Facebook - despre cenzura, putere si post-democratie

Facebook - despre cenzura, putere si post-democratie

Sursa: http://trenduri.blogspot.ro/2015/11/facebook-despre-cenzura-putere-si-post.html?showComment=1448348742443#c954025552819189996

Voi începe prin a le mulţumi lui Constantin Gheorghe, Mirel Palada şi tuturor celor care m-au ajutat cu distribuirea articolului meu de sâmbătă. Din păcate, blocarea contului de facebook mi-a întrerupt brutal orice legătură cu cercul de prieteni de-acolo şi m-am aflat efectiv în imposibilitatea de a transmite cel puţin un rămas bun.

Duminică, după ce tevatura recuperării luase sfârşit mă aflam la un bun prieten care, credeam eu, nu avea habar de tot tărăboiul. Sincer să fiu nici nu ştiam că are facebook, el fiind din fire mai suspicios. Din una-n alta îmi spune: „Ce s-a întâmplat cu tine? Te-au şters ăştia de pe facebook de peste tot”. Zâmbesc. Apoi înţeleg ceva mai mult şi mă hotărăsc să reiau de la cap tot articolul pe care-l pregătisem în completarea celui de sâmbătă. Sunt într-adevăr mult mai multe aspecte pe care sper să reuşesc să le descriu în continuare.

Să începem cu începutul. Îţi faci cont pe o reţea socială. E cool, totul e simplu, în doua-trei minute te conectezi cu prietenii şi postezi în voie. În realitate, reţelele sociale sunt un fel de metachat-uri şi fac cam ce făcea irc-ul pe vremuri, cu două diferenţe majore: persistenţa şi distribuţia mesajelor. Dacă în ceea ce priveşte persistenţa lucrurile sunt clare, în ceea ce priveşte distribuţia mesajelor se întâmplă ceva ciudat. Facebook nu-ţi distribuie toate mesajele prietenilor tăi, ci selectează după un algoritm pe care nu-l înţeleg. Se întâmplă astfel ca pe wall-ul tău să intre un mesaj postat de un prieten acum 10 ore(uneori chiar şi câteva zile!), cu toate că, de atunci, prietenul tău a mai postat şi alte mesaje. Chestia aceasta e destul de perversă deoarece, când urmăreşti wall-ul propriu eşti cumva în logica chat-ului: ai impresia(sau mai bine spus te aştepţi) că acolo sunt ultimele noutăţi. Dacă mesajul pe care-l vezi îl asociezi „ultimei noutăţi” nu prea mai eşti interesat să intri manual pe profilul pritenului tău pentru a-i vedea „postările vechi”. Aşadar, o primă concluzie pe care o putem trage este că, pe wall-ul propriu, eşti furajat cu mesaje după logica sistemului, fiind cumva manipulat că „te afli în mijlocul evenimentelor”. În realitate eşti strict în mijlocul evenimentelor pe care ţi le furnizează sistemul. Deci avem de-a face cu o manipulare a timpului efectuată cât se poate de transparent.

Cea de-a doua chestiune suspectă este conţinutul mesajelor recepţionate. Cu toate că în lista mea de prieteni majoritatea covârşitoare era formată din persoane de formaţie - să-i spunem - conservatoare, mesajele pe care le recepţionam erau cele în linia tembelizantului hegemon mioritic actual. Wall-ul îmi era inundat de mesaje băsiste, anti-ortodoxe, manipulatoare de „#colectiv” s.a.m.d. Imaginaţi-vă că aveam mesaje de-ale lui Turcescu, Mândruţă, Guran şi de-ale altor propagandişti de doi bani cu care nu eram legat direct. Mesajele erau distribuite de la „prieteni” cu care nu interacţionam. În acelaşi timp, erau ignorate mesajele de la persoanele cu care interacţionam frecvent prin chat sau comentarii. A doua concluzie pe care o putem trage este că Facebook manipulează şi în ceea ce priveşte conţinutul. Din punctul meu de vedere reţeaua nu pare interesată să capteze atenţia prin furnizarea de mesaje conforme credinţelor utilizatorului, ci livrează opinii mainstream.

Am tot încercat să înţeleg cum funcţionează acest mecanism monstruos. E greu de crezut(chiar dacă nu imposibil) că stă cineva în spatele ecranului şi „ştampilează” mesajele ca fiind conforme sau neconforme. Spun că nu e imposibil având în vedere experienţa mega-reţelei de cenzură a Chinei, sistem la care au pus umărul, cu hărnicie, numeroase firme occidentale.

Un prim răspuns la nelămuririle pe care le avem ne este dat de Noam Chomsky în cartea sa „Manufacturing Consent”. El demonstrează pas cu pas că mass media americană(putem spune deja că acelaşi lucru se întâmplă peste tot în lumea „democratică”) este în realitate o instituţie eficientă a propagandei care se auto-cenzurează fără o constrângere făţişă. Cum se întâmplă totuşi această auto-reglare? E vorba de mai multe filtre care, fiecare în parte, asigură trecerea doar a informaţiei conforme. Pornind de la elemente care ţin de proprietar, dimensiune, nevoia de publicitate, optimizarea costurilor de „producţie” a ştirilor şi terminând cu chestiuni care ţin de constrângere(gen plângeri penale, procese s.a.m.d.), se asigură un climat propice transmiterii exclusive a „mesajului conform”. Chomsky identifică şi un alt filtru(ţineţi-vă bine!): anticomunismul. Un filtru, susţine Chomsky, înlocuit în SUA după Războiul Rece cu mult prea cunoscutul „War on Terror”. Făcând o paranteză, putem spune că astfel avem şi o altă înţelegere asupra „presiunii teroriste” exercitate asupra lumii. Dispărând comunismul trebuia inventat un alt duşman al societăţii care să adune „unanimităţi”. La noi însă, „anticomunismul”, chiar dacă nu mai are efectiv nicio logică,  funcţionează în continuare, motiv pentru care este folosit cu brio de către propagandă.

Să importăm acum metodele din SUA în societatea românească pentru a înţelege cum merg lucrurile pe-aici. Care sunt atomii sistemului propagandistic? Evident, ca de fiecare dată, se porneşte de la lucruri juste pentru a se distorsiona totul. Hai să vedem lista:

1. Democraţia - cine e nebun să nu fie de acord cu ea?
2. Justiţia - e limpede că oricine vrea să fie tratat corect!
3. Lupta împotriva corupţiei - doar nu vrei să trăieşti într-o ţară în care eşti furat permanent!
4. Educaţia şi Sănătatea -  avem nevoie disperată de ele!
5. Anticomunismul - comuniştii ne-au distrus, deci dacă nu eşti anti e jale.
6. Libertăţile şi Drepturile - doar vrem să fim liberi şi să avem drepturi!

În mare aceştia sunt atomii. Întotdeauna propaganda(minoritară, dar extrem de bine remunerată) va începe cu ei pentru a putea distorsiona eficient mesajul. Exemple: „Vrem justiţie independentă, nu manipulată de politicieni” - sloganul mestecat în perioada în care băsescu trebuia s-o impună pe Kovesi la DNA, „Lovitura de stat a suspendat democraţia” - sloganul utilizat după suspendarea lui băsescu, „corupţia ucide” - sloganul folosit pentru forţarea demisiei cabinetului Ponta, „Vrem spitale nu catedrale” s.a.m.d. Aceşti atomi sunt preluaţi de instituţiile media afiliate, într-o reţea infernală de televiziuni(grupul Pro, Prima, Realitatea, Digi etc.), ziare(Evenimentul Zilei, România Liberă, Adevărul, etc.), portaluri şi site-uri(Hotnews, Ziare.com, Gândul etc.),bloguri(aici lista este imensă) şi influenceri de doi bani, dar mulţi(pe unii i-am menţionat deja, nu mă mai obosesc să-i identific). Acest întreg furnicar reprezintă echipa de zgomot. Ea preia mesajul, îl repetă, îl reinterpretează păstrând cuvintele cheie, îl leagă de surse diverse şi-l amplifică.

Urmăriţi evenimentele importante ale ultimilor ani. Veţi constata ştiri iniţiate din grupul lui Sârbu(în general Mediafax sau Gândul) preluate la unison cu copy&paste de „maşinăria de news”. Valul doi vine şi interpretează în fel şi chip transmiţând, după caz, mesaje mai radicale sau „moderate”, toate însă în linia ştirii. Îmi revin în minte episoadele cu ştirile plătite în Frankfurter Allgemeine Zeitung, preluarea lor în momentul doi de către Mediafax şi modul în care de(h)ontologii ticăloşi gen Cristian Tudor Popescu amplificau aşa-zisa ştire. 

Aceasta este infernala maşinărie de tocat creiere. De ce-i spun aşa? Simplu, pentru că asta e. Bombardaţi cu aceleaşi ştriri, cei mai precari în gândire ajung să adere la falsa realitate. Personal cunosc o groază de oameni care privesc lumea exclusiv prin ceea ce văd la ProTV sau citesc în fiţuicile Evz sau Adevărul. Pentru ei asta e realitatea şi aderă la ea pentru că e simplu. Tapalabă îţi spune ce e bine sau rău, tu doar trebuie să te mulezi şi astfel eşti „în trend”. Pentru a fi intelectual e suficient să dai like articolelor lui Pleşu. Nu contează că ăla spune, în mare, bălării sau că nu-l înţelegi. Media ţi-a spus că el e intelectualul, dacă-l urmezi dând like-uri sau postând comentarii tâmpe, dar admirative eşti şi tu un fel de intelectual. Faptul că ştii gramatică fix până sub genunchiul broaştei sau că eşti pe cale să juri că Platon e ultima achiziţie a Stelei sunt nimicuri. Tu eşti şi te simţi intelectual.

Şi-acum să ne întoarcem la Facebook. Comunitatea de-aici e formată, în general, din materialul aşa-zisei noi generaţii: agramaţi, în cel mai bun caz semidocţi, cei mai mulţi angajaţi prin corporaţii sau idealişti frenetici fără perspective, dar cu dorinţe mari. Ei sunt solul fertil pe care înfloreşte ideologia corectitudinii politice. Ei nu gândesc, iau de-a gata având ca unic scop să fie în trend. Îşi pun overlay cu steagul  Franţei dacă e cu Franţa, cu curcubeul dacă e de gay, cu SUA dacă e 11 septembrie s.a.m.d. Sunt executanţii perfecţi, armata disciplinată a celor care sunt cunoscuţi sub numele de influenceri. Influencer-ul e cel care-i spune ce şi cum. Azi îi spune că e cool iPhone-ul, mâine nu ştiu ce model de Samsung, poimâine altceva. Cyborgii se mulează perfect. Execută totul precum o armată de fantome hipnotizate. Când sunt asmuţiţi latră şi atacă în haită, când li se cere să tacă ies din Piaţă, când li se spune să cumpere cumpără. Totul e perfect coordonat. O grămadă de creiere şterse impecabil, aliniate şi executând totul cu precizie. Exact cum îşi dorea Bernays.

Înainte de a trage concluziile să vedem cum funcţionează cenzura. Ea exisă în orice sistem social, doar că acţionează diferit. În dictatură cenzura este un element exterior, impus de sus, de cei care conduc. În democraţie, ea teoretic nu există, însă se manifestă sub forma auto-cenzurii. Indivizii caută „să fie în rândul lumii”. De-aceea elitele care manipulează sistemele democratice caută fabricarea consensului prin tehnici care speculează „efectul de turmă”.

Acum putem pune totul cap la cap pentru a înţelege „infernalul mecanism”. Ce se întâmplă suplimentar pe Facebook? În primul rând, consensul este fabricat prin intermediul grupurilor de presiune media, al influencerilor şi a hoardei care se agaţă pentru „a fi în trend” sau pentru a fi „de partea bună a forţei”. Acţionând la unison, obţin rating-uri fabuloase pentru mesajele trimise şi, în acest fel, mesajele lor sunt propagate în reţea în defavoarea celorlalte. Dacă se mai şi amestecă ceva licurici interni sau externi e limpede că totul pluteşte pe valuri de consens. Vocile independenţilor - mai puţin vocali şi acţionând dezorganizat(doar de-aia sunt independenţi!) - sunt îngropate de suflul atomic al celor din main-stream. Acesta însă nu este cel mai mare rău. Hoarda de cyborgi afiliaţi main-stream-ului acţiondează ca o veritabilă cenzură: bombardează cu comentarii, se insinuează, şicanează, raportează, blochează s.a.m.d. O fac pentru că aşa li se cere şi pentru că aşa cred ei că e bine. Pentru ei ceilalţi nu sunt nişte voci cu opinii contrare ale căror argumente ar trebui ascultate ci nişte „duşmani ai poporului” care trebuie lichidaţi. Exact în stilul anilor '50. De-aici rezultă toate mizeriile generate.

Se mai întâmplă însă un alt fenomen. În momentul în care un grup de orci îţi dă report Facebook îţi blochează contul. Pentru a ţi-l recupera trebuie să faci dovada identităţii prin prezentarea unui act de identitate. Ce înseamnă aceasta pentru unul care e împotriva curentului? Oare nu cumva e similară terorii instituite de dictatură? Nu poate fi tradusă prin „noi ştim cine eşti, doar ţi-am văzut actul de identitate, aşa încât vezi ce postezi”? Este clar că cei mai slabi de înger pot cădea în capcană.

Ideea pe care trebuie să o reţinem este aceea că Facebook prefigurează noua societate. Post-democraţia - dacă ar fi să-i spunem aşa - se manifestă prin introducerea unui nivel suplimentar de cenzură - cel al falsei majorităţi, adică al minorităţii care se manifestă zgomotos şi acţionează coordonat. Nu-ţi trebuie mari cunoştinţe de psihologie socială pentru a-mi da dreptate. Doar dacă ne raportăm la experimentele lui Moscovici referitoare la influenţa minorităţii înţelegem limpede cum funcţionează noul layer de „forţare a consensului” prin - să-i spunem - „presiune socială”. În era Facebook, algoritmii de inteligenţă artificială fac posibilă creşterea exponenţială a puterii de influenţă a minorităţii şi zdrobirea majorităţii care, de cele mai multe ori, nu acţionează coordonat. Astfel, o minoritate care coordonează din umbră sistemul politic şi media reuşeşte, nu doar să ridice pe culmi nebănuite nivelul de autocenzură, ci şi, la o adică, să comande lichidarea opiniilor contrare.

Ajunşi în acest punct, o să revin la întâmplarea observată de prietenul meu. După blocarea profilului toate postările mele au dispărut. Ca şi cum n-aş fi existat niciodată. Toate comentariile, toate like-urile, absolut tot ceea ce am reprezentat eu a dispărut fără urmă. Este ilustrarea exactă a ceea ce înseamnă identitatea digitală: eşti un ID într- bază de date. Când cineva vrea, e suficient să-ţi şteargă acea înregistrare şi „cazul” e rezolvat: ai dispărut; nu exişti şi, mai ales, nu ai existat niciodată. Probabil vor exista ceva întrebări, dar ele vor fi rapid acoperite de noile ştiri ale realităţii fabricate: o pisicuţă haioasă, un peisaj minunat sau nişte bombe sexy ale zilei care-şi arată ţâţele. Simplu. Punct şi de la capăt.

Avem de-a face cu un mecanism pervers, care te atrage şi te manipulează zi de zi. Trăieşti într-o realitate paralelă, într-un timp manipulat şi aluneci fără să ştii în vârtej. Picătură cu picătură, mesaj cu mesaj, devii om al sistemului. Accidentele sunt eliminate fără milă şi, în câteva ore, se uitat că ai existat. Bun venit în post-democraţie.

P.S.
1. Dacă aveţi Facebook, daţi share! :)
2. Deja păţania pe care am avut-o începe să mă îngrijoreze. Apelez la voi pentru a-mi da sugestii referitoare la o gazdă „de backup” pentru blog. Dacă ştiţi vreun serviciu similar blogger, care e capabil să importe conţinutul de-aici şi care nu e hostat în SUA m-aţi ajuta foarte mult. Nu vreau ceva self hosted deoarece nu am timp de administrare. Mulţumesc anticipat. 

Religiile de pe pământ

Religiile de pe pământ

 


Sursa: http://www.doxologia.ro/religie-stiinta-filosofie/religiile-de-pe-pamant

Forumul Pew pentru Studierea Vieţii publice şi a Religieia realizat un studiu sociologic în 250 de ţări din întreaga lume în 2010. Rezultatele acestui studiu au fost făcute publice acum.
  Conform studiului, creştinismul este religia cea mai răspândită în lume, cu 2,2 miliarde de credincioşi, adică 32% din totalul umanităţii.

  Urmează apoi islamul cu 1,6 miliarde de adepţi, adică 23%. Există 1 miliard de oameni care nu au o afiliere religioasă, deşi cea mai mare parte a lor crede în Dumnezeu, însă nu sunt înregimentaţi într-o religie anume. Există 1 miliard de hinduşi (15% în lume), 500 de milioane de budişti (7%) şi 14 milioane de mozaici (0,2%). 400 de milioane de oameni practică religii populare sau tradiţionale, precum cele din Africa, China sau Australia. 
  Dintre creştini, 26% dintre ei trăiesc în Europa, 24% în Africa şi 24 % în America.
  Studiul Pew arată fără urmă de tăgadă că religia creştină a crescut spectaculos, mai ales în emisfera sudică, în ultimii zeci de ani, dublându-şi aderenţii. De asemenea, un alt amănunt foarte important este faptul că doar mai puţin de 1% dintre respondenţi au declarat că sunt atei adică nu cred deloc în Dumnezeu, în viaţă după moarte şi în nicio manifestare supranaturală. 
  Umanitatea se îndreaptă aşadar către un realism noetic semnificativ, în care religia, ca parte fundamentală a fiinţei umane şi a istoriei ei, este vectorul de civilizaţie şi de bine în lume. Tensiunile extremiste, războaiele motivate religios şi fundamentalismul nu sunt decât forme maligne ale înţelegerii umane, care foloseşte religia ca pretext pentru perpetuarea morţii şi a răului.

Un secret despre limba română a fost scos la iveală de Vatican

Un secret despre limba română a fost scos la iveală de Vatican

Teologul de talie internaţională Miceal Ledwith afirmă că limba latină este o limbă românească şi nu cum se credea până acum că limba română este o limbă latină.
Sursa: http://www.obiectiv.info/un-secret-despre-limba-romana-a-fost-scos-la-iveala-de-vatican_26601.html


"Chiar daca se stie ca latina este limba oficiala a Bisericii Catolice, precum si limba Imperiului Roman, iar limba romana este o limba latina, mai putina lume cunoaste ca limba romana, sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latina, si nu invers. Cu alte cuvinte, nu limba romana este o limba latina, ci mai degraba limba latina este o limba romaneasca. Asadar, vreau sa-i salut pe oamenii din Muntii Bucegi, din Brasov, din Bucuresti. Voi sunteti cei care ati oferit un vehicul minunat lumii occidentale (limba latina)", spune Miceal Ledwight într-un interviu acordat la TVR Cluj.

Papa Ioan Paul al II-lea a spus, cu ocazia vizitei in Romania, din anul 1999, ca Romania este “Gradina Maicii Domnului”? In sustinerea afirmatiei este adusa si una dintre cele mai vechi relatari despre limba vorbita pe teritoriul Romaniei, inca inainte de Hristos.

"Colhii si dacii ma cunosc, ei vorbesc o limba barbara, de idioma latina” (Horatiu, marele poet roman (65 i. Chr. – 08 i. Chr.) – Odele, I, 20 (afirmatie facuta cu aproape un secol si jumatate inaintea cuceririi unei parti din Dacia).

Abundenta - Lipsa din inima belsugului

Abundenta - Lipsa din inima belsugului

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/editoriale/abundenta-142831.html

   

Traim intr-o lume abundentei. Aproape ca nu exista lucru pe care sa ti-l doresti si care sa nu poata fi gasit undeva pe piata. Nu ne sunt toate la indemana, dar aproape niciunul nu e imposibil de atins. Iar impresia este ca sunt prea multe lucruri care ni se propun, care ne atrag atentia, care se vor cumparate, folosite, vor sa-si ocupe locul lor in viata noastra. Intr-o societate a abundentei de marfuri si servicii, cel putin in magazine daca nu in proprietatea noastra, ne lipseste totusi ceva: masura. Nu mai stim sa ne oprim, sa punem hotar cautarilor noastre sau sa le orientam catre ceea ce ne-ar linisti. Intr-o lume in care l-am alungat pe Dumnezeu, si care a devenit astfel integral umanizata, pierdem masura umana a existentei, nu mai stim incotro s-o apucam.

    Totul e prea mult, mai mult decat avem nevoie, mai mult decat putem consuma, dar si cu mult mai mult decat putem achizitiona. Ceea ce ni se ofera intrece ceea ce putem primi. Ne muncim sa facem fata situatiei, dar suntem mereu in deficit. Suntem tentati de lucrurile care cer atentia noastra, raspundem docil stimulilor pe care ni le trimit reclamele de la televizor, ne aflam intr-o goana continua dupa acumulare. Insetam iar si iar dupa apa care provoaca sete, pentru ca „apa cea vie” e prea departe de noi.

    Sunt mai multe carti bune decat vom putea citi vreodata, mai multe filme decat putem vedea, dar si mai multe feluri de mancare pe care nu le vom putea consuma (capacitatea stomacului, chiar daca e in crestere, ramane totusi limitata), locuri pe care nu le vom putea vizita, masini pe care nu le vom conduce. Fiecare te imbie in felul ei si stii ca doar o mica, extrem de mica parte din toate acestea vor fi in posesia ta. Ai vrea sa te expandezi cumva, dar nici in cazul asta nu ai acumula foarte multe in plus. Traim in deficit si in tanjire dupa ceea ce nu putem avea.

  Nevoia de a acumula cat mai multe bunuri este asemeni patimilor, dupa cum le definea parintele Staniloae: o sete fara margini care-si cauta astampararea si nu si-o poate gasi. Iar aceasta neputinta e cauzata de obiecte, ca fiind limitate, cat si de om care, nefiind infinit, are totusi aspiratii nemarginite. Ramane la obiecte, asteapta de la ele o implinire pe care nu i-o pot da. Se restrange la o arie prea mica si tot cauta s-o largeasca, nevrand sa priceapa ca solutia este nu extinderea pe orizontala, ci inaltarea pe verticala. 

   Grecii aveau un termen, sophrosyne, cu sensul de masura in toate, stapanire de sine, cumpatare, imparatire a cugetului peste partea poftitoare din om. Cand aceasta virtute a dreptei masuri se pierde, atunci omul cade in hybris, orgoliu nemasurat, supraapreciere a fortelor proprii. Iar tocmai in acest stadiu se pare ca s-a ajuns in lumea de azi. Am parasit masura normalului in alergarea dupa himerele care ni se promit.

    Lucrurile n-au stat de la inceput asa. Daca ne dorim tot mai multe lucruri este pentru ca suntem stimulati sa le dorim. Nevoile noastre vitale si reale nu sunt atat de mari cat le face lumea aceasta care si-a pierdut masura sa fie. Nu exista o nevoie fundamentala de smartphone, dar e o rusine sa nu ai unul astazi. Chiar daca esti un om normal dupa toate standardele sociale, nu esti in randul lumii daca nu posezi un asemenea instrument. Trebuie sa ai, se naste dorinta imperioasa de a avea pentru ca vezi reclamele care se fac si ii vezi pe cei din jur. Nu putem sa ignoram chipul lumii in care suntem, nu putem sa nu vrem sa fim asemeni lumii. Stim ca in felul acesta ne deformam, dar acceptam cu buna stiinta deformarea pentru a fi asemeni semenilor nostri.

    De aceea in om se naste dorinta de acumulare, concomitent cu frustrarea tot mai mare ca nu poti sa le ai pe toate. Traim intr-o continua goana nebuna dupa lucruri. Stim ca totul este, in ultima instanta, o goana dupa nimic, ca tot ceea ce dorim noi lumeste piere odata cu lumea, sau chiar inaintea ei, dar nu ne mai putem abtine. Am luat-o pe o panta descendenta si nu mai suntem in stare sa ne oprim. Am desfiintat toate piedicile care ne-ar fi putut retine din aceasta alunecare accelerata. Avem un motiv pentru fiecare din lucrurile dupa care alergam in aceasta goana dementa. Dar nu mai vedem care e sensul global al acestui drum.

   Pana una-alta vrem bani cu orice pret ca sa ne putem satisface poftele. Asta ne reduce la ceea ce poate fi obtinut material, la ceea ce poate fi cuantificat. Traim in limitele masurabilului, in ceea ce poate fi prins in topuri si clasamente, nestiind, nesocotind ca ceea ce e important in viata nu poate fi prins in acestea. 

   Avem, din belsug, si operele Sfintilor Parinti si telenovele. Fiecare isi alege ce vrea si dupa cat il tin buzunarele, intre Beethoven si Adi Minue, intre Dostoievski si Sandra Brown in uriasul supermarket care a devenit planeta noastra. Pare ca fiecare poate fi multumit, isi poate gasi linistea savurand placerile pe care si le doreste. Asa sa fie oare? 

  Daca ne uitam bine cultura de calitate e tot mai rara. Predomina gustul maselor, kitsch-ul, traim intr-o societate de consum in care cele mai multe tendinte consuma ca sa sporeasca consumul. Cultura de calitate este o sustragere de la spiritul vremii. Are trecere doar ceea ce stimuleaza simturile, instinctele, nu ceea ce il ridica pe om, ii deschide perspective, sensuri, il apropie de valori. Lucrurile valoroase pot exista (exista), dar ele sunt doar tolerate.

  Este si o sansa in acest ocean de oferte. In postura de consumatori putem largi oricat de mult limitele lacomiei noastre. In schimb insa, ca producatori, ne dam seama ca ceea ce ofera fiecare devine insignifiant. Cine sunt eu ca sa ma incred in produsele mintii si muncii mele? Daca ma apuc sa caut in jur, voi gasi intotdeauna altele la fel de bune, iar foarte multe mult mai bune decat ceea ce produce mintea si mainile mele. Ceea ce fac eu este dispensabil. Daca sunt cat de cat lucid nu e cazul sa-mi fac iluzii. Ramane sa-mi continui treaba in liniste si modestie, fara sa-mi supra-apreciez rezultatele. Privind cu atentie lumea, tot ce pune ea la dispozitie in raport cu ce pot aduce eu, nu mai pot avea orgolii. De aceea, in ciuda faptului ca sunt cultivate peste tot orgoliile, avem circumstante serioase sa ne smerim. 

    Cu ce sa ma laud daca ceea ce fac eu e doar o picatura intr-un ocean? Realizez ca sunt in mult mai mare masura un consumator de resurse decat un producator al lor. Astfel ca pot sa stau linistit si recunoscator si sa-mi vad de treaba pe care o am.

    Vedem ca abundenta de produse nu coincide cu o abundenta de sens. Ba chiar lucrurile par sa scape de sub control. Sau cel putin nu mai par sa fie sub controlul unei minti rationale si constiente. E o directie confuza, iar noi nu prea ne dam seama incotro ne indreptam. Nu doar ca nu stim incotro e nordul, dar nici nu mai intelegem la ce ne-ar trebui sa stim. Ne-am pierdut reperele, dar daca ar veni cineva sa ne puna pe directia cea buna, l-am respinge indarjiti. 

   Omul, odata ce alunga orice transcendenta, intr-un belsug ametitor, facand apel doar la rationalitatea proprie, nu-si regaseste adevarata umanitate, asa cum se asteptau si ne promiteau Iluministii. Pentru ca asa ceva, un om autonom, e o utopie, ajungem sa cadem in patimi irationale ca animalele si sa ne asemanam lor. Suntem lipsiti de consecventa, de coerenta, de umanitate, in ultima instanta.

   In masura in care vrem sa ne indreptam, nu avem decat de regasit calea milenara a ascezei crestine. Sa ne limitam consumul la ceea ce stim ca e nevoie, sa nu mai raspundem prompt la toate excitatiile pe care lumea ni le trimite neincetat, sa ne constientizam natura adevarata si trebuintele ei reale. E normal sa existe o achizitie de bunuri, dar e greu sa pastrezi masura reala printre atatea tentatii. Trebuie sa reinvatam cumpatarea, sa practicam abtinerea pana la momentul in care vom obtine, din nou, pacea si echilibrul sufletesc. Vom reinvata sa ne infranam, sa selectam din noianul de oferte doar ceea ce ne este de folos, ca sa putem trai in pace cu noi insine, cu lumea si cu Dumnezeu.

Paul Curca

Crestinii persecutati azi in Siria - SA NE RUGAM PENTRU EI si pentru noi!

Crestinii azi in Siria

Patriarhul Rusiei: Incalcari ale drepturilor crestinilor au devenit sistematice

Sursa:http://www.ziare.com/international/rusia/patriarhul-rusiei-incalcari-ale-drepturilor-crestinilor-au-devenit-sistematice-1237415

Incalcarile drepturilor crestinilor au devenit sistematice in toata lumea, ei fiind aproape in fiecare zi victime ale violentei si agresiunii extremistilor, a semnalat zilele trecute patriarhul Moscovei si al Intregii Rusii, Kirill, cu ocazia unei receptii la Ministerul rus de Externe.
"Incalcarile drepturilor crestinilor au devenit sistematice in toata lumea si acestea au luat diverse forme, de la utilizarea directa a fortei, precum in Siria si in alte tari, pana la interzicerea simbolurilor crestine si a prezentei crestine", a declarat patriarhul rus, citat de pravoslavie.ru.
In context, patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse a amintit de rapirea la 22 aprilie, in Siria, a arhiepiscopului sirian iacobit Yohanna Ibrahim si a arhiepiscopului grec ortodox de Aleppo, Paul-Boulos Yazigi, fratele patriarhului Ioan al Antiohiei, care, in pofida tuturor eforturilor, se afla in continuare in mainile rebelilor.
Totodata, patriarhul rus a semnalat ca anul trecut a crescut intr-un mod ingrijorator numarul actelor de violenta indreptate impotriva crestinilor din Nigeria, Somalia, Sudan, iar in alte tari, precum Egipt si Libia, minoritatea crestina este supusa presiunilor din ce in ce mai mari din partea radicalilor, multi dintre crestini fiind nevoiti sa-si abandoneze casele si sa se refugieze in tarile vecine.
Subliniind ca in prezent situatia cea mai grava este in Siria, patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse a cerut comunitatii internationale ''sa nu ramana indiferenta fata de cei care comit faradelegi'' in aceasta tara. ''Trebuie facute toate eforturile pentru incetarea imediata a varsarii de sange, pentru sustinerea unui dialog deschis, menit sa aduca pacea si stabilitatea, pentru prevenirea amenintarilor teroriste si discriminarilor pe motive religioase'', a insistat patriarhul rus Kirill.
In cei doi ani de conflict din Siria au fost distruse zeci de biserici ortodoxe. Episcopul Luca de Seydnaya din Patriarhia Antiohiei semnala in luna aprilie ca in Siria are loc o distrugere sistematica a Ortodoxiei, ca bisericile ortodoxe au suferit pagube incalculabile si sute de crestini ortodocsi au fost ucisi. 

 

Vatican: 100.000 de crestini mor in fiecare an din cauza credintei lor

 Sursa: http://www.ziare.com/social/biserica/vatican-100-000-de-crestini-mor-in-fiecare-an-din-cauza-credintei-lor-1238032

Aproximativ 100.000 de crestini sunt ucisi in fiecare an, in intreaga lume, din cauza credintei lor, a spus un arhiepiscop de la Vatican, ca raspuns la faptul ca Iranul a inchis recent cea mai mare Biserica Penticostala a tarii, iar pastorii acesteia au fost arestati.
Arhiepiscopul catolic Silvano Maria Tomasi a acuzat ca cele mai groaznice locuri din lume pentru crestini sunt Orientul Mijlociu, Africa si Asia, aici murind cei mai multi oameni, arata Daily Mail.
 
 100 de milioane de crestini sunt persecutati, in lume
Acesta a fost citat de postul radio din Vatican spunand ca bilantul mortilor din acest sector este "socant si incredibil". Tomasi a adaugat ca unii crestini sunt fortati sa-si paraseasca locuintele si sa-si vada bisericile distruse in anumite parti ale lumii.
Deseori, ei sunt, de asemenea, violati, rapiti si discriminati, facand referire in special la rapirea a doi episcopi ortodocsi in apropierea orasului Aleppo din Siria, incident care s-a petrecut in luna aprilie. Libertatea religioasa este ingradita de "sectarism, intoleranta, terorism si legislatie bazata pe excludere".
 

 Crestinii, persecutati in UK chiar de David Cameron, acuza un fost arhiepiscop
De asemenea, secretarul Consiliului Pontifical pentru Justitie si Pace de la Vatican, Mario Toso, a afirmat recent ca discriminarea fata de crestini "ar trebui combatuta in acelasi mod in care se face acest lucru cu antisemitismul si islamofobia".
Declaratiile au venit in contextul in care cea mai mare Biserica Penticostala din Iran a fost inchisa, la numai o saptamana dupa ce pastorii acesteia au fost arestati chiar in timpul unei slujbe.
 

 Patriarhul Rusiei: Incalcari ale drepturilor crestinilor au devenit sistematice
Potrivit agentiei de presa BosNewsLife, crestinii din Iran se tem ca le va fi extirpata credinta. In aceasta tara exista 100.000 de crestini la o populatie de 75 de milioane. In plus, mai multi pastori sunt tinuti in puscariile iraniene, inclusiv Behnam Irani, care este incarcerat in Ghezel Hesar, una dintre cele mai cumplite inchisori.  

Siria: Masacru cu zeci de morti langa Damasc

Sursa:http://www.ziare.com/international/siria/siria-masacru-cu-zeci-de-morti-langa-damasc-1231419

Fortele loiale presedintelui sirian Bashar al-Assad au ucis cel putin 80 de persoane in ultimele zile, in luptele grele ce s-au purtat in suburbia Jdeidet al Fadel a Damascului, a anuntat Observatorul Sirian al Drepturilor Omului duminica.
Zeci de trupuri, unele desfigurate, au fost descoperite in Jdeidet al Fadel, duminica, dupa ce trupele siriene au patruns in forta aici, scrie France24. In cinci zile de lupte, ce au culminat cu ciocnirile de duminica, aici au fost ucisi peste 80 de oameni.
"Trupele regimului au preluat controlul orasului Jdaidet al-Fadl si imprejurimilor sale", a precizat Observatorul.
Directorul organizatiei, Rami Abdel Rahman, a explicat ca se teme ca bilantul poate fi cu mult mai mare, insa este dificila stabilirea unui numar final de victime, dupa ce trupele regimului Assad au preluat orasul.
"Cerem Comitetului International al Crucii Rosii sa trimita o delegatie in Jdaidet al-Fadl pentru a investiga", a precizat Abdel Rahman.
Dintre cei 80 ucisi, trei sunt copii si sase femei. Majoritatea celorlalti sunt luptatori rebeli.
Observatorul a distribuit imagini video de la fata locului, unde se pot vedea cadavre de barbati intinse pe sol, unele cu fetele mutilate si acoperite cu sange.
In Jdaidet al-Fadl, la sud-vest de Damasc, traiesc mai multe comunitati, printre care sunniti, druzi si crestini. Multi dintre cei de aici sunt oameni care s-au refugiat din calea violentelor si au crezut ca pot gasi adapost.
Un activist pe nume Enas din Damasc a reusit sa transmita ca in localitate se taiase accesul la Internet, apa si electricitate si ca multe din cadavre au fost gasite in spitalele locale, oamenii fiind "batuti sever in cap, pana s-a spart. Altii aveau vanatai pe toata fata. Alte cadavre fusesera arse".
De anul trecut, armata siriana incearca sa disloce rebelii pozitionati in sud-vestul si estul Damascului, pentru a asigura securitatea Capitalei.
Cu o zi inainte de violentele de duminica, in Siria se raportasera 121 de morti. 

 Stirile pot continua pe aceeasi tema: 

• 100 de milioane de crestini sunt persecutati, in lume 
• Siria: Obuz lansat in cartierul crestin din Damasc 
• Crestinii omorati si Bisericile devastate in Siria – O conversație cu un preot ortodox de acolo  

Sursa: http://ortodoxintarafagarasului.wordpress.com/2013/05/31/crestinii-omorati-si-bisericile-devastate-in-siria-o-conversatie-cu-un-preot-ortodox-de-acolo/

•  Doi episcopi ortodocşi, RĂPIŢI în Siria! Un grup terorist armat i-a răpit în timpul unor acţiuni umanitare  

Sursa: http://ortodoxintarafagarasului.wordpress.com/2013/05/31/doi-episcopi-ortodocsi-rapiti-in-siria-un-grup-terorist-armat-i-a-rapit-in-timpul-unor-actiuni-umanitare/

•  SIRIA – VIDEO (extrem de dur): DECAPITAREA PREOTULUI CATOLIC FRANCOIS MURAD, de catre rebelii sirieni. Rapirea unui mitropolit ortodox. Crestini ucisi in masa. ASTA PRIGOANA, FRATILOR! Si noua ne e rusine de cei din jur, sa facem semnul crucii cand trecem pe langa o biserica … (ATENTIE, IMAGINI EXTREM DE DURE, interzis celor sub 18 ani) 

Sursa: http://saccsiv.wordpress.com/2013/06/29/siria-video-extrem-de-dur-decapitarea-preotului-catolic-francois-murad-de-catre-rebelii-sirieni-rapirea-unui-mitropolit-ortodox-crestini-ucisi-in-masa-asta-prigoana-fratilor-si-noua-ne-e-ru/

Martisorul - origine si semnificatie

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-superstitii/martisorul-origine-semnificatie-68808.html

In vechime, pe data de 1 martie, martisorul se daruia inainte de rasaritul soarelui, copiilor si tinerilor - fete si baieti deopotriva. Snurul de martisor, alcatuit din doua fire de lana rasucite, colorate in alb si rosu, sau in alb si negru, reprezinta unitatea contrariilor: vara-iarna, caldura-frig, fertilitate-sterilitate, lumina-intuneric. Snurul era fie legat la mana, fie purtat in piept. El se purta de la 1 martie pana cand se aratau semnele de biruinta ale primaverii: se aude cucul cantand, infloresc ciresii, vin berzele sau randunelele. Atunci, martisorul fie se lega de un trandafir sau de un pom inflorit, ca sa ne aduca noroc, fie era aruncat in directia de unde veneau pasarile calatoare, rostindu-se: "Ia-mi negretele si da-mi albetele".
         Unele legende populare spun ca martisorul ar fi fost tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte.
           Cu timpul, la acest snur s-a adaugat o moneda de argint. Moneda era asociata soarelui. Martisorul ajunge sa fie un simbol al focului si al luminii, deci si al soarelui.
           Poetul George Cosbuc, intr-un studiu dedicat martisorului afirma: "scopul purtarii lui este sa-ti apropii soarele, purtandu-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ti-l faci binevoitor sa-ti dea ce-i sta in putere, mai intai frumusete ca a lui, apoi veselie si sanatate, cinste, iubire si curatie de suflet... Taranii pun copiilor martisoare ca sa fie curati ca argintul si sa nu-i scuture frigurile, iar fetele zic ca-l poarta ca sa nu le arda soarele si cine nu le poarta are sa se ofileasca."
          Cu banul de la snur se cumparau vin rosu, paine si cas proaspat pentru ca purtatorii simbolului de primavara sa aiba fata alba precum casul si rumena precum vinul rosul.

Despre istoricul martisorului, Tudor Arghezi afirma in volumul "Cu bastonul prin Bucuresti": "...La inceput, atunci cand va fi fost acest inceput, martisorul nu era martisor si poate ca nici nu se chema, dar fetele si nevestele, care tineau la nevinovatia obrazului inca inainte de acest inceput, au bagat de seama ca vantul de primavara le pateaza pielea si nu era nici un leac. Carturaresele de pe vremuri, dupa care au venit carturarii, facand "farmece" si facand si de dragoste, au invatat fetele cu pistrui sa-si incinga grumazul cu un fir de matase rasucit. Firul a fost atat de bun incat toate cucoanele din mahala si centru ieseau in martie cu firul la gat.

         ...Vantul usurel de martie, care impestrita pleoapele, nasul si barbia, se numea martisor si, ca sa fie luat raul in pripa, snurul de matase era pus la zintii de mart. Daca mai spunem ca firul era si rosu, intelegem ca el ferea si de vant, dar si de deochi."

Mentionam ca la geto-daci anul nou incepea la 1 martie. Astfel, luna Martie era prima luna a anului. Calendarul popular la geto-daci avea doua anotimpuri: vara si iarna. Martisorul era un fel de talisman menit sa poarte noroc, oferit de anul nou impreuna cu urarile de bine, sanatate, dragoste si bucurie.
      Astazi, valoarea martisorului incepe sa fie data doar de creatia artistica. Se confectioneaza din orice si poate sa semnifice orice. Doamna Irina Nicolau afirma "Candva, credeau in puterea magica a martisorului. Acum nu mai cred. Candva, oamenii credeau ca o baba a urcat la munte cu 12 cojoace si a inghetat. Acum nu mai cred. Si nici nu vor mai crede vreodata. Tot ce pot e sa cunoasca povestea. Atat."
Sursa: CrestinOrtodox.ro

CU/FARA telefon mobil? La elevi/adolescenti . . .

Alo, alo, sunt eu… Chimio (CU/FARA telefon mobil?!?)

dr. Richard Constantinescu

Sursa: http://www.doxologia.ro/puncte-de-vedere/alo-alo-sunt-eu-chimio

                Este îngrijorător faptul că numeroşi părinţi le pun la ureche copiilor mici telefoanele sau le cumpără telefoane mobile.

               Recent, am decis să nu mai vorbesc la telefonul mobil decât după ce îmi voi achiziţiona un headseat. Am constatat, că după ce aveam conversaţii prelungi, acuzam o durere surdă la nivelul articulaţiei temporo-mandibulare. Nu am documentat ştiinţific posibila legătură dintre radiaţiile emise de telefonul mobil şi aceste dureri. Ce aveam să aflu, în momentul când prietenii m-au văzut utilizând căşti şi fir la telefon, era că mulţi dintre ei acuzaseră aceleaşi simptome…

              Este îngrijorător faptul că numeroşi părinţi le pun la ureche copiilor mici telefoanele sau le cumpără telefoane mobile. La prima conferinţă internaţională despre relaţia dintre telefonia mobilă şi sănătate, cercetătorul suedez Lennart Hardell a declarat că la persoanele care au început să folosească „celularul” înaintea vârstei de 20 de ani s-a constatat o creştere a frecvenţei tumorilor cerebrale. S-a discutat la acea manifestare ştiinţifică despre riscurile la care sunt supuşi copiii care locuiesc în apartamente în care există telefoane mobile şi sisteme wireless.        

              „Pe mulţi bolnavi de cancer boala aceasta i-a dus în rai”, spunea părintele Paisie Aghioritul. Părinţilor acestor copii, care nu desluşesc sau refuză să înţeleagă mesajele acestora, le amintim că „Toţi copiii tăi vor fi ucenici ai Domnului şi se vor bucura de mare fericire” (Isaia 54, 13).

Mai multe studii in domeniu arata ca telefoanele mobile si alte dispozitive asemenatoare fara fir pun in pericol sanatatea creierului nostru. Specialistii recomanda ca aceste aparate sa fie folosite cu precautie mai ales de catre copii si adolescenti.

Sursa: http://www.eva.ro/sanatate/sistemul-imunitar/telefonul-mobil-un-pericol-pentru-creierul-nostru-articol-27833.html

              Potrivit unui studiu efectuat la Universitatea Orebro din Suedia, exista o legatura intre utilizarea telefonului mobil si o proteina din lichidul cefalorahidian care protejeaza creierul de influentele externe. Folosirea intensa a dispozitivelor wireless tinde sa creasca nivelul acestei proteine, denumita transtiretina, in sange. "Copiii sunt mai sensibili decat adultii la radiatiile produse de telefoanele wireless", a declarat Fredrik Soderqvist, unul dintre cercetatori.

            Celularul - responsabil de durerile de cap la copii

            Studiul suedez s-a concentrat si pe simptomele asociate folosirii telefonului mobil de catre copii si adolescenti. S-a constatat ca acesta poate produce dureri de cap, tulburari astmatice si probleme de concentrare. Totusi, specialistii sunt de parere ca aceste tulburari pot avea si alte cauze, de aceea este necesara desfasurarea unor studii ample pe acest subiect. Pana cand noi date stiintifice vor arata cu certitudine efectele telefoanelor mobile asupra sanatatii, este nevoie sa luam cateva masuri de precautie, recomanda cercetatorii. De exemplu, doar 2% dintre copii si adolescenti folosesc castile cand vorbesc la mobil. Potrivit specialistilor suedezi, nu s-au studiat indeajuns efectele expunerii pe termen lung la undele electromagnetice. Deocamdata s-a luat in considerare doar efectul de incalzire produs de telefoane, asa-numitul "efect termic". Dar mai poate fi vorba si de alti factori, dincolo de acest efect, care vor fi stabiliti dupa mai multi ani de cercetari.

            Folosirea telefonului mobil creste riscul tumorilor la creier

            Alte studii desfasurate in ultimii ani arata ca persoanele care au folosit telefoanele mobile timp de peste 10 ani prezinta un risc crescut de a dezvolta diverse tumori la nivelul creierului. Una dintre cercetari arata ca foarte multe persoane risca sa dezvolte gliom, cel mai comun tip de cancer la creier, iar un studiu efectuat de specialisti americani si coreeni a demonstrat ca utilizarea mobilului creste riscul aparitiei tumorilor cerebrale cu 25%.
           Specialistii se tem ca radiatiile provenite de la telefoanele mobile pot avea efecte grave asupra sanatatii oamenilor. De cealalta parte, reprezentantii companiilor de telefonie mobila spun ca produsele lor sunt sigure si ca nu reprezinta un pericol. Totusi, multi medici sunt ingrijorati in special pentru sanatatea tinerilor care sunt cei mai vulnerabili si care prezinta cel mai mare risc de a dezvolta tumori la creier si alte tipuri de cancer la cap si la gat. "Telefoanele mobile au fost create pentru a fi folosite in transmiterea de mesaje scurte", a declarat prof. Shakeel Saeed de la University College din Londra. "Tinerii insa nu tin cont de acest lucru si isi petrec mult timp cu telefonul la ureche", a continuat specialistul.

           Radiatiile emise de telefoane sunt absorbite cu mai multa usurinta de organismul tinerilor si provoaca deteriorarea celulelor. De aceea aceasta categorie de persoane este mai expusa riscului de imbolnavire.
           Potrivit FDA (Food and Drug Administration), "nu exista dovezi clare ca folosirea telefoanelor mobile cauzeaza probleme de sanatate. De asemenea, nu s-a demonstrat ca telefoanele sunt absolut sigure pentru sanatatea utilizatorilor".

           Specialistii recomanda: stai mai putin cu telefonul la ureche

           Cu ceva timp in urma, dr. Ronald Herberman, directorul Institutului de Cancer din cadrul Universitatii din Pittsburgh, a tinut prima pagina a ziarelor cand si-a sfatuit personalul sa limiteze convorbirile telefonice pentru ca altfel risca sa dezvolte cancer. Copiii ar trebui sa foloseasca telefoanele doar in situatii de urgenta deoarece creierul lor este in crestere, a mai declarat specialistul la momentul respectiv. Aceasta a fost prima avertizare care a venit din partea reprezentantului unei institutii academice de prestigiu.
           Cu toate ca telefonul mobil este nociv pentru sanatate, asta nu inseamna ca trebuie sa devenii paranoic/a si sa renunti definitiv la el, mai spun specialistii. Este bine sa stabilesti niste limite si sa respecti cateva recomandari simple:

• tine telefonul departe de cap. Atunci cand vorbesti, foloseste de fiecare data difuzorul sau castile;
• limiteaza-te la convorbiri scurte. Nu mai sta ore intregi cu mobilul la ureche si foloseste telefonul fix de cate ori poti;
• stabileste limite si in ceea ce priveste utilizarea telefonului de catre copilul tau. Nu-i cumpara acestuia mobil inca de cand a inceput sa vorbeasca si explica-i pe intelesul lui ca telefonul mobil nu este un accesoriu indispensabil la varstele fragede.

Află ce efecte nefaste poate avea telefonul mobil asupra ta

Sursa:http://sfatulparintilor.ro/familie-parinti/sanatate-fizica-si-mentala/afla-ce-efecte-nefaste-poate-avea-telefonul-mobil-asupra-ta/#ixzz2Ij303J6D

            Oamenii de ştiinţă continuă cercetările pe marginea efectelor pe care telefonul mobil le poate avea asupra utilizatorilor. Cercetări efectuate în aproximativ 15 ţări au arătat că folosirea excesivă a telefonului mobil poate creşte riscul de cancer. Riscul există chiar şi dacă mobilul este folosit doar 15 minute în fiecare zi.

            Potrivit lui Elizabeth Cadis, coordonatoarea unui studiu realizat anul trecut, cei care au vorbit la telefon peste 15 minute zilnic, timp de 15 ani, au un risc de 72 de ori mai ridicat de a face cancer, comparativ cu cei care nu utilizează telefonul mobil.  „Cea mai mare problemă este că vom vedea adevăratele consecinţele abia peste câţiva ani, după zeci de ani de utilizare a telefoanelor mobile!”, a declarat, la rândul său, dr. Keith Black, şeful secţiei Neurologie de la Centrul Medical Cedars-Sinai din Los Angeles.

 „Telefonul mobil coace creierul precum cuptorul cu microunde”

           Specialiştii de la Agenţia Internaţională de Cercetări în domeniul Cancerului au făcut în 2011 câteva măsurători pentru a determina volumul de radiaţii de telefonul mobil. Radiaţiile solare, de exemplu au volumul 55; razele X sau razele gama emit ratiaţii ionizante, cu volum 75-78. În volumul 80 se înscriu radiaţiile non-ionizante emise de câmpuri electromagnetice de frecvenţă redusă. În acestă categorie se înscriu telefoanele mobile, ca şi cuptoarele cu microunde. „În termeni simplişti, ce fac microundele mâncărurilor din cuptor, asta face şi telefonul mobil creierului. Îl coace. Cum telefonul mobil este ţinut la ureche, pot fi afectate funcţiile cognitive şi de memorie ale creierului, lobii temporali ai creierului fiind în apropierea zonei urechii”, explică dr. Black. Cu alte cuvinte, pe lângă riscul de a dezvolta tumori canceroase, mai există şi riscul afectării capacităţilor cognitive şi de memorie.

         Pericolul este cu atât mai mare la copii, întrucât craniul lor este mai subţire, deci radiaţiile pot pătrunde mai uşor. În plus celulele se divid mai repede, iar impactul radiaţiilor poate fi mult mai mare”, a adăugat dr. Black.

 Telefonul mobil, la fel de riscant ca fumatul şi asbestul

         La rândul lor, Agenţia Europeană de Mediu, avertizează, în urma efectuării mai multor studii, că telefonul mobil poate fi introdus în categoria de risc asupra sănătăţii populaţiei, aşa cum sunt fumatul, asbestul şi benzina cu plumb. Mai mult, în cadrul instituţiei s-a trimis un memo către toţi angajaţii pentru a reduce utilizarea telefonului mobil. “Dezvoltarea cancerului, în special cel la nivel cerebral – ia ceva vreme. Este o idee bună să avertizezi oamenii asupra pericolului expunerii pe termen lung la radiaţiile emise de telefonul mobil”, a declarat dr. Henry Lai, profesor-cercetător în bioinginerie la Universitatea din Washington.

        Potrivit datelor unui studiu realizat în 2010, persoanele analizate, utilizatoare de telefon mobil în ultimii 10 ani şi chiar mai mult, şi-au dublat riscul de a dezvolta ceea ce poartă denumirea de gliom – varietate de tumoare a sistemului nervos central (encefal sau măduva spinării), dezvoltată pe seama celulelor gliale (celule care asigură protecţia şi nutriţia celulelor nervoase). Gliomul se grupează în diferite tipuri de tumori cerebrale, benigne (astrocitom, oligodendrogliom) sau maligne (gliobastom).

        Un alt studiu realizat de Institutul American pentru Sănătate relevă faptul că după o utilizare de 50 de minute a telefonului mobil se remarcă o creştere a activităţii creierului, dar nu s-a descoperit legătura directă dintre radiaţiile telefonului mobil şi stimularea activităţii cerebrale.

        Reprezentanţii companiilor de telefonie nu sunt convinşi de aceste studii şi susţin că registrele din spitale în ceea ce priveşte cancerul nu arată nici o legătură clară apărută de-a lungul timpului între această boală incurabilă şi utilizarea telefonului mobil.

         Cu toate acestea, unii producători de telefoane mobile avertizează în cartea tehnică a aparatului despre utilizarea frecventă a telefonului mobil. Unii producători recomandă ţinerea aparatului la cel puţin 15 mm de corp, în timp ce alţii la 25 mm. De asemenea ei mai recomandă utilizarea sistemelor handsfree, precum şi apelarea la SMS în locul convorbirilor.

          Totodată este de evitat utilizarea telefoanelor mobile în zone fără acoperire sau cu semnal slab, lifturi etc. deoarece lipsa semnalului atrage după sine producerea mai multor radiaţii în încercarea telefonului de a capta semnalul. (Sursa CNN.com)

 "Cine are urechi de auzit să audă." (Matei XIII, 9)

"...văzând, nu văd şi, auzind, nu aud, nici nu înţeleg."(Matei XIII, 13)

""Cu urechile veţi auzi, dar nu veţi înţelege, şi cu ochii vă veţi uita, dar nu veţi vedea". "(Matei XIII, 14)

Comunicarea de la creier la creier

Sursa:  http://ro.stiri.yahoo.com/comunicarea-la-creier-la-creier-primii-pa%C8%99i-au-170000677.html

                  Prestigiosul fizician american Michio Kaku, absolvent al Universităţilor Harvard şi Berkeley, crede că în viitor comunicarea între persoane va fi făcută doar cu ajutorul creierelor, fără să fie mijlocită de internet. "Nu este niciun dubiu că internetul crează ceea ce se numeşte o planetă inteligentă, iar suprafaţa planetei devine o reţea în care creaturile inteligente comunică între ele. Acesta este doar primul pas. Unii oameni cred că următorul pas, care va făcut în deceniile următoare, nu va fi internetul, ci Brain Net (Reţeaua Creierelor), deoarece putem conecta calculatoare la mintea umană. 
De fapt, la Berkeley am văzut o demonstraţie a acestui lucru. Putem crea fişiere video ale gândurilor noastre. Aceste filme nu sunt foarte precise, însă am văzut cum se poate citi ce gândesc oamenii cu ajutorul lor", a spus Michio Kaku, omul de ştiinţă care a publicat câteva cărţi de succes pe diferite teme futuriste.

                 "Cu ajutorul electrozilor sau al unor senzori dintr-o cască ce va fi conectată la creier vom reuşi să comunicăm de la creier la creier. Prin această tehnologie vom reuşi să transmitem emoţii, sentimente sau orice fel de informaţii", a mai spus fizicianul, care nu crede în posibilitatea unei inteligenţe artificiale care să fie independentă de om.

                 "Internetul este doar o metodă în care minţile pot comunica cu alte minţi. Nu există o conştiinţă comună, deşi se speculează mult pe această temă în ultima vreme. Chiar şi în laborator, cu ajutorul celor mai avansate instrumente, un calculator nu poate deveni conştient de sine", a explicat Kaku.

Pregatiri de Craciun

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/craciun/craciun-ortodox/pregatiri-craciun-138577.html

Nu putem incepe decat cu smerenia, celalalte debuturi sunt false. Nu savarsim nimic doar de ochii lumii, ci doar pentru Dumnezeu. Daca am posti exclusiv pentru lume, nu am mai avea nici o plata in cer. Biserica nu pregateste pentru vesnicie niste prefacuti, nici nu preda actoria sau simularea. Singura rugaciunea ne aseaza in raport real cu Dumnezeu. Un fariseu se amageste zilnic ca a facut doar bine in viata lui. De fapt, un fariseu ajunge sa faca totul mecanic. Nu ne miram ca fariseii nu sunt agreati in Biblie. Inima unui fariseu nu mai este vie, pentru ca nu mai plange. Nu ne cere nimeni sa ne contabilizam meritele. Nu ne rugam prin comparatie, dar cautam la propriile pacate. Rugaciunea unui fariseu este total neinspirata, ba chiar nerusinata si plina de dispret. Numai smerenia ne scoate din cursele celui rau si doar datorita smereniei, cel rau nu are nici o putere asupra noastra. Cea mai buna cale este cea aratata de Hristos: smerenia. Cautati iubirea si traiti-o cu smerenie! Am gasit locul unde bolnavii se intalnesc cu Doctorul lor: Biserica. Am auzit de alcoolicii rusi, care intorc icoanele cu fata spre perete: E tare greu sa stai cu fata spre Dumnezeu. Pentru pierderea sufletului, ajunge mandria, fara alt pacat. Nu exista decat o singura nenorocire: aceea de a nu fi impreuna cu Dumnezeu.

          Tata Ceresc, am gresit! Vrem sa revenim din Babilon, sa ne intoarcem Acasa. In aceasta lume nu ne simtim perfect acasa: tanjim dupa alta realitate. Suntem in exil si ne pregatim pentru intoarcerea din robie. Patria adevarata este Imparatia Cerurilor. In numele lui Iisus Hristos, impacati-va cu Dumnezeu! (le cere Sfantul Pavel corintenilor). Nepasarea inseamna salbaticie. Tatal insa alearga in intampinarea celui ce vrea sa revina (sa isi revina). Pacatosul se rascoala: Da-mi pamantul, Iti las restul! Vedem prapastia in care am cazut. La primul semn de pocainta, Dumnezeu deja ne vede. Pocainta aduce mangaiere dumnezeiasca, este invoiala cu Dumnezeu pentru viata vesnica. Nu putem trata probleme de constiinta cu medicamente, ci cu pocainta. Nu este suficient sa facem analize, fara sa ne indreptam. Pocainta ne deschide ochii asupra pacatelor noastre: nu ne mai vaicarim, ci taiem patimile. Dupa ce spunem pacatele in amanunt la spovedanie, sa nu ne mai apucam de ele. Inima trebuie trezita prin rugaciune, altfel se va usca de tot.

            Cred in iubirea lui Dumnezeu. Cred ca Mesia nu ma refuza, nu ma trimite la alt ghiseu. Aparent, ma ignora. In realitate, se topeste de dor si iubire. Pe pamant neo-pagan, cer ajutor divin. Cred in puterea sigurantei credintei. Cred in perseverenta si buna cuviinta. Da, Doamne, altora, mai napastuiti, nu mie, ghiftuitului! Raspunsurile mele nu Te incanta, pentru ca urme de formalism, ipocrizie si fariseism inca. Cred in puterea Ta taumaturgica. Vreau sa iau premiul I cu coronita de la Invatatorul Hristos. Dar, pentru asta, se cere consecventa, nu un bine sporadic, aleatoriu, izolat. Stiu ca Tu dezaprobi obraznicia si frica. Cred ca personajul principal ramai Tu, nu Iuda! Cred ca, in confruntarea dintre izvor si stanca, izvorul invinge intotdeauna, nu prin putere, ci doar prin perseverenta. Cred ca perseverenta este o arma care nu da gres niciodata in materie de iubire.

             Cred ca nu ma vei hrani cu resturi. Doamne al belsugului iubirii, imbraca-mi sufletul, incalzeste-mi inima, viziteaza-ma in temnita launtrica. Vreau sa gazduiesti in inima mea. Intotdeauna mi-ai depasit asteptarile. Tu esti scaparea si puterea mea. Patimile nu mi-au produs decat confuzie si desensibilizare. De aceea, vreau sa ma eliberezi de ele. Vreau sa elimini piedica dintre noi, pentru perpetuarea starii de veghe.

         Astept Craciunul, nerabdator precum un copil. Exista o atmosfera de sarbatoare in comunitate. Imi vine sa cred, nu ma surprinde si ma rog sa sporeasca ravna tuturor. Astept Craciunul, impunandu-mi sa nu ma bazez pe statistici seci, sa nu colectez fonduri, ci suflete pentru vesnicie. Astept Craciunul, mai ales astept sa cantam cu totii "Din cer senin"... Astept lacrima de bucurie de pe fata fiecarui mag. Imi impun sa nu fixez nici un target lumesc, pentru ca Duhul Craciunului sa lucreze in voie. Astept spovedanii sincere, reintoarceri ale risipitorilor, astept convertirea bogatilor in filantropi. Raman insa ipocrit si fariseu... De aceea, astept doar pe Dumnezeu.

         Astept steaua, pentru a ma calauzi si a imi reaminti sa nu mai bombanesc si sa nu banalizez cele sfinte. Astept dezlegarea duhovnicului, in lupta nedisimulata de despatimire (impotmolita la un etern restart). Astept cel mai grandios eveniment: intalnirea cu Dumnezeu! Astept sa scap de stadiul patologic, de oboseala si de greutate, prin misterul Craciunului. Din otravitor, sa devin, in sfarsit, ravnitor. Astept sa descopar sinceritatea, pentru a scapa de povara aparentelor. In fata Modelului, nu voi ezita. Astept lipsa de viclenie, de uneltire... Astept curajul de a fi cu Dumnezeu.

       Astept pe Pruncul Iisus, impreuna cu Feciora Maria, in casa mea. Imi recunosc vinovatia, superficilitatea, egoismul... Dumnezeu accepta sa vina in casa mea, nu ii este scarba de mine, nicidecum (nu ca nu as merita). Sunt mic de statura (ca Zaheu), mic de statura duhovniceasca. Nu vreau sa fiu nici renegat, nici corupt. Dumnezeu ma va ajuta. Astept sa ma vad asa cum sunt in cea mai clara oglinda, Dumnezeu. Astept sa nu fiu prea impovarat de timpul acestei lumi. Astept ca a noastra civilizatie sa fie marcata de prezenta lui Dumnezeu in oameni. Astept sa nu fiu sufocat de fricile lumii, pentru ca, in comparatie cu Crucea lui Hristos, crucea mea este doar o cruciulita.

         Nasterea Fiului lui Dumnezeu ca om in Betleemul Iudeii aduce mai multa sensibilitate, interiorizare in meditatie, precum si dorinta de a fi mai buni cu cei din jur. Partenerii-sfintii ne ajuta enorm de fiecare data, in fiecare necaz. Acum Dumnezeu semneaza gratierea noastra. Vrea sa ne faca partenerii Lui. Un singur lucru ni se cere: "Niciodata sa nu uitam pe cei mai tristi ca noi" (cum canta Cenaclul Flacara). Umil se naste Dumnezeu in iesle, pe cei umili ii colindam, fraternizam cu ingerii, cu magii si cu pastorii. Nu furam aurul magilor, ci urmam steaua credintei lor. Crezul lor devine stindardul nostru de lupta. Il recunoastem pe Dumnezeu in fiecare om, in fiecare orfan, vaduva sau bolnav. Si a trecut cam prea mult de la ultima vizita intr-un penitenciar, pentru incurajarea talharilor, care inca mai au sanse la mantuire. Din copilarie, lacrimez de fiecare data la auzul colindului Raiului:

"Copilule cu ochi senini,
Tu vii din nou printre straini,
In pestera, pe paie reci
Iarasi capul ti-l apleci.
...Mereu la oamneni te cobori
Sa suferi iara si sa mori
Sa te jertfesti de mila lor,
Copil cu suflet plin de dor."

           Fiul lui Dumnezeu se naste cu un scop precis: viata lui Dumnezeu sa devina viata noastra. Pastorala de Craciun, trimisa de Dumnezeu, este o telegrama optimista:
"-Aveti nevoie de o crestere spirituala, pentru unirea cu Mine. V-am creat pentru a deveni parteneri posibili ai Mei, in masura in care ii hraniti pe cei flamanzi. Vreau sa extind iubirea dintre Persoanele Sfintei Treimi si la voi, oamenii. M-am coborat la voi, pana la starea de Miel bland, ca sa ma jertfesc pentru voi. Deveniti unii altora - din lupi - miei capabili sa va jertfiti si voi unii pentru altii. Intunericul a fost imprastiat de catre Lumina Mea, pentru ca intunericul nu este si nu va fi o stare permanenta, intunericul nu este tinta voastra, ci tinta voastra este dobandirea Luminii Mele. Tot cel ce va chema numele Meu se va mantui. Chemati-ma in dimineata necazului si Eu va voi ajuta. Pe Fiul Meu L-am trimis in lume pentru ca voi sa fiti izbaviti din blestem. Pe cine iubesc Eu, nu il voi lasa sa piara. Nu mai bagatelizati mesajul Meu, ci va pocaiti, intelegeti cat de condamnabile sunt pacatele voastre. Prin Pocainta se efectueaza mantuirea fiecarei noi generatii. Eu doresc ca toti sa va mantuiti, dar, fara lacrimile Pocaintei, nu veti reusi. Alergati in asa fel incat sa vi se deschida poarta Imparatiei Mele si sa o aveti inlauntrul vostru. In Sfanta Liturghie, Eu am prelungit pentru voi atmosfera Noului Testament, traita in preajma Fiului Meu si a apostolilor. Nu lipsiti, asadar, de la Cina Mea! Detasati-va de egoism, ca Eu sa va umplu de viata Mea infinita. Simtiti iubirea Mea in voi, dar nu ca pe ceva trecator, ci ceva care nu se mai sfarseste."

        Citind aceasta epistola adresata noua de Craciun, nu putem ramane la fel de imprudenti. Si Adam a pierdut Raiul dintr-o neintelepciune, dintr-o imprudenta, dintr-o lene a vointei (prea le avea pe toate de-a gata, fara efort). Nasterea Fiului lui Dumnezeu ca om aduce un plus de iubire, un plus de cunoastere, produce un plus de viata. Si imi amintesc mereu de sarmani: plusul meu e minusul altuia. Doamne, reaprinde caldura inimilor noastre. Avem nevoie de o revizie serioasa a constiintei, iar duhovnicul ne asteapta rabdator la spovedanie. Ne debarasam de imgamfarea din saturare, scapam de lacomie, de egoism, de avaritie, de singuratate. Mesia nascut pentru noi este viu si noi vom fi vii. In timp ce ne rugam, Dumnezeu ne raspunde fiecarei batai a inimii. Luam pilda de la intelepciunea albinelor, care, atunci cand vad ca roiul de viespi le da tarcoale, raman in stup si scapa de paguba pe care ar putea sa le-o faca acestea. Nu scrie nicaieri ca vom trai 99 de ani, sa ne pregatim de moarte in fiecare zi! Semnal pentru a vorbi cu Dumnezeu avem permanent, doar bateria trebuie reincarcata prin rugaciune. Ca sa ne intalnim cu Pruncul divin, important este sa fim pe Drum (pe Cale), spre Betleem (Casa Painii), nu spre Babilon. Prin satele noastre, am pastrat cetatile credintei. Fugiti de pacat, pentru ca acesta doar blocheaza, intuneca si imbolnaveste! Dumnezeu ne lasa indicii de urmat: frati ai Lui, sarmani si bolnavi, ghizii nostri spre vesnicie. Nu mai agonisim aur ce devine putregai, ci inima o aurim prin neagonisire si caritate. Hristos Se naste! Este in mijlocul nostru...

Marius MATEI