Bibliografie
PATRIA ȘI
PATRIOTISMUL
Inv.
CHIVULESCU LILIANA
ȘCOALA MIRCEA VODĂ
"Copii, ce e Patria,
ce e patriotismul? Ce este acest sentiment care rascoleste toate
puterile din om si, in anumite clipe, il ridica mai presus de existenta lui
si-l face sa moara de bunavoie pentru linistea si marirea unor urmasi pe care
nu-i va cunoaste si nu-l vor cunoaste?
Patria este inlauntrul nostru, si o
ducem cu noi peste tari si mari, si numai cand suntem departe si in
singuratate, ne trec fiorii amintindu-ne de unde ne-am rupt, si nu gasim
mangaiere decat in restriste si in lacrimi. Patria nu e
pamantul pe care traim din intamplare, ci e pamantul plamadit cu sangele si
intarit cu oasele inaintasilor nostri. Cand pomenim de Calugareni, Rovine, sau
Valea-Alba, ne cutremuram, uitam de noi, si nu traim decat in aceia care au
fost odinioara ostasi, capitani si voievozi! Un fulger de inchipuire pe
dinaintea ochilor, si ne simtim aievea in randul plaiesilor, in fruntea
ostasilor, cu barda, cu ghioaga, cu buzduganul, sporind sirurile eroilor care
ne-au aparat tarile noastre, iluzia se revarsa asupra zilei de astazi. Si
simtim cum cresc batalioanele de piota, escadroanele de calarasi si rosiori,
inmultindu-se cu voinici uscati, pletosi, cu itari si cu sarici in spinare.
Visul acesta dispare. Si bucurosi, primim constatarile realitatii: generatiile
ies una din alta si se duc pe rand, numai obarsia sta pe lume ca o matca fara
sfarsit!
Patria nu vine de la pamant, nici din vreo
lucrare a campului, nici din vreo abstractiune, ci dintr-o notiune concreta, de
la pater , de la patres,
din parinti, mosi si stramosi. Parintii, mosii si stramosii ne sunt
patria noastra; ei cari au vorbit aceeasi limba, care au avut acelasi dor,
aceleasi suferinte, aspiratiuni, sunt adevarata noastra patrie!
De aceea patriotismul este
simtamantul activ si covarsitor al generatiilor actuale care binecuvanteaza
parintii, mosii si stramosii, mai mult ca pe ele, adeseori invrajbite in
vrajmasii, dar totdeauna unite in amintirea celor din trecut."
de Barbu Stefanescu Delavrancea
Barbu
Ştefănescu Delavrancea – 24 ianuarie 1915. Discurs prezentat la Ateneul Român,
invitat la Societatea „Tinerimea Română”.
1. Omul fara patrie e privighetoare fara
cantec. (proverb rusesc)
1. Patria sunt eu, esti tu, e tot ceea ce
iubim, tot ceea ce visam, tot ceea ce va fi cand nu vom mai fi noi. Romain Rolland
Folosite până la abuz în
cei 45 de ani de comunism românesc (1945-1989), noţiunile de patrie şi
patriotism le auzim tot mai rar invocate în ultimii ani, prezenţa lor fiind mai
mult decât discretă în limbajul oficial, ca şi în cel obişnuit. Nu
doar că au intrat într-un nemeritat con de umbră, dar mulţi se feresc să le
pronunţe, considerând, probabil, că au fost emanate de regimul de tristă
amintire!
Astfel, patriotismul
se referă la relaţiile cu cei care formează comunitatea din care facem parte,
este orientat, deci, spre interior, pe când naţionalismul se raportează la
exterior, la relaţiile cu alte naţiuni (comunităţi). Patriotismul se exprimă în
ataşamentul conştient faţă de neam (naţiune), în dragostea faţă de limba,
cultura, tradiţiile şi valorile sale, în devotamentul şi dăruirea cu care
susţii interesele naţiunii, binele comun. Prin definiţie, omul este, ca să
folosim expresia mult citată a lui Aristotel, zoon politikon, adică nu trăieşte
izolat, ci numai în comunitate, alături de semenii săi.
Patriotismul
presupune conştiinţa apartenenţei la o anumită comunitate, la un popor, la un
anumit mediu etnic, lingvistic, cultural, economic etc., iar conduita
patriotică impune participarea cu responsabilitate la organizarea, la
administrarea cetăţii, adică la viaţa publică. La polul opus se
află indiferentismul şi neimplicarea.
