sâmbătă, 7 februarie 2015

Mobilul ascuns din spatele atacurilor asupra Bisericii Ortodoxe Române

Mobilul ascuns din spatele atacurilor asupra Bisericii Ortodoxe Române

Sursa:https://silviupricope.wordpress.com/2015/02/05/mobilul-ascuns-din-spatele-atacurilor-asupra-bisericii-ortodoxe-romane/

     Găsesc foarte interesant modul de discuție lipsit de rațiune al unor oameni care se cred perfect raționali. Deși cred cu putere acest lucru – și și-ar băga și mâna în foc că argumentele lor sunt raționale, decurgând în mod logic și firesc din chestiuni pe care le consideră incontestabile – observăm cu stupoare talibanismul de care dau dovadă, atunci când lansează lozincile preluate din propaganda inamică și îngurgitate fără discernământ. Prin talibanism înțelegem acel comportament profund irațional, care propagă în mod iresponsabil niște lozinci, dogme, credințe pe cale violentă (nu neapărat fizică – și violența de limbaj e tot o formă de violență) fără a aduce nici cel mai umil argument rațional că ar exista o urmă de dreptate în ceea ce zic. Au dreptate pentru că au dreptate și atât! ... . Așa și cozile de topor de la noi care pun umărul cu stoicism la distrugerea neamului românesc. În mod iresponsabil, și fără nici cea mai mică tresărire, în cea mai profundă transă posibilă… acești oameni, stau cocoțați pe o creangă pe care o taie cu frenezie, înjurând de toți sfinții că fierăstrăul nu taie mai repede și mai eficient. Dacă odată cu căderea respectivei crengi la pământ singurele victime ar fi doar ei, aș spune că “prostia se plătește” și i-aș lăsa să-și vadă de treaba lor importantă, după ce în prealabil i-am atenționat asupra idioțeniei pe care sunt pe cale să o comită. Când însă, participă cu frenezie la tăierea întregului copac în care ne aflăm cu toții, crezând sincer că fac un lucru de maximă importanță, moral, rațional și benefic respectivului copac… ei bine!… lucrurile se schimbă. A-l lăsa pe respectivul să-şi ducă opera la capăt e un semn de iresponsabilitate şi de complicitate.

Nu aş fi pierdut atâta vreme cu pospaiul acesta de cultură pe care îl etalează cu emfază unii, cu noţiunile importante ale vieţii înţelese total anapoda (dar în profund acord cu paradigma oficială a Sistemului, deşi ei chiar cred sincer că sunt anti-Sistem, cu lozincile iraţionale pe care le propagă, dacă nu aş fi remarcat răul pe care-l rostogolesc. Neluarea niciunei poziţii – atunci când eşti capabil să o faci – poate avea consecinţe incalculabile. Oamenii de bună credinţă, asediaţi continuu de această ofensivă a Răului, ajung să se creadă singuri în această luptă, în lipsa unor asemenea riposte. Ei bine!… vreau să se vadă că nu sunt singuri. Suntem mai mulţi noi cei care nu dorim să capitulăm în faţa prostiei, în faţa mercantilismului, în faţa inculturii, în faţa falsificării istoriei, în faţa modernităţii care ni se bagă pe gât ca o otravă în doze mici, dar în final letale.
     În ultima vreme, atacul anti-românesc a început să se concentreze pe două fronturi principale: prezentarea cât mai sforăitoare a caracteristicilor nocive definitorii ale neamului românesc (le cunoașteți cu toții din reportaje, din discursul media, din discursul politicienilor, al străinilor și al românilor cu apucături fanariote: românii sunt hoți, românii sunt răi, românii sunt așa și pe dincolo) și atacul frenetic anti-ortodoxie, dus pe multiple planuri, de o serie de vectori puternic susținuți atât mediatic, cât și financiar.
     Atacul anti-ortodoxie este deosebit de puternic şi este desfăşurat în mod profesionist în conformitate cu ultimele descoperiri ştiinţifice în domeniul psihologiei sociale şi a manipulării maselor. Vom demonstra în continuare că nu este vorba de o “trezire a indivizilor” din “bezna obscurantismului religios” aşa cum susţine propaganda înşelătoare a inamicului, ci din contra, de o acţiune profesionist executată, al cărei efect asupra indivizilor este tocmai această senzaţie reconfortantă şi auto-măgulitoare de om, care „s-a trezit”.
     Acest atac împotriva Bisericii Ortodoxe Române se duce mascat, camuflat în umbra unui aşa-zis atac mai vast împotriva religiei în general. Deşi argumentele folosite se aplică în general religiilor şi credinţelor religioase, atacul este concentrat doar împotriva ortodoxiei, aceasta fiind considerată vinovată de tot ce este negativ sau greşit în ţară. Motivul fiind în opinia atacatorilor faptul că, aceasta este credinţa dominantă a românilor (din România) şi deci cea care are influenţa nefastă cea mai mare. Haideţi să vedem cât sunt de adevărate aceste lucruri, să identificăm cum se desfăşoară acest atac social şi mai ales care este repertoriul de metode folosite.

O analiză atentă a fenomenului ne arată clar că principala metodă folosită este cea a mesajelor scurte şi percutante, care nu explică un fenomen, ci doar sugerează o explicaţie – de cele mai multe ori înşelătoare sau incompletă. Vorbim aici despre lansarea şi vehicularea în spaţiul public a LOZINCILOR. Conform definiţiei, o lozincă reprezintă “o formulare concisă și pregnantă a unei idei, destinată să rețină atenția și utilizată pentru propagandă politică, publicitate etc.”. Observăm că valoarea de adevăr a respectivei “formulări concise” nu reprezintă un criteriu de utilizare a acesteia. Experienţa ne spune chiar, că din contra, lozincile reprezintă de obicei formulări înşelătoare, partizane, care nu au nimic de-a face cu adevărul, ele fiind folosite în scopul inducerii în mase largi de oameni a unei emoţii, a unei impresii, folositoare cuiva anume. Pentru aceste mulţimi mari de oameni, cărora le sunt adresate, psihologia socială ne învaţă de mai bine de un secol (începând cu Gustave le Bon) că furnizarea unei explicaţii raţionale nu numai că este contra-productivă, dar este şi dăunătoare celui care urmărește diseminarea cât mai largă a respectivului mesaj în societate. Deci, cu cât mesajul transmis prin lozincă este mai lipsit de logică și rațiune, cu atât el are mai multe șanse să fie acceptat de mulțimile supuse manipulării. Pare lipsit de sens, dar acesta este adevărul.
     Să vedem acum câteva exemple referitoare strict la subiectul acestui articol. Ori de câte ori veți întâlni atacuri propagandistice profesioniste împotriva Bisericii Ortodoxe și Ortodoxiei în general, veți vedea că Biserica și Ortodoxia sunt acuzate de exact ceea ce a comis inamicul, acest transfer al responsabilității la nivel declarativ, nu numai că denotă un tupeu fantastic, dar și demonstrează că lozincile, adevărul și rațiunea nu au nimic în comun. Astfel o tehnică deosebit de eficientă aplicată şi la nivele mai mici de cei care folosesc manipularea socială este exact aceasta: îl acuzi public pe oponent DE EXACT CEEA CE AI COMIS TU. Ştii bine că a trecut ceva timp de la producerea faptelor, ştii bine că te-ai ocupat de ştregerea urmelor… aşa că n-ai de ce să-ţi faci griji. O tehnică foarte eficientă. Ignorantul (persoana neinformată care nu ştie exact ce s-a întâmplat atunci, ci doar efectul produs de respectiva faptă) vede expus în faţa sa un vinovat. Exact ceea ce îşi şi dorea în mod inconştient. Brusc începe să facă conexiuni… să “descopere” şi alte chestii, pe care le-a făcut acel “vinovat”. Începe să completeze un puzzle, exact cum fac şi adepţii Teoriei Conspiraţiei. Să ne înţelegem… Face acest lucru deşi NU I S-A ADUS NICIO DOVADĂ concludentă în acest sens. S-a făcut o simplă afirmaţie despre ceva şi s-au sugerat “chestii oculte”. Atât. Restul face bietul manipulat care habar n-are în ce capcană adâncă a intrat. Aşa fac cei care văd Reptilieni peste tot, cei care văd Comunismul vinovat de toate relele posibile şi imposibile, cei care văd pe Americani vinovaţii planetei, pe Masoni şi alte arătări din astea. Nu are nici cea mai mică relevanţă să le vorbeşti de nuanţări, de faptul că NU TOŢI americanii sunt beneficiarii conspiraţiei sau şi mai grav! – să le aduci vreun argument raţional (vreo dovadă!)… Este ca şi cum ai vorbi cu un zombie… El ştie doar: “Sânge!… Vreau sânge!… Muhhh...” sau ca şi cum ai încerca să explicit elemente de moralitate şi logică unui câine domestic, care deși pare că te privește cu inteligență nu pricepe o boabă din explicațiila tale savante.
    Ca să nu rămânem la stadiul lor – doar de enunţare a unor fraze, fără a da dovezile necesare – să purcedem în devoalarea metodelor găunoase de ducere a unei dezbateri, profundei manipulări cărora astfel de oameni le sunt victime și argumentelor mincinoase și înșelătoare folosite de aceste atacuri propagandistice profesioniste.

     Printre multe altele, avem de-a face cu lozincile cozilor de topor de genul:
    “Prea multe Biserici Ortodoxe!”, cu variaţiunile: “Prea puţine spitale şi şcoli în România, pentru că sunt prea multe biserici! Huo… BOR!…”. Haideţi să căutăm şi argumentele aduse în spijinul acestor afirmaţii… Trebuie să căutăm ceva vreme, dar până la urmă găsim: “18.000 de biserici şi doar 400 de spitale şi 4700 de şcoli”. Oau!… Iată dovada!… Iată dovada că BOR “construieşte biserici” din banii “destinaţi şcolilor şi spitalelor în România”. Citeşti aşa ceva, interpretezi ajutat de “binevoitori” care îţi explică aceste cifre (ca să le înţelegi bine! (sic!)) şi când vezi atâta nedreptate în jurul tău… gata!… îţi pică fisa şi “descoperi” vinovatul. Evident Biserica Ortodoxă Română! Deci vă rog să vă uitaţi încă o dată bine la modul cum are loc această înşelătorie. Cineva face afirmaţia că “sunt prea multe biserici” fără să ne spună ce înseamnă “prea multe”… “prea multe” în raport cu ce anume? În raport cu ce a fost? În raport cu ce ar trebui? Şi dacă este în raport cu “ce ar trebui”… pe baza căror norme, raţionamente şi mai ales CINE a descoperit acest “ce ar trebui”??? Aceste lucruri nu se spun, pentru că dacă s-ar spune ar începe adevărata discuţie, iar manipulatorii nu au niciun interes în acest sens.
     Tot mesajul ulterior se bazează doar pe manipulări ale emoţiilor şi sentimentelor. Odată acceptată aserţiunea iniţială că “sunt prea multe biserici”, începe adevărata manipulare prin substituirea adevăratului vinovat de lucrurile ce nu pot fi contestate (vizibile cu ajutorul Bunului Simţ de către orice persoană indiferent de gradul de conştienţă sau de manipulare la care e supus) cu cel fictiv sau – chiar mai bine! – exact cu oponentul Manipulatorului respectiv. În acest fel, nu mai e nevoie să faci nimic după lansarea propagandei. O vor face cei zombificaţi pe care îi creezi picătură cu picătură, de fiecare dată când bagi astfel de mesaje de interes naţional la televizor, în presă sau în discuţiile între “telectualii fanarizaţi”.
     Şi cum ai nevoie totuşi şi de persoane care deţin un pospai de cultură şi care pot rafina şi propaga mesajul în continuare (este musai ca lozinca iniţială să fie modificată ca formă (pentru a i se pierde urma celui care a lansat-o)), ca manipulator profesionist mai trebuie să faci ceva foarte important. Trebuie cumva ca preluarea sinceră a mesajului manipulator să aducă şi o satisfacţie de tip intelectual celui care face acest lucru. În caz contrar, mesajul/lozinca nu prezintă interes (“Aşa şi?!… Ce mă interesează pe mine asta!?…”). Multe astfel de mesaje bine concepute iniţial s-au pierdut pe parcurs, pentru că manipulatorii beneficiari nu au acordat atenţie acestui aspect important al problemei. În cazul mesajelor anti-BOR, profesionist şi abil concepute, nefericitul care preia şi îşi însuşeşte temeinic mesajul manipulator primeşte automat şi satisfacţia intelectuală după care tânjeşte. Devine automat parte dintr-o “elită” care “a înţeles” cine este de fapt vinovatul pentru starea mizeră a ţării; se simte superior “nefericiţilor” care încă mai sunt “manipulaţi” de BOR şi este provocat să continue puzzle-ul “descoperind” noi şi noi “dovezi” cu privire la “faptele reprobabile” la care s-a dedat acest “vinovat de serviciu”.

Acest lucru se face ulterior în cascadă, pe modelul “Atunci când ai în mână un ciocan, toate lucrurile din jur ţi se par cuie!”. Această satisfacţie intelectuală şi emoţională este concretă. Nu e o ficţiune. Chiar este resimţită de cel care a preluat şi şi-a însuşit mesajul manipulator. De aceea, odată cu preluarea mesajului înşelător, el se imunizează automat şi împotriva eventualelor argumente contra pe care le-ar putea auzi/găsi. A recunoaşte că s-a înşelat (indiferent de cantitatea de dovezi concrete, cuantificabile şi măsurabile pusă la dispoziţie de cineva) nu este o opţiune pentru respectiva persoană, deoarece produce suferinţă la nivel fizic şi emoţional (“Cum?!… Nu fac parte dintr-o elită care descoperise Adevărul?!… Cum adică?!… de fapt sunt un prost pentru că m-am lăsat fraierit ca un ageamiu?!… L”). Şi astfel, cu mare cerbicie, manipulatul se va opune în mod inconştient ORICĂREI încercări de a-i fi prezentat adevărul. Nici măcar cunoaşterea şi înţelegerea acestei metode aplicate de manipulatori nu-l va face pe cel care a preluat şi însuşit mesajul fals, să renunţe la el. Această renunţare este dureroasă şi de aceea şi cei scăpaţi din ghearele acestor capcane perverse sunt foarte puţini.
     Din această cauză trebuie să înţelegem de ce nu funcţionează niciodată argumentele şi dovezile într-o discuţie/dezbatere cu o astfel de persoană care a căzut în plasa manipulatorilor. Degeaba le prezinţi cifrele concrete, verificabile de către oricine cu privire la numărul de locaşe de cult pentru fiecare cult religios în parte în România. Degeaba reiese din toate aceste cifre că de fapt Biserica Ortodoxă Română este cea mai defavorizată dintre toate bisericile din România în ceea ce priveşte numărul locaşelor de cult raportat la numărul de credincioşi, nu cea mai avantajată, aşa cum declară lozincard propaganda (a se vedea datele statistice de la sfârșitul articolului). Pur şi simplu, aceşti oameni nu aud şi nu văd aceste argumente, indiferent sub ce formă le-ai prezenta aceste dovezi. Vor prefera să creadă sincer în continuare în lozinca preluată anterior şi nesusţinută DE NICI O SINGURĂ DOVADĂ, decât să renunţe la această credinţă, pentru că este mult prea dureros pentru ei să o facă (mai ales după ce au apărat şi promovat atât de mult afirmaţia respectivă).

     Lozinca cu numărul de biserici este slabă-slabă şi nu rezistă în faţa niciunei analize raţionale oneste. Odată începută analiza serioasă (cu date concrete şi folosind operaţiiile logicii), totul începe să semene cu bancul acela cu Radio Erevan:
- Este adevărat că cetăţeanului Ivan Ivanovici i s-a dat o maşină ? … 
- Da. Însă, nu e vorba de cetăţeanul Ivan Ivanovici, ci de cetăţeanca Ludmila Petrovici; nu este vorba de o maşină, ci de o bicicletă; si nu i s-a dat, ci i s-a confiscat.
    Exact la fel, este cazul şi aici. Cele 18.300 de biserici nu sunt 18.300 (acesta fiind numărul TUTUROR locaşelor de cult, aparţinând TUTUROR cultelor din România, nu doar Bisericii Ortodoxe), iar ele sunt atât de “multe” încât – nu știu cum se face, dar – Biserica Ortodoxă are numărul cel mai mare de credincioşi pentru o singură biserică, comparativ cu toate culte din România. Deci unde sunt “prea multe biserici” când de fapt sunt cele mai puține?

Mai mult de-atât. În mod manipulatoriu sunt aduse în discuţie aici, numărul de spitale din România şi numărul de şcoli. Pe modelul bancului cu Radio Erevan şi aici descoperim (dacă ne interesează şi vrem să aflăm adevărul) că de fapt cele 4700 de şcoli reprezintă DOAR numărul şcolilor generale din România. Aici nu intră liceele, şcolile de ucenici, şcolile profesionale şi alte localuri alte altor forme de învăţământ. Dacă ar fi să fim pe deplin corecți, potrivit statisticilor oficiale, sunt 20.240 de şcoli cu personalitate juridică şi arondate, și nu 4. 700 de şcoli aşa cum dezinformează propaganda anti-ortodoxie. În fine… totuşi haideţi să vedem cum stăm şi la acest capitol şi să demonstrăm – cu DATE, nu cu lozinci – de ce mesajul este manipulator. În primul rând se amestecă în mod pervers în vederea confuzionării destinatarului mesajului, merele cu perele: construcţia şcolilor şi a spitalelor nu este de competenţa Bisericii Ortodoxe, ci ale altor organisme ale Statului. Oare ce caută aici numărul de spitale şi de şcoli, când este vorba de critica adusă BOR? Ciudat. Dar totuşi previzibil.
     În continuare, cei care sunt cu adevărat curioşi pot analiza totuşi şi aceste date puse la dispoziţie cu largheţe de propaganda anti-românească, coroborându-le şi cu alte date foarte interesante. Să vedem despre ce este vorba. Deci avem un număr de 425 de spitale. Acest număr raportat la populaţie ne dă undeva aproape de 2 spitale la 100.000 locuitori. Nu aţi fi curioşi să vedem cum stau şi alte ţări (evident mai civilizate, cum altfel?!… :D ) la acest capitol? Iată ce găsim: Olanda 1.18, Danemarca 1.09, Spania are 1.72, Ungaria 1.79, Portugalia 1.93, Slovenia 1.44. În aceeasi categorie cu Romania se afla şi Italia cu 2.18, Polonia cu 2.08, Belgia cu 2.04. În lume situaţia se prezintă aproape la fel. Ca exemplu, în SUA există 5773 de spitale, în timp ce populaţia este de vreo 15 ori mai mare, rezultând 1,80 spitale la 100.000 locuitori.
     Dacă ne apucăm să analizăm după numărul de paturi din spitale la zece mii de locuitori, descoperim lucruri şi mai interesante. Comparativ cu media mondială de 27 paturi la 10.000 locuitori, Romania se afla pe locul 17 în lume, cu 65 de paturi. Înaintea noastră, se află în principal ţările foste comuniste, care probabil nu se grăbesc sa-şi eficientizeze sistemului medical și țări precum Argentina sau Mongolia. După noi, însa, vine restul Europei “civilizate” şi SUA: Bulgaria 64 de paturi la 10.000 de locuitori, Elvetia 55, Belgia, Croatia si Irlanda 53, Polonia 52, Olanda si Grecia 48, Anglia, Italia, Norvegia 39, Danemarca si Portugalia 35, Spania 34, SUA 31. Aha!… deci comparativ cu alte state avem un număr relativ OK de spitale şi un număr chiar binişor peste medie în ceea ce priveşte numărul de paturi din aceste spitale. Ah… deci nu numărul de spitale și nici numărul de paturi din acestea este problema, ci criza sistemică din sistemul sanitar românesc, nu-i așa?!…
     Haideți să vedem acum care e treaba cu numărul de școli. Mesajul manipulator lasă să înțelegem că motivul pentru care Educația României este la pământ (lucru incontestabil pentru toată lumea), ar fi că “numărul de școli este insuficient” (sic!), bineînțeles corolarul fiind: “deoarece sunt prea multe biserici” (sic!). Cum numărul de școli a rămas aproximativ constant din 1990 încoace, dar numărul de elevi a scăzut de la 4,8 milioane atunci, la 3,3 milioane în 2009; cum abandonul școlar a atins cote alarmante crescând de la an la an; cum școlile din mediul rural au devenit subfrecventate atât de profesori, cât și de elevi… este greu de crezut că “numărul școlilor din România este insuficient” și că aceasta ar fi cauza distrugerii Educației în România. Stau doar și mă întreb, dacă neschimbând altceva, și – să spunem – dublând numărul de școli din România, situația Educației la noi ar deveni brusc mai bună? Ar exista suficienți profesori care să lucreze în aceste școli? Ar deveni ei mai bine pregătiți… doar pentru că s-a mărit numărul de școli? Ar scădea rata abandonului școlar, dacă doar am dubla numărul de școli? Are vreo legătură această rată a abandonului școlar cu numărul de școli sau altele sunt cauzele ce o determină? (Abandonează copii școala, pentru că nu au școli unde să învețe sau din alte cauze?). Dar, bineînțeles că Manipulatorul nu are nici un interes să începem să discutăm așa la modul concret, cu date și în mod logic, rațional, științific. El are doar interesul de a dezbina, de a inflama discursul irațional, de a ne arunca pe piste greșite, care mai de care mai fanteziste, de a scoate din joben vinovați închipuiți… doar-doar nu ne-om uita în direcția sa. Pentru asta are nevoie de fumigene, iar astfel de mesaje ilogice, neadevărate, manipulatorii, înșelătoare, intenționat create așa exact asta sunt: niște fumigene menite să ne abată atenția de la lucrurile esențiale.
     Revenind la numerele propuse de propaganda anti-ortodoxie (după care închei cu asta), nu putem să nu ne întrebăm: dacă acestea sunt datele reale, concrete, verificabile, atunci de ce un mesaj onest ar face apel la aceste numere, dacă ele sunt OK (relativ la statisticile mondiale)? Oare nu cumva pentru că Bunul Simț ne spune un lucru de necontestat – indiferent că suntem sau nu manipulați – și anume, că sistemul medical și cel educațional sunt la pământ și că acest lucru știut și văzut de toată lumea trebuie să stârnească o emoție? Iată, deci cum mesajul înșelător, abil conceput, se folosește de o emoție și de niște număre corecte pentru a trage o concluzie falsă și manipulatorie. Nu contează că aceste numere nu au nimic în comun (se compară pepeni cu șuruburi), nu contează că nu există o legătură logică care poată fi făcută în vederea corelării celor două numere, nu contează că numerele respective sunt în mod intenționat scoase din context pentru a pretinde că înseamnă ceva diferit decât înseamnă ele în realitate. Totul este abil conceput pentru a creea o gigantică înșelăciune căreia îi cad victime din ce în ce mai mulți oameni.
      Din păcate, gama argumentelor aduse de atacatorii Bisericii Ortodoxe nu se oprește doar aici, ceea ce denotă că atacul este concertat, planificat și deosebit de bine finanțat pentru a acoperi un spectru larg al mediilor de informare. Acest lucru poate fi relativ ușor vizibil în momentul în care observăm că acest atac este desfășurat DOAR împotriva Ortodoxiei. Despre celelalte culte nu se prezintă niciodată nici un aspect negativ. Niciunul din cultele din România nu va apărea pe ecranele televizoarelor prezentat negativ, printr-un reportaj care arată un prelat al respectivului cult bețiv sau care să bage mâna în cutia milei. Nu. Toți preoții bețivi și cei care fac “gheșefturi” sunt doar la ortodocși. După logica cozilor de topor care rostogolesc mesajul propagandistic al inamicului, ce nu se dă la televizor, nu există, iar ce se dă la televizor, drept caz particular este automat generalizat la întreg.
     Acești propagandiști de ocazie, atunci când sunt combătuți cu date concrete, cu cifre și statistici, schimă automat registrul discursului, transferând ura mesajului asupra clerului ortodox. Brusc, DOAR preoții ortodocși “cer bani pentru colivă, înmormântări, parastase, botezuri și cununii…”, iar dacă începi să analizezi și ce se întâmplă în alte culte în astfel de cazuri, brusc discuția este abandonată și pe acest palier, deoarece inamicul nu are niciun interes ca omul obișnuit să vadă că aceste servicii de natură religioasă nu sunt nici pe departe gratuite nici în cazul celorlalte culte. Se vede deci, cum discursul anti-ortodoxie nu numai că nu se bazează pe ceva concret, tangibil, obiectiv, ci este doar de rea-credință.
     Un alt argument, considerat de mare calibru de către aceste cozi de topor, referitor la numărul “mare” al bisericilor ortodoxe este acela că în România au existat multe comunități care la un moment dat au fost mai numeroase (având deci mai multe lăcașe de cult) și acum s-au împuținat și că nu se cuvine să le dărâmăm bisericile. Perfect adevărat! Nici nu cred că veți auzi vreodată vreun mesaj ortodox care îndeamnă la așa ceva. Dar ceea ce uită idioții utili care propagă mesajul inamic anti-ortodox este faptul că în țările occidentale (atât de adulate și date drept exemplu de secularism ce trebuie musai implementat și la noi), bisericile care nu mai au enoriași sunt pur și simplu deființate. Nicidecum dărâmate. Dar oare acesta este cazul la noi? Bisericile ortodoxe duc lipsă de enoriași??? Cel care are curiozitatea de a verifica pe cont propriu o poate fi face și va observa că TOATE bisericile ortodoxe sunt arhipline cel puțin duminica în timpul liturghiei, ca să nu mai vorbesc de sărbătorile peste an. Și atunci, nu cumva vine și întrebarea firească: de ce este ok ca penticostalii (de exemplu) să aibă un lăcaș de cult la fiecare 200 de credincioși, dar este rău pentru că ortodocșii au unul la 1055 de credincioși??? Propagandiștii anti-ortodoxie vor evita mereu acest gen de întrebări, iar atunci când le vor fi puse, pur și simplu le vor ignora. De unde rezultă iarăși reaua-credință și premeditarea cu care este dus acest atac.
   Haideți să vedem în continuare și restul argumentelor găunoase din discursul propagandistic anti-ortodox.
      Un argument predilect este acela că Statul român alocă bani de la buget pentru Biserica Ortodoxă. Întotdeauna acest argument vine la pachet cu mărturii, reportaje, păreri, cu un încărcat impact emoțional, despre modul “benefic” diferit în care ar fi putut fi utilizați acești bani (spitale fără finanțare sau cu finanțare deficitară, bolnavi care se confruntă cu lipsa unui medicament sau a unor servicii medicale, oameni ai străzii sau defavorizați, sărăcie extremă, etc.). Puse unul lângă altul (un reportaj despre “fondurile enorme puse la dispoziție de Statul român Bisericii Ortodoxe” și unul despre lipsa medicamentelor citostatice dintr-un spital anume sau despre un caz șocant de sărăcie extremă), aceste produse mass-media au rolul de a induce în mintea privitorului faptul că lipsa banilor dintr-o parte este expresia faptului că aceștia se duc în cealaltă parte. Deși NU EXISTĂ nici o legătură obiectivă între cele două, psihologia maselor aplicată în mass-media va genera – cu puțin ajutor și manipulare jurnalistică – un asemenea scurtcircuit intelectual în cazul multor oameni. Manipularea jurnalistică este incredibil de perversă aici, oamenii fiind astfel împiedicați să observe cazurile adevărate de deturnare de fonduri destinate poplației, deoarece acestora nu se acordă aceeași atenție pe ecranele televizoarelor.
     Ca să încheiem și cu această gogoriță a “fondurilor enorme” pe care BOR le încasează din “impozitele românilor”, facem apel la cifrele concrete și la istoria recentă.
  În anul 2013, 23 de ONG-uri seculariste (a se citi cu finanțare “belgiană”) s-au dus cu jalba-n proțap la Parlamentul României solicitând oprirea finanțării cultelor la noi în țară. Au prezentat chiar și o cifră, care în opinia lor, era atât de strigătoare la cer, încât oprirea acestei finanțări era pe deplin justificată. Doar că la câteva zile după declanșarea acestei fumigene, directorul Secretariatului de Stat pentru Culte a declarat că Bugetul de Stat pe 2013 nu prevede o cifră de 540 de milioane de euro pentru finanțarea cultelor din România așa cum pretind ONG-urile, ci doar 70 milioane de euro. Din acești bani, Biserica Ortodoxă urma să primească 56 de milioane. Este lesne de văzut din aceste cifre, că suma alocată bisericii ortodoxe reprezintă exact proporția ortodocșilor din populația României. Deci suma corectă pe care o primește anual BOR este în jur de 50-60 de milioane de euro. Mai trebuie să reamintim că numai prin contractul Bechtel – contract pierdut chiar fizic de Statul român, ca nu cumva să mai rămână vreo urmă – România a pierdut în jur de 3-4 miliarde de dolari??? Mai trebuie să reamintim că doar șpaga dată în dosarul Microsoft a fost de 50 milioane de euro? Mai trebuie să reamintim nenumăratele scandaluri de corupție, distrugere și furt, prin care patrimoniul neamului românesc a fost deposedat de aproximativ 900 miliarde de euro în ultimii 25 de ani??? Ei bine… nu. Aceste lucruri nu e nevoie să fie reamintite. Ele se consideră știute și acceptate implicit. Problema cea mare o constituie cele 50 de milioane de euro alocate anual Bisericii Ortodoxe Române. Câtă ipocrizie și lipsă de bun simț.
     Ca să nu lăsăm lucrurile așa în coadă de pește, să vedem ce face Biserica Ortodoxă cu acești bani și mai ales, de ce are nevoie Biserica de bani de la Buget. Pentru asta, trebuie să ne reamintim că odată cu formarea Statului Național Român, pe vremea lui Cuza, când Statul a confiscat averile bisericești, s-a angajat să ajute Biserica. Să ajute! Să ne înțelegem. Nu să finanțeze. Sper că e clară diferența. Acest lucru se vede și din faptul că Statul român nu plăteşte integral salariile personalului clerical şi neclerical, ci asigură doar o contribuţie de aproximativ 60% la salariile acestora. Restul salariilor (comparabile cu cele ale profesorilor din Învăţământul preuniversitar), impozitele, asigurările de sănătate şi contribuţiile sociale sunt plătite din fondurile proprii ale unităţilor bisericeşti. După cum spune și un comunicat al BOR: “Această situaţie este consecinţa secularizării averilor bisericeşti de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza (1863), atunci când Biserica a fost deposedată de sursele de întreţinere, iar Statul român şi-a luat angajamentul de a sprijini de la bugetul public salarizarea personalului deservent şi întreţinerea lăcaşurilor de cult. În prezent, cea mai mare parte a proprietăţilor bisericeşti nu au fost încă retrocedate proprietarilor de drept.”.

Mai mult de-atât: trebuie neapărat remarcat faptul că sumele plătite de unităţile bisericeşti pentru plata impozitelor şi asigurărilor sociale aferente salariilor personalului deservent sunt aproximativ egale sau depăşesc valoarea contribuţiilor la salarii primite de la bugetul de Stat. De exemplu, în fiecare lună valoarea totală a contribuţiilor la salariile personalului din Administraţia patriarhală este de 557.472 lei, iar suma plătită de Patriarhia Română la bugetul de Stat pentru impozitele pe salariile integrale, asigurări de sănătate şi contribuţii sociale este de 575.087 lei (n.a. sumele se referă la nivelul anului 2013). Oricine poate constata faptul că ceea ce se primeşte de la bugetul de Stat sub forma sprijinului salarial se întoarce la bugetul public prin plata impozitelor şi a contribuţiilor sociale aferente. 
     Pentru ca tabloul să fie complet, Statul român, care “s-a angajat să ajute Biserica” atunci când i-a confiscat averile, nici măcar nu plătește pe toți angajații acestei instituții. Din cei 14.231 de preoţi şi diaconi ai Bisericii Ortodoxe Române, peste 1.000 sunt salarizaţi exclusiv din fondurile proprii ale unităţilor bisericeşti, iar aproape 1.500 din cei aproximativ 17.000 de salarizaţi neclericali sunt plătiţi integral de Biserică (n.a cifrele se referă la anul 2013). Nu mai vorbesc de faptul că personalul din mânăstiri (călugări și călugărițe), aproximativ 8500 de persoane, nu este plătit, doar starețul/stareța şi preotul slujitor din mănăstiri primesc contribuţie de la bugetul de Stat la salariu, adică doar câteva sute de persoane.

    Deci am văzut mai sus, cum această finanțare a BOR este de fapt o afacere profitabilă pentru Statul român, care practic (pe cifre concrete) câștigă mai mult decât finanțează.
    Dar asta nu este tot. Cheltuielile bisericii nu se limitează doar la plata salariilor clerului ortodox. Oh… nici pe departe. La nivelul anului 2013, un milion de persoane defavorizate beneficiau de instituțiile filantropice ale Bisericii, în condițiile în care Statul român nu oferă subvenții de la Bugetul de Stat pentru această operă social-filantropică a Bisericii. Ca exemplu în acest sens, cele aproximativ 55 de milioane de lei folosite în anul 2011 de Biserica Ortodoxă Română pentru susţinerea celor aproximativ 700 de instituţii social-filantropice destinate tuturor categoriile sociale defavorizate de care beneficiază în mod constant aproape un milion de români săraci, provin exclusiv din fonduri proprii şi donaţii ale credincioşilor. Nu mai are rost să amintim și de nenumăratele proiecte în care Biserica este implicată, prin care derulează programe educaționale pentru tineri (adolescenți și copii) sau altele în colaborare cu autoritățile locale și alte ONG-uri și asociații. De asemenea, în anul 2012, pentru susţinerea activităţilor social-filantropice, desfăşurate prin intermediul celor 679 de instituţii sociale şi 767 de proiecte şi programe sociale, eparhiile Patriarhiei Române au cheltuit aproximativ 70.000.000 lei, sumă provenită din donaţiile credincioşilor şi alte venituri bisericeşti proprii.
     Și atunci cum să numim altfel decât rea-credință, astfel de atacuri virulente, încărcate de ură, ale unor ONG-uri seculariste de tipul ASUR??? Nu trebuie decât să vedem cine se află în spatele acestor ONG-uri și asociații, pentru a înțelege sensul acestor atacuri care par la prima vedere prostești și absurde. O analiză atentă a vectorilor care se ocupă cu această propagandă la nivelul întregii societăți românești va dezvălui și mobilul din spatele acestor atacuri mârșave, dar și pe cei care profită în mod direct de slăbirea legăturii dintre instituția milenară a bisericii ortodoxe și neamul românesc.
     Pentru a răspunde și la ultimele temeri legate de mobilul din spatele acestor atacuri, trebuie să înțelegem mai întâi care este rolul bisericii ortodoxe în viața și continuitatea neamului românesc. Este cert faptul că, religia – în general – este interconectată cu viața individului și determină prin mesajul ei pozitiv, un comportament dezirabil social și moral. Ea se adresează în primul rând umanității omului, indiferent de doctrină sau cult, atâta vreme cât promovează pacea și înțelegerea între semeni și delimitându-se clar de orice formă de violență inter-religioasă sau de prozelitism religios contribuind în mod evident la crearea unei mentalități de bună-înțelegere, egalitate și toleranță între oameni, în calitatea lor esențială de exponenți ai vieții în cel mai desăvârșit grad posibil.

<< Atunci când vorbim de Biserică, vorbim de o istorie de 2000 de ani a credinței strămoșești în poporul nostru, vorbim de o importanță colosală atribuită bisericii de foarte mulți dintre marii conducători ai românilor din istorie (voievozi, domnitori etc); vorbim de o cultură extraordinară dezvoltată în jurul bisericii, de principii morale corecte și valoroase promovate de Biserică pentru menținerea unei societăți umane normale la cap; vorbim de milioane de români care au murit pentru Biserică și pământul strămoșesc; vorbim de Sfinți și viețile Sfinților – exemple de moralitate pentru noi cei de azi, vorbim de martiri – zeci, sute, mii, mulți pe care nu-i știm, care au ales de bună voie să moară decât să renunțe la credința strămoșească, sau să moară în lupta pentru apărarea ei; vorbim de mii/zeci de mii de pustnici care s-au rugat și se roagă pentru binele poporului nostru, vorbim de un impact pozitiv foarte mare al Bisericii strămoșești asupra bunăstării și perpetuării Neamului Românesc de-a lungul istoriei.>> (https://ceicunoi.wordpress.com/2015/01/19/importanta-bisericii-ortodoxe-romane-pentru-neamul-romanesc/ )
    Ținând cont de aceste lucruri, de legătura indisolubilă între neamul românesc și ortodoxie și de agresiunea constantă, perversă și conspirată care are loc asupra românilor, în vederea preluării patrimoniului lor natural, uman și spiritual este lesne să vedem care este și mobilul ascuns din spatele acestor atacuri la adresa ortodoxiei: Biserica strămoșească este atacată pentru că promovează valorile pașnice, iubirea de oameni, de viață, coeziunea socială și alte valori similare, care atâta timp cât se află în mințile și sufletele oamenilor, celalte “valori” care duc la însingurare și dispariție a neamului nu se pot instala. Iar fără acestea din urmă, victoria inamicului în îngenunchierea neamului românesc nu poate fi completă.

===============================================================

DATE STATISTICE

     De exemplu, în România în urma recensământului din 2002, sunt 192.000 de greco-catolici. Dar în România există 470 de lăcașe de cult greco-catolice în România ==> Unul la 408 credincioși. Și cu toate acestea, tot ortodocșii sunt huliți, deși au doar o biserică la 1055 credinciosi. Dar și mai interesant este faptul că: în construcţie sunt cca. 280 de biserici greco-catolice!!!!!!!. Parohiile care nu dispun de lăcaş de cult oficiază serviciile divine în spaţii improvizate (şcoli, cămine culturale ş.a.). Deci după ce că au proporția asta, vor avea în curând cu 50% mai multe biserici. Asta ar fi echivalent în cazul ortodocșilor cu a construi încă 9000 de biserici! Oare cum ar arăta atacul asupra Bisericii Ortodoxe, dacă s-ar întâmpla așa ceva, dacă acum are virulența aceasta?

     Credincioşii musulmani din România sunt în număr de circa 67.300, dintre care marea lor majoritate trăiesc în judeţul Constanţa, o parte în judeţul Tulcea, iar restul în diferite centre urbane, ca: Bucureşti, Brăila, Galaţi, Călăraşi, Giurgiu, Olteniţa, Turnu Severin etc. Lăcaşurile de rugăciune musulmane din România sunt de două categorii: geamia şi mesgidul; în total sunt 77 lăcaşuri de cult. ===> 1 locaș de cult la 874 de credincioși.

    Biserica Reformată din România numără în prezent 701.077 credincioşi, în marea majoritate maghiari, organizaţi în două eparhii (Cluj şi Oradea), cu circa 1.000 lăcaşuri de cult, în care slujesc 750 preoţi. Biserica dispune de 780 parohii şi 140 filii. –> deci 1 biserică la 707 credincioși. Și din nou… atacul este doar împotriva ortodocșilor care au o biserică la 1055 credinciosi.

 Biserica Evanghelică Lutherană –> Acest cult numără, conform datelor recensământului, 27.112 credincioşi, cei mai mulţi maghiari, restul slovaci, precum şi circa 200 credincioşi de limbă română, în Bucureşti. Pentru acest cult există 45 de biserici ===> 1 biserică la 606 credincioși. Și din nou… atacul este doar împotriva ortodocșilor care au o biserică la 1055 credinciosi.

    Cultul unitarian, cu sediul central la Cluj, cuprinde peste 70.000 de credincioşi de naţionalitate maghiară. Numărul parohiilor este de 126, iar al filiilor de 32. În parohii şi filii, numărul lăcaşurilor de cult este de 143, iar al preoţilor este de 115. ===>1 biserică la 489 de credincioși!!!

   Biserica Evanghelică Română dispune de circa 220 biserici care se găsesc, cu precădere, în judeţele Argeş, Braşov, Constanţa, Dîmboviţa, Ialomiţa, Prahova, Vaslui, municipiul Bucureşti şi împrejurimi; numărul credincioşilor este de circa 20.000. ===> 1 biserică la 90 de credincioși!!!! Ăștia cred că sunt campionii!!! Dar nu spune nimeni de ei nimic… Numai de ortodocși… Atât! De aici se și vede că atacul este concertat, intenționat și dus cu rea-credință!

  Potrivit recensământului din 2002, Cultul Penticostal numără circa 324.462 credincioşi. În cadrul cultului sunt 1.343 biserici şi 7879 filii, deservite de 354 pastori. ===> 1 biserică la 242 de credincioși!!!!…

   În România există, în prezent, circa 38.000 de membri ai Organizaţiei Religioase „Martorii lui Iehova”, conform anuarului acestei organizaţii. Organizaţia are 265 de lăcaşuri de cult (săli ale Regatului) şi 111 spaţii închiriate unde se oficiază serviciile religioase. ===> 1 locaș de cult la 143 de credincioși.

    Credincioşii cultului mozaic, în număr de cca. 6.000, conform recensământului din 2002, sunt organizaţi în 78 de comunităţi şi obşti, răspândite în Bucureşti şi în 30 de judeţe. Pe teritoriul României există un număr de 124 temple, sinagogi şi case de rugăciune, din care în 23 se oficiază zilnic. ===> 1 locaș de cult la 49 de credincioși. Ei bine – nici nu e de mirare! – ACEȘTIA SUNT DE FAPT CAMPIONII României. Oare ar trebui să ne mire dacă descoperim că ei sunt de fapt în spatele acestui atac împotriva BOR?!…

    Din cele de mai sus, observăm că, de fapt, nu există nici un cult recunoscut în România care să stea mai prost decât ortodocșii la capitolul biserici… și cu toate acestea atacurile sunt DOAR împotriva BOR, iar stridența acestor atacuri și promovarea lor pe toate canalele face ca părerea generală – chiar și a oamenilor de bună credință, dar neinformați – să fie exact aceasta: că sunt prea multe biserici ortodoxe. Parșivă formă de manipulare a conștiințelor!

În 2014, BOR a cheltuit peste 19,5 MILIOANE de euro pentru ajutorarea săracilor şi victimelor inundaţiilor

Sursa:http://vladherman.blogspot.ro/2015/02/in-2014-bor-cheltuit-peste-195-milioane.html?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed:+VladHerman+(Vlad+Herman)#.VNZPeCusUvY
Biserica Ortodoxă Română a cheltuit 87.365.322 de lei, cu aproape 8  milioane mai mult decât în 2013, pentru activităţi de asistenţă socială şi filantropică şi pentru ajutorarea sinistraţilor se arată în raportul de activitate pe 2014 al Patriarhiei Române.De asemenea, tot în acest scop s-au cheltuit 109.906 euro.
În total, suma se ridică la peste 88 de milioane de lei, echivalentul a 19,5 milioane de euro.
De aceste programe au beneficiat 87.474 de români, dintre care, 39.006 copii din aşezămintele sociale ale Bisericii, dar mai ales din familii sărace şi fără posibilităţi de întreţinere, sau cu părinţii aflaţi la muncă în alte ţări;3.892 persoane cu dizabilităţi, cu deficienţe de vorbire, vedere şi auz, consumatori de droguri sau alte tipuri de dependenţe, persoane infectate cu HIV/SIDA; 22.429 persoane vârstnice din aşezămintele de protecţie socială bisericeşti, din centrele sociale de tranzit şi adăposturi de noapte, bătrâni singuri, nedeplasabili, abandonaţi de familie şi care prezentau grave probleme de sănătate; 19.857 şomeri, adulți în dificultate, victime ale traficului de persoane, victime ale violenței familiale, deţinuţi eliberaţi, victime ale calamităților naturale, etc.
Patriarhia menţionează că la aceste cifre nu au fost luate în calcul activităţile social-filantropice din parohii şi mănăstiri.
Mai mult, Biserica Ortodoxă Română a colectat 500.000 de euro pe care i-a oferit Patriarhiei Antiohiei şi Întregului Orient pentru ajutorarea creştinilor din Siria şi Orientul Mijlociu.
În 2014, s-au efectuat lucrări de renovări,  reamenajare şi dotare tehnică la: Centrul Social-Cultural „Sfântul Apostol Andrei”, Reşedinţa Patriarhală, Depozitul de Colportaj al Arhiepiscopiei Bucureştilorş.a. Începând cu luna aprilie 2014 au fost demarate lucrări de renovare şi modernizare la Centrul Cultural – Misionar „Familia” – Casa „Sfântul Pantelimon”. În data de 28 octombrie 2014a avut loc sfinţirea şi inaugurarea corpului C, cu un număr de 12 camere de cazare, bucătărie complet utilată şi o sală polivalentă. Este necesară continuarea proiectului de modernizare şi compartimentare a corpurilor A, B şi D, aleCentrului Cultural–Misionar „Familia” – Casa „Sfântul Pantelimon”, această lucrare misionară având în primul rând ca scop promovarea valorilor familiei creştine.
Tot în 2014, Patriarhia a continuat proiectul Alege Şcoala, ce are ca obiectiv oferirea de șanse egale la educație pentru un număr de 1325 de elevi şi dezvoltarea de acțiuni remedial-corective pentru un număr de 318 persoane care au abandonat școala.

Formarea religioasă din școală și din biserică - Constantin Cucos

Formarea religioasă din școală și din biserică
Constantin Cucos

Sursa: http://www.constantincucos.ro/2015/02/formarea-religioasa-din-scoala-si-din-biserica

Culturalizarea religioasă presupune o conlucrare dintre mai mulți factori ai educației care vor contribui la conturarea personalității din acest punct de vedere. Pledăm pentru un aport corelativ, armonizat și specializat funcție de competența și specificitatea fiecărui perimetru de formare în parte. Din perspectiva educației religioase, școala și biserica nu se află în relație de opoziție sau concurență reciprocă, ci de continuitate sau completitudine, în limitele propriilor lor ținte, responsabilități sau posibilități.

În tradiția cultelor creștine, există o experiență semnificativă în a realiza o formare religioasă prin cateheză. În spațiul ortodox autohton, activitățile de acest gen au prins contur, într-un mod sistematic, instituționalizat și permanent, mai ales în anii de după 1989. Aceasta face ca aportul compensator al școlii să devină necesar sau chiar obligatoriu pentru cel ce dorește o formare consistentă în acest sens (nu punem familia în chestiune, dat fiind că aceasta, de cele mai multe ori, dovedește un „analfabetism” religios). Întrebarea care se ivește este următoare: cât poate sau îi este îngăduit fiecărei instanțe să realizeze parcursuri de formare religioasă? Putem vorbi de o specializare a celor doi factori în a veni cu oferte particularizate? Până unde se poate merge cu formarea religioasă în școală și unde începe acțiunea bisericii pentru a completa sau aprofunda acest parcurs? Ce tipuri de obiective, conținuturi, activități, strategii sunt recomandate școlii și care sunt cele ce se cer a fi balansate către spațiul eclezial?

   Dacă se acceptă ideea ca educația religioasă să se realizeze instituționalizat, prin practicile didactice din școală, asigurate de personal didactic specializat, atunci aceasta ar avea ca scop însușirea unui bagaj conceptual specific raportării la faptul religios, cunoașterea specificului fenomenologiei corpusului spiritual din perspective multiple (istorice, teologice, filosofice, cultice, practice, sociale etc.), identificarea și însușirea valorilor confesiunii de apartenență, raportarea interdisciplinară și interconfesională la aceste valori, valorificarea unor dimensiuni formative ale registrului religios etc. Perspectiva de prezentare în context didactic se cere a fi realizată printr-o anumită echidistanță și de-subiectivizare, fără pre-valorizări negative sau raportări maniheiste (de tipul „noi suntem buni pentru că ceilalți sunt răi”). Desigur, dat fiind că fiecare profesor de religie aparține unui cult, este dificil să pretinzi acestuia ne-implicare atitudinal-afectivă, neutralitate totală, obiectivitate absolută. În fond, nici la alte discipline nu e de dorit o astfel de distanțare. Orice profesor trebuie să creadă în ceea ce transmite, se „solidarizează”, într-un fel, cu fondul de valori pentru care face vorbire (până și profesorul de fizică, de pildă, dă de înțeles că teoria lui Einstein, pe care o predă la un moment dat, este importantă).

   Cateheza, ca acțiune de formare asigurată în spațiul eclezial, de către personalul de cult sau adiacent acestuia (preotul, teologul laic etc.), reprezintă o prelungire sau adâncire a formării pe linie comportamentală în strânsă legătură cu aliniamentele confesionale concrete. În relație cu educația religioasă, această pregătire vizează mai cu seamă atitudinile, credințele, conduitele dezirabile cerute de comandamentele religiei respective. Publicul este compozit din punct de vedere cronologic, diferențiat statutar sau din punctul de vedere al „echipării” culturale. Din perspectivă procedurală, e mult mai greu să faci cateheză decât educație religioasă în școală. De aceea poate, e riscant să substituim educația de acest tip din școală cu catehizarea ce presupune alte coordonate teleologice, de conținut și procedurale. Desigur, și preotului i se cere o competență didactică, dat fiind că în această situație preschimbă „haina” de sacerdot în cea de „învățător” (de aceea, viitorul preot trebuie să primească în perioada de formare inițială și o pregătire psiho-pedagogică).

   Între educația religioasă și cateheză există o strânsă legătură. Educația religioasă vine cu o perspectivă generalistă care asigură o bună particularizare, acum sau în perspectivă, prin catehizare. Educația religioasă prezintă, propune și semnifică un set de valori, cateheza contextualizează, exemplifică, promulgă, pledează pentru aceste valori. Educația religioasă oferă cunoștințe, catehizarea formează conduite. Educația religioasă are un aport pregnant în ce privește intelectul, curiozitatea, fondul cultural, cateheza se adresează dimensiunii afective, consolidează sentimentul, trăirea, credința. Desigur, demarcațiile nu sunt nete, scoatem în evidență doar accente care să evidențieze caracteristici și particularizări.

   De bună seamă, educabilul – sau cel ce îl tutelează, în virtutea unor garanții date de normativele juridice subsecvente, poate să aleagă, simultan sau succesiv, ambele parcursuri de formare, ce ele însele trebuie garantate și nu marginalizate prin desconsiderări publice, unilateralizări sau îngrădiri administrative. E dreptul individului de a putea alege din mai multe variante (inclusiv prin raportare la un palier indiferentist sau laicizat, garantat juridic), dacă acesta dorește. Important e ca nicio variantă să nu fie inferiorizată în raport cu o alta. Oricum, procedural vorbind, ele nu pot fi substituite reciproc (cum ar fi, educația religioasă actuală prin cateheza de mai târziu), ci trebuie să coexiste astfel încât cel care aspiră spre ambele să aibă șanse reale de accedere și de formare în sensul dorit.

(Articol apărut în Lumina Educației, supliment lunar al Ziarului Lumina, nr. 1, februarie, 2015).

marți, 27 ianuarie 2015

Curtea Constituţională recunoaşte importanţa orei de Religie şi implicit încurajează participarea elevilor la aceasta

Curtea Constituţională recunoaşte importanţa orei de Religie şi implicit încurajează participarea elevilor la aceasta
Sursa: http://patriarhia.ro/curtea-constitutionala-recunoaste-importanta-orei-de-religie-si-implicit-incurajeaza-participarea-elevilor-la-aceasta-7848.html

   În ziua de 23 ianuarie 2015, în Monitorul Oficial, partea I, nr. 59/2015, a fost publicată motivarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 669 din 12 noiembrie 2014, privitoare la statutul orei de Religie.
      Întrucât decizia nr. 669/2014 a fost percepută în societate ca „o lovitură dată orei de Religie”, în motivarea sa, Curtea Constituţională afirmă în mod pozitiv şi argumentat importanţa orei de Religie, astfel: 
 -dreptul părinţilor de a asigura educaţia copiilor lor minori potrivit propriilor convingeri (paragraful 19);
 -obligaţia Statului Român neutru şi imparţial (paragraful 22) de a asigura predarea Religiei ca parte a trunchiului comun şi de a include această disciplină în planul cadru de învăţământ (paragraful 16);
 -şcoala trebuie să fie deschisă pentru idei şi valori religioase şi de aceea statului îi este interzis să adopte soluţii legislative care pot fi interpretate ca fiind lipsite de respect faţă de convingerile religioase sau filosofice ale părinţilor (paragrafele 20-21).
      Patriarhia Română îndeamnă pe toţi cei implicaţi în asigurarea educaţiei religioase a copiilor (părinţi, şcoală, parohie) să dea dovadă de maximă responsabilitate şi angajare  în acest proiect de mare valoare spirituală şi culturală, ai cărui beneficiari sunt copiii şi, implicit, societatea românească în ansamblu. Ora de Religie din România promovează valorile umane perene şi comportamentul paşnic, într-o vreme în care în alte ţări mulţi tineri educaţi în spiritul secularismului se îndreaptă spre mişcări extremiste, deoarece lumea secularizată individualistă de azi a pierdut simţul sacrului şi al comuniunii spirituale profunde la nivel  de individ, familie şi societate, după cum remarcă unii sociologi contemporani.
     În concluzie, motivarea responsabilă, nuanţată şi echilibrată a Curţii Constituţionale corectează orice propagandă alarmistă şi agresivă de discreditare a orei de Religie, propagandă oarecum asemănătoare cu cea din timpul comunismului ateu. Cine se înscrie pentru a participa la ora de Religie doreşte să cunoască şi să cultive valorile spirituale perene în locul modelor efemere şi nu confundă libertatea cu vidul spiritual. Să-i învăţăm pe copii şi tineri iubirea de Dumnezeu şi de oameni pentru a creşte spiritual în cultura generozităţii!
 Biroul de Presă al Patriarhiei Române

duminică, 25 ianuarie 2015

Motivarea deciziei Curții Constituționale privind ora de religie

Motivarea deciziei Curții Constituționale privind ora de religie
Sursa: http://www.culturavietii.ro/2015/01/21/motivare-decizia-curtii-constitutionale-ora-de-religie/#

A fost publicată, motivarea deciziei Curții Constituționale în cauza care privește ora de religie (caracterul și statutul ei). Detalii despre acest caz aici.
Pe scurt:
- CCR constată NECONSITUȚIONALITATEA modului în care se face înscrierea la ora de religie. Dacă până acum înscrierea se făcea „din oficiu”, acum părintele care dorește ca fiul său/fiica sa să frecventeze ora de religie va trebui să facă o cerere. Procedura urmează să fie stabilită odată cu modificarea Legii Educației Naționale, impusă imperativ prin decizia CCR.
- CCR constată CONSTITUȚIONALITATEA paragrafelor de lege prin care religia este materie în trunchiul comun și că ELEVII AU DREPTUL CONSTITUȚIONAL LA ORA DE RELIGIE. Adică toate afirmațiile despre un pretins „caracter facultativ” pe care Constituția l-ar impune acestei ore sunt intoxicări. Vezi aici memoriul remis Senatului pe această temă
Formularea actuală a legii (teza întâi a alin. 2 a fost declarată neconstituțional și ca efect nu mai există):
ART. 18:
(1) Planurile-cadru ale învãțãmântului primar, gimnazial, liceal și profesional includ religia ca disciplinã școlarã, parte a trunchiului comun. Elevilor aparținând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numãrul lor, li se asigurã dreptul constituțional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.
(2) La solicitarea scrisã a elevului major, respectiv a pãrinților sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate sã nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situația școlarã se încheie fãrã disciplina Religie. În mod similar se procedeazã și pentru elevul cãruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condițiile pentru frecventarea orelor la aceastã disciplinã.

miercuri, 21 ianuarie 2015

REGULAMENTUL SPECIFIC PRIVIND ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA OLIMPIADEI DE RELIGIE PENTRU CLASELE VII-XII - CULTUL ORTODOX TEMATICA GENERALĂ A OLIMPIADEI DE RELIGIE 2014-2015


 REGULAMENTUL SPECIFIC PRIVIND ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA OLIMPIADEI DE RELIGIE PENTRU
CLASELE VII-XII - CULTUL ORTODOX
TEMATICA GENERALĂ A OLIMPIADEI DE RELIGIE
2014-2015

1. Disciplinele de concurs
Olimpiada de religie reprezintă un concurs de excelenţă care se adresează elevilor cu aptitudini, înclinaţii şi interese deosebite pentru disciplina Religie, din clasele VII-XII.

2. Elevii participanţi
La olimpiada de religie, la toate etapele participarea este opțională și individuală. Elevii, indiferent de anul de studiu, pot participa numai la olimpiada organizată la nivelul clasei lor.

3. Etapele desfăşurării olimpiadei de religie sunt: etapa pe școală, etapa locală/ sector, etapa județeană/ a municipiului București și etapa națională.
Perioadele generale de desfășurare ale etapelor pe școală și locală/sector se comunică inspectoratelor școlare la începutul anului școlar și sunt menționate în precizările elaborate anual de către inspectorul de specialitate din MECTS. Data desfășurării etapei județene/a municipiului București și locul/perioada desfășurării etapei naționale sunt menționate, anual, în cadrul precizărilor cu privire la organizarea și desfășurarea olimpiadei de religie pentru clasele VII-XII (cultul ortodox) și în Calendarul olimpiadelor naționale școlare.

4. Selecţia elevilor

a. De la etapa pe şcoală pentru etapa locală/sector - criteriile de selecţie (nota minimă, nr. elevi calificaţi pentru etapa următoare) sunt stabilite de comisia de organizare și evaluare pentru etapa județeană/ a municipiului București.
b. De la etapa locală pentru etapa judeţeană/municipiul Bucureşti - criteriile de selecţie (nota minimă, nr. elevi calificaţi pentru etapa următoare) sunt stabilite de comisiile de organizare și evaluare pentru etapa județeană/a municipiului București.
c. De la etapa judeţeană/ a municipiului București pentru etapa naţională se califică din fiecare județ elevul clasat pe locul I, dacă a obținut minimum 90 de puncte.
 Din Municipiul Bucureşti se califică la etapa națională elevii clasați pe locurile I, II, III dacă au obținut minimum 90 de puncte. În situaţia necalificării elevilor la nivelul clasei din cauza neobţinerii punctajului minim, de 90 de puncte, sau a lipsei de concurenţi la un nivel de clasă, locurile rămase neocupate nu se redistribuie pentru celelalte niveluri.
 În situaţia obţinerii de punctaje egale, în vederea stabilirii elevilor cu drept de participare la etapa națională, pentru fiecare județ /municipiul Bucureşti, se desfăşoară obligatoriu o probă de baraj. Comisia de organizare și evaluare pentru etapa judeţeană/a municipiului București va elabora subiectele, baremele şi va realiza evaluarea lucrărilor elevilor care participă la proba de baraj.

5. Elaborarea subiectelor şi a baremelor și durata probelor
a. La etapa pe şcoală, subiectele se elaborează de către Comisia de organizare şi evaluare pentru etapa pe şcoală, în acord cu tematica generală a fiecărei clase.
b. La etapa locală/sector, subiectele se elaborează de către Comisia de organizare şi evaluare pentru etapa locală/sector, în acord cu tematica generală a fiecărei clase.
c. La etapa judeţeană/municipiului București, subiectele se elaborează de către Comisia de organizare şi evaluare pentru etapa judeţeană/a municipiului București, în acord cu tematica generală a fiecărei clase.
d. La etapa naţională, subiectele se elaborează de către Comisia Centrală a olimpiadei de religie, clasele VII-XII, cultul ortodox, în acord cu tematica generală a disciplinei.
e. În anexa la prezentul regulament sunt enumerate tematica generală și bibliografia orientativă pentru fiecare clasă. Conținuturile orientative pentru etapa pe școală și etapa locală/sector sunt stabilite de către comisiile care realizează subiectele la aceste etape.
f. Notarea lucrărilor se realizează prin puncte de la 0 la 100. Se acordă 10 puncte din oficiu.
g. Pentru toate etapele, durata probelor de concurs este de 3 ore.

6. Organizarea comisiilor
Pentru fiecare etapă, componența comisiilor de organizare şi evaluare și atribuțiile care revin membrilor acestora sunt stabilite prin prevederile Metodologiei-cadru de organizare și desfășurare a competițiilor şcolare, aprobată prin OMECTS nr. 3035/2012, capitolul III, secțiunea I, articolele 18-27.

7. Evaluarea lucrărilor se face conform Metodologiei-cadru de organizare și desfășurare a competițiilor școlare, aprobată prin OMECTS nr. 3035/2012, capitolul III, secțiunea a II-a, articolele 46-48.

8. Rezolvarea contestațiilor
a. Rezolvarea contestaţiilor se realizează în conformitate cu prevederile Metodologiei–cadru de organizare și desfășurare a competițiilor școlare, aprobată prin OMECTS nr. 3035/2012, art. 49- 52.
b. La toate etapele olimpiadei de religie, rezolvarea contestațiilor se face prin reevaluarea lucrărilor primite, conform baremelor afișate. Contestațiile au următoarea rezolvare :
1) pentru lucrările care au primit din partea comisiei de evaluare inițială un punctaj mai mic de 95 de puncte, punctajul acordat inițial se modifică, prin creștere sau prin descreștere, dacă între punctajul inițial și cel acordat de comisia de contestații se va constata o diferență de cel puțin 5 puncte. Dacă diferența dintre cele două punctaje este mai mică de 5 puncte, punctajul inițial rămâne neschimbat.
2) pentru lucrările care au primit inițial cel puțin 95 de puncte, punctajul definitiv este cel acordat în urma evaluării lucrării de comisia de contestații, indiferent de diferența între punctajul inițial și cel nou acordat.
Deciziile comisiei de contestații sunt definitive, după validarea lor de către președintele Comisiei Centrale a olimpiadei de religie pentru clasele VII-XII, cultul ortodox.

9. Acordarea premiilor și mențiunilor
a. La etapa locală/sector și la etapa județeană/a municipiului București numărul de premii şi menţiuni acordate rămâne la latitudinea inspectoratului școlar judeţean/al municipiului Bucureşti.
b. La etapa naţională, premiile şi menţiunile se acordă în conformitate cu prevederile Metodologiei–cadru de organizare și desfășurare a competițiilor școlare, aprobată prin OMECTS nr. 3035/2012.
c. La etapa naţională, la note egale se acordă acelaşi premiu. Dacă nota pentru care se acordă ultimul premiu este aceeaşi pentru doi sau mai mulţi elevi, subcomisia disciplinei respective va reevalua lucrările candidaților pentru departajarea acestora, astfel încât să nu se depăşească numărul maxim de premii (3 premii) prevăzut în Metodologia–cadru de organizare și desfășurare a competițiilor școlare, aprobată prin OMECTS nr.3035/2012. Atribuţia verificării şi avizării calităţii evaluării lucrărilor ce impun departajarea revine vicepreşedintelui comisiei respective.
d. Precizările de la punctul c) sunt valabile şi pentru situaţia similară în ceea ce priveşte acordarea menţiunilor.
e. Eventualele premii şi menţiuni rămase neacordate la una sau mai multe clase nu se redistribuie pentru celelalte clase.
f. Toţi elevii participanţi la etapele judeţeană şi naţională primesc diplomă de participare din partea inspectoratului şcolar organizator.

 10. Dispoziții finale
Președintele executiv al comisiei de organizare și evaluare de la etapa judeţeană/a municipiul Bucureşti (inspectorul de specialitate/profesor metodist de specialitate) are obligaţia de a transmite în termen de cel mult 10 zile de la desfășurarea etapei județene/a municipiului București, la Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului și Sportului, în atenţia inspectorului general pentru disciplina religie, datele elevilor calificaţi pentru etapa naţională.
Aceste date vor cuprinde: numele şi prenumele elevilor, clasa de la care provin, unitatea şcolară de provenienţă, media obţinută, profesorul care i-a pregătit, profesorul care va însoţi lotul la etapa naţională, alte date de contact (conform tabelului de mai jos):
Numele şi prenumele elevilor
Clasa de la care provin
Unitatea şcolară de provenienţă
Media obţinută
Profesorul care i-a pregătit
Profesorul care va însoţi lotul la etapa naţională
Alte date de contact
Tot cu această ocazie, se vor înainta şi propunerile de profesori care să facă parte din Comisia centrală a competiției naționale a olimpiadei de religie pentru clasele VII-XII, cultul ortodox. Propunerile vor cuprinde, pe lângă numele şi prenumele cadrului didactic, şcoala în care îşi desfăşoară activitatea şi precizarea că respectivul cadru didactic nu are rude sau elevi în concurs, până la gradul al III-lea inclusiv, pentru etapa naţională, indiferent de clasă. Materialele trimise vor avea semnătura inspectorului şcolar general şi a inspectorului şcolar de specialitate. Acestea vor fi transmise prin fax la numerele 021/313 55 47, 021/311 23 81 și pe e-mail, scanat (cu semnături și ștampilă), la adresa catalin_pislaru@yahoo.com sau prin poşta rapidă.


CLASA A VII-A
Tematica pentru Olimpiada de Religie a fost stabilită în conformitate cu programa şcolară în vigoare pentru disciplina Religie (cultul ortodox) la clasa a VII-a, aprobată prin O.M. nr. 5097/09.09.2009 încadrându-se în următoarele repere:


Tematica pentru etapa locală:
1. Dumnezeu se descoperă oamenilor. Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie
2. Crearea lumii
3. Purtarea de grijă a lui Dumnezeu faţă de lume
4. Puterea credinţei şi a prieteniei – Vindecarea slăbănogului din Capernaum
5. Hristos, Lumina lumii: Vindecarea orbului din naştere
6. Atotputernicia lui Dumnezeu – Învierea lui Lazăr
7. Căinţă şi iertare – Pilda fiului risipitor
8. Bogăţia darurilor lui Dumnezeu – Pilda talanţilor

Tematica pentru etapa judeţeană:
1. Dumnezeu se descoperă oamenilor. Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie
2. Crearea lumii
3. Purtarea de grijă a lui Dumnezeu faţă de lume
4. Puterea credinţei şi a prieteniei – Vindecarea slăbănogului din Capernaum
5. Hristos, Lumina lumii: Vindecarea orbului din naştere
6. Atotputernicia lui Dumnezeu – Învierea lui Lazăr
7. Căinţă şi iertare – Pilda fiului risipitor
8. Bogăţia darurilor lui Dumnezeu – Pilda talanţilor
9. Rugăciunea în viaţa creştinului
10. Sfânta Liturghie – întâlnirea cu Hristos

Tematica pentru etapa naţională cuprinde temele precizate pentru etapa judeţeană la care se adaugă următoarele:
1. Legea cea nouă – Fericirile
2. Faptele bune – roade ale virtuţilor
3. Faptele rele – încălcări ale voii lui Dumnezeu

CLASA A VIII-A
Tematica pentru Olimpiada de Religie a fost stabilită în conformitate cu programa şcolară în vigoare pentru disciplina Religie (cultul ortodox) la clasa a VIII-a, aprobată prin O.M. nr. 5097/09.09.2009 încadrându-se în următoarele repere:


Tematica pentru etapa locală:
1. Crezul – sinteza învăţăturii de credinţă
2. Învăţătura despre Sfânta Treime în Crez
3. Comuniunea oamenilor cu Dumnezeu în Biserică
4. Credinţa în înviere şi viaţa veşnică
5. Pilda viţei şi a mlădiţei – viaţa în Hristos
6. Pilda semănătorului – primire şi împlinire a cuvântului lui Dumnezeu
7. Pilda neghinei – îndelunga răbdare şi dreptatea lui Dumnezeu

Tematica pentru etapa judeţeană:
1. Crezul – sinteza învăţăturii de credinţă
2. Învăţătura despre Sfânta Treime în Crez
3. Comuniunea oamenilor cu Dumnezeu în Biserică
4. Credinţa în înviere şi viaţa veşnică
5. Pilda viţei şi a mlădiţei – viaţa în Hristos
6. Pilda semănătorului – primire şi împlinire a cuvântului lui Dumnezeu
7. Pilda neghinei – îndelunga răbdare şi dreptatea lui Dumnezeu
8. Biserica, locaş de închinare
9. Icoana – fereastră spre cer
10.Cântarea religioasă – formă de rugăciune
11. Călătorind cu Dumnezeu – pelerinajul la biserici şi mănăstiri

Tematica pentru etapa naţională cuprinde temele precizate pentru etapa judeţeană la care se adaugă următoarele:
1. Răbdare şi încredere în Dumnezeu
2. Iubirea faţă de Dumnezeu şi de aproapele
3. Imnul dragostei creştine (1 Corinteni 13)

CLASA A IX-A
Tematica pentru Olimpiada de Religie a fost stabilită în conformitate cu programa şcolară în vigoare pentru disciplina Religie (cultul ortodox) la clasa a IX-a, aprobată prin O.M. nr. 5230/01.09.2008 încadrându-se în următoarele repere:

Tematica pentru etapa locală:

1. Adorarea lui Dumnezeu
2. Preacinstirea Maicii Domnului
3. Cinstirea Sfinţilor
4. Datorii faţă de Dumnezeu
5. Datorii faţă de sine
6. Datorii faţă de aproapele
7. Pregătirea credinciosului pentru participarea la sfintele slujbe

Tematica pentru etapa judeţeană:
1. Adorarea lui Dumnezeu
2. Preacinstirea Maicii Domnului
3. Cinstirea Sfinţilor
4. Datorii faţă de Dumnezeu
5. Datorii faţă de sine
6. Datorii faţă de aproapele
7. Pregătirea credinciosului pentru participarea la sfintele slujbe
8. Chemarea omului spre asemănarea cu Dumnezeu
9. Eu şi duhovnicul meu
10. Bucurie şi responsabilitate în relaţiile dintre tineri
11. Monahismul - formă a spiritualităţii creştine

Tematica pentru etapa naţională cuprinde temele precizate pentru etapa judeţeană la care se adaugă următoarele:
1. Religii în antichitate: în Mesopotamia şi Egipt
2. Religii în antichitate: în Grecia şi Roma

CLASA A X-A
Tematica pentru Olimpiada de Religie a fost stabilită în conformitate cu programa şcolară în vigoare pentru disciplina Religie (cultul ortodox) la clasa a X-a, aprobată prin O.M. nr. 5230/01.09.2008 încadrându-se în următoarele repere:


Tematica pentru etapa locală:1. Cinstirea sfintelor moaşte
2. Cinstirea sfintelor icoane
3. Cinstirea sfintei cruci
4. Respectul faţă de cele sfinte
5. Legea morală a Vechiului Testament (Decalogul)
6. Legea morală a Noului Testament (Predica de pe munte)
7. Virtute şi păcat
8. Coştiinţa morală - glasul lui Dumnezeu în om

Tematica pentru etapa judeţeană
1. Cinstirea sfintelor moaşte
2. Cinstirea sfintelor icoane
3. Cinstirea sfintei cruci
4. Respectul faţă de cele sfinte
5. Legea morală a Vechiului Testament (Decalogul)
6. Legea morală a Noului Testament (Predica de pe munte)
7. Virtute şi păcat
8. Coştiinţa morală - glasul lui Dumnezeu în om
9. Iubire şi dreptate
10. Rugăciune şi reconciliere

Tematica pentru etapa naţională cuprinde temele precizate pentru etapa judeţeană la care se adaugă următoarele:
1. Locaşurile de cult ale creştinilor – apariţie şi dezvoltare în contextul culturii universale
2. Stiluri arhitecturale reprezentative (în lume şi în ţară)
3. Religii orientale (hinduismul, budismul, confucianismul)

CLASA A XI-A
Tematica pentru Olimpiada de Religie a fost stabilită în conformitate cu programa şcolară în vigoare pentru disciplina Religie (cultul ortodox) la clasa a XI-a, aprobată prin O.M. nr. 5230/01.09.2008 încadrându-se în următoarele repere:


Tematica pentru etapa locală:
1. Descoperirea lui Dumnezeu
2. Întruparea Fiului lui Dumnezeu
3. Jertfa pe Cruce a Mântuitorului Iisus Hristos
4. Adeverirea morţii şi realitatea Învierii Mântuitorului
5. Lucrarea Sfântului Duh în lume
6. Familia creştină – azi
7. Rolul creştinilor în promovarea valorilor religioase
8. Forme de denaturare a persoanei (corupţia, minciuna, înşelătoria)

Tematica pentru etapa judeţeană
1. Descoperirea lui Dumnezeu
2. Întruparea Fiului lui Dumnezeu
3. Jertfa pe Cruce a Mântuitorului Iisus Hristos
4. Adeverirea morţii şi realitatea Învierii Mântuitorului
5. Lucrarea Sfântului Duh în lume
6. Familia creştină – azi
7. Rolul creştinilor în promovarea valorilor religioase
8. Forme de denaturare a persoanei (corupţia, minciuna, înşelătoria)
10. Jertfa euharistică şi iubirea jertfelnică
11. Respectul faţă de lumea creată – ecologie creştină

Tematica pentru etapa naţională cuprinde temele precizate pentru etapa judeţeană la care se adaugă următoarele:
1. Elemente de iconografie
2. Semnificaţia aşezării sfintelor icoane în biserică
3. Iudaismul
4. Creştinismul
5. Neînţelegerile din 1045
6. Reforma

CLASA A XII-A
Tematica pentru Olimpiada de Religie a fost stabilită în conformitate cu programa şcolară în vigoare pentru disciplina Religie (cultul ortodox) la clasa a XII-a, aprobată prin O.M. nr. 5230/01.09.2008 încadrându-se în următoarele repere:


Tematica pentru etapa locală:
1. Credinţa în înviere şi în viaţa veşnică
2. Rugăciunile pentru cei adormiţi în Domnul
3. Rolul tinerilor în apărarea vieţii: combaterea violenţei, a suicidului, a eutanasiei şi a degradării demnităţii umane
4. Monumente reprezentative de artă creştină din România şi din Europa
5. Asceza creştină – post, rugăciune, milostenie
6. Rolul dialogului ecumenic şi inter-religios
Tematica pentru etapa judeţeană:
1. Credinţa în înviere şi în viaţa veşnică
2. Rugăciunile pentru cei adormiţi în Domnul
3. Rolul tinerilor în apărarea vieţii: combaterea violenţei, a suicidului, a eutanasiei şi a degradării demnităţii umane
4. Monumente reprezentative de artă creştină din România şi din Europa
5. Asceza creştină – post, rugăciune, milostenie
6. Rolul dialogului ecumenic şi inter-religios
7. Ortodoxia
8. Catolicismul
9. Protestantismul şi Neoprotestantismul

Tematica pentru etapa naţională cuprinde temele precizate pentru etapa judeţeană la care se adaugă următoarele:
1. Oameni de cultură români - promotori ai valorilor creştine (Nicolae Iorga, Nichifor Crainic, Vasile Voiculescu, Nicolae Steinhardt, Petre Ţuţea, Dumitru Stăniloae, Mircea Eliade, Constatin Brâncuşi)



BIBLIOGRAFIE ORIENTATIVĂ

1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune a BOR, toate edițiile tipărite cu binecuvântarea Sf. Sinod
2. ***, Bioetică și taina persoanei, Editura Bizantină, 2006
3. ***, Catehism - Învățătura de credință ortodoxă, Editura Institutului Biblic și de Misiune a BOR, Bucureşti
4. ***, Credinţa Ortodoxă, tipărită cu binecuvântarea Î.P.S. Dr. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Trinitas, Iaşi, 2007
5. ***, Molitfelnic, Editura Institutului Biblic și de Misiune a BOR, Bucureşti
6. ***, Parabolele şi învăţăturile Domnului nostru Iisus Hristos, Editura Vestala, Bucureşti, 1998
7. *** Patericul, Tipărit de Episcopia Ortodoxă Română a Alba-Iuliei cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Episcop Andrei, Alba-Iulia, 1990
8. ***, Sfintele Evanghelii şi Rugăciuni alese, Editura Renaşterea, Cluj Napoca, 2009
9. ***, Simbolul de credinţă pe înţelesul copiilor, Editura Basilica a Patriarhiei Române, Bucureşti ,2011
10. Branişte, Ene şi Branişte, Ecaterina, Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, Editura Diecezană, Caransebeş, 2001
11. Bria, Ion Pr. Prof. Dr., Dicţionar de Teologie Ortodoxă, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1994
12. Călugăr, Dumitru, Șapte cărți de religie, Editura Episcopiei Romanului și Hușilor, 1990
13. Cristea, George, În ţara bisericilor de lemn, Editura Mitropoliei Ardealului, Sibiu, 1989
14. Ieremias, Ioachim, Parabolele lui Iisus, trad. de P.S. Calinic Dumitriu, Pr. Vasile Mihoc şi Dr. Ştefan Matei, cuvânt introductiv de Pr. Galeriu, Anastasia, Bucuresti, 2000
15. Ilie, Arhimandritul Cleopa, Despre credinţa ortodoxă, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1987
16. Irineu, Episcop de Ecaterinburg şi Irbit, Educaţia religioasă-învăţături pentru copii şi tineri, Editura Sofia, Bucureşti, 2002
17. Lemeni, Adrian, Adevăr şi comuniune, Editura Basilica a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2011
12
18. Logothetis, Spiridonos Arhimandrit, Răspunsuri la întrebări ale tinerilor (1,2), Editura Sofia, Bucureşti, 2004
19. Marc-Antoine Costa de Beauregard, Rugaţi-vă neîncetat, Editura Basilica a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2011
20. Mladin, Nicolae (şi colaboratorii), Teologia Morală Ortodoxă, 2 vol., E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1979, 1980
21. Paisie Aghioritul, Viaţa de familie (IV), Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2003
22. Papacosta, Serafim, Minunile Domnului, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2001
23. Păcurariu, pr. prof. dr. Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, EIBMBOR, vol. I-III, Bucuresti 1991,1994,1997 şi ediţia revizuită, vol. I-II, Trinitas, Iaşi, 2004-2006
24. Părăian, Teofil, Veniţi de luaţi bucurie, Ediţie realizată de Ioan Gânscă, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001
25. Plămădeală, Mitropolitul Ardealului Antonie, Tâlcuiri noi la texte vechi, editura Mitropoliei Ardealului, Sibiu, 1989
26. P.F. Dr. Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Comori ale Ortodoxiei, Trinitas, Iaşi, 2007
27. Răducă, pr. Vasile, Ghidul creştinului ortodox de azi, Editura Humanitas, Bucureşti, 1998
28. Rose, Serafim , Cartea Facerii şi omul începuturilor, Editura Sofia, Bucureşti, 2001
29. Schmemman, Alexander, Postul cel Mare, Editura Univers enciclopedic, Bucureşti, 1995
30. Sfântul Simeon Noul Teolog, Cateheze, Scrieri II, Editura Deisis, Sibiu, 1999
31. Slevoacă, pr. Dr. Ştefan, Din tezaurul ortodoxiei, Editura Episcopiei Buzăului, 1990
32. Stan, Alexandru şi Rus, Remus, Istoria Religiilor, Manual pentru seminariile teologice, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1991
33. Stăniloae, Dumitru, Teologia Dogmatică Ortodoxă, I (1996), II (1997), III (1997), E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti
34. Sf. Ioan Gură de Aur, Cateheze Maritale, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2004
35. Zăgrean, Ioan, Morala Creştină, Manual pentru seminariile teologice, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003