Secretul finlandezilor

SECRETUL FINLANDEZILOR

 Sursa: Prof. Juncu Vasile, Oradea

De ce este atit de obisnuit ca in Finlanda, un adolescent normal sa termine primele 12  clase cu medii excelente, vorbind o engleza perfecta si citind o carte pe saptamina?

07:45

- Saili (15 ani) asteapta autobuzul urban care il va lasa la poarta scolii (nu exista autobuze scolare). Autobuzul trece la fiecare 5 minute. Finlandezii incearca sa-i faca pe fiii lor sa fie independenti de mici. Pe foarte putini dintre ei, parintii lor îi duc cu masina pina la scoala.

Biletul este subventionat de catre municipalitate. Conform legii, niciun elev nu poate locui la mai mult de 5 km de scoala. In exterior, instalatiile scolii dau o impresie spartana.

Niciun muc de tigara, nicio hirtie pe jos, niciun grafitti pe ziduri.

09:15

- Orele de 45 de minute.

Finlandezii mizeaza pe studiile de limba materna, matematica si engleza. 75% dintre materii sunt comune in toata tara . Restul il alege scoala, in  acord cu profesorii, parintii si elevii.

Orele sunt scurte, intense si, mai ales, foarte participative. In interiorul scolii, curatenia este si mai evidenta. Totul pare recent dat in folosinta. Pe banci si pupitre nu sunt semne, si nu se scrijeleste nimic. Scoala este publica si, bineinteles, gratuita, dar cu instalatii demne de un colegiu "scump" din Spania. Salile de cursuri dispun de ecrane gigant de plasma cu TV in circuit inchis, acvariu de 200 de litri cu pesti tropicali, bucatarie completa, dispozitive audiovizuale, aer conditionat, multe plante.

Fiecare doi elevi au cite un calculator. O duzina de masini de cusut in sala de croitorie, aparate de sudura, scule de timplarie, schiuri... O sala de sport acoperita, un auditoriu pentru orele de teatru si o sala de mese cu autoservire.

Cartile sunt gratuite, materialul scolar e gratuit, mincarea e gratuita.  

12:00

- Mincare calda, nutritiva si gratuita.

Saili are o jumatate de ora pentru prinz, la restaurantul scolii. Legea finlandeza obliga ca meniul sa fie gratuit, nutritiv, si cu multe feluri de salate si fructe. Se bea apa sau lapte. Costurile le plateste municipalitatea fiecarui oras. Daca orele se prelungesc pina dupa amiaza, scoala are obligatia de a oferi o gustare elevilor.

16:05

- Inapoi acasa, Saili joaca hockey cu fratele lui mai mic.

Nu exista delincventa, strazile sunt sigure. Cind se lasa seara, Saili si fratele lui, care au invatat sa gateasca la scoala, pregatesc cina pentru parintii lor, daca acestia intirzie la serviciu.

18:30

- Cina si   sauna (aceasta, de 3 ori pe saptamina)   sunt momentele in care familia se afla impreuna. Se converseaza mult, mai ales despre proiectele copiilor, dorintele, progresele si nevoile lor. Dar in aceeasi masura, se fac si planuri de vacanta pentru toata familia, in comun.

20:15

- Temele si la culcare.

Copiii finlandezi au foarte multe teme de casa, desi Saili le termina rapid, intr-o ora sau doua, pentru ca de-abia asteapta sa se urce in pat si sa citeasca Harry Potter in engleza.

Pentru Saili, scoala este ca un serviciu.  

- "Daca un copil doreste sa studieze, poate sa ajunga medic sau judecator sau inginer, chiar daca familia sa este una saraca".

- Educatia fiecarui copil costa statul finlandez 200000 de euro, de la gradinita pina la absolvirea unei universitati.

"Sunt banii cel mai bine folositi din impozitele noastre".

- Studentii platesc doar cartile si mincarea (2.50 euro la restaurantul facultatii).

Apoi, statul îi ajuta sa se emancipeze dindu-le subventii pentru inchirierea unei locuinte si primul salariu.

- Elevii au un respect total fata de profesori, si se vede in orice moment politetea in relatiile dintre ei.

Nu poarta uniforme, dar sunt intotdeauna simplu si corect imbracati si pieptanati.

- Intr-o scoala din centrul capitalei  Helsinki  , sau dincolo de Cercul Polar, nivelul este acelasi.

Sistemul educational nu este elitist si nu urmareste producerea de genii, ci atingerea unui nivel general mediu cit mai inalt.

- Presedinta Finlandei, Tarja Halonen, licentiata in Drept si profesoara:

"Cind îi cert pe studentii mei, le spun ca irosesc banii contribuabililor".

- Nu exista repetenti, desi nu exista decit o singura oportunitate de a lua un examen, "pentru simplul motiv ca viata insasi nu se traieste decit o singura data".

Se studiaza pina cind se ia examenul, dar promovarea in anul urmator este automata.

- "Ziua de lucru" a lui Saili este intensa, de la 8 pina la 3.

Orele sunt insa scurte, de 45 de minute. Una dintre recreatii se petrece obligatoriu afara, in aer liber.

Se stimuleaza rationamentul critic inaintea memorizarii mecanice.

Orele sunt relaxate, cum ar fi cursurile de dansuri de salon, teatru, arta digitala, coafura, arte martiale, hockey, schi de tura, gastronomie, primul ajutor, dulgherie, mecanica sau muzica.

Elevii cinta la vioara, chitara electrica sau la ce prefera.

Si, inca odata, se incurajeaza gindirea critica si se discuta.

- "Saili inca nu s-a hotarit ce vrea sa faca mai incolo. Chimie, medicina veterinara sau creatie de jocuri video.

Il intreb daca este fericit. Fara sa clipeasca, imi raspunde - " da."  

Cum sa ai un copil credincios ?

Cum sa ai un copil credincios ?

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/editoriale/cum-ai-copil-credincios-138620.html

          Un copil credincios este, in primul rand, un dar al lui Dumnezeu. Atunci cand Mantuitorul Iisus Hristos a spus parintilor: "Lasati copiii si nu-i opriti sa vina la Mine, ca a unora ca acestia este imparatia cerurilor" (Matei 19, 14) a aratat, parca, inclinatia fireasca a copiilor spre credinta in Dumnezeu, pe care parintii nu trebuie sa o strice, cu patimile lor.

Inca din primele zile de viata !

        Credinta copilului trebuie ingrijita inca din perioada sarcinii, precum indeamna Cuviosul Paisie Aghioritul, zicand: "Educatia copilului incepe inca din perioada sarcinii: daca mama, care poarta in pantece, se supara si se mahneste, atunci si fatul se tulbura in ea, iar daca mama se roaga si traieste duhovniceste, copilasul din pantecele ei se sfinteste. De aceea, femeia, atunci cand este insarcinata, trebuie sa rosteasca rugaciunea lui Iisus, sa citeasca putin din Evanghelie, sa psalmodieze, sa nu-si pricinuiasca nelinisti, dar si ceilalti sa caute sa nu o mahneasca. Facand astfel, copilul care se va naste va fi sfintit, iar parintii nu vor avea probleme cu el nici cand este mic, nici cand va creste mare."

       Dupa nastere, o educatie crestina are toate sansele sa pazeasca nestingherita credinta copiilor si drumul acestora spre Hristos, mai ales cand aceasta incepe cat mai devreme, precum indeamna Sfantul Clement Alexandrinul, zicand: "Lectiile fundamentale ale vietii trebuie sadite in suflet de la o varsta cat mai frageda. Pentru copii, lectia esentiala este aceea de a-L cunoaste pe Dumnezeul Cel vesnic, pe Datatorul vietii vesnice."

       Fiecare copil are mai multa nevoie de modele, decat de critici, deoarece mai scurt si mai usor este drumul prin pilde, decat cel prin invataturi. Intr-un cuvant de invatatura, parintele Arsenie Muscalu, spune: "Copiii sunt o oglinda a parintilor, problema copiilor este aproape intotdeauna problema parintilor. Sa se ingrijeasca parintii sa locuiasca Hristos in ei, in inima lor, si atunci din inima lor va trece Hristos si in inima copiilor, fara indoiala."

       Despatimirea parintilor pastreaza si creste credinta in copii, care privesc spre cei dintai cu luare aminte si ii copiaza, precum spune Cuviosul Paisie: "Copiii ii copiaza pe parinti inca din leagan. Imita ceea ce fac cei mari si le inregistreaza pe toate in "caseta" lor goala. De aceea, parintii trebuie sa se osteneasca sa-si taie patimile lor. Indiferent daca pe unele le-au mostenit de la proprii lor parinti, ei vor da socoteala lui Dumnezeu, nu numai pentru ca nu s-au nevoit sa le taie, ci si pentru ca le transmit copiilor lor. (...) Atunci cand copiii sunt ajutati de mici si se umplu de Hristos, ei vor fi langa El totdeauna, si chiar daca ar devia putin, atunci cand vor creste, datorita varstei sau a unei rele prietenii, pe urma iarasi se vor intoarce la El, pentru ca frica de Dumnezeu si evlavia, care au adapat inimile lor, inca din varsta copilariei, nu este cu putinta sa fie uitate vreodata."

Smerenia parintilor

         Parintii smeriti atrag mila si ajutorul lui Dumnezeu. Daca parintii au smerenie si frica de Dumnezeu, toate lucrurile din casa lor merg bine, inclusiv purtarea copiilor, caci Domnul ii ajuta nespun de mult pe copiii ai caror parinti isi pun nadejdea in El. Parintii, insa, sa nu-si asuma virtutile copiilor, care sunt daruri ale lui Dumnezeu, ci doar pacatele acelora, care vin din nepurtarea lor de grija.

        Scopul educatiei copiilor este hotarator, precum spune Cuviosul Paisie: "Pentru ca fiii sa mearga pe calea lui Dumnezeu trebuie ca si parintii lor sa traiasca corect duhovniceste. Unii parinti credinciosi incearca sa-si ajute copiii sa devina buni nu pentru ca-i preocupa mantuirea sufletului lor, ci numai pentru ca vor sa aiba copii buni. Adica, mai mult se mahnesc pentru cele pe care le spun oamenii despre copiii lor, decat pentru faptul ca ar putea merge in iad. Si, atunci, cum sa mai ajute Dumnezeu? (...) Daca parintii il indeamna pe copil din frica de Dumnezeu, atunci, si Dumnezeu ajuta, si copilul se foloseste, iar daca fac aceasta din egoism, atunci nu ajuta Dumnezeu. De multe ori, copiii sufera din pricina mandriei parintilor."

       Educatia crestina trebuie sa se bazeze pe dragoste si intelegere, astfel incat copiii sa ajunga sa-L iubeasca pe Dumnezeu si Biserica Sa, iar nu sa o respinga, ca pe ceva impovarator, catre care au fost constransi. In acest sens, Cuviosul Paisie Aghioritul spune: "Scopul nu este sa-i duca pe copii cu sila la Biserica, ci sa-i faca sa o iubeasca. Viata sfanta a parintilor aduce in sufletul copiilor lor o incredintare launtrica, care ii face sa se supuna in mod firesc, si astfel cresc intr-o atmosfera de evlavie, avand o indoita sanatate, fara traume psihice."

Familia sa traiasca liturgic !

       Cand familia duce o viata liturgica, atat prin participarea sustinuta la sfintele slujbe, cat si prin rugaciunea casnica, copiii vor avea toate sansele sa creasca darul credintei, primit de la Dumnezeu.

      Viata liturgica este, in primul rand, viata bisericeasca, adica: participarea la Sfanta Liturghie si la celelalte slujbe comune; marturisirea pacatelor, in Spovedanie, si impartasirea cu Sfintele Taine; cinstirea Sfintelor Moaste si participarea la procesiuni organizate de Biserica; vizitarea manastirilor si intocmirea unor acatiste cu nume, spre pomenire; intalnirea cu preoti, calugari si maici cu viata linistita.

     Mai apoi, pentru a fi deplin roditoare, viata liturgica trebuie sa patrunda si in casa parinteasca, astfel incat, intre Biserica si casa, copilul sa nu observe diferente prea mari. Evlavia casnica a parintilor are mare insemnatate in viata copiilor.

     Rugaciunile trebuie facute de catre toti membrii familiei, impreuna. Fara a-i sili, parintii trebuie sa-i invete pe copii sa se roage inca de mici, binestiind ca rugaciunile acestora pot face si minuni, precum spune Cuviosul Paisie Aghioritul: "Orice lucru pe care il cer copiii de la Dumnezeu, El il daruieste lor, pentru ca au multa nevinovatie si, de aceea, Dumnezeu asculta rugaciunea lor cea curata."

     Pe copii se cuvine sa ii invatam nu numai rugaciuni special compuse pentru ei, ci si rugaciunile comune, precum "Imparate ceresc", "Sfinte Dumnezeule", "Preasfanta Treime", "Tatal nostru...", "Mantuieste, Doamne, poporul Tau" si altele asemenea, pe care acestia le aud la sfintele slujbe.

    Daca in casa este amenajat un colt de rugaciune, este bine ca rugaciunile sa fie savarsite acolo. Aprinderea candelei sau a lumanarii, inaintea icoanelor, tamaierea casei si stropirea acesteia cu Aghiasma este o randuiala care ii bucura mult pe copii, aceasta putand fi savarsita cand de un membru al familiei, cand de un altul.

    Parintii sa se poarte cu noblete fata de copii, caci, altfel, daca ii vor tine pe copii la toate rugaciunile, acestia se vor plictisi si se vor revolta. Important este ca, indiferent cat de obositi sau bolnavi ar fi, copiii sa nu neglijeze complet rugaciunea, ci sa o pastreze catusi de putin, urmand parintilor lor.

     Luarea mesei in familie este inca un prilej de a cultiva credinta copiilor, caci rugaciunea savarsita inainte de masa si rugaciunea de multumire, savarsita dupa masa, constituie un semn vazut al faptului ca Hristos salasluieste impreuna cu familia, la acea masa.

    Culcarea copiilor este un moment de mare apropiere intre parinti si copii, drept pentru care, copiii il pastreaza multa vreme in inima lor. Astfel, cu aceasta ocazie, parintii pot citi copiilor povesti crestine pentru copii, pe piata aparand tot mai multe carti de acest gen, si le pot canta diverse cantari bisericesti scurte, precum "Sfinte Dumnezeule" sau "Doamne, miluieste!"

... inca nu e prea tarziu !

      Cand scade increderea parintilor in Dumnezeu, scade si increderea copiilor in parinti! Parintii care au neglijat darurile si ajutorul lui Dumnezeu, in cresterea copiilor, se pot intoarce oricand catre Acesta, cu smerenie si cu pocainta, cerand mila pentru copiii lor necredinciosi, binestiind ca, atunci cand copiii lor nu ii mai asculta despre Dumnezeu, cu siguranta Dumnezeu inca ii asculta despre copiii lor.

Teodor Danalache

Dorinta de razbunare si cum putem scapa de ea

Dorinta de razbunare si cum putem scapa de ea

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/editoriale/dorinta-razbunare-cum-putem-scapa-138621.html

              Sunt multi oameni care confunda dorinta de dreptate cu dorinta de razbunare. Si nu este greu sa cada in aceasta eroare, pentru ca omului ii este greu sa discearna - daca nu se indeletniceste cu trezvia - intre pornirile sufletesti. Daca omul nu are atentie asupra mintii astfel incat sa analizeze gandurile pe care le "rasneste" aceasta, dorinta de razbunare rabufneste la iveala la tot pasul, disimulata ca dorinta de dreptate.

Si intr-adevar, ar putea fi greu sa discernem intre "insetarea de dreptate" si insetarea de razbunare. Spun "ar putea fi", pentru ca exista un criteriu simplu care le departajeaza. Exista o deosebire fundamentala: in vreme ce dorinta de dreptate inseamna indreptarea raului comis printr-o fapta buna asupra celui care a fost nedreptatit, razbunarea doreste direct raul celui care a nedreptatit.

Aceasta o putem invata chiar de la Dumnezeu, care zice ca "nu doreste moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu". Dumnezeu nu doreste si nu face rau nimanui - altfel S-ar contrazice pe Sine. El spune insa ca "A Mea este razbunarea si rasplatirea" (Deuteronom 32, 35) si aparent aici este o contradictie cu cele spuse anterior, dar trebuie sa fim atenti si sa nu Ii "imprumutam" lui Dumnezeu patimi omenesti. La tot pasul in Scriptura intelegem ca nu este in firea noastra sa razbunam raul cu rau ("Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc").

            Mai greu de inteles insa este modul in care dorinta de razbunare se cuibareste in sufletul omului si, disimulata - si uneori nedisimulata -, lucreaza chiar si in randul crestinilor, a celor ce au "pregatirea necesara" pentru depistarea ei. Raspunsul cred ca sta in relatia stransa care exista intre razbunare si manie. Mania, aceasta patima care se insurubeaza atat de adanc in sufletul omenesc incat este printre ultimele care este scoasa afara pe drumul spre sfintenie.

             Mania nu inseamna dorinta de razbunare in mod implicit, dar de cele mai multe ori manierea noastra - care produce o anumita "orbire" a rationalitatii - duce la o dorinta concreta de razbunare. Si daca gandul nostru s-ar transforma automat in fapta (cum este la Dumnezeu), am comite mii de crime si probabil omenirea ar dispare in cateva minute. De aceea spune Hristos ca "oricine se manie pe fratele sau vrednic este de osanda".

            Vindecarea dorintei de razbunare vine odata cu dobandirea blandetii, acea virtute in care se reflecta atat de frumos, in cazul celor imbunatatiti, frumusetea lui Dumnezeu. Despre ea spune Parintele Dumitru Staniloae: "Blandetea e o dispozitie neclintita a mintii, care ramane in fata onorurilor si a ocarilor aceeasi. Ea inseamna a ramane neafectat de supararile ce ti le produce aproapele si a te ruga sincer pentru el. Ea e stanca ce se ridica deasupra marii maniei, ramanand neclintita de valurile ei". Si iarasi: "Cei ce socotesc ca blandetea e o slabiciune pot sa se gandeasca la forta ei de a tamadui ura si de a astupa prapastiile dintre eu-uri, la vraja buna din ea, care atrage pe toti cei ce tind altfel sa se separe si sa se distanteze. Cu adevarat omul bland e singurul care castiga biruinta asupra pamantului".

           Iata dar cum ne putem desuruba din suflet dorinta de razbunare odata cu mania: incercand din toate puterile sa castigam blandetea. Blandetea nu este o caracteristica a temperamentului, cum gresit cred unii, ci este o virtute castigata cu sange duhovnicesc, pentru care se lupta, pentru care se cazneste trupul si sufletul.

             Nu exista cale de ocolire a maniei, alta decat "imblanzirea scorpiei", adica a sufletului nostru salbaticit. Si pentru aceasta, ca de fiecare data, ne este pilda Hristos, care ne zice: "Invatati-va de la mine ca sunt bland si smerit cu inima". Deci de fiecare data cand simtim pornirea de "indreptatire" si ne dam seama ca gandul nostru se duce impotriva aproapelui, sa ne caznim mintea sa se imblanzeasca si astfel, imblanzindu-ne ne vom gasi mai aproape de nepatimire si de viata cea desavarsita.

Paul Cocei

Postul in viata copiilor

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/postul-viata-copiilor-138398.html

                 Nasterea de prunci implica mai ales obligatia parintilor de a-si dedica viata educarii copiilor in credinta si dragoste de Dumnezeu. Precum educatia unui copil incepe inca din pantecele mamei lui, tot asa, trairea unei vieti curate se impune copilului inca din primele clipe de viata. Astfel, tot ce simte copilul, tot ce vede si aude, tot ce miroase si gusta, precum si tot locul in care ajunge, trebuie sa fie vrednice si cuviincioase, favorizand cresterea lui fireasca in dragoste de Dumnezeu si de aproapele.

               Datorita faptului ca parintii savarsesc adesea pacate inaintea copiilor lor, iar "gandul inimii omului se pleaca la rau din tineretile lui" (Facere 8, 21), parintii sunt datori sa ii deprinda pe cei mici cat mai devreme cu armele duhovnicesti ale vietii crestine: postul si rugaciunea. Este nevoie de multa dragoste si de discernamant, din partea parintilor, insa si de perseverenta, binestiind roadele binecuvantate ale rugaciunii si ale postului.

Mantuirea parintilor si faptele copiilor

             Mantuirea parintilor, chiar si atunci cand ei sunt oameni buni si iubitori de Dumnezeu, depinde, in mare masura, de copiii lor. Parintii sunt trasi la raspundere pacatele copiilor, mai ales atunci cand nu au facut tot ce le-a stat in putinta pentru cresterea acestora in dreapta credinta.

                    "Cineva care nu poarta de grija de ai sai, iar mai ales de casnicii sai, s-a lepadat de credinta si este mai rau decat un necredincios" (I Timotei 5, 8). Spre acest lucru ne atentioneaza Sfantul Ioan Gura de Aur, zicand: "Cine este nepasator fata de copiii sai, desi in celelalte este ravnitor, acela va fi pedepsit aspru pentru acest pacat. Toate trebuie lasate la o parte si, in primul rand, sa fie grija pentru copii, pentru a-i educa "intru invatatura si cercetarea Domnului" (Efeseni 6, 4)."

                  Un caz edificator este cel al preotului Eli, care a fost pedepsit cu moarte napraznica, despre care Dumnezeu a spus prorocului Samuel, zicand: "Eu i-am spus ca am sa pedepsesc casa lui in veci, pentru vina pe care el a stiut-o, anume ca fiii lui fac nelegiuiri, dar nu i-a infranat" (I Regi 3, 13). Acest preot nu neglija educarea copiilor sai, ci le spunea: "Copiii mei, nu este buna vestea pe care o aud eu; voi razvratiti poporul Domnului" (I Regi 2, 24). De la acesta, insa, Dumnezeu cerea mai mult decat o atentionare blanda facuta copiilor sai, adica o ravna neincetata aratata spre indreptarea lor, prin invatarea infranarii si pedepsirea lor la vremea potrivita. Acest lucru este intarit si de Sfantul Ioan Gura de Aur, care spune: "Deoarece Eli nu a facut ce trebuia, L-a ridicat pe Dumnezeu impotriva sa si impotriva fiilor sai, iar crutandu-se pe sine si pe copiii sai, impreuna cu ei si-a pierdut si propriul sau suflet." Acest preot era un om tare drept inaintea lui Dumnezeu, fiind proroc si indrumand poporul ales cu intelepciune, vreme de doisprezece ani. Acestea toate, insa, nu au putut sa-l scape de osanda, lipsa de grija pentru copiii sai fiind de neiertat.

           La infricosatoarea Judecata, parintii nu vor sta singuri inaintea Domnului, ci impreuna cu copiii lor. Astfel, precum Cain a fost intrebat: "Unde este fratele tau?", tot asa vor fi intrebati si parintii: "Unde sunt copiii vostri?" Atunci, se vor mantui mai ales cei care vor putea spune lui Dumnezeu: "Iata Eu si pruncii pe care Mi i-a dat Dumnezeu" (Evrei 2, 13).

Din vreme, ca sa nu fie prea tarziu !

          Sfintele Taine, rugaciunea si postul, exemplul de evlavie al parintilor, mediul duhovnicesc, lectura duhovniceasca, sfintirea locului (sfestania) si prezenta parintelui in casa parinteasca sunt tot atatea mijloace de crestere si educare sanatoasa a copilului. Pentru a aduce roadele mult-asteptate, toate acestea trebuie implinite insa din vreme, chiar inainte de a ne da noi seama de momentul in care copilul recepteaza in mod satisfacator lumea din jurul sau.

Lacomia si mesele dezordonate

             Ferirea de lacomie si fixarea unor mese bine randuite sunt doua lucruri pentru care nu exista "prea devreme", in viata copilului, precum spune Sfantul Teofan Zavoratul, zicand: "Copilul trebuie hranit astfel incat, odata cu dezvoltarea trupului, aducatoare de putere si sanatate, sa nu-i aprindem in suflet patima imbuibarii pantecelui. Sa nu ne uitam la faptul ca este mic, ci chiar din primii ani sa-i potolim trupul atras de pacat si sa-l invatam sa-l domine, pentru ca mai apoi, in adolescenta, in tinerete si mai tarziu, sa stapaneasca cu usurinta aceasta necesitate trupeasca. De alimentatia copilului depind multi factori de mai tarziu. Inconstient, pot fi inradacinate in copil voluptatea si excesul de mancare (doua tipuri de lacomie), inclinatii pagubitoare pentru trup si suflet. Programul de masa stabilit nu trebuie incalcat fara un motiv intemeiat. Astfel, copilul invata sa nu ceara de mancare cum i s-a facut foame, ci sa astepte ora mesei, ceea ce reprezinta primele exercitii de infranare a propriilor dorinte. Hranirea copilului, de cum incepe sa planga si, apoi, de fiecare data cand i se face foame, il slabeste atat de mult, incat pe viitor nu va mai putea renunta la mancare decat cu lacrimi. Totodata, el se obisnuieste cu incapatanarea de a obtine ceea ce vrea, cu ajutorul lacrimilor."

            Orele meselor vor fi stabilite dupa aparitia senzatiei de foame, care difera pentru fiecare copil, iar mai apoi, vor fi tinute zilnic. Astfel, copilul caruia ii este foame nu va face mofturi, refuzand mancarea, ci va manca orice ii va da parintele sau. Dand copilului doar acea mancare care ii place, el va ajunge pretentios si plin de patimi. Foamea va ramane tot timpul cel mai bun bucatar. Apoi, cand copiii mai cresc, parintii lor trebuie sa le randuiasca postul cu multa intelepciune.

7 ani / 12 ani

          In viata practica bisericeasca, pana la implinirea varstei de sapte ani, copiii sunt dezlegati de pravila (obligativitatea) postului, ei putand manca "de dulce" in tot timpul anului. 

            Mai apoi, pentru copiii de pana in doisprezece ani, pravila postului este obligatorie doar in zilele urmatoare: 

• toate zilele de miercuri si vineri de peste an, in afara de cele in care se face dezlegare la peste; prima si ultima saptamana din Postul Pastelui si din cel al Nastrii Domnului; 
• ultima saptamana din Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel; 
• cele doua saptamani ale Postului Adormirii Maicii Domnului; 
• ajunul Craciunului (24 decembrie); 
• ajunul Bobotezei (5 ianuarie); 
• Tairea Capului Sfantului Ian Botezatorul (29 august);
• Inaltarea Sfintei Cruci (14 septembrie). 
• In celelalte zile si saptamani de post din an, copiii pana in doisprezece ani sunt dezlegati a manca peste, icre, oua, lapte si branza, precum scrie in "Enciclica Sfantului Sinod", din anul 1956.

Postul copiilor

              Parintii care doresc sa dea copiilor o educatie crestina, se pierd adesea in fata deciziei pe care trebuie sa o ia in privinta postului. Astfel, deoarece multi nu inteleg modul in care pacatul lucreaza in firea omului, ei nu pot recunoaste nevoia postului in viata unui copil. Din aceasta cauza, postirea este amanata pana ce copiii "vor mai creste". La polul opus, unii parinti impun copiilor un post mult prea serior, de la varste mult prea mici.

               Chiar daca postul nu este cerut copiilor, pana la varsta de sapte ani, parintii sunt datori a insufla acestora bucuria si dorinta de a posti cat mai din vreme, iar acest lucru il pot face mai ales prin postirea lor, pe care copiii o vad si, mai apoi, o urmeaza. Fara a impune reguli fixe, care pot naste mari neajunsuri, un copil poate sa inceapa sa posteasca de la orice varsta, cat timp acest lucru survine in mod firesc, fara nici o retinere sau impotrivire.

              Postul copiilor trebuie sa fie neaparat unul bine randuit, spre a nu se transforma intr-un lucru chinuitor si lipsit de rost. Daca, pentru cei mari, postul inseamna mai ales nevointa, pentru cei mici, el trebuie sa insemne bucurie, deci mancarea de post pregatita acestora trebuie sa fie gustoasa si atragatoare. Totodata, pe langa partea alimentara, copiilor li se va spune si despre scopul de baza al postului, adica dragostea fata de Dumnezeu si bunatatea fata de aproapele.

               Pentru copil, este esential faptul de a intelege ce rost are postul. De aceea, parintii sunt datori sa inteleaga, mai intai ei insisi, rostul postului si adevarata lui dimensiune in viata crestina, pentru ca mai apoi sa poate vorbi copilului despre frumusetea postirii. Doar intelegand postul ca pe o cale spre Dumnezeu, copilul va privi in chip firesc oprirea de la anumite alimente, rugaciunea, Spovedania si Sfanta Impartasanie.

              Postul copiilor nu poate fi separat de postul parintilor, toata educatia crestina pe care o primesc acestia fiind strans legata de modul in care parintii lor inteleg si traiesc viata in Hristos. Astfel, cand incepe postul, acest lucru trebuie sa fie resimtit de catre toti membrii familiei. Astfel, precum in sfintele slujbe, la inceputul postului, se petrec mai multe schimbari, tot asa, odata cu inceperea postului, in viata de familie se cade sa aiba loc mai multe randuieli deosebite, care vor atrage atentia copiilor, intotdeauna incantati de lucrurile noi.

                Foarte important este ca, orice lucru de care este privat copilul, in vremea postului, sa fie inlocuit cu un altul, cel putin la fel de atragator, spre a nu fi respins postul. Spre exemplu: 

• citirea impreuna cu copiii a unor noi rugaciuni, deosebite de cele rostite in mod obisnuit; 
• limitarea timpului petrecut la televizor si urmarirea unor filme special alese; 
• pregatirea unor mancaruri si deserturi de post, insa atragatoare, si luarea mesei intr-un mod aparte etc.

          Copiii trebuie sa fie hraniti bine, iar mancarea, fie ea si de post, trebuie sa fie bine diversificata. Pentru copii, mesele de post trebuie sa fie variate, spre a nu simti diferenta, si asezate cu multa bucurie. Este de neconceput fortarea copiilor sa se roage, sa posteasca sau sa faca alte gesturi de evlavie crestina mai inainte de vreme. Parintii care pretind asemenea lucruri copiilor lor arata ca ei insisi nu inteleg nimic din rostul si valoarea lucrurilor respective. Printr-o astfel de fortare, copilul ajunge sa vada postul ca pe o pedeapsa, iar nu ca pe o fapta care aduce bucurie in familie.

Indemn final catre parinti !

            Desi rugaciunea parintilor pentru copii este garantia unei educatii crestine autentice, care va aduce rod inmultit, copiii trebuie sa fie invatati sa posteasca inca de mici, pentru ca, mai tarziu, sa nu se simta impovarati de restrictiile postului.

            Cand copilul imbratiseaza postul inca de mic, impreuna cu parintii sai, mai apoi, chiar daca se va indeparta de Dumnezeu si va renunta la viata crestine, el se va afla in grija ingerului sau pazitor, care ii va aduce aminte de clipele de bucurie curata traite in familie, pe cand toate erau odihnitoare. Asemenea amintiri se pot preface in noi seminte duhovnicesti, capabile sa il intoarca pe cel ratacit catre starea lui cea dintai, de fiu al lui Dumnezeu. In acest sens, Avva Dorotei spune: "Semintele de virtute nu pot fi distruse."

Teodor Danalache

Vara pe ulita dupa G. Cosbuc (parodie)

VARA PE ULITA (parodie)
                                             dupa G. Cosbuc


                                                                              Sursa: prof. Juncu Vasile, Oradea

 Ne-aşteptam, la bac, să cadă
Vreun elev, acolo, doi,
Însă, ca după război,
Au picat elevi, grămadă…
Vai de noi!
Li s-a dus în lume vestea
Şi-am zvârlit spre ei săgeţi
Ascultaţi acum, de vreţi,
Cum s-a derulat povestea!
Să vedeţi…
Patru ani au dus-o bine,
Lenevind şi petrecând,
Fără să le dea prin gând
Că năvalnic vuiet vine
În curând.
Nici măcar în lună-o dată
Un caiet n-au răsfoit,
Şi-un liceu au absolvit,
Însă ziua mare, iată,
A sosit!
Dintr-un jeep, la bac, răsare
Un băiat al… ştim noi cui,
Arogant cum altul nu-i
Şi e plin de îngâmfare
Chipul lui.
Blugii peticiţi i-atârnă,
Cinci ca el încap în ei,
Dacă-l vezi, te-nchini la zei,
Că şi-a-nfipt în nara cârnă
Trei cercei
Uite-i buzunarul, frate,
Mare cât o zi de post
Şi croit c-un singur rost:
Au fiţuicile-adunate
Adăpost!
Îşi aruncă ochii, roată,
Prin lentile fumurii
Şi se-ndreaptă, să te ţii,
Către zgomotoasa gloată
De copii.
Cum se-apropiase bacu’,
Tatăl său, descurcăreţ,
Pregătise-un plan măreţ,
Ca examenul să-l ia cu
Orice preţ.
Profitând de-mprejurare,
Pe băiat îl doare-n cot,
Dar, la bac, surpriză mare:
Camere de spionare
Peste tot.
Inhibat din cale-afară
Şi mizând pe portofel,
Nu s-a descurcat defel,
Dar noi ştim c-au fost, în ţară,
Mulţi ca el.
De va şti să dea din coate,
Peste ani, nimic de spus,
La catedră fi-va pus,
La inspectorat sau, poate,
Chiar mai sus!
Că, la noi, acela care
Se târăşte-abia, abia,
Cu o pilă în dotare,
Poate să ajungă mare,
Doar să vrea.
Poţi preda la grădiniţă
Chiar de n-ai habar să scrii;
Te cruceşti când la „copii”
Pune-o bravă dăscăliţă
Doar un „i”.
Autori de perle crase
Din păcate, nu sunt rari,
Dezacorduri, faze tari
Se-ntâlnesc şi pe la case…
Mult mai mari.
Şcoala-i navă în furtună
Ce de-un timp a eşuat,
Echipaju-i speriat,
Şi-ar fi cazul să se pună…
Pe-nvăţat!

Rebus on line - pe didactic.ro

Rebus on line - o nouă aplicaţie pe didactic.ro: foarte utilă, rapidă şi uşor de folosit

Sursa:  http://www.didactic.ro/stiri/o-noua-aplicatie-pe-didacticro-foarte-utila-rapida-si-usor-de-folosit?utm_source=DB+Didactic.ro+din+20+Iulie+2010&utm_campaign=0deee4a973-Newsletter_didactic_octombrie2012&utm_medium=email

 

         Astfel descriu aplicaţia didacticii care au descoperit deja butonul care duce la aplicaţia de construire de rebusuri online.

         Pe didactic au fost publicate deja 30 de rebusuri care pot fi rezolvate online sau pot fi printate, pentru lecţiile de recapitulare sau de consolidare a cunoştinţelor, dar şi în momentele de captare a atenţiei la clasă.
Iată cum puteţi construi şi dumneavoastră un rebus pentru lecţia următoare:

1. Click pe Creaţi un rebus
2. Completaţi câmpurile Titlu, Descriere (precizaţi pentru ce tip de lecţie construiţi rebusul şi alte informaţii de care au nevoie ceilalţi profesori ca să ia decizia de a-l utiliza la clasă), Tip de învăţământ, Disciplina, Clasa şi Capitolui/ lecţia (opţional)
3. În câmpul Cerinţă, scrieţi cerinţa pe care o vor citi elevii înainte de rezolvarea rebusului. De exemplu: Completând corect rebusul, veţi descoperi pe verticala AB denumirea ...

Ca să construiţi rebusul, aplicaţia are nevoie de 3 elemente:

• Cuvântul care doriţi să se formeze pe verticala AB: scrieţi acest cuvânt în câmpul Cuvânt-cheie. Daţi ok pentru a merge mai departe.
• Răspunsul corect pentru fiecare rând în parte. Răspunsul corect trebuie ales în aşa fel încât să conţină litera corespunzătoare din cuvântul-cheie.
• Definiţiile rebusului. Acestea pot fi de tip text, dar puteţi încărca şi imagini care să ţină locul definiţiei. În cazul în care doriţi să folosiţi imagini, daţi click pe butonul Browse pe fiecare rând în parte.

Verificaţi că nu s-au strecurat greşeli, apoi daţi click pe butonul Generaţi rebus. Gata! Rebusul s-a creat şi e gata pentru a fi trimis elevilor sau pentru a fi printat (Trimiteţi elevilor pe email sau Printaţi rebus).
Nu uitaţi să cereţi publicarea lui, pentru a apărea în lista rebusurilor publicate.
Cum puteţi folosi aplicaţia de rebusuri la clasă
Cel mai la îndemână este să creaţi un rebus, apoi să-l printaţi şi să-l rezolvaţi la clasă cu elevii a doua zi. E util, rapid şi chiar plăcut!
Însă există şi alte modalităţi de a folosi aplicaţia.
Concurs de rezolvare de rebusuri online
Ce-aţi zice să trimiteţi elevilor spre rezolvare un rebus publicat pe didactic, ca să-şi verifice cunoştinţele înaintea unei lecţii importante?
Daţi click pe butonul Trimiteţi elevilor pe email, scrieţi adresele lor de email şi un mesaj din partea dumneavoastră şi gata! Elevii vor primi mesajul şi dintr-un singur click vor ajunge pe pagina rebusului, unde pot începe rezolvarea imediat.

Aplicaţia înregistrează timpul de rezolvare pentru fiecare elev în parte şi numărul greşelilor făcute! Puteţi face un mic concurs online în care câştigă cel care rezolvă rapid, cu cât mai puţine greşeli. Rezultatele elevilor se înregistrează în Lista rezolvitori, de la fiecare rebus.
Concurs de creare de rebusuri online
Nu doar cadrele didactice pot crea rebusuri, ci şi elevii: singuri sau în echipe, elevii pot construi rebusuri pe o temă dată de dumneavoastră şi le pot trimite celorlaţi copii pentru a le rezolva.
Dumneavoastră veţi vedea rezultatele în lista de rezolvitori, iar copiii vor avea şansa de a-şi vedea rebusurile publicate pe didactic.ro!
Cu siguranţă există şi alte idei ingenioase pentru a folosi rebusul online la clasă.
Aplicaţi una dintre ele sau mai multe cu elevii, iar apoi participaţi la concursul Profesor în era digitală! Puteţi câştiga aprecierea comunităţii, dar şi premii importante.
Vă invităm să creaţi primele rebusuri cu aplicaţia de pe didactic, dar şi să ne spuneţi ce părere aveţi despre aceasta şi cum o putem îmbunătăţi.
Lista rebusurilor publicate
Creaţi rebus

Succes!