Căinţă şi iertare – Pilda fiului risipitor (Luca 15, 11-32)

religiecalarasi@yahoo.com

Căinţă şi iertare – Pilda fiului risipitor (Luca 15, 11-32)

“Nu există păcate de neiertat, în afară de păcatul nepocăit.” (Sfântul Isac Sirul)

“Şi a zis: Un om avea doi fii. Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere. Şi el le-a împărţit averea. Şi nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o ţară depărtată şi acolo şi-a risipit averea, trăind în desfrânări. Şi după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă. Şi ducându-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei ţări, şi acesta l-a trimis la ţarinile sale să păzească porcii. Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i dădea. Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame! Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta; Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi. Şi, sculându-se, a venit la tatăl său. Şi încă departe fiind el, l-a văzut tatăl său şi i s-a făcut milă şi, alergând, a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat. Şi i-a zis fiul: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Şi a zis tatăl către slugile sale: Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi şi-l îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui; Şi aduceţi viţelul cel îngrăşat şi-l înjunghiaţi şi, mâncând, să ne veselim; Căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. Şi au început să se veselească. Iar fiul cel mare era la ţarină. Şi când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri. Şi, chemând la sine pe una dintre slugi, a întrebat ce înseamnă acestea. Iar ea i-a răspuns: Fratele tău a venit, şi tatăl tău a înjunghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos. Şi el s-a mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl lui, ieşind, îl ruga. Însă el, răspunzând, a zis tatălui său: Iată, atâţia ani îţi slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta. Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei. Dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu desfrânatele, ai înjunghiat pentru el viţelul cel îngrăşat. Tatăl însă i-a zis: Fiule, tu totdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt. Trebuia însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. (Luca 15, 11-32)

Dicţionar:

Pocăinţă=părere de rău;

Desfrânare=destrăbălare; imoralitate; depravare;

Idei pricipale:

                               a. Tatăl împarte averea celor doi fii ai săi.

                               b. Fiul cel mic îşi risipeşte averea în păcate şi ajunge păzitor la porci.

                               c. Fiul cel mic conştientizează ca a greşit şi hotărăşte să se întoarcă la tatăl său pentru a-i cere iertare.

                               d. Tatăl iartă pe fiul cel mic şi se bucură nespus pentru întoarcerea lui.

                               e. Tatăl linişteşte pe fiul cel mare care era supărat de primirea făcută fratelui risipitor.

TATĂL                                                    FIUL MARE                                                        FIUL MIC

Însuşiri pozitive	Însuşiri negative	Însuşiri pozitive	Însuşiri negative	Însuşiri pozitive	Însuşiri negative
- dreptatea       - bunătatea - dragostea      -generozitatea - răbdarea        - blândeţea		- ascultarea - dreptatea - cuminţenia	- invidia - mânia	- pocăinţa - smerenia - îndreptarea	- desfrâul - necumptarea - neascultarea

Simbolurile din pildă:

1. Tatal=Dumnezeu;
2. Fiul mic=oamenii care petrec în păcate, risipind darurile lui Dumnezeu;
3. Fiul mare=oamenii credinciosi, care-L asculta pe Dumnezeu şi Îi implinesc poruncile;
4. Averea=darurile lui Dumnezeu (talantii);
5. Ţara îndepărtată=păcatul;
6. Slugile=îngerii;
7. Roşcovele=asemanatoare pacatului-la inceput sunt dulci (păcatul), apoi amare si asemanatoare paielor;

Darurile Tatălui:

Haina=Sfantul Botez;

Pecete şi inel=harul Sfantului Duh;

Încalţăminte=sa nu fie vatamat cand umbla pe calea Domnului (de serpi-diavolul) (robii mergeau inainte desculti, el fiul=incaltaminte)

Viţelul cel gras=Fiul lui Dumnezeu, Domnul Hristos – se dă spre împărtăşire (la Sfânta Taină a Împărtăşaniei/Euharistiei, în timpul Sfintei Liturghii);

Învăţături morale:

•    Să fim ascultători faţă de Dumnezeu şi faţă de părinţi;
•    Dumnezeu iartă pe cei păcătoşi care se întorc la El;
•    Să cerem iertare celor pe care i-am supărat;
•    Să ne mărturisim păcatele;
•    Să nu fim invidioşi;

Atotputernicia lui Dumnezeu-Învierea lui Lazar (Ioan 11, 1-45)

religiecalarasi@yahoo.com

Atotputernicia lui Dumnezeu-Învierea lui Lazar (Ioan 11, 1-45)

„Şi era bolnav un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei. Iar Maria era aceea care a uns cu mir pe Domnul şi I-a şters picioarele cu părul capului ei, al cărei frate Lazăr era bolnav. Deci au trimis surorile la El, zicând: Doamne, iată, cel pe care îl iubeşti este bolnav. Iar Iisus, auzind, a zis: Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca, prin ea, Fiul lui Dumnezeu să Se slăvească. Şi iubea Iisus pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr. Când a auzit, deci, că este bolnav, atunci a rămas două zile în locul în care era. Apoi, după aceea, a zis ucenicilor: Să mergem iarăşi în Iudeea. Ucenicii I-au zis: Învăţătorule, acum căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, şi iarăşi Te duci acolo? A răspuns Iisus: Nu sunt oare douăsprezece ceasuri într-o zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că el vede lumina acestei lumi; Iar dacă umblă cineva noaptea se împiedică, pentru că lumina nu este în el. A zis acestea, şi după aceea le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc. Deci I-au zis ucenicii: Doamne, dacă a adormit, se va face bine. Iar Iisus vorbise despre moartea lui, iar ei credeau că vorbeşte despre somn ca odihnă. Deci atunci Iisus le-a spus lor pe faţă: Lazăr a murit. Şi Mă bucur pentru voi, ca să credeţi că n-am fost acolo. Dar să mergem la el. Deci a zis Toma, care se numeşte Geamănul, celorlalţi ucenici: Să mergem şi noi şi să murim cu El. Deci, venind, Iisus l-a găsit pus de patru zile în mormânt. Iar Betania era aproape de Ierusalim, ca la cincisprezece stadii. Şi mulţi dintre iudei veniseră la Marta şi Maria ca să le mângâie pentru fratele lor. Deci Marta, când a auzit că vine Iisus, a ieşit în întâmpinarea Lui, iar Maria şedea în casă. Şi a zis către Iisus: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit. Dar şi acum ştiu că oricâte vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da. Iisus i-a zis: Fratele tău va învia. Marta i-a zis: Ştiu că va învia la înviere, în ziua cea de apoi. Şi Iisus i-a zis: Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta? Zis-a Lui: Da, Doamne. Eu am crezut că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume. Şi zicând aceasta, s-a dus şi a chemat pe Maria, sora ei, zicându-i în taină: Învăţătorul este aici şi te cheamă. Când a auzit aceea, s-a sculat degrabă şi a venit la El. Şi Iisus nu venise încă în sat, ci era în locul unde Îl întâmpinase Marta. Iar iudeii care erau cu ea în casă şi o mângâiau, văzând pe Maria că s-a sculat degrabă şi a ieşit afară, au mers după ea socotind că a plecat la mormânt, ca să plângă acolo. Deci Maria, când a venit unde era Iisus, văzându-L, a căzut la picioarele Lui, zicându-I: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit. Deci Iisus, când a văzut-o plângând şi pe iudeii care veniseră cu ea plângând şi ei, a suspinat cu duhul şi S-a tulburat întru Sine. Şi a zis: Unde l-aţi pus? Zis-au Lui: Doamne, vino şi vezi. Şi a lăcrimat Iisus. Deci ziceau iudeii: Iată cât de mult îl iubea. Iar unii dintre ei ziceau: Nu putea, oare, Acesta care a deschis ochii orbului să facă aşa ca şi acesta să nu moară? Deci suspinând iarăşi Iisus întru Sine, a mers la mormânt. Şi era o peşteră şi o piatră era aşezată pe ea. Iisus a zis: Ridicaţi piatra. Marta, sora celui răposat, I-a zis: Doamne, deja miroase, că este a patra zi. Iisus i-a zis: Nu ţi-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu? Au ridicat deci piatra, iar Iisus Şi-a ridicat ochii în sus şi a zis: Părinte, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat. Eu ştiam că întotdeauna Mă asculţi, dar pentru mulţimea care stă împrejur am zis, ca să creadă că Tu M-ai trimis. Şi zicând acestea, a strigat cu glas mare: Lazăre, vino afară! Şi a ieşit mortul, fiind legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză şi faţa lui era înfăşurată cu mahramă. Iisus le-a zis: Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă. Deci mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria şi văzuseră ce a făcut Iisus au crezut în El.” (Ioan 11, 1-45)

Idei principale:

1. Boala lui Lazar si atitudinea Domnului;
2. Pregatirea ucenicilor de catre Domnul Iisus pentru calatorie;
3. Convorbirile Domnului Iisus cu Marta si Maria;
4. Minunea invierii lui Lazar;

Învăţături morale:

1.  Domnul Iisus Hristos este Dumnezeu adevarat, Ziditorul nostru, Stapanul vietii si al mortii;
2.  Sufletele celor adormiti sunt vii si dupa iesirea din trup si asculta de porunca Mantuitorului;
3.  Invierea din morti este o realitata dovedita de Domnul Hristos;
4.  Învierea lui Lazăr reprezintă simbolul învierii tuturor oamenilor;
5.  Hristos este modelul prietenului adevarat;
6.  Dragostea ramane si dupa moarte;
7.  Prietenia se dovedeste in necazuri;
8.  Cel care are prieten pe Hristos, are totul;
9.  In masura in care avem o credinta vie in Hristos, in aceeasi masura vom fi vii in vesnicie;

  MARTA        - fire curajoasă, în întâmpină pe Mântuitorul;

  - prezenţă de spirit;

  - curaj în suferinţă;

  - credinţă nobilă;

  MARIA - fire sensibilă, stătea în casă;

                - dragoste;

Hristos, Lumina lumii: Vindecarea orbului din naștere (Ioan 9, 1-41)

religiecalarasi@yahoo.com

Hristos, Lumina lumii: Vindecarea orbului din naștere (Ioan 9, 1-41)

(Lumina divină – o adevărată făclie nestinsă)

“Şi trecând Iisus, a văzut un om orb din naştere. Şi ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, cine a păcătuit; acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb? Iisus a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Trebuie să fac, până este ziuă, lucrările Celui ce M-a trimis pe Mine; că vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. Atât cât sunt în lume, Lumină a lumii sunt. Acestea zicând, a scuipat jos şi a făcut tină din scuipat, şi a uns cu tină ochii orbului. Şi i-a zis: Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului (care se tâlcuieşte: trimis). Deci s-a dus şi s-a spălat şi a venit văzând. Iar vecinii şi cei ce-l văzuseră mai înainte că era orb ziceau: Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea? Unii ziceau: El este. Alţii ziceau: Nu este el, ci seamănă cu el. Dar acela zicea: Eu sunt. Deci îi ziceau: Cum ţi s-au deschis ochii? Acela a răspuns: Omul care se numeşte Iisus a făcut tină şi a uns ochii mei; şi mi-a zis: Mergi la scăldătoarea Siloamului şi te spală. Deci, ducându-mă şi spălându-mă, am văzut. Zis-au lui: Unde este Acela? Şi el a zis: Nu ştiu. L-au dus la farisei pe cel ce fusese oarecând orb. Şi era sâmbătă în ziua în care Iisus a făcut tină şi i-a deschis ochii. Deci iarăşi îl întrebau şi fariseii cum a văzut. Iar el le-a zis: Tină a pus pe ochii mei, şi m-am spălat şi văd. Deci ziceau unii dintre farisei: Acest om nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu ţine sâmbăta. Iar alţii ziceau: Cum poate un om păcătos să facă asemenea minuni? Şi era dezbinare între ei. Au zis deci orbului iarăşi: Dar tu ce zici despre El, că ţi-a deschis ochii? Iar el a zis că prooroc este. Dar iudeii n-au crezut despre el că era orb şi a văzut, până ce n-au chemat pe părinţii celui ce vedea. Şi i-au întrebat, zicând: Acesta este fiul vostru, despre care ziceţi că s-a născut orb? Deci cum vede el acum? Au răspuns deci părinţii lui şi au zis: Ştim că acesta este fiul nostru şi că s-a născut orb. Dar cum vede el acum, noi nu ştim; sau cine i-a deschis ochii lui, noi nu ştim. Întrebaţi-l pe el; este în vârstă; va vorbi singur despre sine. Acestea le-au spus părinţii lui, pentru că se temeau de iudei. Căci iudeii puseseră acum la cale că, dacă cineva va mărturisi că El este Hristos, să fie dat afară din sinagogă. De aceea au zis părinţii lui: Este în vârstă; întrebaţi-l pe el. Deci au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: Dă slavă lui Dumnezeu. Noi ştim că Omul Acesta e păcătos. A răspuns deci acela: Dacă este păcătos, nu ştiu. Un lucru ştiu: că fiind orb, acum văd. Deci i-au zis: Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii? Le-a răspuns: V-am spus acum şi n-aţi auzit? De ce voiţi să auziţi iarăşi? Nu cumva voiţi şi voi să vă faceţi ucenici ai Lui? Şi l-au ocărât şi i-au zis: Tu eşti ucenic al Aceluia, iar noi suntem ucenici ai lui Moise. Noi ştim că Dumnezeu a vorbit lui Moise, iar pe Acesta nu-L ştim de unde este. A răspuns omul şi le-a zis: Tocmai în aceasta stă minunea: că voi nu ştiţi de unde este şi El mi-a deschis ochii. Şi noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi; dar de este cineva cinstitor de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acesta îl ascultă. Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere. De n-ar fi Acesta de la Dumnezeu n-ar putea să facă nimic. Au răspuns şi i-au zis: În păcate te-ai născut tot, şi tu ne înveţi pe noi? Şi l-au dat afară. Şi a auzit Iisus că l-au dat afară. Şi, găsindu-l, i-a zis: Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu? El a răspuns şi a zis: Dar cine este, Doamne, ca să cred în El? Şi a zis Iisus: L-ai şi văzut! Şi Cel ce vorbeşte cu tine Acela este. Şi a zis: Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă, iar cei care văd să fie orbi. Şi au auzit acestea unii dintre fariseii, care erau cu El, şi I-au zis: Oare şi noi suntem orbi? Iisus le-a zis: Dacă aţi fi orbi n-aţi avea păcat. Dar acum ziceţi: Noi vedem. De aceea păcatul rămâne asupra voastră.” (Ioan 9, 1-41)

Dicţionar:

Tina=pământ;

Scăldătoarea Siloamului=un bazin cu apa care izvora dintr-un izvor din localitatea Siloam, Israel. Acolo, din cand in cand se pogora Duhul Sfant si vindeca pe cei care intrau in acel moment in apa.

A periclita=a pune in pericol, a primejdui;

Învăţături:

1. Hristos Domnul este Lumina sufletelor noastre;

2. Rabdarea si ascultarea aduc vindecare (binefacere) de la Dumnezeu;

3. Dumnezeu inlatura orbirea trupeasca si orbirea sufleteasca a omului;

4. Luminarea sulfeteasca este mai importanta (necesara/folositoare) decat luminarea trupeasca;

5. Dumnezeu isi arata puterea si ajuta, acolo unde omul nu poate;

6. Sa-L rugam (asteptam) pe Domnul sa vina in viata noastra si sa ne lumineze trupeste si sufleteste;

7. Eu de părinţi ascult, voia Îi împlinesc şi bine trăiesc!

Puterea credintei si a prieteniei-Vindecarea slabanogului din Capernaum (Marcu 2, 1-12; Matei 9, 1-8; Luca 5, 18-26)

religiecalarasi@yahoo.com

Puterea credintei si a prieteniei-Vindecarea slabanogului din Capernaum

(Marcu 2, 1-12; Matei 9, 1-8; Luca 5, 18-26)

“Şi intrând iarăşi în Capernaum, după câteva zile s-a auzit că este în casă. Şi îndată s-au adunat mulţi, încât nu mai era loc, nici înaintea uşii, şi le grăia lor cuvântul. Şi au venit la El, aducând un slăbănog, pe care-l purtau patru inşi. Şi neputând ei, din pricina mulţimii, să se apropie de El, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi, prin spărtură, au lăsat în jos patul în care zăcea slăbănogul. Şi erau acolo unii dintre cărturari, care şedeau şi cugetau în inimile lor: Pentru ce vorbeşte Acesta astfel? El huleşte. Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu? Şi îndată cunoscând Iisus, cu duhul Lui, că aşa cugetau ei în sine, le-a zis lor: De ce cugetaţi acestea în inimile voastre? Ce este mai uşor a zice slăbănogului: Iertate îţi sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă? Dar, ca să ştiţi că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbănogului: Zic ţie: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta. Şi s-a sculat îndată şi, luându-şi patul, a ieşit înaintea tuturor, încât erau toţi uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri n-am văzut niciodată.” (Marcu 2, 1-12)

Dicţionar:

Slabanog=infirm, paralitic, bolnav;

Capernaum=localitate din Israel, astazi in ruine, in care a copilarit Domnul Hristos;

Plan de idei

1.       Intoarcerea Domnului in Capernaum;

2.       Vindecarea sufletului celui slabanog;

3.       Atitudinea carturarilor;

4.       Vindecarea minunata si imediata;

Învăţături:

•   Puterea credintei si a prieteniei adevarate;
•   Sa-I ajutam pe cei bolnavi si sa ne rugam pentru acestia;
•   Sa-I multumim lui Dumnezeu pentru toate;
•   Sa avem credinta lucratoare prin iubirea fata de semeni;
•   Adevaratul prieten se implica sufleteste;
•   Prietenia se vede la vreme de bucurie si la vreme de necaz;
•   O prietenie intre oameni este adevarata atunci cand suntem in primul rand prieteni ai lui Hristos, cand respectam cuvantul Sau si Il implinim;
•   Cei 4 prieteni au aratat ca adevarata credinta este un efort continuu, pt ca Imparatia Cerurilor se ia prin nevointe;

Prietenia

1. Definitia – apropierea dintre oameni care au idei si fapte asemanatoare, izvorate din iubire.
2. Criteriile – statornicia, iubirea, sinceritatea, respectul, egalitatea, intelegerea, spiritual de sacrificiu;
3. Roadele – dubleaza bucuriile noastre, ne elibereaza de povara gandurilor, intareste pe cei slabi, etc.
4. Modele de prietenie  

1. Iisus Hristos;

2. Maica Domnului;

3. Ingerul pazitor;

4. Sfintii;

5. Preotul duhovnic;

6. Parintii trupesti;

7. Parintii sufletesti;

8. Familia;

9. Prietenii;

Sfinții-prietenii Mântuitorului;

•   Sf. Vasile cel Mare-Sf. Grigorie de Nazians;
•   Sf. Ioan Casian-Sf. Gherman al Dobrogei;

•   Mihai Eminescu-Ion Creanga;
•   pictorul Iosif Iser-poetul Ion Minulescu;
•   poetul Vasile Alecsandri-marele actor Matei Milo;

Temeiuri scripturistice

1.   “Prietenul credincios este acoperământ tare; şi cel ce l-a aflat pe el aflat-a comoară.” (Isus Sirah 6,14);
2.   “Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc.” (Ioan 15,14);

Temeiuri patristice

1.   “Prieten adevarat este acela care indura necazurile, nevoile si nenorocirile aproapelui, atunci cand acela este incercat, ca de ale sale, fara zgomot si fara tulburare.” (din Troparul Sf. M.Mc. Dimitrie);
2.   “Sa nu-ti ingadui sa incalci dumnezeiestile porunci de dragul prieteniei.” (Sf. Antonie cel Mare);

• “Prietenul la nevoie se cunoaste!”
• “Prietenia indoieste bucuriile si injumatateste necazurile.” (Francis Bacon)
• “Vom castiga prietenia unui om cultivand in noi insusirile pe care le pretuim in el.” (Socrate)