nasterea-domnului~2969081
***
***
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
***

***

xristos-gennisi-660

“Dumnezeul Cel ce S-a arătat”

Arhim. Andrei Coroian
În Psalmul 117 (v. 26, 27) există două stihuri care se cântă la slujba Utreniei, înaintea cântării troparelor zilei sau ale praznicelor.
Versetele amintite au următorul cuprins:
„Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului”.
Fără nici o îndoială, înţelesul lor tainic este o profeţie, în care Duhul Sfânt, prin gura psalmistului David, anunţă venirea pe pământ a Fiului lui.
Întruparea şi venirea Cuvântului veşnic în lumea creată ca Mântuitor şi Răscumpărător este cea mai mare taină şi minune din câte au fost pe pământ. „Taina cea din veac ascunsă”- necunoscută nici de îngeri, nici de oameni, a venirii lui Iisus Hristos pe pământ, Care avea să dezlege toate nedumeririle oamenilor în privinţa cunoaşterii lui Dumnezeu, a omului şi a întregii creaţii, care la rându-i suspină după reabilitare, răscumpărare şi mântuire.
seven sealsÎn cartea Apocalipsei (Apocalipsa 5, 1) sfântul Ioan Teologul vede în mâna Tatălui celui veşnic, cartea vieţii, pecetluită cu şapte peceţi. Nimeni în cer sau pe pământ nu s-a găsit să o deschidă, decât leul din seminţia lui Iuda, Mielul lui Dumnezeu – Iisus Hristos. El, vrednic fiind, o ia din dreapta Celui preaînalt, îi rupe peceţile şi o deschide. Potrivit sfinţilor Părinţi, cele şapte peceţi simbolizează cunoaşterea lui Dumnezeu şi lucrarea Lui necesară mântuirii omului.
Pecetea întâi ascunde Fiinţa nezidită şi firea fără de început a lui Dumnezeu, existenţa desăvârşită, existenţa în sine şi izvorul existenţelor.
A doua pecetluieşte şi ascunde  cele trei Ipostasuri ale unei singure firi şi fiinţe, unimea Treimei, pe Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, un singur Dumnezeu.
A treia pecete ascunde veşnica naştere a Fiului şi veşnica purcedere a Duhului Sfânt din Tatăl.
A patra pecete ascunde scoaterea din nimic la existenţă a tuturor făpturilor şi lucrurilor materiale şi imateriale.
A cincea pecetluieşte întruparea în timp a Cuvântului lui Dumnezeu.
A şasea pecete ascunde patimile, moartea, învierea şi înălţarea la cer a Cuvântului întrupat.
A şaptea pecete ascunde viaţa viitoare, fericirea raiului şi răsplata faptelor bune, chinurile iadului şi pedeapsa faptelor rele.[1]
În faţa acestor taine, ascunse înainte de venirea Mântuitorului, nu poţi să nu te cutremuri şi să nu te înfiori cu bucurie şi mulţumire, strigând:
„Minunat este Dumnezeu! sau Cine este Dumnezeu mare, ca Dumnezeul nostru?” (Psalmi 76, 13)
Tâlcuirea acestor taine, căutând să aflăm Cine este Dumnezeul nostru, Cine este „Cel ce s-a arătat”, va spori în noi iubirea faţă de El. Însuşi ne vorbeşte prin sfântul Său cuvânt din Sfânta Scriptură, în Tradiţia Bisericii, în scrierile sfinţilor şi ale teologilor Săi. Dacă L-am întreba: cine eşti, Doamne? (Faptele Apostolilor 9, 5), ne va răspunde:
„Eu sunt Fiul Tatălui, Care din iubirea şi mila Sfintei Treimi faţă de om, am venit ca Mântuitor şi Răscumpărător.”[2]
Eu sunt cel al cărui nume – Iisus Hristos „este mai presus de orice nume” (Filipeni 2, 9). Eu sunt „cel ce zdrobeşte capul şarpelui” (Facere 3, 15) Eu sunt cel „întru care se binecuvântează toate neamurile pământului” (Facere 12, 3) Eu sunt „împăciuitorul” de Care ascultă toate popoarele (Facere 49, 10).
Eu sunt Domnul şi Dumnezeul vostru, care şed de-a dreapta Tatălui (Psalm 1o9, şi Crez). Eu sunt Lumina lumii (Ioan 8, 12) care nu apune niciodată şi de care întunericul fuge ascunzându-se. Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa (Ioan 14, 6). Eu sunt Uşa (Ioan 10, 9) prin Care se intră la Dumnezeu şi Tatăl, prin Mine intrând vă veţi mântui. Eu sunt Proorocul de Care trebuie să ascultaţi (Deuteronom 18, 18).
Eu sunt Domnul vostru, Fiul lui Dumnezeu, Marele Preot după rânduiala lui Melchisedec (Psalmi 2; 49; 109); Eu sunt Emanuel, născut din Fecioara, „Dumnezeu este cu noi”, Domnul păcii, Care a pătimit pentru mântuirea oamenilor (Isaia 7, 14; 9, 5; 1, 1-6; 53); Eu sunt Odrasla lui David (Ieremia 23, 5); Eu sunt Păstorul poporului (Iezechiel 34, 23); Eu sunt Cel vestit, Eu sunt Sfântul Sfinţilor, Cel Uns (Deuteronom 9, 25-26); Eu sunt Stăpânitorul (Miheia 5, 1) Eu sunt Împăratul Mântuitor (Zaharia 9, 9) Eu sunt „Mielul lui Dumnezeu” care ridică păcatele lumii (Ioan 1, 29).
hristos-ingerEu sunt Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu şi Fiul Omului.
Eu sunt Mesia Cel aşteptat, Care am venit în numele Tatălui şi întru puterea Duhului Sfânt.
Eu  sunt „Doctorul sufletelor şi al trupurilor” Care vindec pe cei zdrobiţi cu inima, dau vederea orbilor, curăţ leproşii, înviez morţii, alung demonii, şi orice boală şi neputinţă (Matei 9, 35). Eu sunt Cel Care, pentru voi, oamenii şi pentru a voastră mântuire, M-am întrupat, am suferit, foame şi sete, osteneală, bătăi, scuipări, batjocură, cruce şi moarte. M-am pogorât în iad ca să sfărâm puterea lui, dezlegând sufletele de acolo. Am înviat din morţi, M-am înălţat la cer şi am să vin iarăşi cu slavă să judec lumea.
Eu sunt Învierea şi Viaţa; cine crede în Mine, de va şi muri viu va fi (Ioan 11, 25). Eu sunt pâinea vieţii. Cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată. (Ioan 6, 35) Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Fără mine nu puteţi face nimic (Ioan 15, 1-5).
Eu sunt Păstorul Cel bun, Care şi-a puns viaţa pentru oile Sale (Ioan 10, 11). Eu sunt „învăţător venit de la Dumnezeu” (Ioan 3, 2) Care dau prin sângele Meu legea cea nouă a iubirii (Ioan 13, 34) singura prin care puteţi să fiţi ucenicii Mei şi fiii Părintelui ceresc. Eu sunt Cel Care am trimis pe Duhul Sfânt Mângâietorul, Care am întemeiat Biserica Mea şi pe care porţile iadului şi puterile răului nu o vor birui, pentru că Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor (Faptele Apostolilor 1,1-5; Matei 28, 20).
Eu sunt Cel Care am rânduit în Biserică „întâi apostoli, al doilea profeţi, al treilea învăţători…” (I Cor 12, 28) spre folosul şi mântuirea celor ce cred. Eu dau prin Duhul Sfânt, unuia cunoştinţă, altuia înţelepciune şi pricepere, altuia tărie şi sfat, altuia dragoste, bucurie, pace, credincioşie, curăţie, îndelungă-răbdare, blândeţe şi smerenie (cf. Galateni 5, 22-23).
Eu sunt Cel Care v-am pregătit Împărăţie, ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea, căci în casa Tatălui Meu multe lăcaşuri sunt (Ioan 14, 2). Eu sunt Cel Care am biruit lumea (Ioan 16, 33) păcatul şi pe diavolul, făcându-vă părtaşi acestei biruinţe. Eu sunt Cel Care chem pe toţi: păcătoşi şi drepţi, pe cei care au slujit din ceasul întâi sau din ceasul al unsprezecelea, pe toţi Eu îi primesc, pe unii din iubire iar pe alţii din milă.
Acestea şi multe altele ne spune Domnul despre Sine în sfântă Biserica Sa.
“Acesta este Dumnezeul nostru, şi nu se va socoti, altul ca Dânsul, Dumnezeul cel ce s-a arătat”.
5. Iisus EmanuelIar noi, creştinii care cunoaştem pe Domnul şi care Îl întâmpinăm cu bucurie şi-L binecuvântăm pe Pruncul Ce S-a născut în Betleem, pe Cel care la opt zile a primit tăierea împrejur şi scumpul nume Iisus. Pe Cel ce la patruzeci de zile, în Templu, S-a dat în braţele lui Simeon ca un Prunc, slobozindu-l pe el ca un Dumnezeu.
Pe Copilul care la doisprezece ani, îi uimea pe înţelepţii şi bătrânii Templului, cu întrebările şi răspunsurile Sale, dându-le a pricepe că El este Înţelepciunea Tatălui (Luca 2, 46- 47). Pe Cel care la treizeci de ani s-a botezat în Iordan de la Ioan, arătat ca un Miel al lui Dumnezeu, mărturisit ca Fiu, de glasul Tatălui ceresc, Duhul Sfânt pogorându-se în chip de porumbel, arătându-Se astfel lămurit Sfânta Treime (Luca 3, 22; Ioan 1, 32) Pe Cel Care a făcut numai bine cu fapta şi cu cuvântul, Care n-a putut fi vădit de păcat, Care a suferit toate în locul nostru până la moartea pe cruce, arătându-ne iubirea Sa. Pe Cel ce înseta de a suferi din iubirea pentru noi, pe dulcele Mântuitor, Iisus Hristos, Dumnezeul – Om, noi Îl binecuvântăm în toată vremea (Psalm 33, 1) şi în tot locul stăpânirii Lui (Psalmi 102, 22) ne rugăm Lui neîncetat (1 Tes 5, 17), credem în El şi ne închinăm Lui ca orbul din naştere, mărturisindu-L cu Petru şi Natanail şi cu toţi Sfinţii Apostoli că este Fiul lui Dumnezeu.
Ne unim cu El prin Sfintele Taine şi credem Lui ca unui Împărat şi Dumnezeu. Ne închinăm Lui şi Tatălui şi Duhului Sfânt, Treimea Cea de o fiinţă şi nedespărţită. Credem că suntem născuţi de sus prin Botez, făcându-ne părtaşi morţii şi învierii Lui, că El s-a sălăşluit întru noi, creşte şi lucrează în noi. Încetul cu încetul ne preschimbă. Gândurile noastre le face gândurile Lui, simţirile noastre le face simţirile Lui, mintea noastră o luminează, inima o curăţeşte, voinţa o întăreşte. Ne uneşte cu El şi ne îndumnezeieşte pătrunzând toate mădularele noastre, în carnea, sângele, oasele, şi în toate celulele şi moleculele noastre, ca la vremea cea de apoi să ne învieze cu trup de lumină şi de slavă.
pantocratorCât timp trăim încă pe pământ El este nădejdea noastră, bucuria noastră, dulceaţa noastră, frumuseţea noastră, fericirea noastră, veselia inimii noastre, tăria trupului nostru, lumina minţii noastre şi a sufletului nostru, Dumnezeul nostru Cel preaveşnic, Mântuitorul nostru Cel peaiubit şi preamilostiv, El este viaţa şi învierea noastră, tămăduirea sufletului nostru, Cel care ne face să-L vedem în toate făpturile Lui şi să-L gustăm în poruncile şi sfaturile Lui, să-L pipăim cu mintea ca Toma şi să ne închinăm Lui ca unui Dumnezeu, mărturisindu-L Dumnezeu şi Om. Dumnezeu pentru că învia morţii, curăţa leproşii, alunga demonii, tămăduia orice boală, liniştea furtuna, iar Om pentru că s-a hrănit cu lapte, a mâncat a băut a însetat, a ostenit, a suferit şi a murit.
Pe Dumnezeul nostru „Cel ce s-a arătat” Îl recunoaştem cu bucurie că este:
„mirarea îngerilor, slava patriarhilor, dulceaţa preoţilor, plinirea proorocilor, lauda apostolilor şi a mucenicilor, bucuria călugărilor, dulceaţa şi înfrânarea pustnicilor, mintea întreagă a celor ce trăiesc în feciorie”
(cum spune în Acatistul Mântuitorului). Cine ne va despărţi de iubirea lui Hristos? strigă apostolul (Romani 8, 35) de iubirea unui astfel de Dumnezeu. Noi spunem cu Sfântul Ioan Botezătorul: „El trebuie să crească, iar eu să mă micşorez” (Ioan 3, 30) sau cu Sfântul Pavel: „mie a trăi este Hristos, iar moartea un câştig” sau ca Dostoievski, printr-un personaj al său
„dacă pe patul de moarte fiind mi s-ar demonstra că adevărul este în afara lui Hristos, aş prefera să rămân cu Hristos, lepădând adevărul”[3],
mărturisire însuşită existenţial de părintele Nicolae Steinhardt şi mult enunţată după botezul său din închisoare.
Iisus Hristos este Domnul, Dumnezeul şi Mântuitorul nostru, Cel ce S-a arătat pe pământ, ne-a învăţat, ne-a luminat, ne-a tămăduit, ne-a dăruit viaţă veşnică şi este în veci binecuvântat de mulţimea îngerilor, de cetele sfinţilor şi de toţi credincioşii Lui. Slăvindu-L ca pe Unul din Treime, să dorim vederea Slavei Lui, pe care în veci o vom contempla fără săturare. Amin.
[1] Ilie Miniatis, Didahii şi Predici, (Duminica dinaintea Naşterii Domnului) Ed. Buna-Vestire, Bucureşti, 1995.
[2] Pr. Ilarion V. Felea, Duhul Adevărului – Iisus Hristos Mântuitorul, Ed. Episcopiei de Alba Iulia, 1999.
[3] După Jurnalul Fericirii, N. Steinhardt, Ed. Dacia, Cluj-Napoca.
icoana-Nasterea-Domnului-1
Vedeti si:
***