CUGETĂRI, CITATE și VERSETE creștin-ortodoxe

 CUGETĂRI, CITATE și VERSETE creștin-ortodoxe 

DUMNEZEU

1.      Dumnezeu nu poate fi cuprins de mintea umană; daca ar fi cuprins, n-ar mai fi Dumnezeu (Evagrie din Pont).

2.      Dumnezeu poate fi iubit, dar nu gândit. Poate fi prins şi apropiat prin iubire, dar niciodată prin gândire (Norul Necunoştinţei).

3.      Tocmai neputinţa de a-L înţelege în toată întregimea Lui este aceea care ne face să-L înţelegem pe Dumnezeu în toata măreţia Sa (Tertullian).

4.      Dumnezeu este în afara tuturor, nerămânând în afară; este în toate, dar necuprins de ele; este mai presus de toate, fără înălţare; este mai jos de toate, fără coborâre; este în toate şi, totodată, deasupra tuturor (Fericitul Augustin).

5.      Dacă n-ar fi un singur Dumnezeu, n-ar fi Dumnezeu (Sfântul Efrem Sirul).

6.      Cunoaştem firea divină prin lucrările Sale (Sfântul Vasile cel Mare).

7.      Dumnezeu poate câte vrea, dar nu vrea câte poate (Sfântul Ioan Damaschin).

8.      Dumnezeu este Raţiune şi pricina întregii mişcări neîncetate şi toate raţiunile îşi au în El stabilitatea neclintită şi dinamismul fără de sfârşit (Nichita Stithatul).

9.      Dumnezeu este începutul, mijlocul si sfârşitul oricărui bine (Sfântul Marcu Ascetul).

10.  În Sine, Dumnezeu este Gândire necunoscută, Cuvânt negrăit şi Viaţă necuprinsă (Sfântul Maxim Mărturisitorul).

11.  Dumnezeu este asemenea unui cerc ale cărui margini nu sunt

12.  nicăieri, iar al cărui centru este pretutindeni (Fericitul

13.  Augustin).

14.  _ A numi pe Dumnezeu nu este nimic altceva decât a arăta

15.  prin cuvinte unele din însuşirile Sale (Origen).

16.  _ Dumnezeu este iubire (Ioan 4:16).

17.  _ Eu sunt Cel Ce sunt (Ieşirea 3:14).

18.  _ Eu sunt Cel Ce sunt (Ieşirea 3:14).

 

IISUS HRISTOS

1.      Dumnezeu S-a făcut om, ca omul să poată deveni dumnezeu.(Sfântul Irineu).

2.      Pentru aceea a venit Hristos în lume, ca să cunoască şi săînţeleagă omul cât de mult îl iubeşte Dumnezeu (FericitulAugustin).

3.      Taina Întrupării Cuvântului poartă în sine semnificaţiaîntregii creaţii sensibile şi inteligibile (Sfântul MaximMărturisitorul).

4.      Cuvântul lui Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca tu să înveţide la un om cum poate omul deveni dumnezeu (SfântulClement Alexandrinul).

5.      Sfânta Treime nu este prezentă doar în învăţătura luiHristos, ci e lucrătoare în tot ce face El (pr. DumitruStăniloae).

6.      În Hristos, locuieşte după fiinţă toată plinătatea Dumnezeirii(Sfântul Maxim Mărturisitorul).

7.      Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine (SfântulMaxim Mărturisitorul).

8.      De Tatăl ne apropiem prin Fiul (Sfântul Atanasie cel Mare).

9.      Iisus Se face ascultător Tatălui, vindecând propria noastră

10.  neascultare şi devine pentru noi modelul unei ascultări fărăde care nu există mântuire (Sfântul Ioan Damaschin).

11.  Iisus ne-a împăcat, prin Sine, cu Tatăl şi între noi.(SfântulMaxim Mărturisitorul).

12.  În Hristos, Dumnezeu devine părtaş la condiţia omului,pentru ca acesta să aibă posibilitatea trecerii spre El (pr. IonBria).

13.  Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat şi, prin aceasta, a începutrecapitularea noastră în Sine (Sfântul Irineu).

14.  N-ar fi fost mântuiţi toţi oamenii de Hristos, dacă nu i-ar filuat pe toţi asupra sa (Origen).

15.  La Iisus poţi privi, fără să încetezi să-i priveşti şi pe ceilalţi. (Cresbron).

16.  Ceea ce Şi-a asumat Hristos, aceea a şi vindecat (firea umanăn.n.) (Dicton patristic).

17.  Făcându-Se om, Cuvântul lui Dumnezeu a umplut decunoaştere firea umană golită (Sfântul Maxim Mărturisitorul).

18.  Iisus Hristos, Templul Cuvântului (Sfântul Ioan Damaschin).

19.  Iisus este Dumnezeu pe pământ şi om în cer (Sfântul IoanGură de Aur).

20.  Aşa cum, când împreunezi două lumânări, una se vede încealaltă, tot astfel cred că se întâmplă cu cel care primeşteînlăuntrul său pe Domnul Iisus (Sfântul Chiril al Alexandriei).

21.  (Iisus) ... n-a spus nimic fără parabole.(vezi Matei 13:13).

22.  Hristos a ridicat în om chipul dumnezeiesc la deplina luiactualitate, adică la deplina lui comuniune cu Dumnezeu şicu semenii (pr. Dumitru Stăniloae).

23.  Credinţa în Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, este şi credinţaîn Sfânta Treime (Serghei Bulgakov).

24.  Iisus Hristos, ipostasul supremei afecţiuni şi raţiuni, intră cunoi într-o comuniune ca de la om la om, într-o legăturăinterumană, umanizându-ne deplin prin îndumnezeire (pr.Dumitru Stăniloae).

25.  Iisus Hristos este Noul Adam, Ce înnoieşte continuu lumeaîntreagă (Sfântul Grigorie Palama).

26.  Natura omenească, prin Hristos, s-a înălţat la cer (SfântulIoan Gură de Aur).

27.  Învierea nu e doar lucrarea firii divine a lui Hristos, ci şi afirii Sale umane îndumnezeite (Hristu Andrutsos).

28.  Hristos S-a întrupat pentru o operă universală, reintegrândşi aducând toate lucrurile în Sine (Sfântul Irineu).

29.  (Prin Hristos) ... tot pământul a fost eliberat din întunericulamăgirii (Sfântul Ioan Gură de Aur).

30.  Iisus Hristos ne sugerează că El este centrul infinit alrelaţiilor interpersonale, care eliberează omul de sub domniadeterminismului şi individualismului lumii acesteia, de oricepanteism, pentru a-l înălţa şi introduce în sfera de viaţă acomuniunii lui Dumnezeu în Treime (pr. Dumitru Popescu).

31.  Dumnezeu S-a făcut purtător de trup, pentru ca omul săpoată deveni purtător de duh (Sfântul Atanasie cel Mare).

32.  Fiţi însetaţi de Hristos si El vă va împlini cu dragostea Sa(Sfântul Isaac Sirul).

33.  Un singur Cuvânt a spus Tatăl şi anume pe Fiul Său şi peAcesta-L spune mereu în tăcerea veşnică. Si Cuvântul acestatrebuie ascultat în tăcerea sufletului (Sfântul Ioan al Crucii).

34.  Precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia(1 Corinteni 15:22).

35.  Cine nu este cu Mine, e împotriva Mea (Matei 12:30).

36.  Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa (Ioan 14:6).

37.  În El (Hristos) locuieşte trupeşte toată plinătateaDumnezeirii (Coloseni 2:9).

38.  Iată Omul! (Ioan 19:5).

 

SFÂNTUL DUH

1.      Sfântul Duh împlineşte voinţa comună a Celor Trei, fiindtrimis de Tatăl şi transmis de Fiul (Sfântul Simeon NoulTeolog).

2.      În Pogorârea Duhului Sfânt este întrega Treime Care vinespre noi, îşi face lăcaşul în noi (Paul Evdokimov).

3.      Duhul Sfânt se identifică în chip tainic cu persoanele umane(...). În El, voinţa lui Dumnezeu nu mai este ceva exterior; eane dăruieşte harul pe dinăuntru, arătându-Se chiar înpersoana noastră, atâta vreme cât voinţa noastră omeneascărămâne în acord cu voinţa dumnezeiască şi conlucrează cu

ea, dobândind harul (...). Aceasta este calea îndumnezeiriiajungând la Împărăţia lui Dumnezeu adusă în inimi de cătreSfântul Duh încă din această viaţă de acum, căci Sfântul Duheste <ungerea împărătească> aşezată peste Hristos şi pestetoţi creştinii chemaţi să domnească împreună cu El în veaculce va sa fie. Atunci, Această Persoană dumnezeiascănecunoscută, Care nu-Şi are chipul într-un alt ipostas, Se vaarăta în persoanele îndumnezeite: căci mulţimea sfinţilor vafi chipul Său. (Vladimir Lossky).

4.      Duhul lui Dumnezeu este susţinătorul tuturor lucrurilor, eleneexistând prin sine, ci unele în altele.(pr. Dumitru Popescu).

5.      Sfântul Duh desăvârşeşte plenitudinea unităţii în diversitateşi a diversităţii în unitate (Olivier Clement).

6.      Iisus ne-a descoperit adevărul, iar Duhul ne călăuzeşte la el(Patriarhul Fotie).

7.      El le călăuzeşte paşii celor slabi, îi face mai buni pe cei ce sestrăduiesc şi îi luminează pe cei care se purifică (SfântulVasile cel Mare).

8.      De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea săintre în Împărăţia lui Dumnezeu (Ioan 3:5).

 

SFÂNTA TREIME

1.      Fiul şi Sfântul Duh sunt cele două mâini ale Tatălui (SfântulIrineu).

2.      Teologia dinainte de Niceea, a văzut în Tatăl, izvorulexistenţei, în Fiul, raţionalitatea, sensul care structurează şirânduieşte totul, iar în Sfântul Duh, dinamismul care face caîntreaga creaţie să tindă spre plenitudine (Olivier Clement).

3.      Când începi să numeri Treimea, părăseşti adevărul (FericitulAugustin).

4.      Noi găsim în propria noastră conştiinţă mărturii atât destrălucitoare despre existenţa unităţii în trei ipostaze (eu, tu,noi), încât această dogmă devine o necesitate pentru gândireşi punctul de plecare al oricărei metafizici. Dogma SfinteiTreimi nu este numai o formulă doctrinară, ci o experienţăcreştină vie (Serghei Bulgakov).

5.      În Sfânta Treime există o comuniune şi o distincţie caredepăşesc posibilităţile cuvântului şi înţelegerii, (...) oparadoxală diversitate în unitate şi o unitate în diversitate(Sfântul Grigorie de Nyssa).

6.      Persoana se exprimă în renunţarea de a exista pentru eaînsăşi. (...) Persoanele Sfintei Treimi nu Se afirmă pe EleÎnsele, ci una pe alta (Vladimir Lossky).

7.      Totul este săvârşit de la Tatăl, prin Fiul, în Duhul Sfânt(Sfântul Chiril al Alexandriei).

8.      Treimea nu se reduce la o esenţă divină abstractă şiimpersonală, ci este o Treime de Persoane Care Se iubesc,Care-şi extind iubirea Lor peste noi şi în noi, în Hristos Carepătimeşte pentru noi, Care este întreg iubire pentru noi.Hristos ne cheamă de asemenea să înaintăm cu ajutorul Săuspre o umanitate asemenea umanităţii Sale: o umanitate carevrea să sufere pentru ceilalţi ca să-i înnobileze, ca să facăbucurie Tatălui ceresc, dându-I bucuria de a vedea căînaintăm prin iubirea dintre noi spre iubirea faţă de El (pr.Dumitru Stăniloae).

9.      Sfânta Treime este structura supremei iubiri, izvorul vieţii şial raţionalităţii, (...) culminaţia smereniei şi a jertfei iubirii(pr. Dumitru Stăniloae).

10.  Iubirea dintre cele Trei Persoane dumnezeieşti este singuraexplicaţie pentru actul creării (pr. Dumitru Stăniloae).

11.  Sfânta Treime este suprema taină a existenţei (pr. DumitruStăniloae).

12.  Nădejdea mea este Tatăl, Scăparea mea este Fiul,Acoperământul meu este Sfântul Duh. Treime Sfântă, slavăŢie! (Sfântul Ioanichie).

 

SFÂNTA CRUCE

1.      Mântuitorul a ales Crucea, fiindcă astfel se moare cu mâinileîntinse. El S-a sfârşit îmbrăţisându-ne (Sfântul Atanasie celMare).

2.      Crucea este poarta tainelor (Sfântul Isaac Sirul).

3.      Crucea are multe înţelesuri (...) trebuie să numim lăţimedivină emanaţia infinit de largă a lui Dumnezeu asupratuturor lucrurilor, lungime puterea care se întinde pestetoate, iar adâncime, taina nepătrunsă de nimic din celeexistente (Sfântul Dionisie Areopagitul).

4.      Prin linia verticală, Crucea Îl arată pe Dumnezeu(...), iarprin linia orizontală se arată toată zidirea în atârnaredesăvârşită de Dumnezeu, neavând alt suport al existenţeisau altă bază afară de Dumnezeu (Sfântul MaximMărturisitorul).

5.      Pe Cruce, s-au unit Dumnezeirea cu omenirea (pr. NicolaeSteinhardt).

6.      Crucea, (...)mijlocirea către Dumnezeu a celor muritori(Acatistul Sfintei Cruci).

7.      Orice faptă bună este o cruce (Sfântul Marcu Ascetul).

8.      Crucea este puterea lui Hristos care, asumată de noi, poatetransforma lumea în paradis (pr. Dumitru Stăniloae).

9.      Crucea, geometric şi simbolic vorbind, e semnul întretăieriicelor două planuri, e unirea dintre spiritual şi material, emetafora dublei noastre naturi: duhovnicească şipământeană.

10.  Ea ne rezumă, ne recapitulează, ne reprezintă grafic şicardinal, ne expune în dubla paradoxala, perpendiculara,fundamentala noastră solemnă şi derizorie situaţie defăptură care ţine deopotrivă de lume şi de cer (pr. NicolaeSteinhardt).

11.  Singurul răspuns, mereu acelaşi şi, totuşi, radical nou pentrufiecare fiinţă umană, ne este oferit de taina care constituiefondul însuşi, inima revelaţiei creştine - Taina Crucii (pr.Alexander Schmemann).

12.  Calea lui Hristos este Crucea de fiecare zi. Nimeni nu s-aurcat vreodată la cer prin comoditate. (Sfântul Isaac Sirul)

13.  Crucea, (...) izvor de tamaduire, (...) usa Tainelor, (...)armapacii, (...)veselia sufletului meu (Acatistul Sfintei Cruci).

14.  În acest semn, vei învinge! (Sfântul Constantin cel Mare a văzutpe cer o cruce cu această inscripţie).

 

PROVIDENŢA

1.      Omul trebuie să colaboreze în mod continuu şi liber cu haruldumnezeiesc (Sfântul Maxim Mărturisitorul).

2.      Fii totdeauna cu Dumnezeu, dacă vrei ca Dumnezeu să fietotdeauna cu tine (Sfântul Ioan Gură de Aur).

3.      După fire, El este în afara tuturor lucrurilor, dar prinlucrările Sale, este în toate (Sfântul Atanasie cel Mare).

4.      Nici un folos nu vine din lucrarea omului, fără înrâurirea desus (Sfântul Petru Damaschin).

5.      Fiecare din noi e ajutat de celălalt în mod providenţial(Sfântul Marcu Ascetul).

6.      De ar fi cineva chiar şi Petru sau Pavel sau Iacov sau Ioan şii-ar lipsi ajutorul dumnezeiesc, uşor ar fi învins; s-arîmpiedica şi ar cădea (Sfântul Ioan Gură de Aur).

7.      Dumnezeu, nu doar că nu lasă să fim ispitiţi peste puterilenoastre, dar ne şi ajută, chiar în ispită, ne sprijină şi neîntăreşte, dacă noi facem ce se cuvine din partea noastra şinu ne lipseşte bunăvoinţa, nădejdea în El şi răbdarea.(SfântulIoan Gură de Aur).

8.      Dumnezeu ne trimite darurile Sale cu o bucurie mai maredecât cea cu care le primim noi (Sfântul Grigorie de Nazianz).

9.      Am văzut case şi m-am gândit la arhitect; am văzut lumea şiam înţeles Pronia; am văzut corabia fără cârmaciscufundându-se; am văzut oamenii neisprăvind nimic fărăDumnezeu; (...) am înţeles că toate există prin rânduialaDomnului (Sfântul Efrem Sirul).

10.  Fără îndoială că Dumnezeu rânduieşte faptele noastre maibine decât am putea-o face noi înşine (Sfântul Vasile celMare).

11.  Corect este să se spună că toate lucrurile sunt în Dumnezeuşi nu Dumnezeu în toate lucrurile (Fericitul Augustin).

12.  Chiar dacă noi ne depărtăm de Dumnezeu, Dumnezeurămâne aproape de noi (Sfântul Ioan Gură de Aur). Oricemlădiţă care aduce roadă, El o curăţeşte, ca mai multă roadăsă aducă (Ioan 15:2).

 

OMUL

1.      Omul e o fiinţă ce se caracterizează prin apartenenţa la douălumi, o fiinţă ce nu poate fi cuprinsă în întregime în lumeanaturală a necesităţii, transcendându-se ca fiinţă empiricdată şi manifestând o libertate care nu poate fi dedusă dinaceastă lume (N. A. Berdiaev).

2.      Omul nu este doar o fiinţă finită, cum vrea să afirmegândirea contemporană, ci şi o fiinţă infinită; el este infinitulsub o formă finită, sinteza finitului şi a infinitului.Insatisfacţia omului în faţa finitului, aspiraţia sa către infinitsunt manifestări ale divinului în om, sunt mărturia omului înceea ce priveşte existenţa lui Dumnezeu şi nu doar a lumii.(N. A. Berdiaev).

3.      Omul este un infinit în virtualitate, omul este făcut pentruinfinit, dar nu este infinit în sine. Devine infinit în legăturăcu Dumnezeu (pr. Dumitru Stăniloae).

4.      În viziunea filocalică, omul constituie prin sufletul şi trupulsău inelul de legatură între lume şi Dumnezeu. Menirea lui afost aceea de a se înălţa cu lumea spre Dumnezeu, ca săparticipe la eternitatea Creatorului , ca să nu moară (pr.Dumitru Popescu).

5.      Omul a primit din partea lui Dumnezeu porunca săstăpânească pământul, dar cu două condiţii. Să nu uiteniciodată că lumea peste care a fost pus stăpân vine de laDumnezeu şi nu poate exista fără Dumnezeu (...).

6.      Atât prin creaţie, cât şi prin mântuire, omul nu se poatesepara niciodată de Dumnezeu şi de creaţie (pr. DumitruPopescu).

7.      Înţelege că înlăuntrul tău există un al doilea univers mai mic,un soare, o lună şi stelele (Origen).

8.      Omul: o corabie mică: dar acolo se afla lei şi balauri,creaturi otrăvitoare şi răutate, cărări bolnave şi prăpastiifără fund. Dar sunt, de asemenea, şi Dumnezeu şi îngerii,viaţa şi Împărăţia, lumina şi Apostolii, cetăţile ceresti şicomorile de har: acolo sunt toate (Sfântul Macarie).

9.      Omul este singurul rătăcit din creaţie (Sfântul Atanasie celMare).

10.  Omul este microtheos prin har (Sfântul Grigorie de Nyssa).

11.  Dumnezeu vrea întotdeauna să Se întrupeze în om, în ceicare sunt demni de asta (Sfântul Maxim Mărturisitorul).

12.  Dumnezeu a zidit pe om spre nestricăciune şi l-a făcut dupăchipul fiinţei Sale (Sfânta Scriptură).

13.  Chipul slavei Tale sunt, deşi port urmele păcătului (SfântulGrigorie de Nyssa).

14.  Omul dinafară nu este decât o oglindă a celui dinlăuntru(Sfântul Macarie).

15.  Cel mai mare duşman al omului este el însuşi (Sfântul IoanGură de Aur).

16.  Nu omul cel vechi este om, ci omul cel nou (Sfântul Ioan Gurăde Aur).

17.  Omul este un altar (Sfântul Ioan Gură de Aur).

18.  Omul este mai preţios decât cerul (Sfântul Ioan Gură de Aur).

19.  Sunt om prin fire şi Dumnezeu prin har; prin dragosteaDomnului (Sfântul Simeon Noul Teolog).

20.  Acesta e Omul! (Inscripţia de pe Sfânta Cruce).

 

COPIL

1.      Lăsati copiii să vină la Mine! (Marcu 10:14).

 

FATĂ / FEMEIE

2.      Eva are totdeauna năravul ei: seduce (Sfântul Tihon).

3.      Cel ce-şi iubeşte femeia, o va supune prin iubire (Sfântul IoanGură de Aur).

4.      Nimic nu poate modela mai bine sufletul unui bărbat, decâtfemeia de lânga el.(Sfântul Ioan Gură de Aur).

5.      Bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă. (1 Corinteni 7:14).

 

CĂSĂTORIE

1.      Aşa, cu ajutorul lui Dumnezeu, duceţi până la capăt cruceacăsătoriei (pr. Paisie Olaru).

2.      Căsătoria este conformă cu legea şi cu Sfintele Scripturicând nu patima este cea care trece înaintea legii, ci când ceeace este necesar satisfacerii reciproce şi zămislirii copiilorfixează căsătoria în scopurile ei. Consimţământul lacăsătorie va fi cu adevărat cinstit când, nevoile căsătorieifiind cunoscute dinainte şi temelia fiind aşezată conform culegile stabilite de Domnul, plăcerea împreunării sexuale, careface din cei doi un singur trup, va fi consecinţa nevoilorcăsătoriei ... Căci atunci când raţiunea, aflată în suflet, dacăstăpâneşte sufletele, le uneşte cu virtutea a ceea ce estenecesar, pe bună dreptate, contopirea sufletelor este urmată,în mod legitim, de cea a trupurilor în care sălăşluiesc (SfântulVasile cel Mare).

3.      Nunta păstrează sfinţenia (Sfântul Ioan Gură de Aur).

4.      Căminul este o mică Biserică (Sfântul Ioan Gură de Aur).

5.      Nimic nu uneşte viata noastră atât de strâns şi de puternic cadragostea dintre bărbat şi femeie (Sfântul Ioan Gură de Aur).

 

FAMILIE PĂRINŢI

1.      După Dumnezeu, nu iubesc pe nimeni atât de mult ca pemama (Fericitul Ieronim).

2.      Adevărata mamă nu este cea care-i dă viaţa copilului, cibuna creştere (Sfântul Ioan Gură de Aur).

3.      Toţi suntem fiii unei mari familii (Sfântul Ioan Gură de Aur).

4.      Bărbatul şi femeia nu sunt doi oameni, ci unul singur.Jumătatea întregului nu poate face copii (Sfântul Ioan Gurăde Aur).

5.      Noi Îl numim pe Dumnezeu <Tată>, dar El ne-ar putearaspunde: <Dacă tu ai fi fiul Meu, ar trebui ca viaţa ta să fiedupă însuşirile Mele. Altfel, Eu nu recunosc în tine icoanaFiinţei Mele>(Sfântul Grigorie de Nyssa).

 

CONDIŢIA UMANĂ

1.      Proprie fiinţei umane este comuniunea (Sfântul Vasile celMare).

2.      Firea noastră bolnavă, decăzută şi moartă avea nevoie să fievindecată, ridicată şi înviată (Sfântul Grigorie de Nyssa).

3.      Cu preţ aţi fost cumpăraţi. Nu vă faceţi robi oamenilor(1 Corineteni 7:23).

 

SPIRIT

Viaţa spiritului este tainică (N. A. Berdiaev).

 

SUFLET

1.      Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru (Luca 17:21).

2.      Pentru omul care se roagă în sufletul lui, lumea întreagă esteo biserică (Silvan de la Muntele Athos).

3.      Vreţi să aflaţi valoarea sufletului? Ascultaţi în ce a constatrăscumpărarea lui: sângele şi moartea unicului Dumnezeu(Fericitul Augustin).

4.      În orice suflet se regăseşte sensul spiritual şi imaginea luiDumnezeu (Origen).

5.      Sufletul tău trebuie să devină frumos şi divin, dacă vrei săcontempli pe Dumnezeu şi frumuseţea (Plotin).

6.      Numai Dumnezeu poate vindeca sufletele noastre (SfântulIoan Gură de Aur).

7.      Sfântul numeşte sufletul conştiinţa. (...) Sufletul e ca unizvor: din izvor, cu cât se ia apă mai multă, cu atât dă laiveală apa mai curată (Cuviosul Agaton).

8.      În sufletul uman este o transformare minunată pe careDumnezeu Însuşi o lucrează (Harent).

9.      Sufletul trăieşte veşnic şi nu poate muri, căci este suflare dinsuflarea lui Dumnezeu, (...) iar la Judecata de Apoi, sufletuliarăşi se va uni cu trupul (Sfântul Ioan Gură de Aur).

10.  Când veţi curăţa sufletele voastre, atunci vor străluci şi sevor împărtaşi de prezenţa lui Dumnezeu şi de dumnezeiascaşi cereasca Sa strălucire. Atunci, sufletele vor fi ca nişteoglinzi curate, receptive la lumina dumnezeiască şi vor puteaprimi şi ele strălucire (Sfântul Dionisie Areopagitul).

11.  Lumea toată este de mai puţin preţ decât un suflet (...). Cenesfârşită valoare are sufletul omenesc! (Nicodim PatriarhulRomâniei).

12.  Sufletul şi Hristos, doar acestea două, să te intereseze!Lumea toată să cadă, pe acestea două, nimeni nu ţi le poatelua, afară numai dacă nu le dai tu, cu voia ta (Sfântul CosmaEtolul).

13.  Fii împăcat cu sufletul tău şi, atunci, cerul şi pământul se vorîmpăca cu tine (Sfântul Isaac Sirul).

14.  Scara ce duce în Împărăţie este ascunsă în sufletul tău. (Sfântul Isaac Sirul).

15.  Sufletul curat, dacă va privi în el însuşi, Îl va vedea, ca într-ooglindă, pe Dumnezeu (Sfântul Atanasie cel Mare).

16.  Dumnezeu este moştenirea sufletului, iar sufletul estemoştenirea lui Dumnezeu (Sfântul Macarie).

17.  Dacă ajungem lângă Dumnezeu, suntem în cer. Să ne facemsufletul cer! (Sfântul Ioan Gură de Aur).

18.  Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu (Psalm 41:2).

19.  Ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iarsufletul său îl va pierde? (Matei 16:26).

 

TRUP

1.      Dacă trupul nostru este <templul Duhului Sfânt>, cum săîndrăznim noi să ţinem acest templu neîngrijit, în mizerie?(Nicodim Patriarhul României).

2.      Neputinţa trupului trebuie să dea o nouă putere sufletuluinostru (Sfântul Ioan Gură de Aur).

3.      Hrăneşte-ţi trupul, dar nu-l omorî prin lăcomie! (Sfântul IoanGură de Aur).

4.      Toată viaţa sufletului se reazemă pe trup (Tertullian).

5.      Trupul nostru cel muritor se va preschimba, muritorul se vaîmbrăca în nemurire, iar în locul nevoilor va intra o pacesigură şi un statornic repaos al vieţii (Sfântul Ioan Gură deAur).

6.      Aşa cum aici se vede sufletul prin trup, tot aşa acolo, în viaţaviitoare, se va vedea trupul prin suflet (Sfântul GrigoriePalama).

 

DESTIN

Neliniştile şi tulburările vieţii nu vin din schimbareadestinului, ci cauzele acestora sunt în noi înşine şi în putereasufletului nostru (Sfântul Ioan Gură de Aur).

 

MENIRE

1.      Încerc să obţin ca divinul care se află în noi să se ridice pânăla divinul Care există în Univers (Plotin).

2.      Pe calea lui Dumnezeu, a sta pe loc înseamnă a da înapoi(Bernard de Clairvaux).

3.      Primii oameni n-au fost zidiţi nici nemuritori, nici muritori,ci în stare de a ajunge fie la moarte, fie la nemurire, dupăascultarea faţă de Dumnezeu (Sfântul Teofil al Antiohiei).

4.      Ne-ai făcut pe noi pentru Tine, şi neliniştit este sufletul nostrum până ce se va odihni întru Tine (Fericitul Augustin).

5.      Isihastul este cel care aspiră să circumscrie Imaterialulînlăuntrul trupului (Sfântul Ioan Scărarul).

6.      Slava spre care e chemat omul este aceea de a deveni tot maimult asemenea cu Dumnezeu, cu cât devine mai mult om (pr.Dumitru Stăniloae).

7.      Caută-L pretutindeni pe Cel ce este pretutindeni (SfântulIoan Damaschin).

8.      În catedrala imensă care este lumea lui Dumnezeu, fiecareom, savant sau muncitor, este chemat să lucreze ca preot alîntregii sale vieţi, să transforme umanul într-o ofrandă şi unimn de slavă (Paul Evdokimov).

9.      Vedem că celor ce navighează pe mare nu li se spune izbăviţipentru că au parcurs atâtea şi atâtea mile, ci doar când auajuns în port şi calcă pe pământ (Sfântul Simeon Noul Teolog).

10.  Binele nu-l găsim în cele trecatoare, ci suntem chemaţi să neîmpărtăşim din bunurile cele veşnice şi adevărate (SfântulVasile cel Mare).

11.  Ce sunt toate lucrurile vieţii în comparaţie cu liniştea inimii?(Francisc de Sales).

12.  Acolo unde este linişte, este şi slavă; iar acolo unde este slavă,este şi linişte (Sfântul Ioan Gură de Aur).

13.  Orice om de rând, care L-a aflat pe Dumnezeu, Îl poatearăta prin felul lui de viaţă, mărturisindu-L în toate

14.  (Tertullian).

15.  Fiţi mica reflexie a unei mari Lumini! (Sfântul Grigorie deNazianz).

 

MÂNTUIRE

1.      Lumea toată n-o avem pentru nevoile trupeşti (SfântulSimeon Noul Teolog).

2.      Totul este făcut spre binele nostru, pentru mântuirea noastră(Sfântul Ioan de Kronstadt).

3.      Sfinţirea şi transfigurarea omului în Hristos, prin DuhulSfânt, constituie cheia de boltă a spiritualităţii răsăritene (pr.Dumitru Popescu).

4.      Lucrarea mântuitoare asupra întregii umanităţi nu estedecât o prelungire a lucrării mântuitoare a lui Hristos

5.      asupra firii Lui omeneşti (Dicton patristic).

6.      Îndumnezeirea este desăvârşirea şi deplina pătrundere aomului de Dummnezeu, dat fiind că în alt chip el nu poateajunge la desăvârşire şi deplina spiritualizare (pr. DumitruStăniloae).

7.      Primul om era chemat, după Sfântul Maxim Mărturisitorul,(...) să reunească Raiul cu restul pământului, adică purtândtotdeauna în el însuşi Raiul, într-o comuniune statornică cuDumnezeu, el trebuia să transforme tot pământul în Rai.După aceea, trebuia să desfiinţeze conditiile spaţiale nunumai pentru mintea, ci şi pentru trupul său, adunândpământul şi cerul, toată lumea văzută. Depăşind marginilelumii sensibile, trebuia să pătrundă în lumea inteligibilăprintr-o cunoaştere egală cu cea a duhurilor îngereşti, ca săreunească în el însuşi lumea inteligibilă şi lumea sensibilă. Însfârşit, neavând în afara lui decât numai pe Dumnezeu, n-ar

8.      mai fi rămas omului decât să se dăruiască în întregime Lui,într-un elan de dragoste, redându-I universul întreg unit înfiinţa omenească. Atunci Dumnezeu Însuşi S-ar fi dat larândul Său omului, care ar fi avut în virtutea acestui dar,adică prin har, tot ceea ce Dumnezeu posedă prin firea Sa. Înfelul acesta, s-ar fi îndeplinit îndumnezeirea omului şi aîntregii lumi create. Această sarcină prescrisă omului nefiindîmplinită de Adam, o putem întrezări prin lucrarea luiHristos, al doilea Adam (Vladimir Lossky).

9.      Să devenim dumnezei din pricina lui Hristos, aşa cum El S-afăcut om din pricina noastră (Sfântul Grigorie de Nazianz).

10.  Dumnezeu ne permite să fim faţă în faţă cu El, nu prinenigme. El se apropie de cei care merită şi se identifică cu ei,ba chiar se întrupează în ei, astfel că, la rândul lor, eisălăşluiesc cu trup şi suflet în El (Sfântul Grigorie Palama).

11.  În veacurile fără sfârşit, noi ne vom odihni în Dumnezeu şiDumnezeu se va odihni în noi (Sfântul Macarie).

12.  În acest chip vieţuind (după legile Sfinţilor Părinţi n.n.), nuvom muri de moartea neascultării, ci vom trăi în dreptate şivom câştiga Împărăţia cerurilor (Sfântul Teodor Studitul).

13.  Făcând cele plăcute lui Dumnezeu, mai întâi ne vor folosinouă, căci aşa vrea Dumnezeu, să dorim binele fraţilor noştrişi mântuirea tuturor oamenilor mai mult decât pe a noastră. (Sfântul Teodor Studitul).

14.  Viaţa şi moartea mea depind de ceilalţi, căci, daca l-amcâştigat pe aproapele meu, L-am câştigat pe Dumnezeu. (Sfântul Antonie cel Mare).

15.  Mântuirea este numai lucrarea harului (Fericitul Augustin).

16.  A imita pe Hristos nu cere timp, nici meşteşug, ci doarintenţie bună (Sfântul Ioan Gură de Aur).

17.  Dumnezeu ne-a făcut fără de noi, dar ne va mântui numai cunoi (Fericitul Augustin).

18.  Mântuirea este, în acelaşi timp, şi lucrarea lui Dumnezeu şi anoastră (Sfântul Ioan Gură de Aur).

19.  Mai mult ne ajută Dumnezeu în mântuire decât ne stricădiavolul în pierzanie, pentru că dragostea lui Dumnezeu estemai mare decât ura diavolului (Origen).

20.  Dumnezeu este ascuns în poruncile Sale, iar cei ce-L caută, Îlgăsesc doar în măsura împlinirii lor (Fericitul Augustin).

21.  Începutul şi sfârşitul mântuirii este dragostea (SfântulAntonie cel Mare).

22.  Eşti desăvârşit atunci când, în locul tău, îl preferi peaproapele (Avva Iacov).

23.  A fi aproape sau departe de Dumnezeu depinde de om,deoarece Dumnezeu este oriunde (Sfântul Ioan Gură de Aur).

24.  Dumnezeu S-a făcut totul pentru tine, aşa că fă-te şi tu totulpentru El (Sfântul Ioan de Kronstadt).

 

DRAGOSTE

1.      Unde este iubire, acolo este Dumnezeu (Fericitul Augustin).

2.      Nu în unirea trupurilor stă necurăţia, ci în cugetele şi înintenţia oamenilor (Sfântul Ioan Gură de Aur).

3.      Trebuie să facem totul prin iubire şi nimic prin forţă.Trebuie să iubim mai mult supunerea decât să ne temem denesupunere (Francisc de Sales).

4.      Pentru orice faptă de iubire pornită dintr-un suflet, acestamerită viaţa de veci (Toma d’Aquino).

5.      Iubirea e tare pentru că poate merge până la moarte (pr.Dumitru Stăniloae).

6.      A-i iubi pe vrăjmaşi înseamnă a-L imita pe Dumnezeu(Sfântul Ioan Gură de Aur).

7.      Dragostea schimbă însăşi natura lucrurilor. În mânadragostei, toate devin bune (Sfântul Ioan Gură de Aur).

8.      A iubi cineva pe cel drag este un lucru al firii; a iubi cineva şipe vrăjmaşi este un lucru al harului (Sfântul Ioan Gură deAur).

9.      Dragostea este bucuria de a face altora bucurie (Sfântul IoanGură de Aur).

10.  Sărăcia sau bogăţia nu pot învinge dragostea, dar dragosteapoate învinge şi sărăcia şi bogăţia (Sfântul Ioan Gură de Aur).

11.  Cea dintâi şi cea mai mare datorie a noastră este să păstrămîntre noi legătura dragostei (Nicodim Patriarhul României).

12.  Iubirea este principiul vieţii şi Iisus Hristos, Fiul luiDumnezeu, ne revelează iubirea şi viaţa în iubire, de la

13.  obârşia ei divină (pr. Constantin Galeriu).

14.  Iubirea duce la cunoaştere. (...) După cum amintirea foculuinu-ţi încălzeşte trupul, tot astfel credinţa fără dragoste nu-ţiva încălzi sufletul (Sfântul Maxim Mărturisitorul).

15.  Revelaţia ne învaţă că Dumnezeu este dragoste. Existenţa îşiare începutul, de asemenea, în dragoste ca dar al luiDumnezeu. Răscumpărarea şi nasterea noastră din nou s-afăcut tot prin dragoste, o dragoste atât de mare, încât a dusla jertfa Fiului lui Dumnezeu. Semnele Răscumpărăriitrebuie să reveleze în cele din urmă şi în noi <chipul> luiDumnezeu, această realitate fundamentală, pentru a puteaspune: omul este dragoste (pr. Constantin Galeriu).

16.  Acolo unde ia sfârşit creatura, începe fiinţa lui Dumnezeu.Tot ceea ce Dumnezeu pretinde, în mod expres, este să ieşidin tine însuţi, în măsura în care eşti creatură, şi să-L laşi peDumnezeu să fie Dumnezeu în tine (Eckhart).

17.  Ţinta iubirii este unirea cu ceea ce iubeşti (Francisc de Sales).

18.  Două iubiri au zidit două cetăţi: iubirea de sine, mergândpână la dispreţul faţă de Dumnezeu - cetate terestră, şiiubirea de Dumnezeu, mergând până la dispreţul de sine -cetate celestă. Una este glorificată în sine însuşi, cealaltă înDomnul Dumnezeu (Fericitul Augustin).

19.  Dragostea îl preface pe cel ce iubeşte în chipul celui iubit:dacă-L iubeşti pe Dumnezeu, dumnezeu vei fi; dacă-l iubeştipe diavol, diavol vei fi; dacă-ţi iubeşti trupul, trup vei fi.Aceasta este cea dintâi lucrare a iubirii: de a uni pe cel ceiubeşte cu cel iubit (Fericitul Augustin).

20.  Lumea este o ţesătură de sentimente, puse în mişcare dediferite voinţe. (...) Cum ar fi lumea dacă toţi ar iubi? (pr. Al.Constantinescu).

21.  Iubirea de Dumnezeu este extatică, făcându-ne să ieşim dinnoi înşine (Sfântul Dionisie Areopagitul).

22.  Iubirea lui Dumnezeu este forţă motrice, modalitate demanifestare şi de recunoaştere a Lui, cerc etern, care îşi areoriginea în bine şi se întoarce în bine (Sfântul DionosieAreopagitul).

23.  Unicul adevăr este iubirea. (...) Iubirea este aceea care dăviaţă şi căldură, care inspiră şi călăuzeşte. Iubirea estesigiliul pus creaţiei, semnătura Creatorului. Iubirea explicalucrul mâinilor Sale (pr. Theoklitos).

24.  Dragostea, rădăcina şi izvorul binelui (Sfântul Ioan Gură deAur).

25.  Comuniunea în dragoste, pe pământ, este reflexul vieţiiparadisiace (pr. Ioan Coman).

26.  Dragostea frăţească este hrană duhovnicească (SfântulClement Alexandrinul).

27.  Pe calea iubirii, urcăm spre Dumnezeu (Fericitul Augustin).

28.  Când l-ai văzut pe aproapele tău, pe Dumnezeu L-ai văzut(Sfântul Clement Alexandrinul).

29.  Nu există cunoaştere mistică fără iubire (Sfântul Ioan alCrucii).

30.  Când am ajuns la iubire, am ajuns la Dumnezeu (SfântulIsaac Sirul).

31.  Dragostea duce la fericire (Fericitul Augustin).

32.  Dragostea este adevărata slujbă pentru Dumnezeu (SfântulCiprian).

33.  Întrucât este iubire, Dumnezeirea se mişcă; iar întrucât esteiubită, mişcă spre sine toate lucrurile care sunt capabile dedragoste (Sfântul Maxim Mărturisitorul).

34.  Dumnezeu nu se uită la fapte, ci la dragostea cu care au fostfăcute. Nu e nimic mult, când oamenii iubesc puţin, aşa cumnu este puţin, când oamenii iubesc mult (Sfântul Vasile celMare).

35.  Cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, peDumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească(1 Ioan 4:20).

 

BUCURIE

1.      Dumnezeu nu ne porunceşte şi nu doreşte să fim trişti îninima noastră; mai degrabă, doreşte ca, din iubire pentru El,să avem mereu bucurie în suflet (Sfântul Ioan Scărarul).

2.      Chiar şi aici, Paştele a fost măreţ, sfânt, duhovnicesc şi deneuitat. (...) A fost binecuvântat de liniştea stelelor şi desuferinţele noastre; inimile noastre băteau pline de bucurie(Scrisoare dintr-un lagăr sovietic).

3.      Nu lăsa întristării sufletul tău şi nu te chinui cu prea multăpurtare de grijă; veselia inimii dă viaţă omului şi voioşia luiîi prelungeşte zilele (Ecclesiast 30:22).

4.      Dacă are virtute, dacă face fapte bune, dacă s-a unit cuDumnezeu, se va veseli cu bucuria cea adevărată sufletulomului (Sfântul Vasile cel Mare).

5.      Bucuria este o necesitate de prim ordin a vieţii omeneşti. Eaeste pentru om ceea ce este lumina pentru plantă, (...) este unajutor nepreţuit al sănătăţii sufleteşti şi trupeşti (pr. FilaretCostea).

6.      Înlăuntrul nostru trebuie să fie pururea Înviere (InocenţiuArhiepiscopul Odesei).

7.      Pe cel ce se bucură în Domnul, nici un necaz nu-l va scoatedin bucuria lui (Sfântul Ioan Gură de Aur).

8.      Cel ce iubeşte, mereu se bucură (Sfântul Teofilact).

9.      Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este înceruri! (Matei 5:12).

10.  Aflat-am cuvintele Tale şi le-am sorbit şi cuvântul Tău a fostbucurie şi veselie pentru inima mea (Ieremia 15:16).

11.  Bucuraţi-vă! (Matei 28:9).

 

FERICIRE

1.      Inima omului este făcută pentru un bine nemărginit (Alfonsde Liguori).

2.      Dacă vrem să fim fericiţi, trebuie să fim gata de oricesuferinţă (Alfons de Liguori).

3.      E o mare virtute să ştii să lupţi împotriva fericirii şi o mare

4.      fericire să nu fii biruit de fericire (Fericitul Augustin).

5.      Dacă vrei să te bucuri de desfătare, nu căuta desfătarea(Sfântul Ioan Gură de Aur).

6.      Fericit este acela care nu gândeşte rău (Sfântul Vasile celMare).

7.      Iar mie a mă lipi de Dumnezeu bine este (Psalmi 72:27).

8.      Dacă stai cu tărie în credinţă, eşti fericit (Sfântul Chiril alIerusalimului).

9.      Pe noi, nimeni nu ne poate nenoroci, decât noi înşine, tot aşacum nu ne poate face fericiţi altcineva decât noi înşine, dupăharul lui Dumnezeu (Sfântul Ioan Gură de Aur).

Fericiţi cei săraci cu duhul, (umili n.n.)că a lor este Împărăţiacerurilor.

Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.

Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.

Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia sevor sătura.

Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.

Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.

Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vorchema.

Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este Împărăţiacerurilor.

Fericiţi veţi fi voi, când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vorzice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricinaMea (Matei 5:3-11).

 

CREDINŢA

1.      Mi-ar fi mai bine să trăiesc cu fiarele, decât cu oameniinecredincioşi (Cuviosul Azarie).

2.      Dacă aş avea dovada că Dumnezeu nu există, n-aş regreta căam crezut în El; m-aş gândi că mi-am făcut o onoare crezândîn El, că, dacă universul este ceva stupid, cu atât mai răupentru el; că greşeala nu este în gândirea mea că nu existăDumnezeu, ci în Dumnezeu că nu există (pr. Valentin).

3.      Sărac eşti (necredinciosule n.n.) şi lipsit de orice bun, sărac deiubirea de oameni, sărac de credinţa înDumnezeu, sărac desperanţă (Sfântul Vasile cel Mare).

4.      Lucrurile mai presus de fire, pot fi înţelese prin credinţă(Sfântul Ioan Damaschin).

5.      În fapte se arată credinţa. (...) Credinţa, fără fapte, nu există(Sfântul Simeon Noul Teolog).

6.      Credinţa este contemplarea unui lucru tainic (Teodoret alCirului).

·         credinţă al cărei obiect apare cu evidenţă, nu poate finumită credinţă (Sfântul Atanasie cel Mare).

7.      Cine nu crede că va învia şi că va da socoteală, ci gândeşte cătoată fiinţa sa se mărgineşte la viaţa aceasta, aceluia nu-i vapăsa mult de faptele bune. (...) Credinţa în Înviere esteadevărata mângâiere în suferinţi, în lupta cu ostenelile şi cugreutăţile vieţii (Sfântul Ioan Gură de Aur).

8.      Această comoară nu o găsim săpând prin pământ, ci o aflămdacă cercetăm sufletul omului bolnav. (...) Ea constă dinrăbdare, din înţelepciune, statornicie şi o neclintită nădejdeîn Dummnezeu (Sfântul Ioan Gură de Aur).

9.      Pentru cine vrea să creadă am o mie de motive. Pentru cinenu vrea să creadă, n-am niciunul (Fericitul Augustin).

10.  Crede ca să înţelegi! (Fericitul Augustin).

11.  Credinţa este pentru suflet, ceea ce este ochiul pentru trup(Teodoret al Cirului).

12.  Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereşte; cel ce sesmereşte, se îmblânzeşte; cel blând, păzeşte poruncile; cel cepăzeşte poruncile se luminează; cel luminat se împărtăşeştede tainele Cuvântuluidumnezeiesc (Sfântul MaximMărturisitorul).

13.  Credinţa face ceea ce omul şi legea nu pot face (Sfântul IoanGură de Aur).

14.  Un lucru mic este un lucru mic. Dar credinţa din lucrurilemici este un lucru mare (Sfântul Grigorie de Nazianz).

15.  Credinţa este libera consimţire a sufletului (Sfântul Antoniecel Mare).

16.  Credinţa întăreşte ceea ce raţiunea clatină (Sfântul Ioan Gurăde Aur).

17.  Credinţa este încredinţarea celor nădăjduite (Evrei 11:1).

18.  Cel ce este credincios în foarte puţin şi în mult estecredincios (Luca 16:10).

19.  Cred, Doamne, ajută necredinţei mele! (Marcu 9:24).

20.  Fie vouă după credinţa voastră! (Matei 9:29).

 

RUGĂCIUNE

1.      Rugăciunea ne arată că umilinţa înalţă, iar nu coboară peom (Petre Ţutea).

2.      Cine este acela care nu are nimic de cerut lui Dumnezeu?(pr. Arsenie Papacioc).

3.      Dumnezeu vrea să-ţi dăruiască mai multe bunătăţi decât ceritu (Fericitul Augustin).

4.      Rugăciunea este mijlocul prin care se revarsă în sufletulnostru lumina (Vladimir Lossky).

5.      Unindu-se moral în rugăciunea adevărată cu Dumnezeu,omul nu se uneşte cu El doar pe sine însuşi, ci îi uneşte cu Elşi pe ceilalţi; el devine un inel de legătură între Dumnezeu şicreaţie, între lumea divină şi cea naturală. Predându-se liberlui Dumnezeu, voinţa omenească nu este mistuită de El, cieste asociată ei şi devine o forţă nouă, divino-umană, în staresă facă lucrarea lui Dumnezeu în lumea oamenilor. Prinaceasta, rugăciunea adevărată, ca o legătură moral-harică cuDumnezeu, se deosebeşte de toate celelalte relaţii umane cuDivinitatea (Vladimir Soloviov).

6.      Nu este de ajuns să posedăm arta rugăciunii; trebuie sădevenim rugăciune, rugăciune întrupată. Nu este de ajunsconsacrarea unui timp pentru rugăciune, căci fiecare act,fiecare gest, chiar şi un surâs, trebuie să devină un imn deadorare, o ofrandă, o rugăciune. Trebuie să oferim nu ceeace avem, ci ceea ce suntem.(Paul Evdokimov).

7.      Dacă câţiva oameni se roagă, dacă intră în starea derugăciune <pură> şi în mod aparent nefolositoare, ei

8.      transformă universul prin simpla lor prezenţă, prin însăşiexistenţa lor (Olivier Clement).

9.      Folosul rugăciunii stă în împlinirea scopului ei, adicăiertarea păcatelor şi mântuirea sufletului, indiferent dacă ofacem cu gura, prin cuvânt, cu mintea sau cu inima (pr.Paisie Olaru).

10.  Dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne! (Psalm129:1).

11.  Trebuie să cerem de la Dumnezeu ceea ce este de folossufletului, nu ceea ce ne este de folos nouă (Dicton patristic).

12.  Rugăciunea este singura ce ne poate înălţa la cunoşterea luiDumnezeu (Sfântul Maxim Mărturisitorul).

13.  Rugăciunea constituie o înălţare a intelectului cătreDumnezeu; ea este o conversaţie a intelectului cu Domnul(Evagrie din Pont).

14.  Rugăciunea este începutul cunoştintei nemateriale şi simple. (Evagrie din Pont).

15.  Rugăciunea este alungarea întristării şi a descurajării, (...)rodul bucuriei şi al mulţumirii (Evagrie din Pont).

16.  Rugându-te, să nu dai vreun chip lui Dumnezeu, în tine, nicisă nu îngădui minţii tale să se modeleze după vreo formă, ciapropie-te în chip material de Cel nematerial şi vei înţelege. (Evagrie din Pont).

17.  Dacă, rugându-te, ai ajuns la o bucurie mai presus de oriceveselie, ai ajuns la adevărata rugăciune. (Sfântul Nil Sinaitul)

18.  Înainte de a-ţi ridica mâinile către cer, trebuie să-ţi ridicisufletul şi, înainte de a-ţi ridica ochii, ridică-ţi gândul laDumnezeu (Origen).

19.  Sufletul omului este un altar (Origen).

20.  Nu se poate ca Dumnezeu să nu asculte rugile omului, dacăomul ascultă poruncile Domnului (Avva Isaia).

21.  Rugăciunea ta rămâne neauzită, când o acoperă strigătulcelui năpăstuit de tine (Sfântul Ioan Gură de Aur).

22.  Ceea ce este respiraţia pentru viaţa trupească, aceea este şirugăciunea pentru viaţa sufletească (Sfântul Isihie Sinaitul).

23.  Rugăciunea este bucurie sfântă, ce atrage spre sine mintea(...) revărsând bucuria duhovnicescă şi în trup. (SfântulGrigorie Sinaitul)

24.  Când tu vorbeşti în ascuns cu tine însuţi, cuvintele tale suntcercetate în cer. De aceea şi răspunsurile îţi vin de acolo. (Sfântul Vasile Cel Mare).

25.  Rugăciunea nu este urmarea meritelor noastre, ci a îndurăriilui Dumnezeu (Toma d’Aquino).

26.  Dacă te vei ruga pentru toţi, toţi se vor ruga pentru tine. (Fericitul Augustin).

27.  Inima cea mai milostivă este aceea care arde pentru toatăfăptura, pentru oameni, pentru păsări, pentru demoni şipentru toată zidirea (Sfântul Isaac Sirul).

28.  Nici fecioare, nici femei măritate, nici monah, nici mirean, cio hotărâre dreaptă caută Dumnezeu. Şi, primind-o ca peînsăşi fapta, trimite aceluia Duhul Sfânt pentru a lucra împreună cu el, pentru a îndrepta viaţa tuturor celor ce vorsă se mântuiască (Sfântul Macarie).

29.  Este necesar să ne rugăm cu evlavie, fiindcă noi singuri, fărăajutorul lui Dumnezeu, nu avem puterea să învingemispitele. (...) Rugăciunea este lucrul cel mai simplu şi, înacelasi timp, cel mai dificil (Sfântul Ioan de Kronstadt).

30.  Ce să facă Dumnezeu cu mulţumirile noastre, când cufaptele Îi arătăm doar nemulţumire? (Sfântul Ioan de

31.  Kronstadt).

32.  Rugăciunea este o stare de permanentă recunoştinţă (SfântulIoan de Kronstadt).

33.  A-i mulţumi lui Dumnezeu când vântul este prielnic pe marenu este ceva deosebit; a-i mulţumi însă când este furtună,atunci se arată adevărata recunoştinţă (Sfântul Ioan Gură deAur).

34.  Să mulţumim în toate şi pentru toate! (Sfântul Ioan Gură deAur).

35.  Omul care-I mulţumeşte lui Dumnezeu pentru relele ce trecpeste el, nu simte acele rele (Sfântul Ioan Gură de Aur).

36.  Cel ce se sileşte să-I mulţumească lui Dumnezeu pentru toatecele primite de la aproapele său, acela se sileşte şi să iubească. (Sfântul Teofilact).

37.  A descrie frumuseţea omului înseamnă a cânta cel maifrumos imn gloriei lui Dumnezeu. În om este cuprinsă

38.  minunea: în gândire, atâta inteligenţă; în inimă, atâta iubire;în viaţă, atâta voinţă (pr. Agatanghel Guţu).

39.  Cel care se roagă este cu adevărat teolog (Evagrie din Pont).

40.  Slava lui Dumnezeu este omul (Sfântul Irineu).

41.  Unde se termină rugăciunea, începe păcatul (Sfântul EfremSirul).

42.  Fratele Laurenţiu era mai mult unit cu Dumnezeu în cadrulactivităţilor sale obişnuite, decât în timpulserviciilorreligioase. Este o mare iluzie- spunea el- să ne imaginăm cătimpul dedicat rugăciunii ar fi altfel decât restul zilei (pr.Kallistos Ware).

43.  Rugăciunea este prezenţa lui Dumnezeu în toţi şi în toate. (Sfântul Grigorie Sinaitul).

44.  Rugăciunea este, după fiinţa ei, apropierea şi unirea omuluicu Dumnezeu; iar după lucrare, rugăciunea este putereasusţinătoare a lumii, împăcarea cu Dumnezeu (...) (SfântulIoan Scărarul).

45.  Liniştea este neîntreruptă închinare lui Dumnezeu şistatornicie în faţa Lui (Sfântul Ioan Scărarul).

46.  Cerul este, adesea, mai aproape de noi atunci când neaplecăm, decât atunci când ne îndreptăm în sus (SfântulGrigorie de Nazianz).

47.  Numai Dumnezeu, cu nesfârşirea Lui, poate ţine sufletulabsorbit în contemplarea Lui, adică în linişte, fără trecereanecesară de la un lucru mărginit la altul (pr. DumitruStăniloae).

48.  Rugăciunea îl eliberează pe om, îl degajă de naturaexterioară şi de sine însuşi. În acest fel, ea ţine sufletul

49.  deschis către Dumnezeu ca Persoană. Cel ce nu se roagărămâne rob, închis în mecanismul complex al naturiiexterioare şi al înclinaţiilor patimilor sale, care îl domină peom mai mult decât o face natura.Rugăciunea asigurălibertatea (...) (pr. Dumitru Stăniloae).

50.  Nimic nu mi se pare mai atrăgător decât dialogul secret alsufletului cu el însuşi şi cu Dumnezeu (Sfântul Grigorie deNazianz).

51.  Aceasta este rugăciunea adevărată: a tăcea şi a asculta voceafără cuvinte a lui Dumnezeu din adâncul inimii, a înceta sălucrezi de unul singur, a pătrunde în lucrarea lui Dumnezeu. (pr. Kallistos Ware).

52.  Doamne, fă din mine o unealtă a Păcii Tale! (Francisc dinAssisi).

53.  Lucrul cel mai important în rugăciune este de a sta în faţalui Dumnezeu cu mintea coborâtă în inimă (Sfântul TeofanZăvorâtul).

54.  Umblam în întuneric şi în locuri alunecoase şi Te căutam înafara mea şi nu aflam pe Dumnezeul inimii mele...Acesta erapăcatul meu, anume că nu în El, ci în zidirile Lui-în mine şi înceilalţi-căutam plăcerile şi în acest chip mă prăvăleam cucapul înainte în necazuri (Fericitul Augustin).

55.  Rugăciunea este unitatea de măsură a dragostei (FericitulAugustin).

56.  Rugăciunea este o iarbă de vindecare şi de folos, dar, dacănu ştim unde se cade s-o punem, nu vindecă boala noastră. (Sfântul Ioan Gură de Aur).

57.  Rugăciunea este lucrarea credinţei, arătarea celornădăjduite, iubirea realizată, mişcarea îngerească, puterea

58.  celor fără trupuri, descoperirea inimii, nădejdea mântuirii,semnul sfinţirii, devenirea sfinţeniei, cunoaşterea luiDumnezeu, unirea Duhului Sfânt, bucuria lui Iisus, veseliasufletului, mila lui Dumnezeu, semnulîmpăcării, pecetea luiHristos, steaua de dimineaţă a inimilor, descoperirea luiDumnezeu, izvorul tăcerii, pecetea lăcaşului îngeresc.(SfântulGrigorie Sinaitul).

59.  Mântuirea si rugăciunea nu stau în vorbe (Sfânta Scriptură).

60.  Rugaţi-vă neîncetat! (I Tesaloniceni 5:17).

 

SACRIFICIU

1.      Nimeni nu poate ajunge la Dumnezeu, decât ridicându-seprin jertfă.(Sfântul Chiril al Ierusalimului).

2.      Cine vrea să împărtăşească slava lui Iisus, trebuie să-Iîmpărtăşească şi viaţa (Sfântul Ioan Gură de Aur).

3.      Toate socotesc jertfa piatra de temelie pusă de Dumnezeuexistenţei noastre (pr. Constantin Galeriu).

4.      Jertfa, în substanţa ei spirituală, este iubire. (...) Jertfă e şiconstiinţa; este cunoaşterea precisă a unui ţel superiorcăruia mă devotez. Nu este oarbă, ci totdeauna este luminatăde adevăr. (...) Jertfa e, de asemenea, libertate. (...) Jertfa, cadeschidere a noastră către Dumnezeu şi către lume, caautodăruire, este, în esenţă, expresia cea mai deplină aiubirii care ne defineşte fiinţa (pr. Constantin Galeriu).

5.      Răstignirea este prima înălţare! (pr. Dumitru Stăniloae).

6.      Dacă, în lume, este mai întâi viaţa şi apoi moartea, înBiserica lui Hristos este mai întâi moartea şi apoi viaţa

7.      (Fericitul Augustin).

8.      Pâinea care se coboară din cer este aceea din care, dacămănâncă cineva, nu moare. Eu sunt pâinea cea vie, care s-apogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi înveci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii estetrupul Meu.(Ioan 6:50-51).

9.      Cine îşi va pierde sufletul pentru Mine îl va afla (Matei16:25).

 

LIBERTATE

1.      Libertatea (...) nu este un drept, este o obligaţiune (N. A.Berdiaev).

2.      Esenţa cea mai adâncă a omului este libertatea sau voinţa samorală, şi de aceea, unirea existenţială cu Dumnezeuînseamnă pentru om a-I preda în mod liber voinţa sa. (Vladimir Soloviov).

3.      Libertatea omului e partea divină din el (Petre Ţutea).

4.      Dumnezeu poate face orice în afară de a ne sili să-L iubim.(...) Unde nu există libertate, nu poate exista iubire (PaulEvdokimov).

5.      Ai fost creat liber şi chemat spre libertate, aşa că nu te facerobul patimilor necurate! (Avva Talasie).

6.      Libertatea este asociată cu harul, e opera harului şi putereadată omului de a se menţine în har, adică deasupra lumii şide a nu cădea sub lume.(Teodoret al Cirului).

7.      Acela este cu adevărat liber, care trăieşte pentru Hristos. Else află deasupra tuturor nenorocirilor. Dacă el însuşi nu-şiva face rău, atunci niciodată altul nu va fi în stare să-i facă. (Sfântul Ioan Gură de Aur).

8.      Doamne, fă-mă robul Tău, ca să fiu cu adevărat liber!(Fericitul Augustin).

9.      Adevărul vă va face liberi (Ioan 8:32).

 

PREOT/ CĂLUGĂR

1.      Martor îmi este Dumnezeu: eu nu vreau decât mântuireavoastră.(Fericitul Augustin).

2.      Există un om în orice parohie, un om a cărui familie estelumea întreagă ; un om pe care îl chemi ca martor, casfătuitor sau ca să te slujească în toate faptele solemne alevieţii ; un om fără de care nu se naşte şi nu moare nimeni ;care ia pe om de la sânul maicii sale şi nu-l lasă decât înmormânt; un om carebinecuvântează sau sfinţeşte leagănul,patul conjugal şi sicriul. Copiii se obişnuiesc să-l iubească şisă-l respecte ; chiar necunoscuţii îl numesc tată al lor. Lapicioarele lui, creştinii îşi fac mărturisirile cele mai ascunseşi varsă lacrimile cele mai tainice. El este mângâietorultuturor neajunsurilor sufletului şi trupului, care vede, rândpe rând, şi pe bogat şi pe sărac bătând la poarta sa: bogatulca să depună milostenia sa în taină, săracul pentru a o primifără să roşească de ruşine. Omul acesta nu ţine de un rangsocial, ci deopotrivă de toate clasele. (...) În sfârşit, un omcare ştie tot, care are dreptul de a spune totul şi al căruicuvânt cade asupra inimilor cu autoritatea unei misiunidumnezeieşti şi cu porunca unei credinţe desăvârşite (Fr. R.

3.      de Chateaubriand).

4.      Călugărul este cel care, despărţindu-se de toţi, s-a unit cutoţi.(Evagrie din Pont).

5.      Iată (călugării n.n.) îngerii pământului ... (Sfântul Ioan Gurăde Aur).

6.      Turma lui Hristos se păstoreşte cu fluieraşul, nu cu băţul,adică cu blândeţe, nu cu asprime. Se păstoreşte mai mult cuexemplul vieţii preotului, nu numai cu predica de la amvon. (pr. Paisie Olaru).

7.      Chiar dacă voi nu plângeţi, plâng eu pentru voi (pr. PaisieOlaru).

8.      Ceea ce fac, fac după propriile mele puteri, cu ajutorul luiDumnezeu, pentru mântuirea oamenilor (Sfântul Ioan deKronstadt).

9.      Pe omul din afară uşor îl face cineva monah, dar pe omuldinăuntru cu greu.(Sfântul Isihie Sinaitul).

10.  Dacă cineva îl dispreţuieşte pe preot, imediat şi Dumnezeu îlva dispreţui pe el (Sfântul Atanasie cel Mare).

11.  Preoţia se săvârşeşte aici, pe pământ, dar ea are rang întredregătoriile cereşti. (...) Însuşi Hristos a întemeiat aceastăslujire. El a stabilit ca, în timp ce suntem încă în trup, săfacem serviciu îngeresc (Sfântul Ioan Gură de Aur).

12.  Eu, privind de pe culmea, cam înzăpezită, a celor 70 de ani,văd în rândurile păstorilor de suflete munca răsplătită printrezirea sentimentului religios şi al evlaviei în cei păstoriţi;văd răsplătirea ostenelilor păstorului prin dreptatea şidărnicia sufletească a celor păstoriţi (Nicodim PatriarhulRomâniei).

13.  Eu sunt nesăţios: nu vreau să se mântuiască doar câţiva, citoţi; căci numai unul dacă se va pierde, eu mă pierd (SfântulIoan Gură de Aur).

14.  Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi!(Ioan 20:21).

 

SFINŢI

1.      Respectarea voinţei lui Dumnezeu este un act de sfinţenie.Noi ne supunem voinţei lui Dumnezeu, nu Dumnezeu voinţeinoastre (Avva Ioan Colov).

2.      Sfinţii au străbătut calea cea mai lungă pe care o poatestrăbate o fiinţă umană: calea ce duce de la iad la rai. Sauchiar o cale şi mai lungă: calea de la diavol la Dumnezeu. (...)Sfinţii s-au întrupat în Hristos şi s-au hristificat, încât auizbutit să înfăptuiască ceea ce Dumnezeu a lăsat ca ţelexistenţei omeneşti: ei au devenit <dumnezei după har> şi<hristoşi după har>, aşa cum ne-a vestit într-un mod atât deexpresiv Sfântul Simeon Noul Teolog (pr. Justin Popovici).

3.      Unde este sfinţenie, acolo este şi curaj (Sfântul Ioan Gură deAur).

4.      Admirăm pe sfinţi, nu atât pentru înţelepciunea si iubirealor pentru Dumnezeu în necazuri, ci, mai mult, pentru că eirămân la fel de râvnitori şi după ce furtuna a trecut, lăsândloc liniştii. (...) Nu e nici o minune căinţa omului la necaz,ţinut în frâu prin frică, ci, după ce a trecut încercarea, acestasă continue în a-şi arăta înţelepciunea sufletului (Sfântul IoanGură de Aur).

5.      Sfinţenia vine din dragoste. Toti cei ce cred şi iubesc cuadevărat sunt sfinţi (Sfântul Ioan Gură de Aur).

6.      Desăvârşirea omului este de a se socoti pe sine nedesăvârşit. (Fericitul Augustin).

7.      Păcătosul se ascunde de Dumnezeu, sfântul se ascunde înDumnezeu.(Fericitul Augustin).

8.      Apropie-te de cei drepţi şi, prin ei, te vei apropia deDumnezeu.(Sfântul Isaac Sirul).

9.      Îi cinstim pe sfinţi, imitându-i (Sfântul Ioan Gură de Aur).

 

MAICA DOMNULUI

1.      Ea nu L-ar fi putut purta pe Cuvântul lui Dumnezeu în trup,dacă nu ar fi primit mai întâi Cuvântul lui Dumnezeu îninimă (pr. Kallistos Ware).

2.      Preasfânta Fecioara Maria, ea singură, şezând întreDumnezeu şi oameni, pe Dumnezeu L-a făcut Fiul omului,iar pe oameni i-a făcut fiii lui Dumnezeu (Sfântul Nicodim).

3.      Cât poate Dumnezeu cu puterea, poate şi Maica Domnuluicu rugăciunea (Dicton patristic).

 

CUNOAŞTERE

1.      Văzând, nu văd şi, auzind, nu aud, nici nu înţeleg (Matei13:13).

2.      Omul este capabil a-L cunoaşte pe Dumnezeu numai întruatâta cât i S-a revelat Dumnezeu (A. Comorosan).

3.      Fără Dumnezeu nu este posibil a-L cunoaşte pe Dumnezeu(Sfântul Irineu).

4.      La Dumnezeu ajungem printr-un anume mod de viaţă, nuprintr-un anume fel de a gândi (Christos Yannaras).

5.      Dumnezeu nu poate fi cuprins de mintea noastră; dacă ar ficuprins, nu ar mai fi Dumnezeu (Evagrie din Pont).

6.      Fraţilor, câtă vreme v-am grăit despre cele cereşti, toţi aţiadormit, iar când am început a înşira palavre, îndată v-aţitrezit ... (Everghetinos).

7.      Când gândirea nu se mai împrăştie printre cele din afară şinu se mai împrăştie în lume, prin simţuri, ea se întoarce spresine. Prin sine, mintea se ridică până la contemplarea luiDumnezeu (Sfântul Vasile cel Mare).

8.      Cea mai mare dintre învăţături este să te cunoşti pe tineînsuţi; dacă cineva se cunoaşte pe sine, Îl va cunoaşte şi peDumnezeu (Sfântul Clement Alexandrinul).

9.      Cel ce se cunoaşte pe sine, cunoaşte totul (Sfântul Isaac Sirul).

10.  A-L înţelege pe Dumnezeu este greu, iar a-L exprima este cuneputinţă (Sfântul Grigorie de Nazianz).

11.  Uită de tine şi cunoaşte-ţi sinele! (Cuviosul Varsanufie).

12.  Cunoaşterea adevărată implică recunoaşterea necunoaşterii. (Sfântul Dionisie Areopagitul).

13.  Cunoaşterea lui Dumnezeu înseamnă pătrunderea înîntunericul supraluminos al Dumnezeirii (Sfântul DionisieAreopagitul).

14.  În contemplaţia mistică, omul nu vede nici cu mintea, nici cutrupul, ci cu duhul (...), iar această experienţă fericită şi plinăde bucurie (...) face ca mintea să treacă dincolo de toatelucrurile.(Sfântul Grigorie Palama).

15.  Din dragoste izvorăşte cunoaşterea.(Talasie Libianul).

16.  Cunoaşterea existenţei lui Dumnezeu este sădită în chipnatural în noi.(Sfântul Ioan Damaschin).

17.  Adevărata cunoaştere poartă în ea pecetea dragostei (SfântulMaxim Mărturisitorul).

18.  Cunoaştere însemnă a te uita pe tine, gândindu-te laDumnezeu (Diadoh al Foticeii).

19.  Să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece oricecunoaştere.(Efeseni 3:19).

 

ADEVĂR

1.      Adevărul se identifică cu trăirea sau experienţa nemijlocită,iar teologia cu vederea lui Dumnezeu (Christos Yannaras).

2.      Am avut revelaţia că în afară de Dumnezeu nu există adevăr. (Petre Ţutea).

3.      Adevărul este triumful Spiritului. Adevărul integral esteDumnezeu. Iar razele acestui adevăr integral, adevăr divin,adevăr al Logosului, se răsfrâng şi asupra cunoaşteriifragmentare de ordin ştiinţific, întoarsă spre realitateauniversală dată, obiectivă (N. A. Berdiaev).

4.      Adevărul este bine a se căuta întru toate (pr. Ilie Cleopa).

5.      Consimţământul general fără adevăr, o eroare veche (SfântulCiprian).

6.      Atâta adevăr poate cuprinde cunoştinţa fiecăruia, câtăsiguranţă îi dau blândeţea, smerenia şi dragostea.(SfântulMarcu Ascetul).

7.      Cine nu iubeşte adevărul, nu l-a cunoscut încă (SfântulGrigorie de Nazianz).

8.      Când noi însine nu suntem convinşi de adevăr, cum să-I convingem şi pe alţii? (Sfântul Ioan Gură de Aur)

9.      Căutarea fără patimă duce la adevăr (Sfântul MaximMărturisitorul).

10.  Credinţa este începutul vieţii, iar dragostea sfârşitul ei. Întreele adevărul.(Sfântul Ignatie al Antiohiei).

11.  Sunt unii (...) care învaţă totdeauna, dar nu pot ajungeniciodată la deplina cunoaştere a adevărului (Sfânta

12.  Scriptură).

13.  Adevărul îl împinge pe om să caute adevărul (SfântulMacarie).

14.  Om desăvârşit este acela care iubeşte adevărul şi dreptatea,care Îl iubeşte pe Dumnezeu (Sfântul Vasile cel Mare).

15.  Fără smerenie, adevărul e orb (Ilie Edictul).

16.  Fructul esenţial al sufletului este adevărul (Sfântul Vasile celMare).

17.  ... Dumnezeu, Mântuitorul nostru, doreşte ca toţi oamenii săse mântuiască şi la cunostinţa adevărului să vină (Timotei2:3-4).

18.  Veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi. (Ioan 8:32).

 

ABSOLUT

A fi creştin înseamnă a coborî Absolutul la nivel cotidian. (Petre Ţutea).

 

CONŞTIINŢA

1.      Cel dintâi mijloc de învăţătură pentru fiecare om esteconştiinţa sau cugetul său (Nicodim Patriarhul României).

2.      Conştiinţa este îngerul lui Dumnezeu care îl păzeşte pe om.(...) Conştiinţa pomeneşte păcatele noastre şi, pomenindu-le,ne smereste. (pr. Paisie Olaru)

3.      Numai conştiinţa lui Dumnezeu poate întemeia iubirea faţăde om şi numai conştiinţa omului poate întemeia voinţa deveşnicie a omului şi de înaintare în lumina infinită şi eternă alui Dumnezeu. Numai un Dumnezeu conştient poate preţuipe om şi numai un om conştient poate preţui pe Dumnezeu. (pr. Dumitru Stăniloae).

4.      Cercetează inima ta, ispiteşte-ţi conştiinţa şi, dacă vei aflaceva de care să-ţi pară rău şi negreşit vei afla, suspină atunciîntru mărturisirea păcatelor, plânge întru rugăciune şiîngrijeşte-te de moartea cea adevărată, adică de osândasufletului; căieşte-te de păcatele tale (...) pentru vindecare. (Sfântul Ioan Gură de Aur).

5.      Conştiinţa nu-i mai judecă pe cei care au ajuns în culmeavirtuţii sau în culmea viciului (Talasie Libianul).

6.      Gândul curat înalţă sufletul, cel murdar îl coboară. (TalasieLibianul)

7.      În conştiinţa încărcată, mai mult te sperie pierderea ceruluidecât chinul iadului (Sfântul Ioan Gură de Aur).

8.      Să-ţi fie conştiinţa oglinda supunerii tale şi-ţi va fi de ajuns.

9.      Conştiinţa este ochiul lui Dumnezeu în sufletele noastre. (Sfântul Ioan Scărarul).

 

COMUNICARE

1.      Limba scrisorii nu trebuie să fie lipsită cu totul de podoabă,dar nici strivită de ornamentaţie (Isidor Pelusiotul).

2.      Orice cuvânt poate fi contrazis de alt cuvânt. Dar fapta cinepoate să o contrazică? (pr. Serafim).

3.      A şti să taci este o virtute mai mare decât a şti să vorbeşti. (Sfântul Ambrozie).

4.      Când poţi spune ceva folositor, fă-o atunci! (Sfântul IoanGură de Aur).

5.      Nu este nevoie de cuvinte multe (Sfântul Ioan Gură de Aur).

6.      Cuvintele sunt cărările faptelor (Sfântul Ioan Gură de Aur).

7.      Când viaţa ta e fulger, cuvintele tale sunt tunet (FericitulAugustin).

8.      Acum caut bunăvoinţa oamenilor sau pe a lui Dumnezeu?Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş plăcea însă oamenilor,n-aş fi rob al lui Hristos (Galateni 1:10).

9.      Vorbirea este instrumentul acestei lumi prezente. Linişteaeste misterul lumii ce va veni (Sfântul Isaac Sirul).

 

EDUCAŢIE

1.      Lucrarea dascălilor este mult mai grea şi mai mare decâtlucrarea mâinilor.(Sfântul Ioan Gură de Aur).

2.      Învăţătura din constrângere nu e făcută să rămână, dar ceacare pătrunde în suflet prin dragoste şi bunăvoinţă, aceearămâne acolo pentru totdeauna.(Sfântul Ioan Gură de Aur).

3.      Oricine doreşte poate fi dascăl, dacă nu al altora, cel puţin alsău. (...) Cel ce cunoaşte este ca şi lumânarea aprinsă, de lacare pot lua lumină mii de alte lumânări.(Sfântul Ioan Gurăde Aur).

4.      Învăţătura faptelor este mult mai vrednică decât cea acuvintelor.(Sfântul Vasile cel Mare).

5.      Nu există artă mai frumoasă decât arta educaţiei. Pictorul şisculptorul fac doar figuri fără viaţă, dar educatorul creazăun chip viu; uitându-se la el, se bucură şi oamenii, se bucurăşi Dumnezeu.(Sfântul Ioan Gură de Aur).

6.      Copiii vor face în viaţă cele văzute la părinţi. (...) Iar dacă vafi cineva respectuos şi supus faţă de părinţi, va fi blând şiîngăduitor şi faţă de oameni.(Sfântul Ioan Gură de Aur).

7.      Creşterea copiilor este treaba femeii. (...) Ea poartă numelede mamă nu pentru că a născut copiii, ci pentru că i-acrescut. Nu natura, ci virtutea o face mamă (Sfântul IoanGură de Aur).

8.      Lăsaţi copiii să vină la Mine! (Marcu 10:14).

9.      Învăţăturile date cu forţa nu pot dăinui în suflete, pe cândînvăţăturile primite în suflet cu plăcere şi cu bucurie rămânde-a pururi.(Sfântul Vasile cel Mare).

10.  Dumnezeu va avea întotdeauna ceva ce să-l înveţe pe om, iaromul va avea întotdeauna ceva de învăţat de la Dumnezeu. (Sfântul Irineu).

 

RAŢIUNE

1.      Gândurile celor neprihăniţi nu sunt altceva decât dreptate. (Sfânta Scriptură).

2.      Privirea sufletului este raţiunea (Fericitul Augustin).

3.      Raţiunea este o forţă care tinde spre unitate (FericitulAugustin).

4.      Dumnezeu a dat fiecăruia minte, ca astfel, uitându-se la totce-l înconjoară, să înţeleagă ceea ce trebuie.(Sfântul IoanGură de Aur).

5.      Gândul lui Hristos îl are cel ce cugetă ca El şi, prin toate, Îlcugetă pe El.(Sfântul Maxim Mărturisitorul).

6.      Când mintea se întinează, se pătează împreună cu ea şiactivitatea omului. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

7.      Precum ochiul este atras de frumuseţea celor văzute, la fel şimintea curată este atrasă de cunoaşterea celor nevăzute. (Sfântul Maxim Mărturisitorul).

8.      Raţiunea este prima care, prin cele ce se văd, ne-a călăuzitspre Dumnezeu.(Sfântul Grigorie de Nazianz).

9.      Raţiunea porneşte de la cunoaştere pentru a ajunge lacredinţă.(Sfântul Vasile cel Mare).

 

ÎNŢELEPCIUNE

1.      Grâul este foarte mic în comparaţie cu paiul (FericitulAugustin).

2.      Ceea ce este lumina pentru cei ce văd şi pentru cele văzute,aceea este Dumnezeu pentru cei ce cugetă şi pentru celecugetate (Talasie Libianul).

3.      Unde este înţelepciunea lui Dumnezeu nu mai este nevoie deînţelepciunea oamenilor.(Sfântul Ioan Gură de Aur).

4.      Este cu neputinţă să dobândim înţelepciunea fără să trăimîntr-un mod înţelep.t (Sfântul Grigorie de Nazianz).

5.      Este o ruşine pentru omenire că exista unii ce gândesc mainechibzuit decât un vierme; viermele îşi pregăteşte moarteaconstruindu-şi un sicriu de mătase, nu să dispară în el, ci săînvie într-o aeriană viaţă de fluture.(Origen).

6.      Omul înţelept este credincios.(Sfânta Scriptură).

7.      Înalţă-te mai mult prin viaţă decât prin gândire. (SfântulGrigorie de Nazianz)

8.      În Hristos sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi aleştiinţei. (Coloseni 2:3)

9.      Smerita cugetare este rugăciune neîntreruptă. (Sfântul MaximMărturisitorul)

10.  Cel ce s-a născut înţelept, poartă bogăţia în el. (SfântaScriptură)

11.  Învăţătura celui înţelept este izvor de viaţă. (Pilde 13:14)

 

FILOSOFIE

Luaţi aminte să nu vă fure minţile cineva cu filozofia şi cudeşarta înşelăciune din predania omenească. (Coloseni 2:8)

 

RELIGIE

Nu există teologie în afară de trăire; trebuie să te schimbi, sădevii un om nou. (Vladimir Lossky)

A vorbi despre Dumnezeu este un lucru mare, dar este unlucru şi mai mare a te curăţi pentru Dumnezeu. (SfântulGrigorie de Nazianz)

Religia are un singur adversar: cultura. (N. A. Berdiaev)

Religia este expresia unui mister trăit. (Petre Ţuţea)

Nu este de ajuns să faci lumea religioasă. Adevărata credinţăîn Dumnezeu şi adevărata religie constă, dimpotrivă, încertitudinea tainică şi totuşi evidentă că Împărăţia luiDumnezeu - obiectul ultim al oricărei dorinţe, al oricăreisperanţe şi iubiri nu este din lumea aceasta, ci de dincolo, dinacea lume care poate da sens şi valoare tuturor lucrurilor deaici. (pr. Alexander Schmemann)

Adevărata religie este singura care-l face pe om să iubeascăomul. (Lactanţiu)

 

CREŞTINISM

1.      Crestinismul este singura religie din istoria universala încare o soarta Chiar de la începuturile sale, crestinismul a fostproclamarea bucuriei, a singurei bucurii posibile pe pamânt.(pr. Alexander Schmemann)

2.      Creştinismul se folosea, la început, de obiecte de lemn, dar elera de aur. Astăzi, se foloseşte de obiecte de aur, iar el este delemn. (Sfântul Atanasie cel Mare)

3.      Antropologia răsăriteană este ontologia deificării,iluminarea progresivă a omului şi a întregii creaţii. (Paul

4.      Evdokimov)

5.      Ortodoxia este o viaţă nouă cu Hristos şi în Hristos, călăuzităde Duhul Sfânt (...)Creştinii trăiesc în Hristos şi Hristostrăieşte în ei. (Serghei Bulgakov)

6.      Creştinismul, să luăm bine aminte, nu e o simplă şcoală acinstei, curăţiei şi dreptăţii, ori o nobilă şi raţională

7.      explicaţie a vieţii (<teologia mai bine decât zoologia neexplică tainele> Emil Cioran); ori un înalt cod de purtări(confucianismul, sintoismul); ori o terapeutica evazionistă(stoicismul, yoga, zenul); ori un jet de întrebări (taoismul);ori un act de supunere în faţa Unicului (iudaismul,islamismul). E mai mult şi mai deosebit: e învăţătura luiHristos, adică a dragostei şi a salvatoarei putinţi de a ierta.(pr. Nicolae Steinhardt)

8.      Creştinii nu se nasc, ci se fac. (Tertullian)

9.      Creştin este cel ce Îl imită pe Hristos: în cuvinte, în fapte, îngândire. (Sfântul Ioan Scărarul)

10.  Adevăratul creştin Îl poartă mereu pe Iisus în inima sa.(Avva Leontie)

11.  Creştinismul este o imitare a naturii divine. (Sfântul Grigoriede Nyssa)

12.  Pentru a fi un bun creştin, am pe Hristos întreg pentrumântuirea mea, Sciptura întreagă pentru studiul meu şi

13.  întreaga lume drept parohia mea. (Fericitul Augustin)

14.  Creştinii trăiesc în trup, dar nu după trup; trăiesc pepământ, dar vieţuiesc ca în ceruri. Ei nu sunt o societate

15.  nouă, după trup, ci după spirit, căci, deşi viaţa lor materialăeste la fel ca a tuturor oamenilor, ţinuta lor morală şiduhovnicească este excepţională. Ei sunt pentru lume ceea ceeste sufletul pentru trup. (Epistola către Diognet)

16.  Scripturile sunt pline de tămăduiri. (Sfântul Vasile cel Mare)

17.  Fiecare dintre noi este pictorul propriei sale vieţi: sufletuleste pânza, virtuţile sunt culorile, iar Hristos este modelul pecare trebuie să-L pictăm. (Sfântul Grigorie de Nyssa)

18.  Purtarea creştinilor să fie cea mai bună apologie a credinţeilor! (Origen)

19.  Creştinii sunt lăcaşurile dumnezeirii. (Sfântul Grigorie deNazianz)

20.  Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber;nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru căvoi toţi una sunteţi în Hristos Iisus. (Galateni 3:28)

 

BISERICA

1.      În biserică afli că exişti (Petre Ţutea).

2.      Ce pustiu ar fi spaţiul dacă n-ar fi punctat de biserici! (PetreŢutea).

3.      Unde este Biserica, acolo este Duhul lui Dumnezeu; unde esteDuhul lui Dumnezeu, acolo este Biserica (Sfântul Irineu).

4.      Nu poate exista Biserică în afara iubirii (Sfântul Ioan deKronstadt).

5.      Biserica Ortodoxă este o bucurie a tuturor de toţi (pr.Dumitru Stăniloae).

6.      Biserica este icoana Sfintei Treimi, o <unitate a comuniunii>,o <unitate a dragostei>(pr. Constantin Galeriu).

7.      Biserica nu vorbeşte despre Dumnezeu, ci Dumnezeu Seadresează Bisericii prin Cuvântul şi Duhul Său (pr. Ion Bria).

8.      Rolul principal al Bisericii nu este acela de a fi instrument deputere şi dominaţie, ci de iubire şi comuniune (pr. DumitruPopescu).

9.      Biserica este Trupul extins al lui Hristos în întreagaumanitate şi creaţie. Iisus Hristos îi adună pe cei ce se

10.  mântuiesc şi îi ridică la asemănarea cu Sine, prin energiaharului din Biserică (pr. Dumitru Stăniloae).

11.  Biserica este hristosul social, comunitar, care parcurgenecontenit drumul lui Hristos cel personal (pr. DumitruPopescu).

12.  Nimic nu poate sfâşia trupul Bisericii atât de mult camândria (Sfântul Ioan Gură de Aur).

13.  Omul este cu mult mai însemnat şi mai preţuit decât bisericade zid. Hristos n-a murit pentru zidurile bisericii, ci pentruaceste temple duhovniceşti, care sunt oamenii (Sfântul IoanGură de Aur).

14.  Era frumoasă vremea când casele erau biserici, faţă deacum, când bisericile sunt case (Sfântul Ioan Gură de Aur).

15.  Biserica este o corabie, iar creştinii care merg la SfântaBiserică şi intră în ea sunt izbăviţi din furtuna păcatelor. (Sfântul Nicodim).

16.  Vrei un templu în care să te rogi? Intră în inima ta şi roagă-teacolo! (Fericitul Augustin).

17.  Pentru cel care se roagă neîncetat, lumea întreagă devinebiserică.(Avva Siluan).

18.  Biserica: Cosmosul cosmosului (Origen).

19.  Biserica este noua zidire a lumii. Privind în ea, îl descoperipe Cel ce este totul în toate.(Sfântul Grigorie de Nyssa).

20.  Biserica poate fi ispitită, dar nu poate fi învinsă.(FericitulIeronim).

21.  Biserica se înţelege în două feluri: adunarea credincioşilor şiunitatea sufletului.(Sfântul Macarie).

22.  Biserica - mulţimea celor credincioşi (Sfânta Scriptură).

23.  Biserica este Trupul lui Hristos.(Sfânta Scriptură).

 

TAINA

1.      Mă întrebaţi cum se săvârşeşte prefacerea pâinii şi a vinului?Vă întreb şi eu: cum se săvârşeşte prefacerea viermelui înfluture, a cărbunelui în diamant, a sângelui matern în lapte?Prin dumnezeiasca Atotputernicie! Prin ea se săvârşeşte şiaceastă mare Taină. Suflă peste cinstitele Daruri SfântulDumnezeu şi le preface mai presus de cuvânt şi de înţelegere!(pr. C. Calinic).

2.      Cele ce nu se văd sunt deasupra celor ce se văd, fiindcă celevăzute sunt trecătoare, dar cele nevăzute sunt veşnice(Sfântul Ambrozie).

 

TRADIŢIE

1.      Tradiţia este (...)o comuniune cu misterul istoriei (N. A.Berdiaev).

2.      Datina se preface în a doua natură (Bernard de Clairvaux).

3.      Tradiţia este viaţa Bisericii în Duhul Sfânt (Vladimir Lossky).

4.      Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie (...) au aceeaşi puterepentru credinţă (Sfântul Vasile cel Mare).

 

ILUZIE

1.      Frumuseţea este o înşelăciune mută (Theofrast).

2.      Când este vorba de lucruri trecătoare şi pământeşti, suntemsârguitori şi râvnitori, dar când putem agonisi atât de uşorpe cele netrecătoare şi veşnice, noi întârziem şi trândăvim. (Sfântul Ioan Gură de Aur).

3.      Vezi să nu te inducă în eroare sensul echivoc al cuvintelor(Sfântul Vasile cel Mare).

 

PROSTIE, NEBUNIE

1.      Numai un nebun preferă bunurile pamânteşti celorduhovniceşti (...). Bunurile duhovniceşti sunt atât de mari şise dobândesc atât de uşor, încât sunt date în dar tuturorcelor ce le doresc (Sfântul Ioan Gură de Aur).

2.      Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarelevoastre înaintea porcilor.(Matei 7:6).

 

BINE

1.      Pe calea binelui mai degrabă oboseşti odihnindu-te, decâtostenindu-te. (Sfântul Vasile cel Mare).

2.      În lume există un singur bine şi un singur rău: unicul bineeste mântuirea, iar unicul rău pierderea ei.(FranciscXaveriu).

3.      Motivul principal, din care trebuie să facem binele sauscopul de care credinciosul trebuie să ţină seama în acţiunilesale, este valoarea absolută a binelui şi nu foloasele ce decurgde pe urma lui.(Hristu Andrutsos).

4.      Binele nu are margini.(Sfântul Grigorie de Nyssa).

5.      A nu face binele înseamnă a face răul.(Sfântul Ioan Gură deAur).

6.      Dumnezeu nu caută binele făcut, ci scopul pentru care a fostfăcut (Sfântul Ioan Damaschin).

7.      Pentru orice lucru bun, Dumnezeu Se bucură (Sfântul EfremSirul).

8.      Ceea ce are omul dumnezeiesc în el este putinţa de a facebine (Sfântul Grigorie de Nazianz).

9.      Priviţi Binele însuşi dacă puteţi. Astfel veţi vedea peDumnezeu, care nu este bun prin vreun alt bine decât prinEl Însuşi. (...) N-ar exista bunuri variabile, daca n-ar existaun bun imuabil.(Fericitul Augustin).

 

BUNĂTATE

1.      Dispoziţia inimii dă valoarea darului. Ea singură dă preţulcelor oferite (Sfântul Ambrozie).

2.      A da cu plăcere valorează mai mult decât ceea ce dai(Fericitul Augustin).

3.      Prin mulţimea bunătăţilor Sale, Dumnezeu a binevoit să facăceva care să-I primească binefacerile şi să se împărtăşeascădin bunătatea Lui: aduce de la nefiinţă la fiinţă, creeazăUniversul, atât pe cele văzute, cât şi pe cele nevăzute şi pe om(Sfântul Ioan Damaschin).

4.      Când un străin bate, caritatea îi deschide uşa ospitalităţii;odată intrat, îl întâmpină bucuria; odată primit, îl găzduieşteomenia; pe cel flămând, îl hrăneşte bunătatea; pe celdeznădăjduit, îl călăuzeşte credinţa, iar pe cel tulburat,dragostea (Sfântul Ambrozie).

5.      Să-I dăm lui Dumnezeu de bunăvoie, ceea ce oricum trebuiesă-I dăm (Sfântul Ioan Gură de Aur).

 

ADMIRAŢIE

1.      A transmite celorlalţi rodul contemplaţiei este un lucru maimăreţ decât contemplaţia însăşi (Toma d’Aquino).

2.      Contemplaţia este cea mai intensă viaţă (P. Constantinescu).

3.      Să ne cinstim unii pe alţii pentru a învăţa să-L cinstim peDumnezeu (Sfântul Ioan Gură de Aur).

4.      O, dacă omul L-ar cinsti pe Dumnezeu, aşa cum Dumnezeu îlcinsteşte pe om! (Sfântul Tihon).

 

AJUTOR

1.      Nu trebuie să ne îngrijim de ale noastre, ci de ale altora(Sfântul Ambrozie).

2.      Mulţi oameni minunaţi, (...)care s-au trudit să-i întoarcă pecei rătăciţi, au căzut în patimi şi s-au omorât pe ei înşişisufleteşte. (...) Ei nu s-au îngrijit de sufletele lor, ci au intratîn marea acestei lumi pentru a vindeca sufletele altora, întimp ce, ei însişi erau bolnavi (Sfântul Isaac Sirul).

3.      Socoteşte milostenia nu ca o cheltuială, ci ca un venit; nu ca opierdere, ci ca un câştig, căci tu, prin ea, dobândeşti maimult decât ai dat (Sfântul Ioan Gură de Aur).

4.      Este greu să-i deosebeşti pe cei cu adevărat săraci de ceiprefăcuţi? Gândiţi-vă că este mai bine să dăm ajutor celor cenu-l merită, decât să nu-l dăm celor ce-l merită şi care aunevoie de el (Sfântul Grigorie de Nazianz).

5.      Împarte pâinea ta cu cel flămând (Isaia 58:7).

6.      Cu ajutorul lui Dumnezeu se reface chipul lui Dumnezeu înom (Sfântul Grigorie de Nyssa).

7.      Lucrul lui Dumnezeu este de a dărui harul, iar al tău de a-lprimi şi a-l păstra (Sfântul Chiril al Ierusalimului).

8.      Harul este esenţa adevărului (Sfântul Macarie cel Mare).

9.      Ceea ce era Fiul lui Dumnezeu de la natură, aceea amdevenit noi prin har (Sfântul Ioan Gură de Aur).

 

BLÂNDEŢE

1.      _ Blândeţea este sprijinul răbdării, uşa iubirii. (...) Prinblândeţe, sufletul se apropie de simplitate, care este idealulfiinţei spirituale (pr. Dumitru Stăniloae).

2.      _ Răspunde cu blândeţe şi răbdare şi, înaintea patimilor,rabdă cu plăcere şi smerenie Domnului (Sfântul Ioan Gură deAur).

 

CĂINŢA

1.      Nu există leac mai puternic decât o căinţă lucrătoare (SfântulNil).

2.      Am căzut departe de Tine şi am rătăcit, Dumnezeul meu,prea departe de Tine, sprijinitorul meu, în acele zile aletinereţii mele, şi mie însumi loc pustiu m-am făcut (FericitulAugustin).

3.      Am căzut prin păcat, dar ne ridicăm prin căinţă (SfântulVasile cel Mare).

4.      Cel ce îşi vede păcatele, va vedea pacea (Avva Isaia).

5.      Când noi ne aducem aminte de păcatele noastre, Dumnezeule uită.(Sfântul Ioan Gură de Aur).

6.      În cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care sepocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi, care n-aunevoie de pocăinţă (Luca 15:7).

7.      Smeriţi-vă înaintea Domnului şi El vă va înălţa (Iacov 4:10).

 

MĂSURA

1.      Vinul este de la Dumnezeu, dar beţia este de la diavol. (Sfântul Ioan Gură de Aur).

2.      Nu strică lipsa cât strică surplusul.(Sfântul Ioan Gură de Aur).

3.      Cel ce nu se supune cuvântului nu se supune nici lucrului.Căci cel ce e necredincios în ceea ce e puţin, e necredincios şiîn ceea ce este mult. Acela se osteneşte în zadar (Sfântul IoanScărarul).

4.      Tot ce întrece dreapta măsură e vătămător: atât întindereapeste măsură a postului, cât şi săturarea; atât priveghereapeste măsură, cât şi somnul prea mult (Avva Moise).

5.      Există o singură măsură a iubirii: aceea de a iubi fărămăsură.(Bernard de Clairvaux).

 

DREPTATE

1.      Am iubit dreptatea şi am urât nedreptatea; de aceea mor înexil.(Papa Grigore al VII - lea).

2.      După cum ne purtăm noi cu aproapele, aşa se va purtaDumnezeu cu noi (Sfântul Ioan Gură de Aur).

 

IERTARE

1.      A ierta este, în esenţă, un atribut dumnezeiesc, iertareaomenească apărând în consecinţă ca încă o probă a prezenţeisuflului divin în făptură (pr. Nicolae Steinhardt).

2.      Noi nu trebuie doar să iertăm, ci să şi uităm. Nu ierta doardin ascultare faţă de Dumnezeu, ci din plăcere pentruceilalţi. (...) Dar, acela care se împacă cu ceilalţi spre a filăudat, acela îşi face rău singur (Sfântul Ioan Gură de Aur).

3.      Când nu-l ierţi pe altul, tu nu-l amărăşti atâta pe el, pe cât tejigneşti pe tine însuţi (Sfântul Ioan Gură de Aur).

4.      A ţine minte răul înseamnă a fi biruit de rău.(Sfântul IoanGură de Aur).

5.      Împacă-te cu Dumnezeu şi mulţi oameni vor veni să seîmpace cu tine (Sfântul Serafim din Sarov).

6.      Primiţi-vă unii pe alţii, precum şi Hristos v-a primit pe voi,spre slava lui Dumnezeu (Romani 15:7).

 

RĂBDARE

1.      Patimile nu se sting decât cu cumpătarea. (...) Cel cumpătatştie că prin cumpătare vine înţelepciunea şi cu ajutorul eivine smerenia (Avva Dorotei).

2.      Ascultarea este mormânt al voinţei şi înviere a smereniei(Sfântul Ioan Scărarul).

3.      Unde nu este răbdare, nu este nici iubire (Sfântul GrigorieDialogul).

 

SPOVEDANIE

1.      Înainte de toate să ne mărturisim bunului şi singuruluinostru Judecător, iar dacă El porunceşte, să ne mărturisim şituturor. Căci rănile descoperite nu se vor mări, ci se vortămădui (Sfântul Ioan Scărarul).

2.      Intră în Biserică şi te căieşte; aici nu se trage la judecată, cise dă iertarea păcatelor (Sfântul Ioan Gură de Aur).

3.      Căinţa (...) ne deschide cerul (Sfântul Ioan Gură de Aur).

4.      Păcatul este o rană care, ascunsă de ochiul medicului, devineincurabilă (Sfântul Vasile cel Mare).

5.      Păcatul mărturisit devine mai mic, cel nemărturisit devinemai mare (Sfântul Ioan Gură de Aur).

6.      Mărturisirea faptelor rele este începutul faptelor bune(Fericitul Augustin).

7.      Nu-ţi descoperi gândurile tuturor, ci DOAR ACELORACARE POT SĂ-ŢI VINDECE SUFLETUL (Sfântul Antoniecel Mare).

8.      Am zis şi mi-am mântuit sufletul (Sfânta Scriptură).

 

MILA

1.      _Mila este singura bază reală a oricărei justiţii libere şi aoricărei adevărate carităţi (Arthur Schopenhauer).

2.      _ Paradoxul suferinţei şi al răului este rezolvat prin experienţamilei şi a dragostei (N. A. Berdiaev).

3.      _ Adevărata milostenie e relaţia pur morală, harică, cuaproapele, tot aşa cum adevărata rugăciune e relaţia purmorală, harică cu Dumnezeu (Vladimir Soloviov).

4.      _ Dumnezeu ne-a dat mila ca o poruncă a dragostei (SfântulIoan Gură de Aur).

5.      _Mila este plata pentru răscumpărarea sufletelor noastre(Sfântul Ioan Gură de Aur).

6.      _ Când miluim pe cineva, ne miluim în primul rând pe noi. (Sfântul Ioan Gură de Aur).

7.      _ Cu un bănuţ dăruit, poţi cumpăra cerul. Nu fiindcă cerul arfi atât de ieftin, ci fiindcă Dumnezeu este atât de plin deiubire. Dacă n-ai nici măcar acel bănuţ, atunci dă un paharcu apă rece (Sfântul Ioan Gură de Aur).

8.      _ Hrăneşte-l pe cel ce moare de foame. Dacă nu o faci, îl ucizi. (Sfântul Ambrozie).

9.      _ Rugăciunea şi postul sunt lipsite de putere neînsoţite de milă.Fără milostenie, ele nu se ridică la cer (Sfântul Ioan Gură deAur).

10.  _ A da milostenie înseamnă a da cu bunăvoinţă şi bucurie.Dacă nu dai astfel, mai bine nu mai da, fiindcă aceasta nueste milostenie, ci pagubă.(Sfântul Ioan Gură de Aur).

11.  _Mila se naşte din credinţă (Sfântul Teofilact).

12.  _ Dăruieşte de dragul binelui, nu de frica răului. (AvvaHeremon)

13.  _ Nu dărui celorlalţi după cum merită, ci după cum au nevoie.(Sfântul Ioan din Kronstadt)

14.  _Milostenia face bine, înainte de toate, celui ce este milostiv(Sfântul Ioan din Kronstadt).

15.  _ Cu adevărat milostiv este acela care îi îmbrăţişează pe toţi şinu lasă pe nimeni în afara inimii sale (Sfântul Ioan dinKronstadt).

16.  _ Dând celui ce zace pe pamânt, dai Celui de şade în ceruri(Sfântul Grigorie Dialogul).

17.  _ De eşti drept, teme-te de mânia lui Dumnezeu ca să nu cazi;de eşti păcătos, încrede-te în mila Domnului ca să te poţiridica.(Sfântul Grigorie Dialogul).

 

MODESTIE

_ Umilinţa este adevărata piatră de încercare a celui măreţ. (Francois de Sales).

 

SMERENIE

1.      _ Ferice de om, atunci când ascultă (Nicodim PatriarhulRomâniei).

2.      _ Trebuie să ţii capul plecat, pentru că, în felul acesta, în sufletcoboară smerenia şi evlavia. Astfel învăţăm să-i respectămpe ceilalţi, să-i cinstim, să-i iubim, ca mai buni decât noi, cape prietenii noştri, ca pe icoane ale lui Dumnezeu (AvvaPamvo).

3.      _ Smerenia covârşeşte păcatele noastre şi ne ridică, iarmândria ne apasă sufletele spre pământ şi ne coboară

4.      (Sfântul Ioan Gură de Aur).

5.      _ Dacă vrei să te foloseşti de întâietate, cedeaz-o mereu altora!(Sfântul Ioan Gură de Aur).

6.      _ Adevărata smerenie conţine toate celelalte virtuţi (Dictonpatristic).

7.      _ Evlavia dinafară fără cea dinăuntru este ca teaca fără sabie. (Sfântul Tihon).

8.      _ Umilinţa în blănuri scumpe este mai bună decât mândriaîntr-o haină călugărească (Bernard de Clairvaux).

9.      _ Dumnezeu nu ne-a spus: <Învăţaţi de la Mine cum au fostfăcute cerul şi pământul, cum au fost create toate cele văzuteşi nevăzute, cum se fac minuni şi se înviază morţii!>; dar ne-aspus: <Învăţaţi de la Mine, căci sunt blând şi smerit cuinima!> O smerenie profundă este mai temeinică decât oînălţare trufaşă (Fericitul Augustin).

10.  _ Smerenia nu înseamnă ca un păcătos să se socotescă pe sinecu adevărat păcătos, ci smerenie este când cel care ştie că afăcut multe şi mari fapte bune, să se considere păcătos şinemeritos (Sfântul Ioan Gură de Aur).

11.  _ Dacă vrei să ai slavă, dispreţuieşte slavă (Sfântul Ioan Gură deAur).

 

SIMPLITATE

_ Ţăranul este omul absolut (Petre Ţutea).

 

SPERANŢA

1.      _ Cel ce îşi pierde speranţa în Dumnezeu, acela face cel maimare păcat tăgăduind că El este iubire, milă şi putere(Fericitul Augustin).

2.      _ Cel ce speră este bogat cu mult înainte de a se îmbogăţi(Sfântul Ioan Scărarul).

3.      _ Înainte de păcat, teme-te de dreptatea lui Dumnezeu; dupăpăcat, nădăjduieşte în milostivirea Sa (Sfântul GrigorieDialogul).

4.      _Mai cumplită este deznădejdea decât păcatul. Cel care şi-apierdut speranţa a pierdut totul. Şi Iuda şi Petru au păcătuit;cel dintâi a căzut în deznădejde, curmându-şi viaţa, cel de-aldoilea a căzut în deznădejde, dar s-a ridicat prin speranţă,iar căinţa i-a adus iertarea lui Dumnezeu (Ioan Carpatinul).

5.      _ Nu treceţi cu vederea cele sperate, de grija celor prezente(Sfântul Vasile cel Mare).

6.      _ Când dispare speranţa, dispare şi iubirea (Sfântul IoanScărarul).

 

PREVEDERE

_ Să ne temem de Domnul ca de fiare. Căci am văzut oamenicare, ducându-se să fure, nu se temeau de Dumnezeu, dar,auzind lătrat de câini în acel loc, s-au înapoiat îndată; şi ceeace n-a ăacut frica de Dumnezeu, a facut frica de fiare (SfântulIoan Scărarul).

 

MUNCA

1.      _Mâinile la muncă, mintea şi inima la Dumnezeu (SfântulTeofan Zăvorâtul).

2.      _ A munci cineva ca să se hrănească este o mare filosofie!(Sfântul Ioan Gură de Aur).

3.      _ Iubeşte munca, chiar dacă nu ai nevoie de ea pentru a teîntreţine (Sfântul Ioan Gură de Aur).

4.      _Munca este folositoare nu doar pentru stăpânirea corpului,ci şi pentru dragostea faţă de aproapele nostru, caDumnezeu să dea prin noi cele necesare altora (Sfântul IoanGură de Aur).

5.      _ Viaţa este muncă şi numai munca îi dă omului dreptul laviaţă. Apa curgătoare dă viaţă, cea stătătoare devineotrăvitoare (Sfântul Ioan Gură de Aur).

 

VOINŢA

1.      _ În puterea noastră, stă doar virtutea şi aceasta poate fiobţinută prin voinţă (Sfântul Vasile cel Mare).

2.      _ Dacă Dumnezeu nu ne-ar ajuta, nu doar că n-am învinge,dar nici nu am mai putea lupta (Fericitul Augustin).

 

POST

1.      _ Postul (...): o şcoală a căinţei (pr. Alexander Schemmam).

2.      _ Postul adevărat este abţinerea de la orice lucru rău (SfântulTeodor Studitul).

3.      _ Fecioria trupului aparţine câtorva, dar fecioria inimiitrebuie să aparţină tuturor (Fericitul Augustin).

4.      _ Eşti stăpân pe pântece? Fii atunci stăpân şi pe limbă! (SfântulNil Sinaitul).

5.      _ <Minte sănătoasă în trup sănătos> spuneau strămoşii noştri.La aceasta putem adăuga: suflet curat în trup curat (NicodimPatriarhul României).

6.      _ Postul ocroteşte orice virtute. Este începutul luptei spirituale,cununa celor cumpătaţi, frumuseţea fecioriei şi sfinţeniei,strălucirea cuminţeniei, începutul vieţii creştine, mamarugăciunii, izvorul smereniei. Postul te învaţă liniştea şi elprecede celelalte fapte bune (Sfântul Isaac Sirul).

7.      _ Postul acela este adevărat, care este prezent în toate; pe toatele curăţeşte şi pe toate le vindecă (Sfântul Grigorie Palama).

8.      _ Postul îi învaţă pe toţi nu doar cumpătarea de la mâncare, cişi înstrăinarea de iubirea de argint, de nesaţ şi de oricerăutate (Sfântul Vasile cel Mare).

9.      _ Postul este marea armă împotriva ispitelor, precum plăcereaeste începutul tuturor păcatelor (Sfântul Teofilact alBulgariei).

10.  _ Postul, acest doctor al sufletelor noastre, (...) îl face pe fiecaresa ia aminte la sine însusi şi-l învaţă să-şi amintescă depăcatele şi de lipsurile sale (Sfântul Simeon Noul Teolog).

11.  _ Ne-am îmbolnăvit prin păcat, dar ne vindecăm prinpocăinţă. Iar pocăinţa fără post este neputincioasă (SfântulVasile cel Mare).

12.  _ Postul ne îngreunează pe dinafară, dar ne curăţă pedinlăuntru (Sfântul Ioan al Antiohiei).

13.  _ Câţi săraci ar putea fi hrăniţi datorită unei zile de post?!(Fericitul Augustin).

14.  _ Postul este mama sănătăţii (Sfântul Ioan Gură de Aur).

15.  _ Postul este izvor de bucurie (Sfântul Vasile cel Mare).

16.  _ Postul trupului este hrana sufletului (Sfântul Ioan Gură deAur).

17.  _ Daca nu îţi schimbi viaţa, la ce mai posteşti? Schimbareabucatelor nu ajută la nimic (Sfântul Ioan Gură de Aur).

18.  _ Să nu pierdem rodul postului, după ce am răbdat trudapostului (Sfântul Ioan Gură de Aur).

19.  _ Cel ce nu cunoaşte postul, nu cunoaşte crucea (Sfântul IoanGură de Aur).

20.  _ Luaţi seama la voi înşivă, să nu se îngreuieze inimile voastrede mâncare şi de băutură şi de grijile vieţii (Luca 21:34).

 

VIRTUTE

1.      _ Nu-l invidiaţi pe cel bogat pentru averea sa, pe cel puternicpentru demnitatea sa şi pe cel înţelept pentru ştiinţa sa, căcitoate acestea sunt mijloace ale virtuţii doar pentru cei care leîntrebuinţează bine, fiindcă fericirea nu stă în ele însele(Sfântul Vasile cel Mare).

2.      _ În cele din urmă, cununa şi rodul tuturor virtuţilor, aletuturor creştinilor şi ostenelilor duhovniceşti este dragostea(pr. Alexander Schmemann).

3.      _ Virtutea depinde de noi (Sfântul Vasile cel Mare).

4.      _ Dacă virtuţii îi iei libertatea, i-ai luat esenţa (Origen).

5.      _ Virtutea izvorăşte din dragoste, iar dragostea din virtute(Sfântul Ioan Gură de Aur).

6.      _Mulţi chemaţi, puţini aleşi (Matei 14:22).

 

RĂU

1.      _ Ortodoxia respinge dualismul în toate formele sale; răul nueste coetern cu Dumnezeu (pr. Kallistos Ware).

2.      _ Esenţa răului ce domină în lume constă în înstrăinareareciprocă şi dezbinarea tuturor existenţelor, în a le opune şia le exclude reciproc (Vladimir Soloviov).

3.      _ Orice rău este o infirmitate a sufletului (Sfântul Vasile celMare).

4.      _ Când sufletul este rău, toate le crede rele (Sfântul Ioan Gurăde Aur).

5.      _ Nicăieri nu este atâta rău ca în erezie (Sfântul Ioan Gură deAur).

6.      _ Şi atunci? Ne vom mărgini la acuzarea răului? Aceasta ar fidoar jumătate de vindecare. (...) Să nu-l lăsăm pe bolnav,fără a-l conduce spre sănătate (Sfântul Maxim Mărturisitorul).

7.      _ Obişnuinţa la rău nu-l lasă pe om să vadă răul (FericitulAugustin).

8.      _ Răul este depărtarea de esenţa şi tinderea spre ceea ce nueste (Fericitul Augustin).

9.      _ Răul este abaterea de la locul lor a lucrărilor sădite deDumnezeu în fire (...), tinderea spre altceva decât spre scopullor, în urma unei judecăţi greşite (Sfântul MaximMărturisitorul).

10.  _ Răutatea este contra naturii aşa cum boala este contrasănătăţii (Sfântul Ioan Gură de Aur).

11.  _ Răul e contrar binelui şi ceea ce nu există este contrar la ceeace există (...) Răul nu există pentru că este neipostatic(Origen).

12.  _ Fiinţa e binele, nefiinţa e răul (Sfântul Atanasie cel Mare).

13.  _ Răul este lipsa binelui, aşa cum întunericul este lipsa luminii(Sfântul Ioan Damaschin).

 

PĂCAT

1.      _ Prin păcat, omul se închide în haosul creaţiei (pr. Ion Bria) .

2.      _ Din pricina păcatelor mele mi se îmbolnăvesc trupul şisufletul (Paraclisul Maicii Domnului).

3.      _ Păcatul cu cugetul este reaua întrebuinţare a gândurilor;păcatul cu fapta este reaua întrebuinţare a lucrurilor. (Talasie Libianul).

4.      _ Dacă poţi şi nu vrei, este păcat (pr. Paisie Olaru).

5.      _ Degeaba tăiem crengile păcatului în afara noastră, dacă înnoi rămân rădăcinile care vor creşte din nou (SfântulGrigorie Dialogul).

6.      _ Păcatul are două laturi: cea adevărată pentru senzualitateanoastră, latura pe care şi-o descoperă, şi cea vătămătoare, pecare totdeauna o ascunde (Inocenţiu al Odesei).

7.      _ Păcatul desfrânării te duce la alte păcate (Sfântul Vasile celMare).

8.      _ Păcatul este nedreptate: cine păcătuieşte fie se nedreptăţeştepe sine, fie nedreptăţeşte pe altul (Sfântul Ioan Gură de Aur).

9.      _ Păcatul te stăpâneşte nu prin puterea sa, ci prin delăsarea ta(Sfântul Ioan Gură de Aur).

10.  _ Cel mai primejdios lucru este ca cineva să fie bolnav şi nicimăcar să nu ştie că e bolnav (Sfântul Ioan Gură de Aur).

11.  _ În lumea noastră, marcată de iubirea de sine, izvor alpăcatului şi al morţii, Iisus a adus lepădarea de sine, stareade jertfă, izvor al vieţii, al Învierii, a adus mântuirea noastră,ne-a adus viaţa (pr. Constantin Galeriu).

12.  _ Păcatul apare atunci când vrei să foloseşti lucrurilepământeşti spre a te separa de Creator (Fericitul Augustin).

13.  _ Nu arunca vinovăţia păcatelor tale asupra Satanei (SfântulIoan Gură de Aur).

14.  _ Niciodată omul nu trebuie să deznădăjduiască pentrupăcatele sale, dar nici să se încreadă în faptele sale (SfântulIoan Gură de Aur).

15.  _ Iubeşte-i pe păcătoşi, dar urăşte faptele lor! (Sfântul IsaacSirul)

16.  _ Dacă vom zice că nu avem păcat, ne înşelăm pe noi înşine. (IIoan 1:8).

17.  _ Căci acesta era păcatul meu, anume că nu în El, ci în zidirileLui - în mine şi în ceilalţi - căutam plăcerile (FericitulAugustin).

18.  _ Doar cel care a înţeles hotarul acestei vieţi poate pune hotarpăcatelor sale (Sfântul Isaac Sirul).

19.  _ Să ne temem doar de păcat (Sfântul Ioan Gură de Aur).

20.  _ Cei ce trăiesc în păcate şi-au trădat natura (Sfântul Ioan Gurăde Aur).

21.  _ Orice păcat este o ocară (Sfântul Vasile cel Mare).

22.  _ A greşi este omeneşte; a deznădăjdui este diavolesc (SfântulNil Sinaitul).

23.  _ Nu atacul gândului este păcat, ci convorbirea prietenească aminţii cu el (Marcu Ascetul).

24.  _ Nu este pace în oasele mele de la faţa păcatelor mele (Psalm37:3).

25.  _ Păcatul rupe comuniunea cu Dumnezeu (Sfântul GrigorieDialogul).

26.  _ Omului nu-i este cu putinţă să dezrădăcineze păcatul cupropria putere, ci doar cu puterea dumnezeiască (SfântulMacarie).

27.  _ Nimic nu se săvârşeşte mai cu uşurinţă şi nu se înţelege maicu greutate ca păcatul (Ilie Miniatis).

28.  _ Să vedem grozăvia nu în pedeapsă, ci în păcat (Sfântul IoanGură de Aur).

29.  _ Păcatul Îl împiedică pe Dumnezeu să strălucească în noi. (Sfântul Atanasie cel Mare).

 

EGOISM

1.      _ O viaţă pur individuală este oarbă şi atee. Am pierdutumanitatea pentru că am devenit solitari (pr. DumitruStăniloae).

2.      _ Nu fi iubitor de sine şi vei fi iubitor de Dumnezeu; nu căutaplăcerea în tine şi o vei găsi în ceilalţi (Sfântul MaximMărturisitorul).

3.      _ Dumnezeul unora este banul; Dumnezeul altora estepântecele. Nu sunt şi aceştia închinători la idoli? (Sfântul IoanGură de Aur).

 

MINCIUNĂ

1.      _Minciuna este ca un bulgăre de zăpadă: cu cât îl rostogoleştimai mult, cu atât se face mai mare (Sfântul Ioan Gură de Aur).

2.      _ Cei ce spun că nimeni, în vremea noastră şi în mijloculnostru, nu poate ţine poruncile evanghelice (...), aceia închidcerul pe care ni L-a deschis Hristos (Sfântul Simeon NoulTeolog).

3.      _Minciuna este pâinea dulce a omului care îi lasă gura plinăde nisip (Sfânta Scriptură).

 

RĂZBUNARE

_ De te latră un câine, astupă-i gura cu pâine; n-arunca în elcu piatra, că atunci mai rău te va lătra (Anton Pann).

 

MÂNDRIE

1.      _Mândria este dată de necunoaşterea lui Dumnezeu (SfântulMaxim Mărturisitorul).

2.      _ Trei gropi ne deschid diavolii: întâi, ne opresc de la facerilede bine, apoi, dacă nu reuşesc, caută să ne determine săfacem binele fără Dumnezeu, iar, dacă nici aşa nu pot, nelaudă pentru binele făcut pentru a ne mândri (Sfântul IoanScărarul).

3.      _ Cel ce se înalţă împotriva oamenilor, se va înălţa şi împotrivalui Dumnezeu (Sfântul Ioan Gură de Aur).

4.      _Mândria este semnul celui osândit (Evagrie din Pont).

5.      _Mândria este contra naturii (Sfântul Ioan Gură de Aur).

6.      _Mai bine să fii înfrânt în smerenie, decât să fii biruitor cumândrie (Patericul).

7.      _Mândria este iubirea de sine până la dispreţuirea luiDumnezeu, în timp ce smerenia este iubirea de Dumnezeupână la dispreţuirea de sine (Fericitul Augustin).

8.      _ Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi ledă har (Iacov 4:6).

 

MÂNIE

1.      _ Dintre toate patimile, mânia este cea care întunecă cel maimult raţiunea (Fericitul Augustin).

2.      _ Indignarea trebuie să fie împletită cu judecata şi cuchibzuinţa, căci şi cuţitul este folosit şi de criminali şi demedici (Sfântul Vasile cel Mare).

3.      _ Cel mai bine este să curmi mânia cu un zâmbet (SfântulEfrem Sirul).

4.      _ Un cuvânt aspru îi înrăieşte şi pe cei buni, pe când un cuvântbun aduce folos tuturor (Patericul).

5.      _Mânia vine din necredinţă (Sfântul Ioan Gură de Aur).

6.      _Mai uşor este să alungi mânia când simţi că vine, decât să ostăpâneşti după ce a venit (Fericitul Augustin).

7.      _Mânia desfigurează pe om. Tot trupul i se umflă, venele lafel, vocea devine aspră ... Când mânia ajunge la culme, el numai cruţă pe nimeni. Dacă un singur om arată astfel lamânie, ce va fi cu doi sau mai mulţi oameni mânioşi? (SfântulVasile cel Mare).

8.      _Mâniosul este un epileptic sufletesc (Sfântul Ioan Scărarul).

9.      _ Nelegiuiţii se mânie (Sfânta Scriptură).

 

PATIMA

_ Omul nu poate fi cu desăvârşire liber de patimi; dar le poatestăpâni (Sfântul Ioan Gură de Aur).

 

VICIU

1.      _ Lăcomia este o beţie mai rea decât beţia (Sfântul Ioan Gură deAur).

2.      _ Cel lacom nu se bucură de ceea ce are, ci se întristeazăpentru ce nu are.(Ilie Miniatis).

3.      _ Trei lucruri nu lasă în pace pe om: vinul, femeia şi banul

4.      (Proverb românesc).

5.      _ Viciile sunt călăi care te omoară încet.(Nicolae Iorga).

6.      _ Bea, dar nu te îmbăta. Discută, dar nu te certa (Proverbgerman).

7.      _ Două feluri de oameni nu se îndestulează nici odinioară: ceice cearcă învăţătura şi cei ce strâng avuţie (Octoihul Mic,Iasi, 1786).

8.      _ Vinul este de la Dumnezeu, beţia este de la diavol (SfântulIoan Gură de Aur).

9.      _ Nu dispreţuiţi vinul, dispreţuiţi beţia! (Sfântul Ioan Gură deAur).

10.  _ Beţia este icoana morţii (Sfântul Ioan Gură de Aur).

11.  _ Grija de pântece (de trai bun, fără măsură n.n.) este rădăcinatuturor relelor (Sfântul Ioan Scărarul).

12.  _ Vinul înroşeşte faţa, dar înnegreşte sufletul; înveseleştetrupul, dar întristează duhul (Iacob al Antiohiei).

13.  _ Beţia este dată de vin sau de prea multe griji lumeşti (SfântulIoan Gură de Aur).

14.  _ Deşertăciunea din afară e semnul vădit al sărăciei dinlăuntru(Sfântul Ioan Gură de Aur).

15.  _ E mai uşor să dai cuiva un viciu decât să-i transmiţi ovirtute; la fel cum e mai uşor să-l molipseşti de o boală decâtsă-i dai din sănătatea ta (Sfântul Grigorie de Nazianz).

16.  _ Cel mai mare viciu este atunci când pari virtuos fără să fii(Sfântul Vasile cel Mare).

 

LENE

_ Indiferenţa şi lenea sunt mai vătămătoare decât toatălucrarea diavolească.(Sfântul Ioan Damaschin).

 

INVIDIE

1.      _ Invidia este mâhnirea provocată de bunurile altora. Milaeste mâhnirea provocată de relele altora (Sfântul IoanDamaschin).

2.      _ Invidia calomniază virtutea: pe cel viteaz îl numescnechibzuit, pe cel cumpătat nesimţitor, pe cel drept aspru, pecel înţelept nelegiuit, pe cel mărinimos îl numesc mărunt, pecel darnic risipitor, iar pe cel avar, din contră, îl numesceconom (Sfântul Vasile cel Mare).

3.      _ Invidia este cea mai nedreaptă dintre toate patimile, dar şicea mai dreaptă: pe de o parte izgoneşte tot binele, iar pe dealtă parte îl chinuie pe cel care o poartă (Sfântul Grigorie deNazianz).

4.      _ Aşa cum rugina mănâncă fierul, tot astfel invidia macinăsufletul (Sfântul Vasile cel Mare).

5.      _ Invidia este cel mai greu de mânuit dintre toate felurile deduşmănie, căci pe toţi ceilalţi duşmani îi îmblânzescbinefacerile, dar pe cel pizmaş şi răutăcios, darul şi binele îlaţâţă mai rău (Sfântul Vasile cel Mare).

6.      _ Nu este patimă mai grea şi care să prindă mai repedesufletele oamenilor ca invidia, iar aceasta, prea puţinîntristându-i pe ceilalţi, îi face rău, în primul rând, celui ce-opoartă (Sfântul Vasile cel Mare).

7.      _ Invidia întunecă fericirea aproapelui (Sfântul Vasile celMare).

8.      _ Invidia separă, sfinţenia uneşte. (...) Dacă ai dragoste, ai totul. (Fericitul Augustin).

 

RĂZBOI

1.      _ Pacea între oameni şi popoare izvorăşte din pacea omului cuDumnezeu (Învăţături de credinţă ortodoxă).

2.      _ Unde nu e pace, acolo nu e Dumnezeu. (Avva Isaia).

3.      _ Cel ce caută pacea, Îl caută pe Hristos (Sfântul Vasile celMare).

4.      _ Când te lupţi împotriva aproapelui tău, înţelege că te lupţiîmpotriva Trupului lui Hristos (Sfântul Ioan Gură de Aur).

5.      _ Dacă nu este pace, toate celelalte sunt de prisos (Sfântul IoanGură de Aur).

 

VIAŢA

1.      _ În această lume trebuie să trăim în aşa fel, încât să fim cusufletul în cer, iar cu trupul în mormânt (Nicodim PatriarhulRomâniei).

2.      _ Viaţa pământească îi este dată omului să-şi pregăteascăveşnicia. (...) Viaţa de aici este doar o şcoală în pregătireanoastră pentru viaţa veşnică (Nicodim Patriarhul României).

3.      _Mai întâi, trebuie să cunoţti bine ispitele, greutăţile şiobligaţiile vieţii, fiindcă fiecare drum are crucea lui,încercările şi bucuriile lui (pr. Paisie Olaru).

4.      _ Adeseori văd săraci care sunt bogaţi şi bogaţi care-s săraci,bărbaţi care sunt femei şi femei care sunt bărbaţi, înţelepţinebuni şi oameni fără de carte înţelepţi (Sfântul Ioan Gură deAur).

5.      _ Îi lăudaţi pe cei din trecut, dar trăiţi după obiceiurile celorde azi (Tertullian).

6.      _ Faptele săvârşite de oameni sunt de trei feluri: conform firii,mai prejos de fire şi mai presus de fire. (...) Firească estepacea, împotriva firii este duşmănia şi, mai presus de fire,este iertarea şi binele dezinteresat (Sfântul Atanasie cel Mare).

7.      _ Cele mai divine şi mai înalte dintre lucrurile văzute şiînţelese sunt numai niste simboluri (Sfântul DionisieAreopagitul).

8.      _ O, dacă oamenii ar iubi viaţa netrecătoare ca şi pe ceatrecătoare ...! (Fericitul Augustin).

 

MOARTE

1.      _ Ce este moartea, dacă nu mormântul păcatelor? (SfântulAmbrozie).

2.      _ Se tem de moarte cei ce nu cred în înviere (Sfântul Ioan Gurăde Aur).

3.      _Moartea este cel mai semnificativ şi mai profund evenimental vieţii (N. A. Berdiaev).

4.      _Moartea adevărată este înlăuntru, în inimă şi este ascunsă.Omul cel dinlăuntru moare. Cine a trecut din moarte laviaţă, în cele ascunse, acela trăieşte în veci şi nu mai moare(Sfântul Macarie).

5.      _ Din moment ce nu ştim vremea şi locul în care ne aşteaptămoartea, o vom aştepta noi în orice vreme şi în orice loc(Fericitul Augustin).

6.      _ Dacă te temi de moarte, încă nu te-ai împreunat în dragostecu Hristos (Teognost).

7.      _ Pentru drepţi nu există moarte, ci doar o trecere în viaţaveşnică (Sfântul Atanasie cel Mare).

8.      _ Cei care Îl vor îngropa prin smerenie pe Hristos în sufletullor, Îl vor vedea şi înviind prin slavă (Sfântul MaximMărturisitorul).

9.      _ Aducerea aminte de moarte este o moarte de fiecare zi. (...)Frica de moarte este o însuşire a firii, intrată în ea prinneascultare. Iar tremurarea în faţa morţii este semnulpăcatelor nepocăite (Sfântul Ioan Scărarul).

10.  _ Plata păcatului este moartea (Romani 6:23).

 

JUSTIŢIE

1.      _ Legea talionului este dreptatea celor nedrepţi (FericitulAugustin).

2.      _ Când trebuie să sfătuim şi să certăm pe unul din fraţii noştri,să ne amintim spusele Apostolului: <Şi el este om!>(SfântulIoan Gură de Aur).

3.      _ Osândeşte-te pe tine însuţi şi, atunci, vei înceta să-i osândeştipe ceilalţi (Avva Ioan).

4.      _ Nu-ţi osândi aproapele, căci tu îi cunoşti păcatul, darpocăinţa nu (Avva Dorotei).

5.      _ Nu huliţi spunând că Dumnezeu este drept! (El este milosn.n.) (Sfântul Isaac Sirul).

6.      _ Pentru ce a primit Iov şi caii şi asinii şi cămilele şi oile şitoate mângâierile din belşug, într-un număr îndoit, iarnumărul copiilor a fost egal cu cel al morţilor? Pentru cănecuvântătoarele şi toată bogăţia au pierit cu desăvârşire,dar copiii îi va avea pe toţi la înviere (Sfântul Vasile cel Mare).

7.      _ Pentru păcatele tale, Dumnezeu te-a făcut pe tine judecător:dacă ierţi puţine, puţine ţi se vor ierta; dacă ierţi multe,multe ţi se vor ierta; dacă ierţi din inimă, la fel îţi va ierta şiDumnezeu ţie (Sfântul Ioan Gură de Aur).

8.      _ Ori vei face ce vrea Dumnezeu, ori vei primi ce nu vrei tu!(Evagrie din Pont).

9.      _ Suferiţi de pe urma unui om rău? Iertaţi-l, ca să nu fie astfeldoi oameni răi (Fericitul Augustin).

10.  _ Legea talionului (dinte pentru dinte n. n.) este dreptatea celornedrepţi (Fericitul Augustin).

11.  _ Când vom ierta totul, le vom câştiga pe toate (Sfântul IoanGură de Aur).

12.  _ Cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi! (Matei 7:2).

13.  _ Să nu te temi când se îmbogăţeşte omul şi când se înmulţeşteslava casei lui. Că la moarte el nu va lua nimic, nici nu se vacoborî cu el slava lui (Psalmi 47:17-18).

14.  _ Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi! (Matei 7:1).

 

GREUTĂŢI

1.      _ Viaţa aceasta trecătoare nu este decât noviciatul eternităţii;nenorocirile nu sunt, pentru creştin, decât încercare şipedeapsă (Fericitul Augustin).

2.      _ Nu atât grija şi frica începutului, cât grija şi primejdiasfârşitului (Varlaam).

3.      _ Cum să-ţi pun sub ochi suferinţele săracului, ca să înţelegidin ce suspine îţi aduni tu comorile? (Sfântul Vasile cel Mare).

4.      _ Precum meşterul aruncă aurul în topitorie şi-l lasă a se cerneşi a se curăţi prin foc până ce vede că străluceşte, tot asa şiDumnezeu lasă sufletele omeneşti a fi cercetate de necazuri,până se curăţă şi se limpezesc. De aceea, o astfel de cercetarea lui Dumnezeu este o mare binefacere pentru suflet (SfântulIoan Gură de Aur).

5.      _ Când voi cădea pradă spaimei şi groazei (...) eu Îl voibinecuvânta. Când mă voi afla la ananghie, Îl voi preamări.Şi când El mă va salva, voi striga de bucurie (Manuscrisele dela Marea Moartă).

6.      _ Nici bunătăţile pământeşti nu se obţin fără osteneli. De cerenunţăm atunci la cele cereşti din cauza ostenelilor? (SfântulNil Sinaitul).

7.      _ Urmează pe Hristos nu doar la Înviere, ci şi la Cruce!(Patericul).

8.      _ Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se vaîngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei (Matei 6:34).

9.      _ Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, careeste gătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şinu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat săbeau; Străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţiîmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat (Matei25:41-43).

10.  _ În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruitlumea (Ioan 16:33).

11.  _ În ziua necazului meu pe Dumnezeu am căutat (Psalm 76:2).

12.  _ Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voiodihni pe voi (Matei 11:28).

 

DURERE

1.      _ Tristeţea este rana sufletului (Sfântul Ioan Gură de Aur).

2.      _ Ce poate însemna pătimirea mea pe lângă ceea ce ai pătimitTu, Doamne, pentru noi toţi? (Cuviosul Paisie cel Mare).

3.      _ Omul îşi naşte singur suferinţa (Sfânta Scriptură).

 

DORINŢA

1.      _ Cine a spus <ajunge!>, a pierit (Fericitul Augustin).

2.      _ Dumnezeu nu răsplăteşte rezultatele, ci intenţia (Sfântul IoanGură de Aur).

3.      _ Ceea ce ne este de folos, aceea vrea Dumnezeu şi, ceea cevrea Dumnezeu, aceea ne este de folos. (Sfântul Ioan Gură deAur)

 

BOGĂŢIE

1.      _ Dacă vrem să cunoaştem adevărata valoare a bunurilorpământeşti, să le privim ca de pe patul de moarte! (Alfons deLiguori).

2.      _ Bogăţia nu este în sine ceva rău sau bun, ci o unealtă de carete poţi folosi rău sau bine (Sfântul Clement Alexandrinul).

3.      _ Cauţi bogăţie? Fă-ţi-L prieten pe Dumnezeu şi eşti cel maibogat (Sfântul Ioan Gură de Aur).

4.      _ Eşti bogat? Foarte bine! Eşti zgârcit? Foarte rău! (SfântulIoan Gură de Aur).

5.      _ Nu bogaţii vor fi osândiţi, ci cei ce slujesc bogăţiei (SfântulIoan Gură de Aur).

6.      _ Bogăţia faptei este bogăţia sufletului. (Sfântul Teodor Studitul)

7.      _ În cele trecătoare, nu poţi deveni bogat decât sărăcind pealtul. În cele duhovniceşti, nu poţi deveni bogat decâtîmbogăţind pe altul (Sfântul Ioan Gură de Aur).

8.      _ Când aurul vorbeşte, celelalte cuvinte nu mai ajută (SfântulGrigorie de Nazianz).

9.      _ Sunteţi orbiţi de aurul celor bogaţi. Vedeţi însă doar ceea ceau nu şi ceea ce le lipseşte (Sfântul Ambrozie).

10.  _ Aurul nu-i lasă pe oameni să fie oameni (Sfântul Ioan Gură deAur).

11.  _ Bogaţii vor ajunge în cer, când îi vor introduce acolo săracii. (Fericitul Augustin).

12.  _ Dacă nu stăpâneşti aurul, te stăpâneşte el pe tine (SfântulIoan Gură de Aur).

13.  _ Cel ce crede că are totul, nu are nimic (Sfântul Ioan Gură deAur).

14.  _ Săracilor, ce vă lipseşte dacă Îl aveţi pe Dumnezeu?Bogaţilor, ce aveţi dacă va lipseşte Dumnezeu? (Sfântul IoanGură de Aur).

15.  _ Bogăţia de ar curge, nu vă lipiţi inima de ea (Psalm 61:10).

16.  _ Viaţa cuiva nu stă în prisosul avuţiilor sale (Luca 12:15).

 

FRUMOS

1.      _ Sufletul n-ar putea vedea frumuseţea dacă n-ar deveni elînsuşi frumos (Plotin).

2.      _ Un lucru nu este frumos pentru că-l iubim, ci îl iubim tocmaipentru că este frumos şi bun (Toma d’Aquino).

3.      _ Dacă cele create sunt atât de frumoase, cu atât mai frumosva fi Creatorul lor (Fericitul Augustin).

4.      _ Frumuseţea tuturor frumuseţilor este Dumnezeu (FericitulAugustin).

5.      _ Numai frumosul este bun (Clement Alexandrinul).

6.      _ Este frumos numai omul drept, cumpătat şi bun (ClementAlexandrinul).

7.      _ Bărbatul care ţine să fie frumos trebuie să se împodobeascăcu cugetul său (Clement Alexandrinul).

8.      _ Doar prin suflet se arată atât fumuseţea, cât şi urâţenia. (Clement Alexandrinul).

 

DEPENDENŢA

1.      _ Omul care respinge societatea este sau animal, sau înger. (Fericitul Augustin).

2.      _ Cetatea, dacă nu o păzeşte Dumnezeu, degeaba vegheazăpaznicii (Sfântul Ioan Gură de Aur).

3.      _ Nimic nu este mai mare ca omul cu Dumnezeu şi nimic maimic ca omul fără Dumnezeu (Sfântul Tihon).

4.      _ Pomenirea lui Dumnezeu este viaţă; uitarea Lui, moarte(Teotim).

5.      _ Nimic nu este atât de propriu firii noastre ca a fi încomuniune cu alţii, a avea nevoie unii de alţii şi a ne iubi uniipe alţii (Sfântul Vasile cel Mare).

 

SINGURĂTATE

1.      _ Ferice de cel ce trăieşte în sihăstrie şi care, departe deoamenii legaţi de pământul pe care-l calcă în picioarele lor,îşi înalţă sufletul către Dumnezeu (Sfântul Grigorie deNazianz).

2.      _ Neîncetat să crezi în Dumnezeu şi pe tine dăruieşte-I-te cutotul. Să nu doreşti să fii singur, în puterea ta ... (FericitulAugustin).

3.      _ Vai de cel singur (Ecclesiastul 4:10).

 

PRIETEN

1.      _ Am pe prietenul meu în mine şi eu sunt cu el (Tomad’Aquino).

2.      _ Nu cunoaştem pe nimeni, decât prin prietenie (FericitulAugustin).

3.      _ Fii prieten cu toţi oamenii, dar cu gândul petrece singur!(Sfântul Isaac Sirul).

4.      _ Bunăstarea îţi aduce prieteni, nenorocirea îi încearcă (SfântulAmbrozie).

5.      _ Prietenia nu subordonează, ci egalează. Ea înseamnăridicarea unuia prin celălalt la Dumnezeu (Sfântul Grigoriede Nazianz).

6.      _ Nu este bun mai mare decât a fi prietenul lui Dumnezeu. (Sfântul Ioan Gură de Aur).

 

POMENIRE

_ Pe morţi nu-i căutaţi în mormânt, ci în inima voastră. (Nicolae Iorga).

 

TIMP

1.      _ Timpul înseamnă pentru Dumnezeu durata aşteptării întrebătaia Sa la poartă şi fapta noastră de a deschide (pr.Dumitru Stăniloae).

2.      _ Există trei timpuri: prezentul trecutului, prezentulprezentului şi prezentul viitorului (Fericitul Augustin).

3.      _ Fără Tine, Doamne, nu sunt nimic în această lume. Prinurmare, fără Tine, ce-aş putea fi în veşnicie?! (FericitulAugustin).

4.      _ În viaţa sfinţilor nu există mâine (Tereza de Avila).

5.      _ Celor ce iubesc cu adevărat, viaţa întreagă li se pare o zi. (Sfântul Grigorie de Nazianz).

 

ŞTIINŢA

1.      _ Cunoaşterea fără dragoste este vătămătoare (Sfântul IoanGură de Aur).

2.      _ Dacă vom şti totul, dar nu vom şti cum să ne mântuimsufletul, nu ne va folosi la nimic; vom rămâne nefericiţi. (Fericitul Augustin).

3.      _ Nimic nu veţi şti vreodată precum ar trebui să ştiţi (SfântulIoan Gură de Aur).

4.      _ Dacă nu pricepi ceea ce e sub tine, cum vei pricepe ceea ce edeasupra ta? (Sfântul Tihon).

 

NATURA

1.      _ Lumea este mormântul Domnului.(Sfântul MaximMărturisitorul).

2.      _ Nimic nu se poate apropia de Dumnezeu dacă nu se vaîndepărta de lume (Sfântul Isaac Sirul).

3.      _ Prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu (Iacov 4:4).

4.      _ Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cinevaiubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el (1 Ioan 2:15).

5.      _ Lumea nu este doar un dar, ci şi o sarcină pentru om (pr.Dumitru Stăniloae).

6.      _ Lumea ni s-a dat pentru comunicare între noi, pentru a neajuta, prin ea, pe noi înşine (pr. Dumitru Stăniloae).

7.      _ Omul nu este mântuit de trupul său, ci în trupul său. Nu estemântuit de lumea materială, ci împreună cu ea. Pentru căomul este microcosmos şi mijlocitor al creaţiei, mântuirea sapresupune împăcarea şi transfigurarea întregii creaţii (pr.Kallistos Ware).

8.      _ Omul nu va putea ajunge niciodată la supremaţia spirituluipentru a depăşi decalajul dintre progresul ştiinţific şi celspiritual, dacă va continua să rămână aplecat asupra luiînsuşi, închis în imanenţa unei lumi care se vrea autonomă,ci numai în unire cu izvorul prim şi inepuizabil de viaţă,lumină şi iubire, Care este Dumnezeu (pr. Dumitru Popescu).

9.      _ Umanitatea şi creaţia sunt inseparabile în iconomia luiDumnezeu (pr. Ion Bria).

10.  _ Creaţia întreagă nu ajunge la unire cu Dumnezeu, decât prinom (Sfântul Maxim Mărturisitorul).

11.  _ Cartea mea, filosofule, este firea celor făcute şi, ori de câteori doresc, pot să citesc în cele făcute de Dumnezeu (SfântulAntonie cel Mare).

12.  _ Folosirea greşită a gândurilor duce la întrebuinţarea greşităa lucrurilor (Sfântul Maxim Mărturisitorul).

13.  _ Universul a fost creat pentru om, nu omul pentru univers(Sfântul Ioan Gură de Aur).

14.  _ Nu te întreba dacă este conform cu natura ceea ce faceCreatorul naturii (Sfântul Ioan Gură de Aur).

15.  _ Toate lucrurile ne-au fost încredinţate nouă şi noi acestora. (Sfântul Ioan Gură de Aur).

16.  _ Toate sunt folositoare, chiar dacă noi nu le cunoaştem rostul. (Sfântul Ioan Gură de Aur).

17.  _ Toate îşi au împlinirea în Hristos (Fericitul Augustin).

 ISPITA

1.      _ Lumea este hanul diavolului. De aceea, oriunde ne ducem,găsim pe hangiu acasă (Martin Luther).

2.      _ Cine este bun, mai bun să se facă şi cine a biruit ispita, să seroage pentru cel care e încă în ispite (pr. Paisie Olaru).

3.      _ O cădere nu este atât de rea ca o recădere (Bernard deClairvaux).

4.      _ Smulge gândurile rele cu alte gânduri (Sfântul Nil Sinaitul).

5.      _ Dumnezeu ne cercetează cu cele plăcute sau cu celeneplăcute. Noi să le primim pe amândouă cu aceeaşisupunere. Pe amândouă căile ne readuce Dumnezeu lasănătatea sufletului şi la reunirea cu Dânsul (Sfântul IoanGură de Aur).

6.      _ De două feluri este ispita: sau strâmtorile vieţii încearcăinimile, vădind răbdarea lor, sau belşugul vieţii devine iarăşichip de ispită. E deopotrivă de greu, atât să-ţi păstrezisufletul neînjosit de greutăţi, cât şi să nu ţi-l jigneşti însituaţii înalte (Sfântul Vasile cel Mare).

7.      _ Toată ispita este îngăduită de Dumnezeu pentru vindecareasufletului bolnav (Sfântul Ioan Damaschin).

8.      _ Este mai ferit de primejdie cel care nu îngăduie duşmanuluisă intre în casă, decât cel care,după ce l-a lăsat să intre, seluptă cu el să-l scoată (Sfântul Tihon).

9.      _ Când un om bun nu primeşte obiceiurile celor răi, chiar dacăar trăi împreună cu ei, nu este nici un pericol (FericitulAugustin).

10.  _ Dispreţuieşte farmecele acestei lumi şi iubeşte-L peDumnezeu şi vei trăi nevătămat ca şi Lot în Sodoma (SfântulTihon).

11.  _ Nu locul îl mântuieşte pe om, ci voinţa lui. Adam a căzutchiar în rai, în timp ce Lot s-a păzit chiar în Sodoma (SfântulEfrem Sirul).

12.  _ Corupând sufletul răpeşti ceea ce aparţine veşniciei luiDumnezeu (Fericitul Augustin).

 DIAVOL

1.      _ Domnii mei, când eşti la oraş, diavolul vine sub diferitechipuri: un prieten, o carte, o femeie, un duşman; când eştiîn singurătate, vine personal (pr. Ilie Cleopa).

2.      _ Cine poartă război cu diavolul, ţine pacea cu Dumnezeu(Sfântul Ioan Gură de Aur).

3.      _ De noi depinde dacă diavolul va fi puternic sau neputincios(Sfântul Ioan Gură de Aur).

4.      _ Treaba diavolului este să îndruge multe, treaba noastră estesă nu le ascultăm (Fericitul Augustin).

5.      _ Înainte de păcat, diavolul ne face să-L vedem pe Dumnezeumilos, iar dupa păcat ni-L prezintă ca Judecător neîndurat(Sfântul Tihon).

 IAD

1.      _ Pedeapsa care face ca iadul să fie iad este durerea că sufletulL-a pierdut pe Dumnezeu (Alfons de Liguori).

2.      _ Toţi cei care îşi amintesc de iad nu vor ajunge acolo, iar ceice uită de iad, nu vor scăpa de el (Sfântul Ioan Gură de Aur).

 RAI

1.      _ Tare mă tem să nu rămânem numai cu raiul acesta de aici şisă-l pierdem pe celălalt, din pricina lenevirii noastre (pr.Paisie Olaru).

2.      _ Dacă primele semne ale fericirii viitoare ne umplu inima deatâta blândeţe, de atâta bucurie, ce să mai spunem defericirea care îi aşteaptă în Împărăţia Cerurilor pe toţi ceicare plâng pe Pământ? (Sfântul Serafim de Sarov).

3.      _ Cele ce ochiul n-a văzut, nici urechea n-a auzit, nici la inimaomului nu s-au urcat, acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce Îliubesc pe Dânsul (1 Corinteni 2:9).

4.      _ O, raiule al lui Dumnezeu! Noi putem să te câştigăm, dar nuputem să te înţelegem (Un călugăr).

5.      _ Oricine încearcă să descrie lumea cealaltă prin cuvinte este,cu adevărat, un mincinos; şi nu pentru că urăşte adevărul, ciprin nepotrivirea descrierii (Sfântul Grigorie de Nyssa).

6.      _ În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt. Iar de nu, v-aş fispus. Mă duc să vă gătesc loc (Ioan 14:2).

Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași

 Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași 

Examene de grad. Examene.  https://ajutorlaexamene.wordpress.com/category/cuvioasa-parascheva-de-la-iasi/

Sfânta Parascheva vindecă o asistentă bolnavă de scleroză în plăci  https://m.youtube.com/watch?v=MowhS_UfD0M 

Procesiunea cu Moaștele Sfintei Parascheva din anul 1944 

https://www.youtube.com/watch?v=t0xm9pWL2Y0&list=PLvuEb3auoFk58WbAhxwklBPVbCXEgwnNl 

Un copilaș de câțiva anișori cântând Troparul Cuvioasei Parascheva

https://www.youtube.com/watch?v=WtkNwZ9PZX8

Sursa: https://marturieathonita.ro/parascheva-care-este-originea-si-semnificatia-acestui-nume/

„Parascheva” – care este originea și semnificația acestui nume?

Ziua de 14 octombrie este un slăvit prilej de sărbătoare pentru mulți dintre cei pe care-i cunoaștem și care ne sunt aproape. Peste 50.000 de români îşi aniversează onomastica de sărbătoarea Cuvioasei Maicii noastre Parascheva de la Iaşi, De aceea, am considerat că este potrivit ca, înaintea acestui mare praznic, să aducem în atenția dumneavoastră, a membrilor familiei Bizanticons Art, așa cum am obișnuit să vă numim, câteva considerații de ordin istoric și etimologic, legate de originea și semnificația numelui „Parascheva”, alături de derivatele sale.

Din punct de vedere etimologic, numele de „Parascheva” a intrat în onomastica creștină pe filieră grecească, provenind de la termenul grecesc „paraskevi”, care înseamnă „vineri”, cu semnificația de „pregătire”, ziua de vineri desemnând momentul temporal dinaintea Sabatului, în care aveau loc pregătirile pentru sărbătoare. Corespondentul slav al cuvântului este „petka”, cu semnificația de „a cincea zi a săptămânii” (adică, tot vineri). Conform tradiției, supranumele de „Sfânta Vineri” pe care l-a primit de-a lungul timpului nu doar Cuvioasa Parascheva, ci este interpretat fie ca provenind de la ziua în care s-ar fi născut Cuvioasa, fie ca o amintire duhovnicească a faptului că, în fiecare zi de vineri, în ziua răstignirii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cuvioasa Parascheva ținea post negru, împletindu-l cu rugăciunea și cu faptele de milostenie.

În chip deosebit, ea este cinstită în Moldova, întrucât în acest an s-au împlinit 380 de ani de când Moaștele ei se găsesc la Iași, fiind izvor de binecuvântare și însănătoșire duhovnicească și trupească pentru toți cei care o cheamă în rugăciune să fie mijlocitoare către Preamilostivul Dumnezeu. Însă, nu doar moldovenii o cinstesc. Primele atestări ale derivatelor onomastice precum Paraschia sau Paraschița le întâlnim în secolul al XVI-lea în Moldova, dar și în Muntenia, Maramureș și Ardeal unde, sub influență slavă, au început să circule nume precum Parascovea, Parasuca sau Parasca. Începând cu secolul al XVI-lea au început să circule și formele masculine ale numelui, mai ales în Muntenia, Moldova, Dobrogea și în Ardeal: Para, Schivu sau Chivu.

Demnă de menționat este și opinia potrivit căreia există o legătură între numele provenite din termenul grecesc „paraskevi”, din termenul slav „petka” și din cel românesc, derivate ale numeralului „cinci”. Astfel, nume precum Cincă sau Cinciș, ca și termenul cu care au fost denumiți aromânii, adică „cincari” (pronunțat „țințari”) sunt toate derivate de la cea de-a cincea zi a săptămânii. Mergând pe acest fir și ținând cont de faptul că mulți dintre aromânii din sudul Dunării erau păstori semi-nomazi și dețineau mari turme de oi, putem presupune că ei s-au atașat de cultul Cuvioasei Parascheva, care a viețuit tot din această zonă (Epivata, în partea europeană a Turciei) și că datorită acestei legături li s-a atribuit ulterior și numele specific. Poate că nu este o întâmplare nici faptul că tot un aromân, binecredinciosul domn Vasile Lupu al Moldovei, după ce a plătit toate datoriile Patriarhiei din Constantinopol, s-a învrednicit să aducă la Iași Moaștele Cuvioasei Parascheva „pentru sfințirea și binecuvântarea acelui loc al Bogdaniei (Țara Moldovei)”.

De-a lungul timpului, în zonele rurale din cuprinsul țării noastre au existat numeroase derivate ale numelui, dintre care amintim: Paraschia, Paraschivița, Pachița, Părăscuța, Parastița, Părăsuca, Parasca, Chiva, Chivuța, Vuța, Paraschiv, Parascu, Chivu. Astăzi, potrivit Ministerului Administraţiei şi Internelor, peste 50.000 de români îşi aniversează onomastica de Sărbătoarea Cuvioasei Parascheva. Mai exact, potrivit statisticilor Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, majoritatea femeilor care îşi sărbătoresc onomastica de Cuvioasa Parascheva, respectiv 47.274, poartă numele de Paraschiva, alte 664 poartă numele de Parascheva, 607pe cel de Chiva, iar 585 poartă numele de Chivuţa. Dintre bărbaţii care îşi sărbătoresc onomastica la această dată, 3.733 poartă numele de Paraschiv, alţi 289 – Chivu şi alți 8 – Paraschev. Toți aceștia își serbează ziua onomastică în data de 14 octombrie, zi care încheie pelerinajul amplu la care participă anual sute de mii de pelerini din România și din întreaga lume ortodoxă.

Sursa: http://blog.bizanticons.ro

Sursa: https://marturieathonita.ro/rugaciune-catre-sfanta-cuvioasa-parascheva-de-la-iasi-pentru-potolirea-urii-si-a-cerbiciei-celor-care-hulesc-cinstirea-sfintilor/

Rugăciune către Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași, pentru potolirea urii și a cerbiciei celor care hulesc cinstirea sfinților - PS Macarie Drăgoi (Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord).

Sfântă Cuvioasă 

Parascheva, întru smerenie și nevoință ai petrecut, tinerețea ca o jertfă bineplăcută aducând lui Hristos, Mirele Bisericii. Pentru aceasta, cu mare har ai fost dăruită și multe neamuri se închină cu dragoste sfintelor tale moaște de la Iași, cele care izvorăsc minuni și binecuvântări, ca odinioară osemintele Profetului Elisei, care au readus la viață pe cel mort, atins de acestea. Cu umilință și cu durere venim înaintea ta, rugându-te: caută și cercetează, Sfântă Parascheva, pe cei care se află în necazuri și primejdii, calomniați și prigoniți de cei care hulesc buna cinstire a sfinților lui Dumnezeu și izbăvește-i pe ei.

Ca ceea ce, cu puterea dată ție de Preamilostivul Dumnezeu, ai lucrat și lucrezi nenumărate minuni, scoate din cursele vrăjmașului pe cei rătăciți pentru care ne rugăm și adu-i la limanul limpezirii. Ajută-i pe cei care în mâhnire s-au adâncit. Luminează-le mintea și inima celor orbiți de ură împotriva Sfintei Biserici, fiind căzuți în cumplită înșelare. Ajută-i să înțeleagă că Domnul, prin iubitul Său Apostol Ioan, în cartea Apocalipsei, ne-a dat încredințare că sfinții și îngerii din ceruri iau cunoștință de rugăciunile noastre și le duc la Tronul lui Dumnezeu. Îmbărbătează-i pe cei pe care în puținătatea credinței și a învățăturilor otrăvite ale ereticilor s-au descurajat. Încă ne rugăm, mult milostivă Maică Parascheva, ia aminte la cei tineri și către viața cea bună întru Hristos să îi călăuzești pe ei. Căci tu știi, Sfântă Cuvioasă, că unii ca aceștia sunt greu ispitiți de viclenii potrivnici nevăzuți și văzuți, ca să-i îndepărteze de Dumnezeu și să-i prindă în cursele lor viclene. Primește rugăciunile noastre, Sfântă Parascheva, și acoperă poporul dreptmăritor cu binecuvântarea ta, ca să aflăm milă la Hristos. Amin.

Sursa: http://doxologia.ro

Și sfinții au fost copii: mesaje de la cei mici pentru Cuvioasa Parascheva

Ramona: „Dragă Sfânta Parascheva,

Eu îmi doresc un câine pentru că nu am cu cine să mă joc. Am frate, dar el are deja 15 ani și nu prea mai vrea să stea cu mine. Te rog din tot sufletul!”

Ioana: „Mult stimată Sfântă Parascheva,

Mi-aș dori ca puii cațelei mele, Bela, să fie sănătoși, voioși, bucuroși și iubitori ca și mama lor.”

Karina: „Dragă Sfântă Parascheva,

Stiu că vin la tine foarte des și că tot timpul mă rog de sănătate și fericire. Dar astăzi aș vrea să mă rog pentru o fetiță pe care o cheamă Rebeca. Ea are cinci ani și are o boală gravă.

Este o fetiță cu părul negru ca noaptea, care din cauza bolii poartă ochelari și nu mai are dinți. Rebeca face un tratament în altă țară, care o ajută foarte mult, dar care costă mulți bani.

Mi-aș dori ca ea să poată face tratamentul în București și să se facă bine cât mai repede.”

Maria: „Dragă Sfântă Parascheva,

Te rog să o faci să se simtă mai bine pe bunica mea. Măcar s-o faci să meargă. Te rog!”

Cosmin: „Dragă Sfântă Parascheva,

Îmi doresc să fiu sănătos, să fiu deștept, să ne înțelegem bine în familie și ca sora mea să nu mai fie bolnavă și să vobească.”

Alexia Maria: „Dragă Sfântă Parascheva,

Mi-aș dori de la tine ca familia mea să fie sănătoasă și fericită. Aș mai vrea ca la școală să învăț bine și eu și fratele meu mai mare, Alex.

Și ultimul lucru, îmi mai doresc un cățeluș să se joace cu motanul meu.”

Alex: „Sfântă Parascheva,

Te rog, dacă ai putea, să-mi îndeplinești o dorință. Ai putea să-mi vindeci părinții? Mama e bolnavă, iar tata are gripă. Dacă ai putea, îți mulțumesc cu toată inima.”

Elena: „Sfântă Parascheva,

Dacă ai putea să Îi spui lui Dumnezeu să o vindece pe bunica mea. Este bolnavă de diabet și acum aproximativ 6 luni a căzut în casă, s-a lovit la picior și de atunci nu se mai poate ridica din pat.”

Andrei: „Bună!

Sfântă Parascheva, eu îți cer ca părinții mei, care nu mai sunt împreună, să nu se mai certe când se văd. Nu mi se pare în regulă să se certe. Eu sper că o să alegi calea de care îți scriu. Când o să mor sper să te văd, Sfântă Parascheva!”

Elena: „Dragă Sfântă Parascheva,

Te-aș ruga să-i salvezi pe toți copiii sărmani/ orfani, pentru că și ei ar trebui să aibă tot ce avem și noi și mai ales părinți, pe tine și pe Dumnezeu lângă ei.”

Maria: „Te rog să îmi aduci, din nou, frații în România, pentru că îmi este foarte greu fără ei și să fiu singur la părinți.”

Antonia Nicola: „Eu îmi doresc sănătate pentru toată familia, să nu li se întâmple nimic rău și toate întâmplările să fie bune. Iar de le va fi greu, Dumnezeu să-i ajute.”

Luigi: „Dragă Sfântă Cuvioasă Parascheva,

Vreau să-ți spun să-i dai sănătate lui Mama și Tata. Aș mai vrea și o bunică, dar nu se poate pentru că e moartă.

Mulțumesc.”

Patricia: „Îmi doresc doar sănătate pentru familia mea și pentru bunicile mele, mai ales pentru bunica mea bătrână. Te rog, dă-i sănătate!”

Alexandru Gabriel: „Sfântă Parascheva,

Te rog frumos, din tot sufletul, să-mi faci mama mea să se facă foarte bine. Ea este bolnavă de rinichi, cu sinusurile și coloana. Este internată în spital și te rog să mi-o faci bine!”

Claudia: „Dragă Sfântă Cuvioasă Parascheva,

Eu îți cer ca tu să îi aduci înapoi pe frații mei: George, Alex, David și Bety. Ei nu au murit, dar sunt plecați în altă țară și mi-e așa de dor de ei, mai ales de George.

Îți mulțumesc!

P.S. Și pentru mine: note mai bune și puțină minte.”

Andreea: „Stimată Sfântă Parascheva,

Te rog să faci două lucruri pentru mine: să le scapi pe cele două bunici ale mele să nu mai aibă diabet și să faci o minune să o convingi pe mamaia mea de la țară să mai vrea un cățeluș.”

Denisa: „Dragă Parascheva,

Te rog să fiu sănătoasă, fratele meu de 5 ani să fie sănătos și verișoara mea și tataia să fie sănătoși, și să vină mama mea să mă vadă. Nu am mai văzut-o de la 7 ani și acum am 10 ani.”

Paula: „Sfântă Parascheva,

Am aflat că tu ajuți copiii și am și eu o dorință: poți să mă vindeci? Fiindcă tușesc și tot iau medicamente și fără rezultat. Mama s-a speriat că nu mă mai vindecam și a decis să merg la doctor.”

Miryam: „Dragă Cuvioasă Sfântă Parascheva, 

Îmi doresc să ai pace și iubire, să te binecuvânteze Domnul. Tu ai fost salvatoarea săracilor, tu ai murit cu credință și iubire. Știu că tu ai dat lucruri săracilor, dar dacă ai fi păstrat măcar o haină călduroasă, ai fi trăit. Așa tu trăiai mult mai mult și ai fi făcut mai multe bucurii și fapte bune oamenilor.”

Bianca: „Sfântă Parascheva, 

Am auzit multe despre tine. Mă gândesc de mult la un cățeluș drăgălaș. Părinții mei nu mă lasă cu un pui de câine în casă, dar știu că dacă o să-l găsească în casă o să li se facă milă de el și o să mă lase să-l păstrez. Poți, te rog, să îmi îndeplinești acest vis? Să îmi aduci tu un pui de câine?”

Mădălina: „Sfântă Parascheva,

Te rog să îmi dai multă sănătate și mie și familiei mele, să nu am nicio boală nici eu, nici familia mea, iar oamenii răi să se facă buni. Îți mulțumesc. Ține-ne sănătoși! Eu cred în tine!”

Monica: „Sfântă Cuvioasă Parascheva,

Mi-aș dori să îmi îndeplinești cea mai mare dorință. Eu îmi doresc ca fratele meu să nu se îmbolnăvească niciodată, ca nu cumva să moară ca tataia Gigi și tataia Nicolae.”

Maria: „Sfântă Parascheva,

Eu te rog să nu mai fumeze tata. Pentru mama vreau să învețe. Pentru Ioana vreau să aibă minte și sănătate și pentru mine sănătate, minte și să iau rezultate foarte bune la înot la Pitești.”

Ana Maria: „Sfântă Cuvioasă Parascheva,

Te rog să fiu sănătoasă, să îi ajuți pe părinții mei să fie sănătoși și toată familia. Și să îmi dai minte să învăț foarte bine, te rog frumos.

Și papagalul meu să fie sănătos și să trăiască foarte mult. Și cățelul meu de la țară să fie sănătos. Și bunica mea să fie sănătoasă. Eu cred că se va îndeplini.”

Nicoleta-Daniela: „Dragă Sfântă Parascheva,

Mie îmi trebuiesc multe lucruri, dar o să te rog doar câteva. Întâi, vreau ca mama să se însănătoșească, să aibă serviciu pentru a putea să ne luăm o casă, iar pentru mine aș vrea așa: să fiu sănătoasă, deșteaptă și, dacă se poate, un pisoi. Sper că o să poți, dar și ca tata să mă iubească.”

Andreea Ștefania: „Dragă Sfântă Cuvioasă Parascheva,

Te rog frumos, dacă poți, să îmi îndeplinești următoarele dorințe: Dacă poți să mă ajuți să fiu mai înțeleaptă și să iau note bune la concursul „Amintiri din copilărie” la toate etapele și ca fratele meu să fie mai înțelept și să nu mai fie certat de nimeni. Te mai rog ca mama să se împace cu mamaia și tataia din partea lui tata și cu tataia și mamaia din partea lui mami. Te rog mult și sper că nu este prea mult ce ți-am cerut.”

Daria-Nicole: „Dragă Sfântă Parascheva,

Te rog, ajută-mă să învăț bine la școală. Dă-le sănătate familiei mele, părinților, bunicilor. Fratele meu să fie cuminte și să ne înțelegem, să fie pace și armonie în familie.”

Ana: „Sfântă Parascheva,

În lume există mulți oameni nevoiași. Te rog, ajută-i și oferă-le cele necesare unui trai mai ușor: mâncare, apă, haine și încălțăminte. Scapă-i de bolile care le dau bătăi de cap.”

Andreea: „Sfântă Cuvioasă Parascheva,

Mi-aș dori să te întâlnesc și să îmi dai minte pentru școală și să nu se îmbolnăvească părinții mei. Te rog!”

Eva: „Dragă Cuvioasă Parascheva,

Îți mulțumesc că sunt sănătoasă și dacă poți să îmi îndeplinești dorința de a primi un telefon, te rog să mi-o îndeplinești.”

Diana: „Dragă Cuvioasă Parascheva,

Îți mulțumesc că sunt sănătoasă, fericită, și aș dori să îmi îndeplinești o dorință: îmi doresc sănătate pentru toți cei vii și cei morți. Pentru mine, înțelepciune și un ghiozdan din piele cu paiete argintii.”

Erika: „Vreau să se facă bine mama lui Alex. Te iubesc mult de tot.”

Ariadna: „Dragă Parascheva,

Vreau să mă ajuți cu trei membri din familia mea: mama, străbunica și fratele meu, Alex. Străbunica mea are 93 de ani și are o problemă cu plămânii, mama are 42 de ani și îi e rău și fratele meu are probleme cu respirația. Eu te rog să îi însănătoșești și să le aduci bucurii și mulțumiri.”

SITE-uri / BLOG-uri pentru predarea RELIGIEI

 

SITE-uri / BLOG-uri pentru predarea RELIGIEI

Resurse, platforme:

1. https://e-religie.ro/
2. https://red-religie.ro/red/
3. https://learningapps.org/index.php?category=87&s=
4. https://www.didactic.ro/
5. https://red-religie.ro/red/

Bloguri de religie:

1. http://religiecalarasi.blogspot.com/
2. http://didacticaortodoxa.blogspot.com/ - pentru liceu
3. https://hrabalexandru.blogspot.com/
4. http://profulhrab.blogspot.com/
5. http://www.religieortodoxa.ro/forum/index.php

Materiale didactice. Fișe, Anexe și Prezentări Power-Point pentru Proiectarea didactică:

1. https://predare-religie.blogspot.com/p/materiale-didactice.html?m=1
2. http://profesoridereligie.blogspot.com/2016/01/materiale-didactice-pentru-profesorii.html
3. http://profesorireligie.blogspot.com/
4. https://profreligiemh.ucoz.com/
5. http://profreligie.weebly.com/
6. https://sfintiiarhangheli.ro/
7. http://www.credo.ro/
8. http://www.profesordereligie.ro/
9. http://profesorulreligie.blogspot.com/
10. www.predareareligiei.ro
11. https://asociatiaprofesorilordereligiebacau.wordpress.com/
12. http://www.ortodoxmedia.com/
13. https://youtube.com/playlist?list=PLx_GBNs8AYzqmUaf0BfEUow63cVRPZN7m (3 minute din ora de Religie)
14. https://www.youtube.com/results?search_query=Sfin%C8%9Bii+zilei+Trinitas (Sfinții zilei)
15. https://www.trinitas.tv/category/calendar-ortodox/ (Sinaxar)
16. https://www.youtube.com/playlist?list=PLx_GBNs8AYzpTq6sAKFu_GB98YF_fWxkL (Sinaxar.)
17. http://www.pateric.ro/
18. https://www.ortodoxism.ro/Proloage.shtml
19. http://paginiortodoxe.tripod.com/vieti.html
20. http://www.calendar-ortodox.ro/
21. http://sinaxar.ro/
22. https://sites.google.com/site/colectiadeicoane/home
23. https://doarortodox.ro/pilde-crestin-ortodoxe/
24. https://m.youtube.com/results?search_query=Povestiri+istorioare+pilde+morale+ortodoxe+cre%C8%99tine+religioase+pentru+copii
25. http://ziarullumina.ro/opinii/pilda-zilei/
26. https://sfioaniacobhozevitul.wordpress.com/poezii-cuprins/
27. https://www.youtube.com/channel/UCxgBJQLr0AF6tuYaRJSa8Bw
28. https://www.youtube.com/channel/UCYoZVLpm-4xkX7Jzj4oeG6A
29. https://www.youtube.com/channel/UCBkqOpmvOEMCeVq0KqcPFoQ (Pentru Ortodoxie)
30. https://www.youtube.com/channel/UCOtGWD8iE9NQSazczP1bR8A/videos (desene animate ortodoxe rusești subtitrate în română)
31. https://www.youtube.com/channel/UCtCjb-558IYPgH3Bqo9cx3w (Malina Matcasu)
32. https://www.youtube.com/user/ionutgry/videos (Ora de Religie cu Daniela Grigorcea)
33. https://www.youtube.com/c/FlorinaDrossu/videos?disable_polymer=true&itct=CBMQ8JMBGAEiEwjux7Dm2dTtAhVEQeAKHbjkCW8%3D
34. https://www.youtube.com/channel/UCYSzXvyR2eeJnmfdtFoWncQ (videoclipuri)
35. https://play.google.com/store/apps/details?id=ro.lumea_ortodoxiei.app (aplicație pe Google play – Lumea Ortodoxiei – are Evanghelia zilei și Apostolul zilei cu comentarii patristice și multe altele)
36. https://www.bibliaortodoxa.ro/
37. https://biblia.dervent.ro/ (versiunea diortosită de către IPS Bartolomeu Anania)
38. https://www.crestinortodox.ro/biblia/
39. https://biblia.ortodoxa.info

DICȚIONARE UTILE PENTRU ÎNȚELEGEREA LIMBAJULUI TEOLOGIC – COMPETENȚĂ:

1. http://www.dervent.ro/dictionar.php?dTitle=YXZ2YQ==
2. https://sites.google.com/site/patriarhiaecumenicaromana/a--dictionar-de-termeni-bisericesti
3. https://sites.google.com/site/patriarhiaecumenicaromana/mic-dictionar-biblic
4. https://crestinortodox.fandom.com/wiki/Avva
5. https://dervent.ro/dictionar.php?cID=cat-dictionar&dL=A
6. https://www.google.com/search?q=ziarul+Lumina+dic%C8%9Bionar&oq=ziarul+Lumina+dic%C8%9Bionar+&aqs=chrome..69i57.13468j0j7&client=ms-android-eboda&sourceid=chrome-mobile&ie=UTF-8
7. https://www.youtube.com/watch?v=ZIz7LUkqq2k&list=PLDvGgwa6qU1KmchQbCfKz2O9jiJoPbfJB (playlist cu un dictionar pe scurt)
8. https://ro.orthodoxwiki.org/Pagina_principal%C4%83
9. https://doxologia.ro/biblioteca/dictionar
10. https://www.crestinortodox.ro/dictionar-religios/litera-a/
11. http://dictionarortodox.com/category/dictionar-ortodox/

REVISTE DE SPECIALITATE:

1. https://www.parohiaserbanvoda.ro/publicatii/
2. http://parohialipanesti.ro/index.php?option=com_weblinks&view=category&id=28&Itemid=210
3. https://sfantuldumitruposta.ro/revista-dimitrios-2/
4. https://asociatiaprofesorilordereligiebacau.wordpress.com/documente/ - REVISTE
5. https://issuu.com/alexdb19/docs/sfintii_ortodoxiei_-_modele_de_urma_613e2994ebe043?ff

SEMINARUL TEOLOGIC ORTODOX ”SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR” SLOBOZIA

 

SEMINARUL TEOLOGIC ORTODOX

”SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR”SLOBOZIA, 

STR. AL.ODOBESCU, NR.2, COD 920025,

TELEFON/FAX 0243/231796
WEB: www.seminarulteologicslobozia.ro
EMAIL seminaru_teologic_slobozia@yahoo.com

Seminarul Teologic Ortodox Sfântul Ioan Gură de Aur din Slobozia a luat fiinţă prin Ordinul Ministrului învăţământului nr. 4413/7 iulie 1995.

CINE SUNTEM?

Suntem Şcoală prin excelenţă: primele forme instituţionale de învăţământ au fost cele ale Bisericii. Cu noi înveţi nu doar pentru a-ţi câştiga cele necesare vieţii, ci şi cum să ai o viaţă mai frumoasă şi fericită. Avem peste 20 ani de experienţă, 90% dintre elevii noştri au urmat cariera aleasă, fiind singurul liceu din judeţele Ialomiţa şi Călăraşi ai cărui elevi au perspective reale de a profesa în domeniu. Seminarul are ca ocrotitor pe Sfântul Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, model pentru aspiranţii la misiunea preoţească din Bărăgan şi din împrejurimi. Prin educaţia moral – religioasă pe care o oferă copiilor, liceul nostru urmăreşte să devină iniţiator, susţinător şi catalizator al comunităţii, continuator al tradiţiilor locale şi totodată un mărturisitor şi propovăduitor al Evangheliei lui Hristos. 

UNDE NE GĂSIŢI?

SLOBOZIA, STR. AL.ODOBESCU, NR.2, COD 920025,TELEFON/FAX0243/231796
WEB: www.seminarulteologicslobozia.ro
EMAIL: seminaru_teologic_slobozia@yahoo.com

În anul şcolar 2019 - 2020, colectivul de cadre didactice este format din:

- PC Pr. Marin Sebastian, director, profesor dogmatică;
- PC Pr. Mititelu Laurenţiu, profesor spiritualitate si liturgică;
- PC Pr. Pătraşcu Constantin, profesor IBOR, IBU, omiletică, drept;
- PC Pr. Stanciu Cătălin, profesor muzică liniară;
- PC Pr. Vasile Daniel Alexandru – profesor muzică psaltică;
- Pcuv. Protos. Budea Maxim, profesor discipline biblice.

„ŞCOALĂ PENTRU TINE” – Burse şi masă gratuită la cantina proprie

Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor acordă lunar burse la 4 elevi din fiecare clasă, în valoare de 200 lei/elev şi subvenţionează contravaloarea mesei servite la cantină de elevii din internat care au medii peste 8,00( 70% din elevi beneficiază de această formă de susţinere).

SCOPUL PRINCIPAL

Pregătirea elevilor pentru a deveni teologi şi buni creştini ai Bisericii Ortodoxe Române.

ÎN SLUJBA LUI DUMNEZEU ŞI SUB OCROTIREA LUI

Competenţele profesionale certificate în calificarea profesională sunt:

1. Cunoaşterea corectă a învăţăturii de credinţă.

2. Aplicarea învăţăturii de credinţă în viaţa practică.

3. Fundamentarea biblică a învăţăturii de credinţă.

4. Oficierea corectă a cultului divin.

5. Exprimarea practică în cultul divin a învăţăturii de credinţă.

6. Capacitatea de a învăţa şi predica cuvântul lui Dumnezeu.

7. Organizarea de activităţi filantropice.

CONDIȚII PENTRU STUDIU, CAZARE ȘI MASĂ

Seminarul Teologic „Sf. Ioan Gură de Aur” din Slobozia oferă elevilor condiții de studiu într-un corp de clădire recent renovat și îmbunătățit, P+1, care cuprinde:

•  4 săli de clasă;
•  paraclis;
•  laborator de informatică;
•  bibliotecă;
•  sală de pregătire pentru cor;
•  cabinet medical;
•  cancelarie;
•  secretariat;
•  contabilitate;
•  biroul directorului.

Într-un corp de clădire distinct se află bucătăria şi cantina, cu o capacitate de 90 locuri şi care beneficiază de toate condiţiile conforme normelor de funcţionare. Aici elevii servesc cele 3 mese zilnice, în cadrul cărora primesc hrana potrivită unei dezvoltări fizice armonioase.

Elevii interni sunt cazaţi la internatul din incinta Liceului „Mihai Eminescu” Slobozia, etajul II, renovat şi dotat cu mobilier nou. În fiecare cameră sunt cazaţi între 3 şi 6 elevi, aceştia având la dispoziţie o sală pentru studiu şi vizionare TV precum şi o sală de gimnastică.

INFORMAȚII ADMITERE

An școlar 2022-2023

                Sursa: https://seminarulteologicslobozia.ro/admitere/

CALENDARUL ADMITERII: 

• 16 -17 mai 2022 - Înscrierea candidaţilor 
• 18 – 20 mai 2022 – Desfășurarea probelor 
• 23 mai 2022 - Afişarea rezultatelor la probele de aptitudini 

ACTE NECESARE:

1. cerere de înscriere (se găsește la secretariatul Seminarului);
2. anexa la fișa de înscriere;
3. certificat de naştere – copie;
4. fişa medicală în original - cu mențiunea - este / NU esteîn evidența noastră cu: epilepsie, hemofilie, boli psihice sau neurologice;
5. declaraţie din partea candidatului şi a părinţilor acestuia că au luat cunoştinţă deRegulamentul intern al unității școlare şi că sunt de acord să-l respecte (se găsește la secretariatul Seminarului);
6. adeverință/certificat de botez - copie;
7. recomandarea consiliului parohial/preotului paroh;
8. binecuvântarea chiriarhului locului (se obține de la Centrul Eparhial). 

DESFĂȘURAREA ADMITERII: 

La seminariile teologice ortodoxe, cursuri de zi, se pot înscrie absolvenți de gimnaziu care au minim media 9 la purtare pentru fiecare clasă din învățământul gimnazial. 

În cadrul examenului de admitere la profilul teologic, candidații vor susține, la nivelul probelor de aptitudini, următoarele probe: 

a) un interviu/colocviu/probă orală, evaluate cu calificativ admis/respins; 

b) o probă de verificare a cunoștințelor religioase, evaluată cu notă. Interviul/colocviul/proba orală constă în:

      a) verificarea dicției prin: rostirea unei rugăciuni/poezii, la alegerea candidatului; 

            b) motivarea alegerii unei unități de învățământ vocațional teologic; 

           c) verificarea aptitudinilor muzicale, prin intonarea unei cântări religioase, la alegerea candidatului.

Proba de verificare a cunoștințelor religioase (VCR) constă într-o lucrare scrisă, cu durata de două ore, la Religie, din următoarele teme:

I. Decalogul: importanța lui în viața omului;

II. Rugăciunea, bază și lumină a vieții creștine;

III. Rugăciunea „Tatăl nostru”;

IV. Sfintele Taine în viața creștinilor;

V. Biserica – lăcaș de închinare și de sfințire a omului;

VI. Domnul Iisus Hristos, Lumina lumii;

VII. Sfânta Treime și Sfânta Liturghie și în viața Bisericii.

Nota prin care se evaluează această probă constituie nota finală la proba de aptitudini (APT). 

Pentru toate specializările de la profilul teologic, media minimă la proba de verificare a cunoștințelor la disciplina religie (VCR) trebuie să fie minimum 7 (șapte). 

Pentru profilul teologic, media finală de admitere se calculează astfel: 

(APT + MA)/2 = MFA, unde: APT = nota finală la probele de aptitudini; MA = media de admitere (calculată conform Metodologiei de admitere); 

MFA = media finală de admitere.

TEMATICA PENTRU PROBA SCRISĂ

I. Decalogul: importanța lui în viața omului

Decalogul reprezintă cele zece porunci pe care Dumnezeu le-a transmis profetului Moise pe muntele Sinai ca să îi învețe pe oameni și să îi oprească de la faptele rele. 

Cuvântul „decalog” provine din limba greacă și înseamnă zece legi sau zece porunci (deca=zece și logos=lege sau poruncă). 

Decalogul a fost dat de Dumnezeu la trei luni după ieșirea evreilor din Egipt și are o vechime de aproximativ 3500 de ani. 

El se găsește în Sfânta Scriptură, în cartea a doua, numită Ieșirea și în cartea a patra, numită Deuteronomul, din Vechiul Testament. 

Cele zece porunci au fost scrise chiar de mâna Domnului pe două lespezi de piatră numite Tablele Legii. 

Prima Tablă a Legii conține îndatoririle noastre față de Dumnezeu (primele 4 porunci), iar cea de a doua, cele față de aproapele nostru (următoarele șase porunci). 

1. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău… Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine! 

Prima poruncă se referă la recunoașterea și cinstirea Domnului ca Părintele tuturor și singurul Dumnezeu viu și adevărat. 

2. Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare a niciunui lucru … Să nu te închini lor, nici să le slujeşti! 

În antichitate, existau multe religii politeiste, poporul evreu fiind, cu ajutorul prorocilor, singurul păstrător al credinței în Unicul Dumnezeu. Porunca oprește cinstirea zeităților sculptate. În sens mai larg, această poruncă ne îndeamnă să renunțăm la patimi pentru că ele subjugă omul și îndepărtează sufletul de Dumnezeu. Icoanele nu sunt idoli, ci ,,ferestre” către Dumnezeu și sfinții Săi. 

3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert! 

Rostirea numelui celui sfânt al lui Dumnezeu se face cu credință, respect și iubire. Luarea numelui Domnului în deșert înseamnă a-l pronunța cu neseriozitate, ironic, batjocoritor, cu mânie sau indiferență, sau a face jurăminte false. 

4. Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti! 

La evrei, ziua de odihnă este sâmbăta, amintind de ziua a șaptea a creației. Pentru creștini, duminica a devenit sărbătoarea săptămânală, fiind ziua Învierii Domnului. 

Odihna se referă la evitarea muncii fizice, în schimbul activităților dedicate mai ales sufletului: participarea la slujbă, activități cultural-recreative, oferirea timpului celor dragi și celor care au nevoie de ajutor. 

5. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta! 

Începând cu această poruncă divină, sunt prezentate cele mai importante îndatoriri față de semeni. 

Această poruncă ne îndeamnă să îi respectăm pe părinții noștri fiindcă ei sunt oglinda lui Dumnezeu prin viața pe care ne-au dat-o și grija pe care ne-o poartă. 

6. Să nu ucizi! 

Viața este darul lui Dumnezeu și niciun om nu are dreptul de a o opri. În sens lărgit, porunca se referă și la violența fizică sau rănirea sufletească. 

7. Să nu fii desfrânat! 

Dumnezeu îndeamnă la loialitate și la fidelitate și la respect față de persoana iubită. 

Porunca se referă și la păstrarea cumpătării, a echilibrului în toate. 

8. Să nu furi! 

Orice încercare de a folosi rodul muncii altuia, fără a-i primi acordul, este o desconsiderare a efortului celuilalt și o formă de lenevie. 

Obținerea unui lucru sau a unui rezultat bun, în urma efortului personal, aduce mare satisfacție. Dumnezeu încurajează astfel munca cinstită. 

9. Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău! 

Îndemnul lui Dumnezeu este de recunoaștere a vinei atunci când greșim, de a nu asculta vorbe urâte despre alții, de a nu minți. 

Iubirea, adevărul și sinceritatea sunt valori morale ce stau la baza respectului de sine și între persoane. 

10. Să nu dorești nimic din câte are aproapele tău! 

Grija lui Dumnezeu față de oameni se arată și în ultima poruncă, privitoare la gândurile omului. Invidia sau gelozia îngreunează sufletul omului, luându-i libertatea. 

Bucuria pentru reușita celuilalt păstrează sufletul curat și îndeamnă la urmarea exemplului. 

Cele zece porunci constituie, până astăzi, norme morale și religioase pe care cu toții, ca fii ai lui Dumnezeu, trebuie să le respectăm și să le împlinim. 

Ele reprezintă partea cea mai important din Legea cea Veche sau legea lui Moise. Respectarea și înfăptuirea lor ajută la înțelegerea și la însușirea învățăturii de credință lăsată de Mântuitorul.

II. Rugăciunea, bază și lumină a vieții creștine

Rugăciunea este convorbirea omului cu Dumnezeu și hrana sufletului. 

Rugăciunea este cea mai înaltă lucrare a minții omenești și poate fi realizată în orice loc și timp, cu rolul de sfințire a credincioșilor. 

Creștinul rugător primește har divin, care îi aduce în suflet pace, bucurie, iertare, iubire curată față de semeni și întărirea voinței spre alegerea binelui. 

Citim în Sfânta Scriptură că de la început oamenii au vorbit cu Dumnezeu, întâi în Rai, față către faţă, apoi pe pământ prin rugăciuni. 

Oamenii au început a chema numele Domnului (Facerea 4, 26), au înălţat altare, I-au adus mulţumiri, laude și cereri. 

Ei au înţeles că fără Dumnezeu nu pot face nimic bun, că rugăciunea este temelia vieții și izvor de putere și bucurie duhovnicească. 

Mântuitorul Hristos i-a îndemnat pe oameni să se roage stăruitor, făgăduindu-le un răspuns dumnezeiesc plin de iubire părintească: „Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide” (Matei 7, 7). 

În rugăciunile lor, oamenii îl laudă pe Dumnezeu, îi mulțumesc pentru ajutorul primit și îi cer anumite lucruri pe care ei le consideră importante. De aceea, noi spunem că rugăciunea este de trei feluri: de laudă, de mulțumire și de cerere. 

Rugăciunea poate fi făcută de fiecare credincios în parte, retras în camera sau în colțul de rugăciune. Acest tip de rugăciune se numește rugăciune particulară. În familiile creștine, locul de rugăciune este înfrumusețat de prezența icoanelor, a candelei și a altor însemne religioase. 

Membrii familiei se roagă împreună și în particular, în diferite momente: dimineața, seara, la vremea mesei, la începerea lucrului, înainte de a lua o decizie importantă, la plecarea în călătorie și în situații dificile. Ruga lor are în vedere propria persoană, întreaga familie și pe ceilalți semeni. Spre exemplu, copiii se roagă pentru luminarea minții și ajutor la învățătură, pentru înțelegerea și sănătatea întregii familii, cât și pentru binele persoanelor aflate în dificultate. 

Rugăciunile pot fi rostite și în prezența mai multor credincioși. Acest fel de rugăciune, când sunt prezenți mai mulți oameni care se roagă împreună, se numește rugăciune publică. 

Domnul Hristos subliniază puterea rugăciunii de a transforma viețile celor ce se pocăiesc cu adevărat, prin numeroase învățături și parabole. 

De exemplu, în Pilda vameșului și a fariseului, Mântuitorul prezintă un model de rugăciune smerită, bineplăcută lui Dumnezeu, în opoziție cu o atitudine arogantă, mândră. Un fariseu și un vameș au mers la templu să se roage. Fariseul s-a lăudat cu faptele sale, mândrindu-se că nu este asemenea oamenilor păcatoși. Vameșul, stând departe, s-a rugat cu umilință: „Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului” (Luca 18, 13). Domnul a ascultat rugăciunea plină de căință a vameșului care s-a întors îndreptat la casa lui. La rugăciunile celor aflați în suferință, Domnul Iisus a răspuns prin săvârșirea multor minuni, precum vindecarea fiicei femeii din Canaan. 

Altă minune este Învierea fiicei lui Iair, conducătorul sinagogii din Capernaum. Acesta a căzut la picioarele lui Iisus și L-a rugat să intre în casa lui, să-i vindece fiica grav bolnavă. Domnul a mers îndată la patul copilei de 12 ani, care se stinsese din viață. El a luat-o de mână și i-a zis: „Copilă, scoală-te!” (Luca 8, 54), iar fetița a înviat, spre bucuria familiei. Pentru ca Dumnezeu să asculte cererile noastre este nevoie de o credință sinceră din partea omului, de ascultare de Dumnezeu prin păzirea poruncilor Sale și de stăruință în rugăciune prin care arătăm că ne punem toată nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu. 

Urmând exemplul Mântuitorului, Biserica ne învaţă să participăm la sfintele slujbe și să ne rugăm împreună cu familia, înălţând rugăciuni de laudă, de mulţumire și de cerere lui Dumnezeu.

III. Rugăciunea „Tatăl nostru”

Rugăciunea Tatăl nostru a fost rostită de Însuși Domnul nostru Iisus Hristos în cadrul unei însemnate cuvântări, numită Predica de pe munte. 

În timp ce Domnul Iisus le vorbea ucenicilor, unul dintre ei L-a întrebat cum trebuie să se roage. Atunci, Mântuitorul a dat ca exemplu Rugăciunea Tatăl nostru. 

Aceasta este cea mai însemnată dintre toate rugăciunile, deoarece este rostită chiar de Domnul nostru Iisus Hristos. De aceea se mai numește și Rugăciunea Domnească. 

Rugăciunea Domnească este alcătuită din trei părți: 

- invocarea numelui lui Dumnezeu; 

- cele șapte cereri; 

- încheierea sau cuvântul de slavă către Tatăl Ceresc. 

Rugăciunea Domnească începe cu invocarea numelui lui Dumnezeu, pe Care Îl numim Tatăl nostru. Arătăm prin aceasta, că noi toți trebuie să fim ca frații, avându-L pe Tatăl Ceresc care ne veghează. 

Rugăciunea se continuă cu șapte cereri, fiecare având specificul ei. 

În cuprinsul acesteia Îl rugăm pe Dumnezeu să ne dăruiască tot ceea ce avem nevoie în viața de zi cu zi, atât cele necesare trupului, cât și cele necesare sufletului. Iată care sunt cele șapte cereri și tâlcuirea acestora: 

1. Sfințească-se numele Tău: prima cerere reprezintă, de fapt, o promisiune a noastră că Îl vom cinsti pe Dumnezeu cu sfințenie, prin fapte bune și o viață curată. 

2. Vie împărăția Ta: prin aceasta ne exprimăm încrederea întâlnirii cu Dumnezeu în Împărăția Sa, prezentă încă de pe acum, în sufletele pline de pace, dreptate și bucurie. 

3. Facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ: cerem să putem împlini, aici pe pământ, voia Tatălui, așa cum o împlinesc îngerii din ceruri. 

4. Pâinea noastră cea de toate zilele (cea spre ființă), dă-ne-o nouă astăzi: Îi cerem lui Dumnezeu să ne dăruiască tot ceea ce avem nevoie pentru trup, dar și pentru suflet. 

5. Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri: Îl rugăm pe Dumnezeu să ne ierte, în măsura în care și noi îi iertăm pe cei ce ne-au greșit. 

6. Și nu ne duce pre noi în ispită: ne dorim ca Dumnezeu să ne întărească pentru a trece cu bine peste toate încercările vieții. 

7. Ci ne izbăvește de cel rău: ne exprimăm nădejdea că Dumnezeu ne va fi alături în fața tuturor uneltirilor celui rău. 

Rugăciunea se încheie cu o doxologie, care este o laudă a Preasfintei Treimi: Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin 

Cuvântul „amin” de la finalul rugăciunii înseamnă „așa să fie.” 

Rugăciunea Domnească se poate spune în orice împrejurare a vieții. 

Sfânta Biserică o întrebuințează la toate slujbele religioase și în mod special la Sfânta Liturghie, când se rostește sau se intonează cu evlavie, de către întreaga comunitate a credincioșilor.

IV. Sfintele Taine în viața creștinilor 

 „Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu.” (Romani 8,28) 

Această lucrare se săvârșește, după Cincizecime, prin Sfintele Taine de către Duhul Sfânt. 

Duhul Sfânt este „Domnul de–viață-făcătorul” și pentru că dăruiește oamenilor viață duhovnicească, împărtășindu-le harul divin prin Sfintele Taine. Acestea au fost instituite de Mântuitorul Hristos și sunt lucrări văzute ale Bisericii prin care credincioșii primesc harul nevăzut al Duhului Sfânt. 

Harul divin este necesar pentru mântuire. 

Puterea sfințitoare a harului este pentru viața noastră asemenea luminii și căldurii soarelui pentru viața lumii pe pământ. 

Roadele primirii Sfintelor Taine de către credincioși sunt intrarea acestora în Biserică, iertarea de păcate și pregătirea pentru viața cea veșnică. 

Tainele se săvârșesc de către episcopi și de preoți, dar prin puterea lui Dumnezeu. 

Sfintele Taine sunt în număr de șapte. 

• Botezul, Mirungerea și Sfânta Împărtășania sunt numite și Tainele inițierii, ale intrării în Biserică și creșterii în Hristos. 
• Spovedania și Maslul sunt numite Taine restauratoare ale puterilor trupești și sufletești. 
• Preoția este o Taină cu misiune specială pentru care numai unii creștini au chemare. 

1. Botezul este Sfânta Taină prin care omului, prin întreita afundare în apa sfințită, în numele Sfintei Treimi, i se iartă păcatul strămoșesc și păcatele personale. 

I se dăruiește capacitatea de a duce nu doar o viață trupească ci și una duhovnicească. 

Botezul este a doua naștere „din apă și din Duh” (Ioan 3,5) și se mai numește și luminare pentru că atunci omul primește lumina lui Hristos. 

Prin Botez se reface firea omului care s-a alterat prin căderea lui Adam. 

Nașii devin părinții spirituali ai celui botezat și trebuie să fie modele de viață creștină. 

În Taina Botezului, lucrarea văzută, săvârșită de preot, este întreita afundare în apa sfințită în numele Sfintei Treimi. 

Pânza albă simbolizează curăția sufletească, iar lumânarea reprezintă datoria celui botezat de a trăi o viață creștinească. Așa cum nașterea trupească este unică, și Botezul, ca o naștere în Hristos, este unic, de aceea Taina Botezului nu se repetă. 

2. Mirungerea este Sfânta Taină prin care credinciosul botezat primește harul întăririi și creșterii în viața spirituală, prin ungerea cu Sfântul Mir, iar preotul rostește cuvintele: „Pecetea darului Sfântului Duh. Amin!”. 

Așa cum trupul are nevoie de hrană spre creștere și întărire fizică, și sufletul are nevoie de această Taină spre creștere și sfințire. 

În Taina Mirungerii, lucrarea văzută, săvârșită de preot, este ungerea cu Sfântul și Marele Mir, a părților însemnate ale trupului ( fruntea - a te gândi la Dumnezeu; ochii – a vedea frumusețea creației; urechile – a auzi cuvintele lui Dumnezeu; nasul – a căuta mireasma sfințeniei; gura – a-L slăvi pe Dumnezeu și a spune adevărul; pieptul – a iubi pe Dumnezeu și pe semeni; mâinile – a face fapte bune; picioarele – a merge pe calea cea dreaptă). 

Sfântul și Marele Mir se prepară din ulei de măsline și vin, la care se adaugă 38 de esențe și plante aromatice. Acestea simbolizează mulțimea darurilor Duhului Sfânt. 

3. Sfânta Împărtășanie, numită și Sfânta Euharistie, este Taina prin care credincioșii se împărtășesc cu Trupul și Sângele Mântuitorului, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci. 

Aceasta reprezintă cea mai înaltă Taină deoarece credincioșii se împărtășesc nu numai cu harul divin, ci se unesc cu Însuși Domnul Iisus Hristos, Izvorul vieții. 

În timpul săvârșirii Sfintei Liturghii, la rugăciunea specială a preotului, numită epicleză, partea văzută a Sfintei Împărtășanii, pâinea și vinul, se prefac în chip tainic, nevăzut, în Trupul și Sângele Domnului. 

4. Spovedania sau Mărturisirea este Sfânta Taină prin care credinciosul, mărturisindu-și păcatele în fața preotului duhovnic, primește, prin puterea Duhului Sfânt, iertarea păcatelor mărturisite. 

Întâlnirea cu duhovnicul, la Taina Spovedaniei, are loc de regulă, după împlinirea vârstei de șapte ani, înainte de Sfânta Împărtășanie. 

Partea văzută a Tainei este rugăciunea de dezlegare rostită de către preot, însoțită de semnul Sfintei Cruci pe capul credinciosului. 

5. Cununia este Sfânta Taină prin care, un bărbat și o femeie primesc, prin rugăciunile preotului, binecuvântarea de a întemeia o familie creștină, și harul divin care sfințește legătura dintre ei. 

Aceasta este precedată de slujba Logodnei, care reprezintă făgăduința celor doi miri de a-și uni viețile. 

În cadrul acesteia se sfințesc inelele de logodnă. 

Soții sunt datori să-și păstreze credința și dragostea unul față de celălalt, să se respecte, să se ajute, să-și educe copiii în duhul dreptei credințe, călăuziți de nașii lor. 

La Taina Cununiei (Nunții) în partea văzută preotul rostește rugăciunea de unire a mirilor și îi binecuvântează prin semnul Sfintei Cruci, ținând în mâna dreaptă cununia pentru mire, apoi pentru mireasă. 

6. Preoția este Sfânta Taină prin care cei chemați de Dumnezeu și anume pregătiți pentru a sluji Bisericii Sale, primesc, prin punerea mâinilor și prin rugăciunile episcopului, harul divin. 

Acesta este necesar pentru a-i învăța pe credincioși adevărul dumnezeiesc, pentru a le oferi Sfintele Taine și slujbele bisericești și pentru a-i călăuzi spre mântuire. Treptele Preoției sunt: 

1. diacon
2. preot 
3. episcop. 

Taina Preoției (Hirotoniei) este săvârșită doar de episcopi, care au deplinătatea harului, adică pot săvârși toate cele șapte Sfinte Taine. 

Partea văzută a Tainei are loc în timpul Sfintei Liturghii prin rugăciune de invocare a Duhului Sfânt și prin punerea mâinilor arhiereului pe capul celui chemat la Hirotonie. 

7. Maslul este Sfânta Taină prin care credinciosul primește harul vindecării trupești și sufletești, iertare și înnoire, prin ungere cu untdelemn sfințit și prin rugăciunile preoților. 

Slujba Sfântului Maslu se săvârșește, de regulă, de către șapte preoți, în cazuri excepționale de cel puțin doi preoți. 

Se citesc șapte fragmente evanghelice, urmate de șapte rugăciuni pentru întărire sufletească și iertare de păcate. 

Taina Sfântului Maslu are ca parte văzută ungerea cu untdelemn sfințit de șapte ori însoțită de rugăciune.

V. Biserica – lăcaș de închinare și de sfințire a omului

După întemeierea Bisericii, deși încă mai frecventau templul, Sfinții Apostoli au început să săvârșească Sfânta Împărtășanie în casele lor, după porunca Mântuitorului de la Cina cea de Taină: „Aceasta să faceți spre pomenirea Mea!” (Luca 22,19). 

Primele lăcașuri de cult erau dreptunghiulare, cu absida altarului spre răsărit. 

Forma, asemănătoare cu arca lui Noe, simboliza corabia mântuirii care îi poartă pe credincioși pe valurile vieții. Apoi bisericile au fost realizate și în formă de cruce, arătând că Biserica s-a întemeiat pe jertfa Mântuitorului. 

Cu gândul la bolta cerească, arhitecții bizantini au îmbogățit lăcașurile de cult cu turle și cupole. Deasupra bisericii se găsește turla care este ca un deget ridicat spre cer, arătând că acest locaș este casa Tatălui nostru care este în ceruri. 

În vârful bisericii se află Crucea care arată iubirea sfântă a lui Hristos, Care, prin moartea Sa pe Cruce, a împăcat cerul cu pământul, deschizând oamenilor Împărăția cea cerească. 

Bisericile sunt orientate cu altarul spre Răsărit deoarece Răsăritul simbolizează lumina pe care Domnul nostru Iisus Hristos a adus-o prin venirea Sa în lume. 

Bisericile au, în general, trei încăperi: pronaosul, naosul și altarul la care se poate adăuga, la intrare, un pridvor. 

Pronaosul simbolizează lumea veche, având pictate deseori scene din Vechiul Testament. 

Naosul simbolizează Biserica, lumea creștină, și are reprezentate scene din viața Mântuitorului și sfinți. Turla simbolizează cerul, pe bolta ei fiind pictat Iisus Hristos Pantocrator înconjurat de cete îngerești. 

Altarul simbolizează Împărăția lui Dumnezeu, având pictate, ca teme principale, Maica Domnului și împărtășirea Sfinților Apostoli. Acesta este locul cel mai sfânt, el dă bisericii numele de casă a lui Dumnezeu, deoarece pe masa din altar se păstrează Trupul și Sângele Mântuitorului, în Sfântul Chivot. 

Tot pe Sfânta Masă se găsesc Sfântul Antimis, Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce și Sfintele Vase: Sfântul Disc și Sfântul Potir. 

Masa din altar simbolizează mormântul Domnului. Ea are în colțuri icoanele Sfinților Evangheliști, iar în piciorul acesteia, la slujba de sfințire, se așază moaște ale sfinților mucenici. 

Pe Sfânta Masă stau obiectele necesare săvârșirii sfintelor slujbe, iar în spatele acesteia se găsește Sfânta Cruce cu răstignirea Domnului (Crucea Răstignirii) și scaunul cel înalt, simbolizând prezența Mântuitorului Hristos. 

Sfântul Antimis este o bucată de pânză dreptunghiulară pe care este pictată Icoana Așezării în mormânt a Mântuitorului. Acesta are un loc special în care se păstrează o părticică din moaștele unui sfânt. Fără Sfântul Antimis nu este posibilă săvârșirea Sfintei Liturghii. 

Sfânta Evanghelie este cartea de cult care cuprinde fragmente din Biblie în care sunt prezentate viața și învățătura Domnului nostru Iisus Hristos. La fiecare Sfântă Liturghie este citit câte un astfel de fragment. 

Sfânta Cruce înfățișează Răstignirea Mântuitorului și ne amintește de jertfa Sa. Sfântul Chivot are forma unei mici biserici și în el se păstrează Sfânta Împărtășanie necesară pentru copii și bolnavi. 

Sfeșnicele cu lumânări aflate pe Sfânta Masă simbolizează „lumina lui Hristos care luminează tuturor”. 

Crucea Răstignirii este o cruce mare de lemn pe care este pictată răstignirea Mântuitorului. În partea stângă a altarului se află proscomidiarul, locul în care sunt pregătite cinstitele daruri de pâine și vin, care în timpul Sfintei Liturghii, prin puterea Duhului Sfânt sunt prefăcute în Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos, Sfânta Împărtășanie. 

La proscomidiar se află Sfântul Potir, Sfântul Disc, Steluța și Lingurița, obiecte liturgice foarte importante. 

Altarul este despărțit de naos printr-un perete de icoane, numit iconostas sau catapeteasmă. 

Icoanele acestea adună, laolaltă cu Dumnezeu, pe Maica Domnului, prooroci, apostoli, evenimente importante din viața Mântuitorului și sfinții de hram. 

Pe ușile împărătești ale altarului se află scena Bunei Vestiri, prin care s-au deschis ușile Raiului. Astfel, prin arhitectură și pictură, Biserica oglindește Împărăția lui Dumnezeu, în care suntem chemați și noi să intrăm. „Iar eu, întru mulțimea milei Tale, voi intra în casa Ta, închina-mă-voi spre sfânt locașul Tău.” (Psalmi 5,7)

VI. Domnul Iisus Hristos, Lumina lumii

„Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.” (Ioan 8, 12) Mântuitorul Hristos sau Cuvântul lui Dumnezeu este „Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul care vine în lume” (Ioan 1, 9). 

Încă de la Nașterea Sa, frumoasele cântări care împodobesc slujbele Praznicului ne amintesc de acest lucru: „Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoștinței. Că, întru ea, cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui dreptății, și să te cunoască pe Tine Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ție.” 

Acest „Soare al dreptății” ne-a adus lumina cunoașterii care ne-a trezit spre a primi duhovnicește Cuvântul Său. Învățătura Mântuitorului este lumină pentru noi toți. Ne aduce credința că El este Dumnezeu adevărat, nădejdea că ne va ocroti și îndruma pe căile vieții, dar mai ales, iubirea pe care Hristos a desăvârșit-o prin Jertfa Sa pe Cruce, semn al dragostei depline. 

Toată învățătura Sa, sintetizată în Predica de pe munte, ne arată că nu suntem în întuneric, ci am ieșit la lumină, la întâlnirea cu Hristos, prin semenii noștri. Dragostea, dar mai ales iertarea aproapelui ne apropie de Dumnezeu, ne unește cu El prin Sfânta Împărtășanie, primirea acesteia fiind semnul împăcării. „Eu sunt Lumina lumii ”(Ioan 8, 12), ne spune Mântuitorul în Evanghelia după Ioan, numită Evanghelia iubirii. 

El este lumina pentru că a adus pe pământ izbăvirea din cele mai grele probleme ale vieții omenești. El are putere să vindece bolile trupești ale oamenilor, dar și pe cele sufletești. Sfântul Apostol Ioan ne istorisește, alături de multe alte minuni și învățături, Minunea vindecării orbului din naștere, astfel: După ce a ieșit din templul din Ierusalim, Domnul nostru Iisus Hristos a văzut un orb din naștere cerșind la marginea drumului. Ucenicii Lui L-au întrebat: Învățătorule, cine a păcătuit acesta sau părinții lui de s-a născut orb? Iisus a răspuns că nu a păcătuit nici el, nici părinții lui, ci s-a născut orb ca să se arate în el puterea lui Dumnezeu. Mântuitorul Hristos i-a încredințat pe Sfinții Apostoli că El este trimis de Dumnezeu Tatăl ca să aline suferințele oamenilor. El a zis: Atât cât sunt în lume, Lumină a lumii sunt. După aceea, a scuipat în praful de jos, a făcut tină din scuipat și cu tina a uns ochii orbului. Apoi a zis: Mergi și te spală la scăldătoarea Siloamului! Această scăldătoare era un bazin săpat în piatră care se afla în partea sudică a cetății Ierusalimului. Orbul a făcut precum i-a zis Domnul și s-a întors văzând. Oamenii care erau de față, când au văzut că omul s-a întors sănătos l-au întrebat cum s-a întâmplat lucrul acesta. Cel care a fost orb a zis că Omul care se numește Iisus i-a uns ochii cu tină și s-a vindecat. 

Fariseii și reprezentanții poporului evreu i-au spus celui care fusesem orb să nu creadă în Domnul Iisus pentru că este un om păcătos. Orbul le-a răspuns: Dacă este păcătos nu știu. Un lucru știu că fiind orb, acum văd. Tocmai în aceasta stă minunea că voi nu știți de unde este și El mi-a deschis ochii. Prin aceste cuvinte, omul vindecat îi mustră pe fariseii necredincioși și le spune că Omul care l-a făcut sănătos trebuie să fie trimisul lui Dumnezeu. Apoi a adăugat: Noi știm că Dumnezeu nu îi ascultă pe păcătoși. Dar, dacă este cineva cinstitor de Dumnezeu și face voia Lui, pe acesta Dumnezeu îl ascultă. 

După aceste controverse în care orbul a mărturisit în fața tuturor că Cel Care l-a vindecat este Fiul lui Dumnezeu, Domnul Iisus se întâlnește cu el și îl întreabă: Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu? El a răspuns și a zis: Dar cine este, Doamne, ca să cred în El? Iisus i-a zis: L-ai și văzut și Cel ce vorbește cu tine, Acela este. Iar el a zis: Cred, Doamne, și s-a închinat Lui. Apoi Domnul Iisus a spus: Spre judecată am venit în lumea aceasta ca cei care nu văd, să vadă și cei care văd, să fie orbi. Auzind aceste cuvinte, fariseii s-au întrebat: Oare și noi suntem orbi? Atunci Domnul le-a răspuns că, deși văd cu ochii trupului, totuși sufletul lor este întunecat sau orbit de necredință. 

Din această minune înțelegem că orbirea este de două feluri: trupească și sufletească. 

Orb sufletește este omul care are sufletul robit de păcate. 

Orbirea spirituală sau duhovnicească se manifestă atunci când omul săvârșește fapte rele, dă dovadă de necredință și se împotrivește voii lui Dumnezeu. 

Dacă orbirea trupească este plină de suferințe, cu mult mai grea este orbirea sufletească pentru că, din cauza ei, omul își poate pierde mântuirea. 

Domnul Iisus Hristos ne avertizează că orbirea inimii îl face pe om incapabil de a percepe binele din jurul său. 

Vindecarea orbului ne arată că, uneori, nu trebuie să ne întrebăm ce am greșit noi sau ceilalți. Cel față de care S-a milostivit Dumnezeu și l-a vindecat a întărit credința noastră și pe a sa, dând mărturie apoi despre Hristos, binefăcătorul său: Cred, Doamne. Și s-a închinat Lui (Ioan 9, 38). 

Mântuitorul Hristos a făcut din cuvântul omenesc un purtător al luminii și al vieții după propriul Său chip: „întru El era viață, și viața era lumina oamenilor” (Ioan 1, 4). Iar ca această lumină să devină călăuzitoare ne trebuie o continuă străduință spirituală în care să ne mărturisim credința, asemenea orbului cel vindecat. Astfel, vom ști că suntem purtători ai aceleiași lumini pe care Domnul Iisus Hristos ne-o împărtășește: „Că la Tine este izvorul vieții, întru lumina Ta vom vedea lumină” (Psalmi 35, 9). 

Scăldătoarea Siloamului la care a fost trimis orbul să se spele simbolizează botezul creștin. După primirea Tainei Botezului, creștinul devine luminat de harul lui Dumnezeu în întregime atât trupește cât și sufletește. 

Sfinți Părinți ne învață că avem datoria de a păstra în noi lumina lui Hristos prin credință în Dumnezeu și prin săvârșirea faptelor bune.

VII. Sfânta Treime în Sfânta Liturghie și în viața Bisericii

Principala învățătură a Bisericii Ortodoxe este dogma sau învățătura despre Sfânta Treime, potrivit căreia Dumnezeu este Unul în Ființă, dar întrei în Persoane: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. 

Această învățătură se regăsește într-un mod clar în Simbolul Credinței sau Crez. 

Despre Dumnezeu Tatăl spunem că este Creatorul lumii. 

El a creat cerul și pământul, lumea văzută și cea nevăzută. 

Este numit Tată pentru că ne-a creat și ne poartă de grijă ca un părinte iubitor. 

El este unul singur, unic și mai este numit Atotțiitorul, adică Cel care poartă de grijă lumii întregi. 

Dumnezeu Fiul este a doua Persoană a Sfintei Treimi și mai este numit Cuvântul lui Dumnezeu sau Dumnezeu Cuvântul. 

El s-a născut din veșnicie din Tatăl, are aceeași putere și aceeași măreție ca Dumnezeu Tatăl și a participat la facerea lumii pentru că „prin El toate s-au făcut”. 

La vremea stabilită de Dumnezeu Tatăl, Fiul Său s-a făcut om asemenea nouă ca să ne scoată din robia păcatului. 

El s-a întrupat prin puterea Duhului Sfânt din Fecioara Maria, a pătimit, a fost răstignit și îngropat. 

A treia zi El a înviat din morți și după patruzeci de zile s-a înălțat la ceruri ca să pregătească loc oamenilor credincioși de-a dreapta lui Dumnezeu. 

Despre Domnul nostru Iisus Hristos mai știm din Crez că va veni pentru a doua oară pe pământ ca să judece viii și morții, iar împărăția lui nu va avea sfârșit. 

Dumnezeu Duhul Sfânt este a treia persoană a Sfintei Treimi. 

Despre El mărturisim că purcede sau provine din Tatăl și că i se cuvine aceeași cinste și slavă ca și Tatălui și Fiului. 

Duhul Sfânt este cel Care dă viață făpturilor și cel Care i-a inspirat pe proorocii Vechiului Testament ca să vestească oamenilor învățăturile dumnezeiești. 

Sfânta Treime Și-a manifestat iubirea Sa nemărginită față de om în Jertfa pe Cruce a Domnului Iisus Hristos, actualizată pe sfintele altare prin Jertfa Euharistică. 

Sub chipul pâinii și al vinului prefăcute, prin lucrarea Duhului Sfânt, în Trupul și Sângele Domnului, se aduce Sfânta Jertfă înaintea Tatălui Ceresc. Vedem astfel prezența Sfintei Treimi în Sfânta Liturghie. 

Ea a fost întemeiată de însuși Mântuitorul la Cina cea de Taină când a luat pâinea și, binecuvântând-o, a frânt-o și le-a dat ucenicilor zicând: Luați, mâncați, acesta este trupul Meu! Apoi, luând paharul și mulțumind le-a dat zicând: Beți dintru acesta toți, acesta este sângele Meu al Legii celei Noi, care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor! După rostirea acestor cuvinte, Domnul nostru Iisus Hristos le-a poruncit Apostolilor să săvârșească această slujbă spre pomenirea Lui zicând: Aceasta să o faceți întru pomenirea Mea! (Evanghelia după Sfântul Luca, capitolul 22, versetele 19-20). 

Slujba Sfintei Liturghii are ca scop și moment central Jertfa Euharistică; atunci coboară întreg cerul pe pământ pentru a-l uni pe om cu Dumnezeu în Sfânta Împărtășanie. 

Orice lucrare liturgică debutează cu rugăciunile începătoare, prin însemnarea cu Sfânta Cruce, ca mărturisire a credinței în Sfânta Treime. 

Mai ales Sfânta Liturghie este un prilej de a ne aminti și de a-I sluji Preasfintei Treimi. 

Ea începe cu binecuvântarea mare: „Binecuvântată este Împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh.” 

Înțelegem că suntem prezenți, ca o pregustare, în Împărăția lui Dumnezeu, stând, trup și suflet, înaintea Domnului Cel răstignit și înviat, Care, deși este Împărat a toată lumea prezentă și viitoare, stă smerit în Sfântul Altar. 

O seamă de rugăciuni și cântări sunt închinate Sfintei Treimi, fie că slăvim, primim binecuvântare, mulțumim sau ne închinăm Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. 

Pomenim numele de Treime în anumite cântări liturgice, și anume Trisaghion și Heruvic, unele răspunsuri ale stranei dinaintea rostirii Crezului în Treimea cea de o ființă şi nedespărțită și după împărtășirea cu Sfintele Taine, când mărturisim: „Am văzut lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc; am aflat credința cea adevărată, nedespărțitei Sfintei Treimi închinându-ne, că Aceasta ne-a mântuit pe noi.” 

Iconografic, Sfânta Treime este reprezentată în biserici de cele mai multe ori sub forma Ospitalității lui Avraam, într-una din bolțile secundare, pe peretele de apus, sau între praznice, la iconostas. 

Sfântul Andrei Rubliov (1360–1430) este autorul icoanei canonice a Sfintei Treimi și cel mai mare pictor bisericesc rus din Evul Mediu. 

Eliminând din reprezentarea Sfintei Treimi de la stejarul Mamvri personajele istorice, Avraam și Sarra, el adaugă icoanei dimensiunea veșniciei și pe cea liturgică. Pentru viața sa dedicată slujirii lui Dumnezeu ca monah și iconar, căreia îi stau mărturie icoanele și frescele sale, Biserica Rusă l-a canonizat ca sfânt, cu datele de prăznuire 29 ianuarie și 4 iulie. 

Alături de Sfânta Liturghie, centrul cultului ortodox, întreaga viață a Bisericii, slujbele, cântările, rugăciunile, închinarea, icoanele sunt manifestări ale adorării Sfintei Treimi. 

Bibliografie:

1. ⃰⃰ ⃰ ⃰ Religie Cultul Ortodox, manual pentru clasa a V-a, Editura Corint, București, 2017;
2. ⃰ ⃰ ⃰ Religie Cultul Ortodox, manual pentru clasa a V-a, Editura Akademos Art, București, 2017;
3. ⃰⃰ ⃰ ⃰ Religie Cultul Ortodox, manual pentru clasa a VI-a, Editura Didactică și Pedagogică S.A., București, 2018;
4. ⃰⃰ ⃰ ⃰ Religie Cultul Ortodox, manual pentru clasa a VII-a, Editura Didactică și Pedagogică S.A., București, 2019;
5. ⃰⃰ ⃰ ⃰ Religie Cultul Ortodox, manual pentru clasa a VII-a, Editura Corint, București, 2019;
6. ⃰⃰ ⃰ ⃰ Religie Cultul Ortodox, manual pentru clasa a VIII-a, Editura Corint, București, 2020;
7. ⃰⃰ ⃰ ⃰ Religie Cultul Ortodox, manual pentru clasa a VIII-a, Editura Didactică și Pedagogică S.A., București, 2020.