Sfântul Serafim de Sarov
Viata, povete: http://ro.wikipedia.org/wiki/Serafim_de_Sarov
Blog: http://sfantulserafimdesarov.wordpress.com/
Nu trebuie să te dedai la
nevoințe care sunt mai presus de puterile tale, ci să te străduiești încât
prietenul nostru, trupul, să rămână credincios și în stare să contribuie la
întărirea virtuților.
Să umbli pe
calea de mijloc: Să nu te abați nici la dreapta, nici la stânga (Proverbe
4,27). Duhului să-i dai cele duhovnicești, iar trupului cele trupești, adică
cele necesare pentru întreținerea acestei vieți trecătoare, după cuvântul
Domnului: Dați deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului și lui Dumnezeu cele
ce sunt ale lui Dumnezeu (Matei 22, 21)
Dacă ai mâncat
mult sau ai cedat în fața vreunei slăbiciuni, nu te tulbura, nu adăuga o rană
lângă altă rană. Ia-o cu curaj pe drumul îndreptării și străduiește-te să-ți
păstrezi pacea sufletească.
Dacă trupul s-a
istovit de trudă sau de boală, să-l întărești cu somn, hrană și apă pe măsură.
Orice izbândă a
noastră în asceză trebuie s-o atribuim Domnului și să spunem cu Profetul: Nu
nouă, Doamne, nu nouă, ci numelui Tău se cuvine slavă (Psalmi 113, 9)
Când omul
ajunge la vârsta de treizeci și cinci de ani, adică la jumătatea perioadei
vieții pământești, are nevoie de mari nevoințe pentru a se menține pe calea
dreaptă. Mulți la vârsta aceasta se abat și se întorc la dorințele lor
păcătoase. ”Mulți au adunat multe în tinerețea lor, mărturisește Vasile cel
Mare. Însă la jumătatea vieții n-au îndurat furtuna pe care au ridicat-o
împotriva lor duhurile viclene, și le-au pierdut pe toate”.
Așadar, pentru
a nu fi loviți de o asemenea catastrofă, să fim cu luare aminte la sinele
nostru, după cuvântul lui Isaac Sirul: ”Trebuie să ne trăim viața ca și când
ne-am afla pe o balanță”.
(Sf. Serafim de Sarov)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu