Sf. Altar, în stânga, este locul in care sunt pregatite painea si vinul care vor fi sfintite de preot in timpul Sf. Liturghii si transformate de Duhul Sfant in Trupul si Sangele Domnului Hristos. La Proscomidiar  se află: Sf. Potir, Sf. Disc, Steluţa şi Linguriţa.
11.   Sfânta Masă = obiectul cel mai sfânt din biserică. În timpul Sf. Liturghii, pâinea şi vinul puse pe Sf. Masă se prefac, la rugăciunea preotului şi a întregii biserici în Trupul şi Sângele Domnului;

•   Sf. Antimis=bucata de panza dreptunghiulara pe care e pictata Icoana Asezarii in mormant a Mantuitorului. In partea de sus-particica din moastele unui sfant. Fara Sf. Antimis nu se poate savarsi Sf. Liturghie.
•   Sf. Evanghelie=carte de slujba, cuprinde fragmente din Biblie (4 Evanghelii: Matei, Marcu, Luca, Ioan)-viata si invatatura Mantuitorului. La fiecare Sf. Liturghie se citeşte din această carte.
•   Sf. Cruce=infatiseaza Rastignirea Domnului, aminteste de Jertfa Sa mantuitoare.
•   Sf. Chivot=obiect in forma de bisericuta. Aici se pastreaza Sf. Impartasanie necesara pt copii/bolnavi/bătrâni.
•   Sfesnicele (cu lumanari)=lumina lui Hristos care lumineaza tuturor. (1,2,3,7 brate).
•   Crucea Rastignirii=cruce mare, din lemn, pe care e pictata Rastignirea Domnului. (Se scoate din Sf. Altar în Săptămâna Patimilor)
•   Sf. Potir=Vasul din care se impartasesc credinciosii cu Trupul si Sangele Domnului.
•   Sf. Disc=se pregatesc pe el darurile de paine pentru Sf. Liturghie.