UNUI TÂNĂR CARE SUFERĂ ŞI ÎNTR-UN FEL, ŞI ÎN ALTUL
"Scrisoarea ta m-a mişcat
mult. N-am să-ţi ascund: am plâns asupra ei, citind-o şi recitind-o de mai
multe ori. În ea este înscrisă întreaga dramă a vieţii omeneşti. Îmi scrii că
ai crescut cu totul în ticăloşie. Mai ales furtul îţi stătea în obicei – dar te
păzeai cu îndemânare, şi toţi te lăudau ca pe un tânăr de treabă. Odată, însă,
ai fost prins furând şi fugărit. Ai fugit şi ţi-ai rupt piciorul. Nimeni nu a
aflat taina ta. Au chemat doctorul. Doctorul ţi-a zis că s-a terminat cu
piciorul.
Înseamnă că este strâmt drumul ce
duce în împărăţia lui Dumnezeu. Mântuitorul i-a preîntâmpinat cu privire la
acest lucru pe cei ce merg în urma Lui. Şi aici nu trebuie să încapă mirarea. Faci
răul, te va pedepsi Dumnezeu; faci binele, te pot pedepsi oamenii. Dacă faci
răul, oamenii pot să te şi laude, însă Dumnezeu te va pedepsi. Dacă faci
binele, oamenii pot să te şi pedepsească, însă Dumnezeu te va răsplăti. Hristos
a făcut doar binele, şi totuşi oamenii L-au răstignit. Nu te uita la oameni.
Trebuie să tinzi către Dumnezeu. Ai dat un picior pentru suflet. Dacă trebuie,
dă-ţi pentru suflet trupul tot. Şi totuşi, ai plătit ieftin pentru sufletul
tău. Fiindcă ai dat putreziciune pentru un mărgăritar de mult preţ. Nu te teme.
Tu doar să propăşeşti pe calea pe care ai apucat-o. Dumnezeu să îţi fie
într-ajutor!"
(Sfântul Nicolae Velimirovici - Răspunsuri la întrebările
lumii de azi)
Atât tu, cât şi bătrâna ta mamă sunteţi devotate credinţei ortodoxe. De când aţi începutsă pliniţi poruncile privitoare la post, la rugăciune, la milostenie şi la împărtăşire, tainele adevărului vi se descoperă tot mai mult.
Într-adevăr,
aceasta este calea dreaptă: prin exersarea a cunoscutului se ajunge şi la
necunoscut. Celui ce face rugăciune tăcută vreme îndelungată, adevărul i se
arată. Inima ta,însă, arde de dorinţa să-i îndreptezi şi pe mulţi alţii pe
calea adevărului - dar oamenii, cum sunt oamenii: unul are mintea întunecată de
minciună, altul are inima împietrită de patimi,încât treaba nu merge lesne.
Trebuie curăţire îndelungată, şi maslu cu sobor de preoţi, şi scăldare de şapte
ori în Iordan. Astfel, un muncitor din Banat te-a lăsat cu gura căscată cu
întrebarea: „Cine îmi dă mărturie că Dumnezeu există?” Şi tu te miri ce să-i
răspunzi. Înprimul rând, roagă-te lui Dumnezeu pentru el, şi apoi răspunde-i
precum urmează: Dă mărturie iarba. De cauţi, frate, martor sub picioarele tale,
îţi dă mărturie iarba verde, a cărei spiţă de neam urcă până la ziua şi ceasul
când s-a auzit cuvântul Făcătorului: să răsară pământul iarbă verde, care să
poarte sămânţă, şi pom roditor, care să facă rod (citeşte prima pagină din
cartea Facerii).
Dau mărturie
soarele, luna şi stelele. De cauţi, frate, martor deasupra capului tău,
îţi dau mărturie mândrul soare, minunata lună şi ceata stelelor. Urcă pe
spiţa lor de neam cât vrei: nu vei afla capăt până ce nu vei ajunge la
acea zi şi la acel ceas în care deasupra întunericului şi a netocmirii a
răsunat cuvântul lui Dumnezeu: să fie luminători întru tăria cerului...
doi luminători mari şi stelele!
Dă mărturie
marea şi dă mărturie văzduhul. De cauţi, frate, mărturie în jurul tău,
în lungime şi în lărgime şi în adâncime, îţi dau mărturie marea şi
văzduhul, şi muntele şi codrul, muşuroiul de furnici şi stupul de albine,
şi tot ce vieţuieşte în mare şi în văzduh, şi în munte şi în codru, şi
înăuntrul muşuroaielor şi al stupilor. Urcă pe spiţa lor de neam, nu te abate nici
la stânga, nici la dreapta - însă nu întreba pe oricine de cale -, şi vei
ajunge, negreşit, la acea sfinţită clipă în care a străfulgerat din cer
glasul dragostei: să fie, să fie, să fie! Şi a fost aşa.
Dau mărturie
boul şi măgarul, după cuvântul prorocului care strigă: cunoscut-a boul pe
stăpânul său şi asinul ieslea domnului său, iar Israel nu M-a cunoscut pe Mine
şi poporul Meu nu M-a înţeles (Isaia l, 3).
Spune-mi,
frate, care făptură de sub ceruri nu îmi dă mărturie despre Dumnezeu?
Îţi dau timp o sută de ani ca să te chinui cu acest chin deşert şi să
cauţi fie şi un singur fir de iarbă care să nu dea mărturie despre măreaţa
fiinţă a Făcătorului Său. Dar ca să îţi scurtez acest soroc şi să te ajut
să afli cine nu dă mărturie despre Dumnezeu, iată: numai şi numai,
în toată lumea, numai şi numai oamenii nebuni.
Îmi dau
mărturie rânduiala şi măsura şi numărul şi dumnezeiasca armonie a
întregii lumi zidite. Dau mărturie înţelegerea şi conştiinţa tuturor
sufletelor sfinte şi drepte, însă mai presus de tot şi toate, dă mărturie
Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, întru Care Marele şi Veşnicul
Dumnezeu S-a arătat în trup ca om, a cercetat neamul omenesc, a
vestit tainele, a arătat calea, a deschis Raiul. Dacă cineva doreşte să îl
şi vadă cu ochii pe Dumnezeu şi să-L audă cu urechile, cu adevărat i-a
împlinit şi această dorinţă Făcătorul oamenilor: să se uite la Iisus
Hristos. Şi va vedea, şi va auzi, şi va învia cu viaţă nouă.
Astfel poţi
să-i răspunzi acelui sărac suflet care îl caută cu sete pe Dumnezeu
şi doreşte să Îl vadă şi să-L audă. Aceasta, însă, nu este tot ce se poate
spune. Acesta este numai un snop din uriaşa ţarină a lui Dumnezeu, în care
tot ce creşte dă mărturie despre Făcătorul său. Şi nici nu creşte pentru
altceva decât ca să arate mărturia sa - şi să se ducă. Iar tu,
fiică, continuă să te întăreşti în virtutea ta. Nu te uita nici la stânga,
nici la dreapta afară de calea mântuirii. Degrabă trebuie să murim. Iar
dincolo, după moarte, este Judecata lui Dumnezeu asupra felului cum noi,
ca cei mai apropiaţi lui Dumnezeu, am mărturisit despre Dumnezeu. Şi la
Judecată sunt două cete mari de oameni: una de-a dreapta Domnului slavei, care
în această viaţă nu s-au ruşinat de Hristos, iar cealaltă de-a stânga Lui,
care în această viaţă s-au ruşinat de El întru acest neam preacurvar şi
păcătos (Marcu 8, 38).
Pace ţie şi binecuvântare de la Dumnezeu!
(Sf.
Nicolae Velimirovici - Raspunsuri la intrebari ale lumii de astazi)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu