CUGETĂRI, CITATE și VERSETE creștin-ortodoxe
DUMNEZEU
1. Dumnezeu nu poate fi cuprins de mintea umană; daca ar fi cuprins,
n-ar mai fi Dumnezeu (Evagrie din Pont).
2. Dumnezeu poate fi iubit, dar nu gândit. Poate fi prins şi apropiat
prin iubire, dar niciodată prin gândire (Norul
Necunoştinţei).
3. Tocmai neputinţa de a-L înţelege în toată întregimea Lui este aceea
care ne face să-L înţelegem pe Dumnezeu în toata măreţia Sa (Tertullian).
4. Dumnezeu este în afara tuturor, nerămânând în afară; este în toate,
dar necuprins de ele; este mai presus de toate, fără înălţare; este mai jos de
toate, fără coborâre; este în toate şi, totodată, deasupra tuturor (Fericitul Augustin).
5. Dacă n-ar fi un singur Dumnezeu, n-ar fi Dumnezeu (Sfântul Efrem Sirul).
6. Cunoaştem firea divină prin lucrările Sale (Sfântul
Vasile cel Mare).
7. Dumnezeu poate câte vrea, dar nu vrea câte poate (Sfântul Ioan Damaschin).
8. Dumnezeu este Raţiune şi pricina întregii mişcări neîncetate şi
toate raţiunile îşi au în El stabilitatea neclintită şi dinamismul fără de
sfârşit (Nichita Stithatul).
9. Dumnezeu este începutul, mijlocul si sfârşitul oricărui bine (Sfântul Marcu Ascetul).
10. În Sine, Dumnezeu este Gândire necunoscută, Cuvânt negrăit şi Viaţă
necuprinsă (Sfântul Maxim Mărturisitorul).
11. Dumnezeu este asemenea unui cerc ale cărui margini nu sunt
12. nicăieri, iar al cărui centru este pretutindeni (Fericitul
13. Augustin).
14. _ A numi pe Dumnezeu nu este nimic altceva
decât a arăta
15. prin cuvinte unele din însuşirile Sale (Origen).
16. _ Dumnezeu este iubire (Ioan 4:16).
17. _ Eu sunt Cel Ce sunt (Ieşirea 3:14).
18. _ Eu sunt Cel Ce sunt (Ieşirea 3:14).
IISUS HRISTOS
1. Dumnezeu S-a făcut om, ca omul să poată deveni dumnezeu.(Sfântul Irineu).
2. Pentru aceea a venit Hristos în lume, ca să cunoască şi săînţeleagă
omul cât de mult îl iubeşte Dumnezeu (FericitulAugustin).
3. Taina Întrupării Cuvântului poartă în sine semnificaţiaîntregii
creaţii sensibile şi inteligibile (Sfântul MaximMărturisitorul).
4. Cuvântul lui Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca tu să înveţide la un
om cum poate omul deveni dumnezeu (SfântulClement
Alexandrinul).
5. Sfânta Treime nu este prezentă doar în învăţătura luiHristos, ci e
lucrătoare în tot ce face El (pr. DumitruStăniloae).
6. În Hristos, locuieşte după fiinţă toată plinătatea Dumnezeirii(Sfântul Maxim Mărturisitorul).
7. Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine (SfântulMaxim Mărturisitorul).
8. De Tatăl ne apropiem prin Fiul (Sfântul
Atanasie cel Mare).
9. Iisus Se face ascultător Tatălui, vindecând propria noastră
10. neascultare şi devine pentru noi modelul unei ascultări fărăde care
nu există mântuire (Sfântul Ioan Damaschin).
11. Iisus ne-a împăcat, prin Sine, cu Tatăl şi între noi.(SfântulMaxim Mărturisitorul).
12. În Hristos, Dumnezeu devine părtaş la condiţia omului,pentru ca
acesta să aibă posibilitatea trecerii spre El (pr.
IonBria).
13. Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat şi, prin aceasta, a
începutrecapitularea noastră în Sine (Sfântul
Irineu).
14. N-ar fi fost mântuiţi toţi oamenii de Hristos, dacă nu i-ar filuat
pe toţi asupra sa (Origen).
15. La Iisus poţi privi, fără să încetezi să-i priveşti şi pe ceilalţi.
(Cresbron).
16. Ceea ce Şi-a asumat Hristos, aceea a şi vindecat (firea umanăn.n.) (Dicton
patristic).
17. Făcându-Se om, Cuvântul lui Dumnezeu a umplut decunoaştere firea
umană golită (Sfântul Maxim Mărturisitorul).
18. Iisus Hristos, Templul Cuvântului (Sfântul
Ioan Damaschin).
19. Iisus este Dumnezeu pe pământ şi om în cer (Sfântul IoanGură de Aur).
20. Aşa cum, când împreunezi două lumânări, una se vede încealaltă, tot
astfel cred că se întâmplă cu cel care primeşteînlăuntrul său pe Domnul Iisus (Sfântul Chiril al Alexandriei).
21. (Iisus) ... n-a spus nimic fără parabole.(vezi Matei 13:13).
22. Hristos a ridicat în om chipul dumnezeiesc la deplina
luiactualitate, adică la deplina lui comuniune cu Dumnezeu şicu semenii (pr. Dumitru Stăniloae).
23. Credinţa în Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, este şi credinţaîn
Sfânta Treime (Serghei Bulgakov).
24. Iisus Hristos, ipostasul supremei afecţiuni şi raţiuni, intră cunoi
într-o comuniune ca de la om la om, într-o legăturăinterumană, umanizându-ne
deplin prin îndumnezeire (pr.Dumitru Stăniloae).
25. Iisus Hristos este Noul Adam, Ce înnoieşte continuu lumeaîntreagă (Sfântul Grigorie Palama).
26. Natura omenească, prin Hristos, s-a înălţat la cer (SfântulIoan Gură de Aur).
27. Învierea nu e doar lucrarea firii divine a lui Hristos, ci şi afirii
Sale umane îndumnezeite (Hristu Andrutsos).
28. Hristos S-a întrupat pentru o operă universală, reintegrândşi
aducând toate lucrurile în Sine (Sfântul Irineu).
29. (Prin Hristos) ... tot pământul a fost eliberat din
întunericulamăgirii (Sfântul Ioan Gură de Aur).
30. Iisus Hristos ne sugerează că El este centrul infinit alrelaţiilor
interpersonale, care eliberează omul de sub domniadeterminismului şi
individualismului lumii acesteia, de oricepanteism, pentru a-l înălţa şi
introduce în sfera de viaţă acomuniunii lui Dumnezeu în Treime (pr. Dumitru Popescu).
31. Dumnezeu S-a făcut purtător de trup, pentru ca omul săpoată deveni
purtător de duh (Sfântul Atanasie cel Mare).
32. Fiţi însetaţi de Hristos si El vă va împlini cu dragostea Sa(Sfântul Isaac Sirul).
33. Un singur Cuvânt a spus Tatăl şi anume pe Fiul Său şi peAcesta-L
spune mereu în tăcerea veşnică. Si Cuvântul acestatrebuie ascultat în tăcerea
sufletului (Sfântul Ioan al Crucii).
34. Precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia(1 Corinteni 15:22).
35. Cine nu este cu Mine, e împotriva Mea (Matei
12:30).
36. Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa (Ioan
14:6).
37. În El (Hristos) locuieşte trupeşte toată plinătateaDumnezeirii (Coloseni 2:9).
38. Iată Omul! (Ioan 19:5).
SFÂNTUL DUH
1. Sfântul Duh împlineşte voinţa comună a Celor Trei, fiindtrimis de
Tatăl şi transmis de Fiul (Sfântul Simeon NoulTeolog).
2. În Pogorârea Duhului Sfânt este întrega Treime Care vinespre noi,
îşi face lăcaşul în noi (Paul Evdokimov).
3. Duhul Sfânt se identifică în chip tainic cu persoanele umane(...).
În El, voinţa lui Dumnezeu nu mai este ceva exterior; eane dăruieşte harul pe
dinăuntru, arătându-Se chiar înpersoana noastră, atâta vreme cât voinţa noastră
omeneascărămâne în acord cu voinţa dumnezeiască şi conlucrează cu
ea,
dobândind harul (...). Aceasta este calea îndumnezeiriiajungând la Împărăţia
lui Dumnezeu adusă în inimi de cătreSfântul Duh încă din această viaţă de acum,
căci Sfântul Duheste <ungerea împărătească> aşezată peste Hristos şi
pestetoţi creştinii chemaţi să domnească împreună cu El în veaculce va sa fie.
Atunci, Această Persoană dumnezeiascănecunoscută, Care nu-Şi are chipul într-un
alt ipostas, Se vaarăta în persoanele îndumnezeite: căci mulţimea sfinţilor
vafi chipul Său. (Vladimir Lossky).
4. Duhul lui Dumnezeu este susţinătorul tuturor lucrurilor, eleneexistând
prin sine, ci unele în altele.(pr. Dumitru Popescu).
5. Sfântul Duh desăvârşeşte plenitudinea unităţii în diversitateşi a
diversităţii în unitate (Olivier Clement).
6. Iisus ne-a descoperit adevărul, iar Duhul ne călăuzeşte la el(Patriarhul Fotie).
7. El le călăuzeşte paşii celor slabi, îi face mai buni pe cei ce
sestrăduiesc şi îi luminează pe cei care se purifică (SfântulVasile cel Mare).
8. De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea săintre în
Împărăţia lui Dumnezeu (Ioan 3:5).
SFÂNTA TREIME
1. Fiul şi Sfântul Duh sunt cele două mâini ale Tatălui (SfântulIrineu).
2. Teologia dinainte de Niceea, a văzut în Tatăl, izvorulexistenţei,
în Fiul, raţionalitatea, sensul care structurează şirânduieşte totul, iar în
Sfântul Duh, dinamismul care face caîntreaga creaţie să tindă spre plenitudine (Olivier Clement).
3. Când începi să numeri Treimea, părăseşti adevărul (FericitulAugustin).
4. Noi găsim în propria noastră conştiinţă mărturii atât
destrălucitoare despre existenţa unităţii în trei ipostaze (eu, tu,noi),
încât această dogmă devine o necesitate pentru gândireşi punctul de plecare al
oricărei metafizici. Dogma SfinteiTreimi nu este numai o formulă doctrinară, ci
o experienţăcreştină vie (Serghei Bulgakov).
5. În Sfânta Treime există o comuniune şi o distincţie caredepăşesc
posibilităţile cuvântului şi înţelegerii, (...) oparadoxală diversitate în
unitate şi o unitate în diversitate(Sfântul Grigorie de
Nyssa).
6. Persoana se exprimă în renunţarea de a exista pentru eaînsăşi.
(...) Persoanele Sfintei Treimi nu Se afirmă pe EleÎnsele, ci una pe alta (Vladimir Lossky).
7. Totul este săvârşit de la Tatăl, prin Fiul, în Duhul Sfânt(Sfântul Chiril al Alexandriei).
8. Treimea nu se reduce la o esenţă divină abstractă şiimpersonală, ci
este o Treime de Persoane Care Se iubesc,Care-şi extind iubirea Lor peste noi
şi în noi, în Hristos Carepătimeşte pentru noi, Care este întreg iubire pentru
noi.Hristos ne cheamă de asemenea să înaintăm cu ajutorul Săuspre o umanitate
asemenea umanităţii Sale: o umanitate carevrea să sufere pentru ceilalţi ca
să-i înnobileze, ca să facăbucurie Tatălui ceresc, dându-I bucuria de a vedea
căînaintăm prin iubirea dintre noi spre iubirea faţă de El (pr.Dumitru Stăniloae).
9. Sfânta Treime este structura supremei iubiri, izvorul vieţii şial
raţionalităţii, (...) culminaţia smereniei şi a jertfei iubirii(pr. Dumitru Stăniloae).
10. Iubirea dintre cele Trei Persoane dumnezeieşti este
singuraexplicaţie pentru actul creării (pr.
Dumitru Stăniloae).
11. Sfânta Treime este suprema taină a existenţei (pr. DumitruStăniloae).
12. Nădejdea mea este Tatăl, Scăparea mea este Fiul,Acoperământul meu
este Sfântul Duh. Treime Sfântă, slavăŢie! (Sfântul
Ioanichie).
SFÂNTA CRUCE
1. Mântuitorul a ales Crucea, fiindcă astfel se moare cu
mâinileîntinse. El S-a sfârşit îmbrăţisându-ne (Sfântul
Atanasie celMare).
2. Crucea este poarta tainelor (Sfântul
Isaac Sirul).
3. Crucea are multe înţelesuri (...) trebuie să numim lăţimedivină
emanaţia infinit de largă a lui Dumnezeu asupratuturor lucrurilor, lungime
puterea care se întinde pestetoate, iar adâncime, taina nepătrunsă de nimic din
celeexistente (Sfântul Dionisie Areopagitul).
4. Prin linia verticală, Crucea Îl arată pe Dumnezeu(...), iarprin
linia orizontală se arată toată zidirea în atârnaredesăvârşită de Dumnezeu,
neavând alt suport al existenţeisau altă bază afară de Dumnezeu (Sfântul MaximMărturisitorul).
5. Pe Cruce, s-au unit Dumnezeirea cu omenirea (pr. NicolaeSteinhardt).
6. Crucea, (...)mijlocirea către Dumnezeu a celor muritori(Acatistul Sfintei Cruci).
7. Orice faptă bună este o cruce (Sfântul
Marcu Ascetul).
8. Crucea este puterea lui Hristos care, asumată de noi,
poatetransforma lumea în paradis (pr. Dumitru Stăniloae).
9. Crucea, geometric şi simbolic vorbind, e semnul întretăieriicelor
două planuri, e unirea dintre spiritual şi material, emetafora dublei noastre
naturi: duhovnicească şipământeană.
10. Ea ne rezumă, ne recapitulează, ne reprezintă grafic şicardinal, ne
expune în dubla paradoxala, perpendiculara,fundamentala noastră solemnă şi
derizorie situaţie defăptură care ţine deopotrivă de lume şi de cer (pr. NicolaeSteinhardt).
11. Singurul răspuns, mereu acelaşi şi, totuşi, radical nou
pentrufiecare fiinţă umană, ne este oferit de taina care constituiefondul
însuşi, inima revelaţiei creştine - Taina Crucii (pr.Alexander
Schmemann).
12. Calea lui Hristos este Crucea de fiecare zi. Nimeni nu s-aurcat
vreodată la cer prin comoditate. (Sfântul Isaac Sirul)
13. Crucea, (...) izvor de tamaduire, (...) usa Tainelor,
(...)armapacii, (...)veselia sufletului meu (Acatistul
Sfintei Cruci).
14. În acest semn, vei învinge! (Sfântul
Constantin cel Mare a văzutpe cer o cruce cu
această inscripţie).
PROVIDENŢA
1. Omul trebuie să colaboreze în mod continuu şi liber cu
haruldumnezeiesc (Sfântul Maxim Mărturisitorul).
2. Fii totdeauna cu Dumnezeu, dacă vrei ca Dumnezeu să fietotdeauna cu
tine (Sfântul Ioan Gură de Aur).
3. După fire, El este în afara tuturor lucrurilor, dar prinlucrările
Sale, este în toate (Sfântul Atanasie cel Mare).
4. Nici un folos nu vine din lucrarea omului, fără înrâurirea desus (Sfântul Petru Damaschin).
5. Fiecare din noi e ajutat de celălalt în mod providenţial(Sfântul Marcu Ascetul).
6. De ar fi cineva chiar şi Petru sau Pavel sau Iacov sau Ioan şii-ar
lipsi ajutorul dumnezeiesc, uşor ar fi învins; s-arîmpiedica şi ar cădea (Sfântul Ioan Gură de Aur).
7. Dumnezeu, nu doar că nu lasă să fim ispitiţi peste puterilenoastre,
dar ne şi ajută, chiar în ispită, ne sprijină şi neîntăreşte, dacă noi facem ce
se cuvine din partea noastra şinu ne lipseşte bunăvoinţa, nădejdea în El şi
răbdarea.(SfântulIoan Gură de Aur).
8. Dumnezeu ne trimite darurile Sale cu o bucurie mai maredecât cea cu
care le primim noi (Sfântul Grigorie de
Nazianz).
9. Am văzut case şi m-am gândit la arhitect; am văzut lumea şiam
înţeles Pronia; am văzut corabia fără cârmaciscufundându-se; am văzut oamenii neisprăvind
nimic fărăDumnezeu; (...) am înţeles că toate există prin rânduialaDomnului (Sfântul Efrem Sirul).
10. Fără îndoială că Dumnezeu rânduieşte faptele noastre maibine decât
am putea-o face noi înşine (Sfântul Vasile celMare).
11. Corect este să se spună că toate lucrurile sunt în Dumnezeuşi nu
Dumnezeu în toate lucrurile (Fericitul Augustin).
12. Chiar dacă noi ne depărtăm de Dumnezeu, Dumnezeurămâne aproape de
noi (Sfântul Ioan Gură de Aur). Oricemlădiţă care aduce roadă, El o curăţeşte, ca mai multă
roadăsă aducă (Ioan 15:2).
OMUL
1. Omul e o fiinţă ce se caracterizează prin apartenenţa la douălumi,
o fiinţă ce nu poate fi cuprinsă în întregime în lumeanaturală a necesităţii,
transcendându-se ca fiinţă empiricdată şi manifestând o libertate care nu poate
fi dedusă dinaceastă lume (N. A. Berdiaev).
2. Omul nu este doar o fiinţă finită, cum vrea să afirmegândirea
contemporană, ci şi o fiinţă infinită; el este infinitulsub o formă finită,
sinteza finitului şi a infinitului.Insatisfacţia omului în faţa finitului,
aspiraţia sa către infinitsunt manifestări ale divinului în om, sunt mărturia
omului înceea ce priveşte existenţa lui Dumnezeu şi nu doar a lumii.(N. A. Berdiaev).
3. Omul este un infinit în virtualitate, omul este făcut
pentruinfinit, dar nu este infinit în sine. Devine infinit în legăturăcu
Dumnezeu (pr. Dumitru Stăniloae).
4. În viziunea filocalică, omul constituie prin sufletul şi trupulsău
inelul de legatură între lume şi Dumnezeu. Menirea lui afost aceea de a se
înălţa cu lumea spre Dumnezeu, ca săparticipe la eternitatea Creatorului , ca
să nu moară (pr.Dumitru Popescu).
5. Omul a primit din partea lui Dumnezeu porunca săstăpânească
pământul, dar cu două condiţii. Să nu uiteniciodată că lumea peste care a fost
pus stăpân vine de laDumnezeu şi nu poate exista fără Dumnezeu (...).
6. Atât prin creaţie, cât şi prin mântuire, omul nu se poatesepara
niciodată de Dumnezeu şi de creaţie (pr.
DumitruPopescu).
7. Înţelege că înlăuntrul tău există un al doilea univers mai mic,un
soare, o lună şi stelele (Origen).
8. Omul: o corabie mică: dar acolo se afla lei şi balauri,creaturi
otrăvitoare şi răutate, cărări bolnave şi prăpastiifără fund. Dar sunt, de
asemenea, şi Dumnezeu şi îngerii,viaţa şi Împărăţia, lumina şi Apostolii,
cetăţile ceresti şicomorile de har: acolo sunt toate (Sfântul Macarie).
9. Omul este singurul rătăcit din creaţie (Sfântul
Atanasie celMare).
10. Omul este microtheos prin har (Sfântul
Grigorie de Nyssa).
11. Dumnezeu vrea întotdeauna să Se întrupeze în om, în ceicare sunt
demni de asta (Sfântul Maxim Mărturisitorul).
12. Dumnezeu a zidit pe om spre nestricăciune şi l-a făcut dupăchipul
fiinţei Sale (Sfânta Scriptură).
13. Chipul slavei Tale sunt, deşi port urmele păcătului (SfântulGrigorie de Nyssa).
14. Omul dinafară nu este decât o oglindă a celui dinlăuntru(Sfântul Macarie).
15. Cel mai mare duşman al omului este el însuşi (Sfântul IoanGură de Aur).
16. Nu omul cel vechi este om, ci omul cel nou (Sfântul Ioan Gurăde Aur).
17. Omul este un altar (Sfântul Ioan Gură de Aur).
18. Omul este mai preţios decât cerul (Sfântul
Ioan Gură de Aur).
19. Sunt om prin fire şi Dumnezeu prin har; prin dragosteaDomnului (Sfântul Simeon Noul Teolog).
20. Acesta e Omul! (Inscripţia de pe Sfânta Cruce).
COPIL
1. Lăsati copiii să vină la Mine! (Marcu
10:14).
FATĂ / FEMEIE
2. Eva are totdeauna năravul ei: seduce (Sfântul
Tihon).
3. Cel ce-şi iubeşte femeia, o va supune prin iubire (Sfântul IoanGură de Aur).
4. Nimic nu poate modela mai bine sufletul unui bărbat, decâtfemeia de
lânga el.(Sfântul Ioan Gură de Aur).
5. Bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă. (1 Corinteni 7:14).
CĂSĂTORIE
1. Aşa, cu ajutorul lui Dumnezeu, duceţi până la capăt
cruceacăsătoriei (pr. Paisie Olaru).
2. Căsătoria este conformă cu legea şi cu Sfintele Scripturicând nu
patima este cea care trece înaintea legii, ci când ceeace este necesar
satisfacerii reciproce şi zămislirii copiilorfixează căsătoria în scopurile ei.
Consimţământul lacăsătorie va fi cu adevărat cinstit când, nevoile
căsătorieifiind cunoscute dinainte şi temelia fiind aşezată conform culegile
stabilite de Domnul, plăcerea împreunării sexuale, careface din cei doi un
singur trup, va fi consecinţa nevoilorcăsătoriei ... Căci atunci când raţiunea,
aflată în suflet, dacăstăpâneşte sufletele, le uneşte cu virtutea a ceea ce
estenecesar, pe bună dreptate, contopirea sufletelor este urmată,în mod
legitim, de cea a trupurilor în care sălăşluiesc (SfântulVasile
cel Mare).
3. Nunta păstrează sfinţenia (Sfântul
Ioan Gură de Aur).
4. Căminul este o mică Biserică (Sfântul
Ioan Gură de Aur).
5. Nimic nu uneşte viata noastră atât de strâns şi de puternic
cadragostea dintre bărbat şi femeie (Sfântul
Ioan Gură de Aur).
FAMILIE PĂRINŢI
1. După Dumnezeu, nu iubesc pe nimeni atât de mult ca pemama (Fericitul Ieronim).
2. Adevărata mamă nu este cea care-i dă viaţa copilului, cibuna
creştere (Sfântul Ioan Gură de Aur).
3. Toţi suntem fiii unei mari familii (Sfântul
Ioan Gură de Aur).
4. Bărbatul şi femeia nu sunt doi oameni, ci unul singur.Jumătatea
întregului nu poate face copii (Sfântul Ioan Gurăde Aur).
5. Noi Îl numim pe Dumnezeu <Tată>, dar El ne-ar putearaspunde:
<Dacă tu ai fi fiul Meu, ar trebui ca viaţa ta să fiedupă însuşirile Mele.
Altfel, Eu nu recunosc în tine icoanaFiinţei Mele>(Sfântul Grigorie de Nyssa).
CONDIŢIA UMANĂ
1. Proprie fiinţei umane este comuniunea (Sfântul
Vasile celMare).
2. Firea noastră bolnavă, decăzută şi moartă avea nevoie să
fievindecată, ridicată şi înviată (Sfântul Grigorie de
Nyssa).
3. Cu preţ aţi fost cumpăraţi. Nu vă faceţi robi oamenilor(1 Corineteni 7:23).
SPIRIT
Viaţa spiritului este tainică (N. A. Berdiaev).
SUFLET
1. Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru (Luca 17:21).
2. Pentru omul care se roagă în sufletul lui, lumea întreagă esteo
biserică (Silvan de la Muntele Athos).
3.
Vreţi să aflaţi valoarea
sufletului? Ascultaţi în ce a constatrăscumpărarea lui: sângele şi moartea
unicului Dumnezeu(Fericitul Augustin).
4. În orice suflet se regăseşte sensul spiritual şi imaginea
luiDumnezeu (Origen).
5. Sufletul tău trebuie să devină frumos şi divin, dacă vrei
săcontempli pe Dumnezeu şi frumuseţea (Plotin).
6. Numai Dumnezeu poate vindeca sufletele noastre (SfântulIoan Gură de Aur).
7. Sfântul numeşte sufletul conştiinţa. (...) Sufletul e ca unizvor:
din izvor, cu cât se ia apă mai multă, cu atât dă laiveală apa mai curată (Cuviosul Agaton).
8. În sufletul uman este o transformare minunată pe careDumnezeu
Însuşi o lucrează (Harent).
9. Sufletul trăieşte veşnic şi nu poate muri, căci este suflare
dinsuflarea lui Dumnezeu, (...) iar la Judecata de Apoi, sufletuliarăşi se va
uni cu trupul (Sfântul Ioan Gură de Aur).
10. Când veţi curăţa sufletele voastre, atunci vor străluci şi sevor
împărtaşi de prezenţa lui Dumnezeu şi de dumnezeiascaşi cereasca Sa strălucire.
Atunci, sufletele vor fi ca nişteoglinzi curate, receptive la lumina
dumnezeiască şi vor puteaprimi şi ele strălucire (Sfântul
Dionisie Areopagitul).
11. Lumea toată este de mai puţin preţ decât un suflet (...).
Cenesfârşită valoare are sufletul omenesc! (Nicodim
PatriarhulRomâniei).
12. Sufletul şi Hristos, doar acestea două, să te intereseze!Lumea
toată să cadă, pe acestea două, nimeni nu ţi le poatelua, afară numai dacă nu le
dai tu, cu voia ta (Sfântul CosmaEtolul).
13. Fii împăcat cu sufletul tău şi, atunci, cerul şi pământul se
vorîmpăca cu tine (Sfântul Isaac Sirul).
14. Scara ce duce în Împărăţie este ascunsă în sufletul tău. (Sfântul Isaac Sirul).
15. Sufletul curat, dacă va privi în el însuşi, Îl va vedea, ca
într-ooglindă, pe Dumnezeu (Sfântul Atanasie cel Mare).
16. Dumnezeu este moştenirea sufletului, iar sufletul estemoştenirea
lui Dumnezeu (Sfântul Macarie).
17. Dacă ajungem lângă Dumnezeu, suntem în cer. Să ne facemsufletul
cer! (Sfântul Ioan Gură de Aur).
18. Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu (Psalm 41:2).
19. Ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iarsufletul
său îl va pierde? (Matei 16:26).
TRUP
1. Dacă trupul nostru este <templul Duhului Sfânt>, cum
săîndrăznim noi să ţinem acest templu neîngrijit, în mizerie?(Nicodim Patriarhul României).
2. Neputinţa trupului trebuie să dea o nouă putere sufletuluinostru (Sfântul Ioan Gură de Aur).
3. Hrăneşte-ţi trupul, dar nu-l omorî prin lăcomie! (Sfântul IoanGură de Aur).
4. Toată viaţa sufletului se reazemă pe trup (Tertullian).
5. Trupul nostru cel muritor se va preschimba, muritorul se vaîmbrăca
în nemurire, iar în locul nevoilor va intra o pacesigură şi un statornic repaos
al vieţii (Sfântul Ioan Gură deAur).
6. Aşa cum aici se vede sufletul prin trup, tot aşa acolo, în
viaţaviitoare, se va vedea trupul prin suflet (Sfântul
GrigoriePalama).
DESTIN
Neliniştile şi tulburările vieţii nu vin
din schimbareadestinului, ci cauzele acestora sunt în noi înşine şi în
putereasufletului nostru (Sfântul Ioan Gură de Aur).
MENIRE
1. Încerc să obţin ca divinul care se află în noi să se ridice pânăla
divinul Care există în Univers (Plotin).
2. Pe calea lui Dumnezeu, a sta pe loc înseamnă a da înapoi(Bernard de Clairvaux).
3. Primii oameni n-au fost zidiţi nici nemuritori, nici muritori,ci în
stare de a ajunge fie la moarte, fie la nemurire, dupăascultarea faţă de
Dumnezeu (Sfântul Teofil al Antiohiei).
4. Ne-ai făcut pe noi pentru Tine, şi neliniştit este
sufletul nostrum până ce se va odihni întru Tine (Fericitul Augustin).
5. Isihastul este cel care aspiră să circumscrie Imaterialulînlăuntrul
trupului (Sfântul Ioan Scărarul).
6. Slava spre care e chemat omul este aceea de a deveni tot maimult
asemenea cu Dumnezeu, cu cât devine mai mult om (pr.Dumitru
Stăniloae).
7. Caută-L pretutindeni pe Cel ce este pretutindeni (SfântulIoan Damaschin).
8. În catedrala imensă care este lumea lui Dumnezeu, fiecareom, savant
sau muncitor, este chemat să lucreze ca preot alîntregii sale vieţi, să
transforme umanul într-o ofrandă şi unimn de slavă (Paul
Evdokimov).
9. Vedem că celor ce navighează pe mare nu li se spune izbăviţipentru
că au parcurs atâtea şi atâtea mile, ci doar când auajuns în port şi calcă pe
pământ (Sfântul Simeon Noul Teolog).
10. Binele nu-l găsim în cele trecatoare, ci suntem chemaţi să
neîmpărtăşim din bunurile cele veşnice şi adevărate (SfântulVasile
cel Mare).
11. Ce sunt toate lucrurile vieţii în comparaţie cu liniştea inimii?(Francisc de Sales).
12. Acolo unde este linişte, este şi slavă; iar acolo unde este
slavă,este şi linişte (Sfântul Ioan Gură de Aur).
13. Orice om de rând, care L-a aflat pe Dumnezeu, Îl poatearăta prin
felul lui de viaţă, mărturisindu-L în toate
14. (Tertullian).
15. Fiţi mica reflexie a unei mari Lumini! (Sfântul
Grigorie deNazianz).
MÂNTUIRE
1. Lumea toată n-o avem pentru nevoile trupeşti (SfântulSimeon Noul Teolog).
2. Totul este făcut spre binele nostru, pentru mântuirea noastră(Sfântul Ioan de Kronstadt).
3. Sfinţirea şi transfigurarea omului în Hristos, prin DuhulSfânt,
constituie cheia de boltă a spiritualităţii răsăritene (pr.Dumitru Popescu).
4. Lucrarea mântuitoare asupra întregii umanităţi nu estedecât o
prelungire a lucrării mântuitoare a lui Hristos
5.
asupra firii Lui omeneşti (Dicton patristic).
6. Îndumnezeirea este desăvârşirea şi deplina pătrundere aomului de
Dummnezeu, dat fiind că în alt chip el nu poateajunge la desăvârşire şi deplina
spiritualizare (pr. DumitruStăniloae).
7. Primul om era chemat, după Sfântul Maxim Mărturisitorul,(...) să
reunească Raiul cu restul pământului, adică purtândtotdeauna în el însuşi
Raiul, într-o comuniune statornică cuDumnezeu, el trebuia să transforme tot
pământul în Rai.După aceea, trebuia să desfiinţeze conditiile spaţiale nunumai
pentru mintea, ci şi pentru trupul său, adunândpământul şi cerul, toată lumea
văzută. Depăşind marginilelumii sensibile, trebuia să pătrundă în lumea
inteligibilăprintr-o cunoaştere egală cu cea a duhurilor îngereşti, ca
săreunească în el însuşi lumea inteligibilă şi lumea sensibilă. Însfârşit,
neavând în afara lui decât numai pe Dumnezeu, n-ar
8. mai fi rămas omului decât să se dăruiască în întregime Lui,într-un
elan de dragoste, redându-I universul întreg unit înfiinţa omenească. Atunci
Dumnezeu Însuşi S-ar fi dat larândul Său omului, care ar fi avut în virtutea
acestui dar,adică prin har, tot ceea ce Dumnezeu posedă prin firea Sa. Înfelul
acesta, s-ar fi îndeplinit îndumnezeirea omului şi aîntregii lumi create.
Această sarcină prescrisă omului nefiindîmplinită de Adam, o putem întrezări
prin lucrarea luiHristos, al doilea Adam (Vladimir
Lossky).
9. Să devenim dumnezei din pricina lui Hristos, aşa cum El S-afăcut om
din pricina noastră (Sfântul Grigorie de
Nazianz).
10. Dumnezeu ne permite să fim faţă în faţă cu El, nu prinenigme. El se
apropie de cei care merită şi se identifică cu ei,ba chiar se întrupează în ei,
astfel că, la rândul lor, eisălăşluiesc cu trup şi suflet în El (Sfântul Grigorie Palama).
11. În veacurile fără sfârşit, noi ne vom odihni în Dumnezeu şiDumnezeu
se va odihni în noi (Sfântul Macarie).
12. În acest chip vieţuind (după legile Sfinţilor Părinţi
n.n.), nuvom muri de moartea neascultării, ci vom trăi în dreptate şivom
câştiga Împărăţia cerurilor (Sfântul Teodor Studitul).
13. Făcând cele plăcute lui Dumnezeu, mai întâi ne vor folosinouă, căci
aşa vrea Dumnezeu, să dorim binele fraţilor noştrişi mântuirea tuturor
oamenilor mai mult decât pe a noastră. (Sfântul
Teodor Studitul).
14. Viaţa şi moartea mea depind de ceilalţi, căci, daca l-amcâştigat pe
aproapele meu, L-am câştigat pe Dumnezeu. (Sfântul
Antonie cel Mare).
15. Mântuirea este numai lucrarea harului (Fericitul
Augustin).
16. A imita pe Hristos nu cere timp, nici meşteşug, ci doarintenţie
bună (Sfântul Ioan Gură de Aur).
17. Dumnezeu ne-a făcut fără de noi, dar ne va mântui numai cunoi (Fericitul Augustin).
18. Mântuirea este, în acelaşi timp, şi lucrarea lui Dumnezeu şi
anoastră (Sfântul Ioan Gură de Aur).
19. Mai mult ne ajută Dumnezeu în mântuire decât ne stricădiavolul în
pierzanie, pentru că dragostea lui Dumnezeu estemai mare decât ura diavolului (Origen).
20. Dumnezeu este ascuns în poruncile Sale, iar cei ce-L caută,
Îlgăsesc doar în măsura împlinirii lor (Fericitul
Augustin).
21. Începutul şi sfârşitul mântuirii este dragostea (SfântulAntonie cel Mare).
22. Eşti desăvârşit atunci când, în locul tău, îl preferi peaproapele (Avva Iacov).
23. A fi aproape sau departe de Dumnezeu depinde de om,deoarece
Dumnezeu este oriunde (Sfântul Ioan Gură de Aur).
24. Dumnezeu S-a făcut totul pentru tine, aşa că fă-te şi tu
totulpentru El (Sfântul Ioan de Kronstadt).
DRAGOSTE
1. Unde este iubire, acolo este Dumnezeu (Fericitul
Augustin).
2. Nu în unirea trupurilor stă necurăţia, ci în cugetele şi înintenţia
oamenilor (Sfântul Ioan Gură de Aur).
3. Trebuie să facem totul prin iubire şi nimic prin forţă.Trebuie să
iubim mai mult supunerea decât să ne temem denesupunere (Francisc de Sales).
4. Pentru orice faptă de iubire pornită dintr-un suflet, acestamerită
viaţa de veci (Toma d’Aquino).
5. Iubirea e tare pentru că poate merge până la moarte (pr.Dumitru Stăniloae).
6. A-i iubi pe vrăjmaşi înseamnă a-L imita pe Dumnezeu(Sfântul Ioan Gură de Aur).
7. Dragostea schimbă însăşi natura lucrurilor. În mânadragostei, toate
devin bune (Sfântul Ioan Gură de Aur).
8. A iubi cineva pe cel drag este un lucru al firii; a iubi cineva
şipe vrăjmaşi este un lucru al harului (Sfântul
Ioan Gură deAur).
9. Dragostea este bucuria de a face altora bucurie (Sfântul IoanGură de Aur).
10. Sărăcia sau bogăţia nu pot învinge dragostea, dar dragosteapoate
învinge şi sărăcia şi bogăţia (Sfântul Ioan Gură de Aur).
11. Cea dintâi şi cea mai mare datorie a noastră este să păstrămîntre
noi legătura dragostei (Nicodim Patriarhul
României).
12. Iubirea este principiul vieţii şi Iisus Hristos, Fiul luiDumnezeu,
ne revelează iubirea şi viaţa în iubire, de la
13. obârşia ei divină (pr. Constantin Galeriu).
14. Iubirea duce la cunoaştere. (...) După cum amintirea foculuinu-ţi
încălzeşte trupul, tot astfel credinţa fără dragoste nu-ţiva încălzi sufletul (Sfântul Maxim Mărturisitorul).
15. Revelaţia ne învaţă că Dumnezeu este dragoste. Existenţa îşiare
începutul, de asemenea, în dragoste ca dar al luiDumnezeu. Răscumpărarea şi
nasterea noastră din nou s-afăcut tot prin dragoste, o dragoste atât de mare,
încât a dusla jertfa Fiului lui Dumnezeu. Semnele Răscumpărăriitrebuie să
reveleze în cele din urmă şi în noi <chipul> luiDumnezeu, această realitate
fundamentală, pentru a puteaspune: omul este dragoste (pr. Constantin Galeriu).
16. Acolo unde ia sfârşit creatura, începe fiinţa lui Dumnezeu.Tot ceea
ce Dumnezeu pretinde, în mod expres, este să ieşidin tine însuţi, în măsura în
care eşti creatură, şi să-L laşi peDumnezeu să fie Dumnezeu în tine (Eckhart).
17. Ţinta iubirii este unirea cu ceea ce iubeşti (Francisc de Sales).
18. Două iubiri au zidit două cetăţi: iubirea de sine, mergândpână la
dispreţul faţă de Dumnezeu - cetate terestră, şiiubirea de Dumnezeu, mergând până
la dispreţul de sine -cetate celestă. Una este glorificată în sine însuşi,
cealaltă înDomnul Dumnezeu (Fericitul Augustin).
19. Dragostea îl preface pe cel ce iubeşte în chipul celui iubit:dacă-L
iubeşti pe Dumnezeu, dumnezeu vei fi; dacă-l iubeştipe diavol, diavol vei fi;
dacă-ţi iubeşti trupul, trup vei fi.Aceasta este cea dintâi lucrare a iubirii:
de a uni pe cel ceiubeşte cu cel iubit (Fericitul
Augustin).
20. Lumea este o ţesătură de sentimente, puse în mişcare dediferite
voinţe. (...) Cum ar fi lumea dacă toţi ar iubi? (pr.
Al.Constantinescu).
21. Iubirea de Dumnezeu este extatică, făcându-ne să ieşim dinnoi
înşine (Sfântul Dionisie Areopagitul).
22. Iubirea lui Dumnezeu este forţă motrice, modalitate demanifestare
şi de recunoaştere a Lui, cerc etern, care îşi areoriginea în bine şi se
întoarce în bine (Sfântul DionosieAreopagitul).
23. Unicul adevăr este iubirea. (...) Iubirea este aceea care dăviaţă
şi căldură, care inspiră şi călăuzeşte. Iubirea estesigiliul pus creaţiei, semnătura
Creatorului. Iubirea explicalucrul mâinilor Sale (pr.
Theoklitos).
24. Dragostea, rădăcina şi izvorul binelui (Sfântul
Ioan Gură deAur).
25. Comuniunea în dragoste, pe pământ, este reflexul vieţiiparadisiace (pr. Ioan Coman).
26. Dragostea frăţească este hrană duhovnicească (SfântulClement Alexandrinul).
27. Pe calea iubirii, urcăm spre Dumnezeu (Fericitul
Augustin).
28. Când l-ai văzut pe aproapele tău, pe Dumnezeu L-ai văzut(Sfântul Clement Alexandrinul).
29. Nu există cunoaştere mistică fără iubire (Sfântul Ioan alCrucii).
30. Când am ajuns la iubire, am ajuns la Dumnezeu (SfântulIsaac Sirul).
31. Dragostea duce la fericire (Fericitul
Augustin).
32. Dragostea este adevărata slujbă pentru Dumnezeu (SfântulCiprian).
33. Întrucât este iubire, Dumnezeirea se mişcă; iar întrucât esteiubită,
mişcă spre sine toate lucrurile care sunt capabile dedragoste (Sfântul Maxim Mărturisitorul).
34. Dumnezeu nu se uită la fapte, ci la dragostea cu care au
fostfăcute. Nu e nimic mult, când oamenii iubesc puţin, aşa cumnu este puţin,
când oamenii iubesc mult (Sfântul Vasile celMare).
35. Cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, peDumnezeu, pe
Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească(1
Ioan 4:20).
BUCURIE
1. Dumnezeu nu ne porunceşte şi nu doreşte să fim trişti îninima
noastră; mai degrabă, doreşte ca, din iubire pentru El,să avem mereu bucurie în
suflet (Sfântul Ioan Scărarul).
2. Chiar şi aici, Paştele a fost măreţ, sfânt, duhovnicesc şi
deneuitat. (...) A fost binecuvântat de liniştea stelelor şi desuferinţele
noastre; inimile noastre băteau pline de bucurie(Scrisoare
dintr-un lagăr sovietic).
3. Nu lăsa întristării sufletul tău şi nu te chinui cu prea
multăpurtare de grijă; veselia inimii dă viaţă omului şi voioşia luiîi
prelungeşte zilele (Ecclesiast 30:22).
4.
Dacă are virtute, dacă face
fapte bune, dacă s-a unit cuDumnezeu, se va veseli cu bucuria cea adevărată
sufletulomului (Sfântul Vasile cel Mare).
5.
Bucuria este o necesitate de
prim ordin a vieţii omeneşti. Eaeste pentru om ceea ce este lumina pentru
plantă, (...) este unajutor nepreţuit al sănătăţii sufleteşti şi trupeşti (pr. FilaretCostea).
6. Înlăuntrul nostru trebuie să fie pururea Înviere (InocenţiuArhiepiscopul Odesei).
7. Pe cel ce se bucură în Domnul, nici un necaz nu-l va scoatedin
bucuria lui (Sfântul Ioan Gură de Aur).
8.
Cel ce iubeşte, mereu se
bucură (Sfântul Teofilact).
9.
Bucuraţi-vă şi vă veseliţi,
că plata voastră multă este înceruri! (Matei
5:12).
10. Aflat-am cuvintele Tale şi le-am sorbit şi cuvântul Tău a
fostbucurie şi veselie pentru inima mea (Ieremia
15:16).
11. Bucuraţi-vă! (Matei 28:9).
FERICIRE
1. Inima omului este făcută pentru un bine nemărginit (Alfonsde Liguori).
2. Dacă vrem să fim fericiţi, trebuie să fim gata de oricesuferinţă (Alfons de Liguori).
3. E o mare virtute să ştii să lupţi împotriva fericirii şi o mare
4. fericire să nu fii biruit de fericire (Fericitul
Augustin).
5. Dacă vrei să te bucuri de desfătare, nu căuta desfătarea(Sfântul Ioan Gură de Aur).
6. Fericit este acela care nu gândeşte rău (Sfântul
Vasile celMare).
7.
Iar mie a mă lipi de Dumnezeu
bine este (Psalmi 72:27).
8. Dacă stai cu tărie în credinţă, eşti fericit (Sfântul Chiril alIerusalimului).
9. Pe noi, nimeni nu ne poate nenoroci, decât noi înşine, tot aşacum
nu ne poate face fericiţi altcineva decât noi înşine, dupăharul lui Dumnezeu (Sfântul Ioan Gură de Aur).
Fericiţi cei săraci cu duhul, (umili
n.n.)că a lor este Împărăţiacerurilor.
Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor
mângâia.
Fericiţi cei blânzi, că aceia vor
moşteni pământul.
Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează
de dreptate, că aceia sevor sătura.
Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor
milui.
Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia
vor vedea pe Dumnezeu.
Fericiţi făcătorii de pace, că aceia
fiii lui Dumnezeu se vorchema.
Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate,
că a lor este Împărăţiacerurilor.
Fericiţi veţi fi voi, când vă vor ocărî
şi vă vor prigoni şi vorzice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din
pricinaMea (Matei 5:3-11).
CREDINŢA
1. Mi-ar fi mai bine să trăiesc cu fiarele, decât cu
oameniinecredincioşi (Cuviosul Azarie).
2. Dacă aş avea dovada că Dumnezeu nu există, n-aş regreta căam crezut
în El; m-aş gândi că mi-am făcut o onoare crezândîn El, că, dacă universul este
ceva stupid, cu atât mai răupentru el; că greşeala nu este în gândirea mea că
nu existăDumnezeu, ci în Dumnezeu că nu există (pr.
Valentin).
3. Sărac eşti (necredinciosule n.n.) şi lipsit de orice bun,
sărac deiubirea de oameni, sărac de credinţa înDumnezeu, sărac desperanţă (Sfântul Vasile cel Mare).
4. Lucrurile mai presus de fire, pot fi înţelese prin credinţă(Sfântul Ioan Damaschin).
5. În fapte se arată credinţa. (...) Credinţa, fără fapte, nu există(Sfântul Simeon Noul Teolog).
6.
Credinţa este contemplarea
unui lucru tainic (Teodoret alCirului).
·
credinţă al cărei obiect
apare cu evidenţă, nu poate finumită credinţă (Sfântul
Atanasie cel Mare).
7.
Cine nu crede că va învia şi
că va da socoteală, ci gândeşte cătoată fiinţa sa se mărgineşte la viaţa
aceasta, aceluia nu-i vapăsa mult de faptele bune. (...) Credinţa în Înviere
esteadevărata mângâiere în suferinţi, în lupta cu ostenelile şi cugreutăţile
vieţii (Sfântul Ioan Gură de Aur).
8. Această comoară nu o găsim săpând prin pământ, ci o aflămdacă
cercetăm sufletul omului bolnav. (...) Ea constă dinrăbdare, din înţelepciune,
statornicie şi o neclintită nădejdeîn Dummnezeu (Sfântul
Ioan Gură de Aur).
9.
Pentru cine vrea să creadă am
o mie de motive. Pentru cinenu vrea să creadă, n-am niciunul (Fericitul Augustin).
10. Crede ca să înţelegi! (Fericitul Augustin).
11. Credinţa este pentru suflet, ceea ce este ochiul pentru trup(Teodoret al Cirului).
12. Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereşte; cel ce
sesmereşte, se îmblânzeşte; cel blând, păzeşte poruncile; cel cepăzeşte
poruncile se luminează; cel luminat se împărtăşeştede tainele
Cuvântuluidumnezeiesc (Sfântul MaximMărturisitorul).
13. Credinţa face ceea ce omul şi legea nu pot face (Sfântul IoanGură de Aur).
14. Un lucru mic este un lucru mic. Dar credinţa din lucrurilemici este
un lucru mare (Sfântul Grigorie de Nazianz).
15. Credinţa este libera consimţire a sufletului (Sfântul Antoniecel Mare).
16. Credinţa întăreşte ceea ce raţiunea clatină (Sfântul Ioan Gurăde Aur).
17. Credinţa este încredinţarea celor nădăjduite (Evrei 11:1).
18. Cel ce este credincios în foarte puţin şi în mult estecredincios (Luca 16:10).
19. Cred, Doamne, ajută necredinţei mele! (Marcu
9:24).
20. Fie vouă după credinţa voastră! (Matei
9:29).
RUGĂCIUNE
1. Rugăciunea ne arată că umilinţa înalţă, iar nu coboară peom (Petre Ţutea).
2. Cine este acela care nu are nimic de cerut lui Dumnezeu?(pr. Arsenie Papacioc).
3. Dumnezeu vrea să-ţi dăruiască mai multe bunătăţi decât ceritu (Fericitul Augustin).
4. Rugăciunea este mijlocul prin care se revarsă în sufletulnostru
lumina (Vladimir Lossky).
5. Unindu-se moral în rugăciunea adevărată cu Dumnezeu,omul nu se
uneşte cu El doar pe sine însuşi, ci îi uneşte cu Elşi pe ceilalţi; el devine
un inel de legătură între Dumnezeu şicreaţie, între lumea divină şi cea
naturală. Predându-se liberlui Dumnezeu, voinţa omenească nu este mistuită de
El, cieste asociată ei şi devine o forţă nouă, divino-umană, în staresă facă
lucrarea lui Dumnezeu în lumea oamenilor. Prinaceasta, rugăciunea adevărată, ca
o legătură moral-harică cuDumnezeu, se deosebeşte de toate celelalte relaţii
umane cuDivinitatea (Vladimir Soloviov).
6. Nu este de ajuns să posedăm arta rugăciunii; trebuie sădevenim
rugăciune, rugăciune întrupată. Nu este de ajunsconsacrarea unui timp pentru
rugăciune, căci fiecare act,fiecare gest, chiar şi un surâs, trebuie să devină
un imn deadorare, o ofrandă, o rugăciune. Trebuie să oferim nu ceeace avem, ci
ceea ce suntem.(Paul Evdokimov).
7. Dacă câţiva oameni se roagă, dacă intră în starea derugăciune
<pură> şi în mod aparent nefolositoare, ei
8. transformă universul prin simpla lor prezenţă, prin însăşiexistenţa
lor (Olivier Clement).
9. Folosul rugăciunii stă în împlinirea scopului ei, adicăiertarea
păcatelor şi mântuirea sufletului, indiferent dacă ofacem cu gura, prin cuvânt,
cu mintea sau cu inima (pr.Paisie Olaru).
10. Dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne! (Psalm129:1).
11. Trebuie să cerem de la Dumnezeu ceea ce este de folossufletului, nu
ceea ce ne este de folos nouă (Dicton patristic).
12. Rugăciunea este singura ce ne poate înălţa la cunoşterea
luiDumnezeu (Sfântul Maxim Mărturisitorul).
13. Rugăciunea constituie o înălţare a intelectului cătreDumnezeu; ea
este o conversaţie a intelectului cu Domnul(Evagrie
din Pont).
14. Rugăciunea este începutul cunoştintei nemateriale şi simple. (Evagrie din Pont).
15. Rugăciunea este alungarea întristării şi a descurajării, (...)rodul
bucuriei şi al mulţumirii (Evagrie din Pont).
16. Rugându-te, să nu dai vreun chip lui Dumnezeu, în tine, nicisă nu
îngădui minţii tale să se modeleze după vreo formă, ciapropie-te în chip
material de Cel nematerial şi vei înţelege. (Evagrie
din Pont).
17. Dacă, rugându-te, ai ajuns la o bucurie mai presus de oriceveselie,
ai ajuns la adevărata rugăciune. (Sfântul Nil Sinaitul)
18. Înainte de a-ţi ridica mâinile către cer, trebuie să-ţi
ridicisufletul şi, înainte de a-ţi ridica ochii, ridică-ţi gândul laDumnezeu (Origen).
19. Sufletul omului este un altar (Origen).
20. Nu se poate ca Dumnezeu să nu asculte rugile omului, dacăomul
ascultă poruncile Domnului (Avva Isaia).
21. Rugăciunea ta rămâne neauzită, când o acoperă strigătulcelui
năpăstuit de tine (Sfântul Ioan Gură de Aur).
22. Ceea ce este respiraţia pentru viaţa trupească, aceea este
şirugăciunea pentru viaţa sufletească (Sfântul
Isihie Sinaitul).
23. Rugăciunea este bucurie sfântă, ce atrage spre sine mintea(...)
revărsând bucuria duhovnicescă şi în trup. (SfântulGrigorie
Sinaitul)
24. Când tu vorbeşti în ascuns cu tine însuţi, cuvintele tale
suntcercetate în cer. De aceea şi răspunsurile îţi vin de acolo. (Sfântul Vasile Cel Mare).
25. Rugăciunea nu este urmarea meritelor noastre, ci a îndurăriilui
Dumnezeu (Toma d’Aquino).
26. Dacă te vei ruga pentru toţi, toţi se vor ruga pentru tine. (Fericitul Augustin).
27. Inima cea mai milostivă este aceea care arde pentru toatăfăptura,
pentru oameni, pentru păsări, pentru demoni şipentru toată zidirea (Sfântul Isaac Sirul).
28. Nici fecioare, nici femei măritate, nici monah, nici mirean, cio
hotărâre dreaptă caută Dumnezeu. Şi, primind-o ca peînsăşi fapta, trimite
aceluia Duhul Sfânt pentru a lucra împreună cu el, pentru a îndrepta viaţa
tuturor celor ce vorsă se mântuiască (Sfântul
Macarie).
29. Este necesar să ne rugăm cu evlavie, fiindcă noi singuri,
fărăajutorul lui Dumnezeu, nu avem puterea să învingemispitele. (...)
Rugăciunea este lucrul cel mai simplu şi, înacelasi timp, cel mai dificil (Sfântul Ioan de Kronstadt).
30. Ce să facă Dumnezeu cu mulţumirile noastre, când cufaptele Îi
arătăm doar nemulţumire? (Sfântul Ioan de
31. Kronstadt).
32. Rugăciunea este o stare de permanentă recunoştinţă (SfântulIoan de Kronstadt).
33. A-i mulţumi lui Dumnezeu când vântul este prielnic pe marenu este
ceva deosebit; a-i mulţumi însă când este furtună,atunci se arată adevărata
recunoştinţă (Sfântul Ioan Gură deAur).
34. Să mulţumim în toate şi pentru toate! (Sfântul
Ioan Gură deAur).
35. Omul care-I mulţumeşte lui Dumnezeu pentru relele ce trecpeste el,
nu simte acele rele (Sfântul Ioan Gură de Aur).
36. Cel ce se sileşte să-I mulţumească lui Dumnezeu pentru toatecele
primite de la aproapele său, acela se sileşte şi să iubească. (Sfântul Teofilact).
37. A descrie frumuseţea omului înseamnă a cânta cel maifrumos imn
gloriei lui Dumnezeu. În om este cuprinsă
38. minunea: în gândire, atâta inteligenţă; în inimă, atâta iubire;în
viaţă, atâta voinţă (pr. Agatanghel Guţu).
39. Cel care se roagă este cu adevărat teolog (Evagrie din Pont).
40. Slava lui Dumnezeu este omul (Sfântul
Irineu).
41. Unde se termină rugăciunea, începe păcatul (Sfântul EfremSirul).
42. Fratele Laurenţiu era mai mult unit cu Dumnezeu în
cadrulactivităţilor sale obişnuite, decât în timpulserviciilorreligioase. Este
o mare iluzie- spunea el- să ne imaginăm cătimpul dedicat rugăciunii ar fi
altfel decât restul zilei (pr.Kallistos Ware).
43. Rugăciunea este prezenţa lui Dumnezeu în toţi şi în toate. (Sfântul Grigorie Sinaitul).
44. Rugăciunea este, după fiinţa ei, apropierea şi unirea omuluicu
Dumnezeu; iar după lucrare, rugăciunea este putereasusţinătoare a lumii,
împăcarea cu Dumnezeu (...) (SfântulIoan Scărarul).
45. Liniştea este neîntreruptă închinare lui Dumnezeu şistatornicie în
faţa Lui (Sfântul Ioan Scărarul).
46. Cerul este, adesea, mai aproape de noi atunci când neaplecăm, decât
atunci când ne îndreptăm în sus (SfântulGrigorie de
Nazianz).
47. Numai Dumnezeu, cu nesfârşirea Lui, poate ţine sufletulabsorbit în
contemplarea Lui, adică în linişte, fără trecereanecesară de la un lucru
mărginit la altul (pr. DumitruStăniloae).
48. Rugăciunea îl eliberează pe om, îl degajă de naturaexterioară şi de
sine însuşi. În acest fel, ea ţine sufletul
49. deschis către Dumnezeu ca Persoană. Cel ce nu se roagărămâne rob,
închis în mecanismul complex al naturiiexterioare şi al înclinaţiilor patimilor
sale, care îl domină peom mai mult decât o face natura.Rugăciunea
asigurălibertatea (...) (pr. Dumitru Stăniloae).
50. Nimic nu mi se pare mai atrăgător decât dialogul secret
alsufletului cu el însuşi şi cu Dumnezeu (Sfântul
Grigorie deNazianz).
51. Aceasta este rugăciunea adevărată: a tăcea şi a asculta voceafără
cuvinte a lui Dumnezeu din adâncul inimii, a înceta sălucrezi de unul singur, a
pătrunde în lucrarea lui Dumnezeu. (pr. Kallistos Ware).
52. Doamne, fă din mine o unealtă a Păcii Tale! (Francisc dinAssisi).
53. Lucrul cel mai important în rugăciune este de a sta în faţalui
Dumnezeu cu mintea coborâtă în inimă (Sfântul
TeofanZăvorâtul).
54. Umblam în întuneric şi în locuri alunecoase şi Te căutam înafara
mea şi nu aflam pe Dumnezeul inimii mele...Acesta erapăcatul meu,
anume că nu în El, ci în zidirile Lui-în mine şi înceilalţi-căutam
plăcerile şi în acest chip mă prăvăleam
cucapul înainte în necazuri (Fericitul Augustin).
55. Rugăciunea este unitatea de măsură a dragostei (FericitulAugustin).
56. Rugăciunea este o iarbă de vindecare şi de folos, dar, dacănu ştim
unde se cade s-o punem, nu vindecă boala noastră. (Sfântul
Ioan Gură de Aur).
57. Rugăciunea este lucrarea credinţei, arătarea celornădăjduite,
iubirea realizată, mişcarea îngerească, puterea
58. celor fără trupuri, descoperirea inimii, nădejdea mântuirii,semnul
sfinţirii, devenirea sfinţeniei, cunoaşterea luiDumnezeu, unirea Duhului Sfânt,
bucuria lui Iisus, veseliasufletului, mila lui Dumnezeu, semnulîmpăcării,
pecetea luiHristos, steaua de dimineaţă a inimilor, descoperirea luiDumnezeu,
izvorul tăcerii, pecetea lăcaşului îngeresc.(SfântulGrigorie
Sinaitul).
59. Mântuirea si rugăciunea nu stau în vorbe (Sfânta Scriptură).
60. Rugaţi-vă neîncetat! (I Tesaloniceni
5:17).
SACRIFICIU
1. Nimeni nu poate ajunge la Dumnezeu, decât ridicându-seprin jertfă.(Sfântul Chiril al Ierusalimului).
2. Cine vrea să împărtăşească slava lui Iisus, trebuie
să-Iîmpărtăşească şi viaţa (Sfântul Ioan Gură de Aur).
3. Toate socotesc jertfa piatra de temelie pusă de Dumnezeuexistenţei
noastre (pr. Constantin Galeriu).
4. Jertfa, în substanţa ei spirituală, este iubire. (...) Jertfă e
şiconstiinţa; este cunoaşterea precisă a unui ţel superiorcăruia mă devotez. Nu
este oarbă, ci totdeauna este luminatăde adevăr. (...) Jertfa e, de asemenea,
libertate. (...) Jertfa, cadeschidere a noastră către Dumnezeu şi către lume,
caautodăruire, este, în esenţă, expresia cea mai deplină aiubirii care ne
defineşte fiinţa (pr. Constantin Galeriu).
5. Răstignirea este prima înălţare! (pr.
Dumitru Stăniloae).
6. Dacă, în lume, este mai întâi viaţa şi apoi moartea, înBiserica lui
Hristos este mai întâi moartea şi apoi viaţa
7. (Fericitul Augustin).
8. Pâinea care se coboară din cer este aceea din care, dacămănâncă
cineva, nu moare. Eu sunt pâinea cea vie, care s-apogorât din cer. Cine mănâncă
din pâinea aceasta viu va fi înveci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru
viaţa lumii estetrupul Meu.(Ioan 6:50-51).
9. Cine îşi va pierde sufletul pentru Mine îl va afla (Matei16:25).
LIBERTATE
1. Libertatea (...) nu este un drept, este o obligaţiune (N. A.Berdiaev).
2. Esenţa cea mai adâncă a omului este libertatea sau voinţa samorală,
şi de aceea, unirea existenţială cu Dumnezeuînseamnă pentru om a-I preda în mod
liber voinţa sa. (Vladimir Soloviov).
3. Libertatea omului e partea divină din el (Petre Ţutea).
4.
Dumnezeu poate face orice în
afară de a ne sili să-L iubim.(...) Unde nu există libertate, nu poate exista
iubire (PaulEvdokimov).
5.
Ai fost creat liber şi chemat
spre libertate, aşa că nu te facerobul patimilor necurate! (Avva Talasie).
6. Libertatea este asociată cu harul, e opera harului şi putereadată
omului de a se menţine în har, adică deasupra lumii şide a nu cădea sub lume.(Teodoret al Cirului).
7. Acela este cu adevărat liber, care trăieşte pentru Hristos. Else
află deasupra tuturor nenorocirilor. Dacă el însuşi nu-şiva face rău, atunci
niciodată altul nu va fi în stare să-i facă. (Sfântul
Ioan Gură de Aur).
8. Doamne, fă-mă robul Tău, ca să fiu cu adevărat liber!(Fericitul Augustin).
9. Adevărul vă va face liberi (Ioan
8:32).
PREOT/ CĂLUGĂR
1. Martor îmi este Dumnezeu: eu nu vreau decât mântuireavoastră.(Fericitul Augustin).
2.
Există un om în orice
parohie, un om a cărui familie estelumea întreagă ; un om pe care îl chemi ca
martor, casfătuitor sau ca să te slujească în toate faptele solemne alevieţii ;
un om fără de care nu se naşte şi nu moare nimeni ;care ia pe om de la sânul
maicii sale şi nu-l lasă decât înmormânt; un om carebinecuvântează sau
sfinţeşte leagănul,patul conjugal şi sicriul. Copiii se obişnuiesc să-l
iubească şisă-l respecte ; chiar necunoscuţii îl numesc tată al lor.
Lapicioarele lui, creştinii îşi fac mărturisirile cele mai ascunseşi varsă
lacrimile cele mai tainice. El este mângâietorultuturor neajunsurilor sufletului
şi trupului, care vede, rândpe rând, şi pe bogat şi pe sărac bătând la poarta
sa: bogatulca să depună milostenia sa în taină, săracul pentru a o primifără să
roşească de ruşine. Omul acesta nu ţine de un rangsocial, ci deopotrivă de
toate clasele. (...) În sfârşit, un omcare ştie tot, care are dreptul de a
spune totul şi al căruicuvânt cade asupra inimilor cu autoritatea unei
misiunidumnezeieşti şi cu porunca unei credinţe desăvârşite (Fr. R.
3. de Chateaubriand).
4. Călugărul este cel care, despărţindu-se de toţi, s-a unit cutoţi.(Evagrie din Pont).
5. Iată (călugării n.n.) îngerii pământului ... (Sfântul Ioan Gurăde Aur).
6. Turma lui Hristos se păstoreşte cu fluieraşul, nu cu băţul,adică cu
blândeţe, nu cu asprime. Se păstoreşte mai mult cuexemplul vieţii preotului, nu
numai cu predica de la amvon. (pr. Paisie Olaru).
7. Chiar dacă voi nu plângeţi, plâng eu pentru voi (pr. PaisieOlaru).
8.
Ceea ce fac, fac după
propriile mele puteri, cu ajutorul luiDumnezeu, pentru mântuirea oamenilor (Sfântul Ioan deKronstadt).
9. Pe omul din afară uşor îl face cineva monah, dar pe omuldinăuntru
cu greu.(Sfântul Isihie Sinaitul).
10. Dacă cineva îl dispreţuieşte pe preot, imediat şi Dumnezeu îlva
dispreţui pe el (Sfântul Atanasie cel Mare).
11. Preoţia se săvârşeşte aici, pe pământ, dar ea are rang
întredregătoriile cereşti. (...) Însuşi Hristos a întemeiat aceastăslujire. El
a stabilit ca, în timp ce suntem încă în trup, săfacem serviciu îngeresc (Sfântul Ioan Gură de Aur).
12. Eu, privind de pe culmea, cam înzăpezită, a celor 70 de ani,văd în
rândurile păstorilor de suflete munca răsplătită printrezirea sentimentului
religios şi al evlaviei în cei păstoriţi;văd răsplătirea ostenelilor păstorului
prin dreptatea şidărnicia sufletească a celor păstoriţi (Nicodim PatriarhulRomâniei).
13. Eu sunt nesăţios: nu vreau să se mântuiască doar câţiva, citoţi;
căci numai unul dacă se va pierde, eu mă pierd (SfântulIoan
Gură de Aur).
14. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi!(Ioan 20:21).
SFINŢI
1. Respectarea voinţei lui Dumnezeu este un act de sfinţenie.Noi ne
supunem voinţei lui Dumnezeu, nu Dumnezeu voinţeinoastre (Avva Ioan Colov).
2. Sfinţii au străbătut calea cea mai lungă pe care o poatestrăbate o
fiinţă umană: calea ce duce de la iad la rai. Sauchiar o cale şi mai lungă:
calea de la diavol la Dumnezeu. (...)Sfinţii s-au întrupat în Hristos şi s-au
hristificat, încât auizbutit să înfăptuiască ceea ce Dumnezeu a lăsat ca
ţelexistenţei omeneşti: ei au devenit <dumnezei după har> şi<hristoşi
după har>, aşa cum ne-a vestit într-un mod atât deexpresiv Sfântul Simeon
Noul Teolog (pr. Justin Popovici).
3. Unde este sfinţenie, acolo este şi curaj (Sfântul Ioan Gură deAur).
4. Admirăm pe sfinţi, nu atât pentru înţelepciunea si iubirealor
pentru Dumnezeu în necazuri, ci, mai mult, pentru că eirămân la fel de
râvnitori şi după ce furtuna a trecut, lăsândloc liniştii. (...) Nu e nici o
minune căinţa omului la necaz,ţinut în frâu prin frică, ci, după ce a trecut
încercarea, acestasă continue în a-şi arăta înţelepciunea sufletului (Sfântul IoanGură de Aur).
5. Sfinţenia vine din dragoste. Toti cei ce cred şi iubesc cuadevărat
sunt sfinţi (Sfântul Ioan Gură de Aur).
6. Desăvârşirea omului este de a se socoti pe sine nedesăvârşit. (Fericitul Augustin).
7. Păcătosul se ascunde de Dumnezeu, sfântul se ascunde înDumnezeu.(Fericitul Augustin).
8. Apropie-te de cei drepţi şi, prin ei, te vei apropia deDumnezeu.(Sfântul Isaac Sirul).
9. Îi cinstim pe sfinţi, imitându-i (Sfântul
Ioan Gură de Aur).
MAICA DOMNULUI
1. Ea nu L-ar fi putut purta pe Cuvântul lui Dumnezeu în trup,dacă nu
ar fi primit mai întâi Cuvântul lui Dumnezeu îninimă (pr. Kallistos Ware).
2. Preasfânta Fecioara Maria, ea singură, şezând întreDumnezeu şi
oameni, pe Dumnezeu L-a făcut Fiul omului,iar pe oameni i-a făcut fiii lui
Dumnezeu (Sfântul Nicodim).
3. Cât poate Dumnezeu cu puterea, poate şi Maica Domnuluicu rugăciunea
(Dicton patristic).
CUNOAŞTERE
1. Văzând, nu văd şi, auzind, nu aud, nici nu înţeleg (Matei13:13).
2. Omul este capabil a-L cunoaşte pe Dumnezeu numai întruatâta cât i
S-a revelat Dumnezeu (A. Comorosan).
3. Fără Dumnezeu nu este posibil a-L cunoaşte pe Dumnezeu(Sfântul Irineu).
4. La Dumnezeu ajungem printr-un anume mod de viaţă, nuprintr-un anume
fel de a gândi (Christos Yannaras).
5. Dumnezeu nu poate fi cuprins de mintea noastră; dacă ar ficuprins,
nu ar mai fi Dumnezeu (Evagrie din Pont).
6. Fraţilor, câtă vreme v-am grăit despre cele cereşti, toţi
aţiadormit, iar când am început a înşira palavre, îndată v-aţitrezit ... (Everghetinos).
7. Când gândirea nu se mai împrăştie printre cele din afară şinu se
mai împrăştie în lume, prin simţuri, ea se întoarce spresine. Prin sine, mintea
se ridică până la contemplarea luiDumnezeu (Sfântul
Vasile cel Mare).
8. Cea mai mare dintre învăţături este să te cunoşti pe tineînsuţi;
dacă cineva se cunoaşte pe sine, Îl va cunoaşte şi peDumnezeu (Sfântul Clement Alexandrinul).
9. Cel ce se cunoaşte pe sine, cunoaşte totul (Sfântul Isaac Sirul).
10. A-L înţelege pe Dumnezeu este greu, iar a-L exprima este
cuneputinţă (Sfântul Grigorie de Nazianz).
11. Uită de tine şi cunoaşte-ţi sinele! (Cuviosul
Varsanufie).
12. Cunoaşterea adevărată implică recunoaşterea necunoaşterii. (Sfântul Dionisie Areopagitul).
13. Cunoaşterea lui Dumnezeu înseamnă pătrunderea înîntunericul
supraluminos al Dumnezeirii (Sfântul
DionisieAreopagitul).
14. În contemplaţia mistică, omul nu vede nici cu mintea, nici cutrupul,
ci cu duhul (...), iar această experienţă fericită şi plinăde bucurie (...)
face ca mintea să treacă dincolo de toatelucrurile.(Sfântul
Grigorie Palama).
15. Din dragoste izvorăşte cunoaşterea.(Talasie
Libianul).
16. Cunoaşterea existenţei lui Dumnezeu este sădită în chipnatural în
noi.(Sfântul Ioan Damaschin).
17. Adevărata cunoaştere poartă în ea pecetea dragostei (SfântulMaxim Mărturisitorul).
18. Cunoaştere însemnă a te uita pe tine, gândindu-te laDumnezeu (Diadoh al Foticeii).
19. Să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece oricecunoaştere.(Efeseni 3:19).
ADEVĂR
1.
Adevărul se identifică cu
trăirea sau experienţa nemijlocită,iar teologia cu vederea lui Dumnezeu (Christos Yannaras).
2. Am avut revelaţia că în afară de Dumnezeu nu există adevăr. (Petre Ţutea).
3. Adevărul este triumful Spiritului. Adevărul integral esteDumnezeu.
Iar razele acestui adevăr integral, adevăr divin,adevăr al Logosului, se
răsfrâng şi asupra cunoaşteriifragmentare de ordin ştiinţific, întoarsă spre
realitateauniversală dată, obiectivă (N.
A. Berdiaev).
4. Adevărul este bine a se căuta întru toate (pr. Ilie Cleopa).
5. Consimţământul general fără adevăr, o eroare veche (SfântulCiprian).
6. Atâta adevăr poate cuprinde cunoştinţa fiecăruia, câtăsiguranţă îi
dau blândeţea, smerenia şi dragostea.(SfântulMarcu
Ascetul).
7. Cine nu iubeşte adevărul, nu l-a cunoscut încă (SfântulGrigorie de Nazianz).
8.
Când noi însine nu suntem
convinşi de adevăr, cum să-I convingem şi pe alţii? (Sfântul
Ioan Gură de Aur)
9. Căutarea fără patimă duce la adevăr (Sfântul
MaximMărturisitorul).
10. Credinţa este începutul vieţii, iar dragostea sfârşitul ei.
Întreele adevărul.(Sfântul Ignatie al
Antiohiei).
11. Sunt unii (...) care învaţă totdeauna, dar nu pot ajungeniciodată
la deplina cunoaştere a adevărului (Sfânta
12. Scriptură).
13. Adevărul îl împinge pe om să caute adevărul (SfântulMacarie).
14. Om desăvârşit este acela care iubeşte adevărul şi dreptatea,care Îl
iubeşte pe Dumnezeu (Sfântul Vasile cel Mare).
15. Fără smerenie, adevărul e orb (Ilie
Edictul).
16. Fructul esenţial al sufletului este adevărul (Sfântul Vasile celMare).
17. ... Dumnezeu, Mântuitorul nostru, doreşte ca toţi oamenii săse
mântuiască şi la cunostinţa adevărului să vină (Timotei2:3-4).
18. Veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi. (Ioan 8:32).
ABSOLUT
A fi creştin înseamnă a coborî Absolutul
la nivel cotidian. (Petre Ţutea).
CONŞTIINŢA
1. Cel dintâi mijloc de învăţătură pentru fiecare om esteconştiinţa
sau cugetul său (Nicodim Patriarhul României).
2.
Conştiinţa este îngerul lui
Dumnezeu care îl păzeşte pe om.(...) Conştiinţa pomeneşte păcatele noastre şi,
pomenindu-le,ne smereste. (pr. Paisie Olaru)
3. Numai conştiinţa lui Dumnezeu poate întemeia iubirea faţăde om şi
numai conştiinţa omului poate întemeia voinţa deveşnicie a omului şi de
înaintare în lumina infinită şi eternă alui Dumnezeu. Numai un Dumnezeu
conştient poate preţuipe om şi numai un om conştient poate preţui pe Dumnezeu. (pr. Dumitru Stăniloae).
4. Cercetează inima ta, ispiteşte-ţi conştiinţa şi, dacă vei aflaceva
de care să-ţi pară rău şi negreşit vei afla, suspină atunciîntru mărturisirea
păcatelor, plânge întru rugăciune şiîngrijeşte-te de moartea cea adevărată,
adică de osândasufletului; căieşte-te de păcatele tale (...) pentru vindecare. (Sfântul Ioan Gură de Aur).
5. Conştiinţa nu-i mai judecă pe cei care au ajuns în culmeavirtuţii
sau în culmea viciului (Talasie Libianul).
6.
Gândul curat înalţă sufletul,
cel murdar îl coboară. (TalasieLibianul)
7. În conştiinţa încărcată, mai mult te sperie pierderea ceruluidecât
chinul iadului (Sfântul Ioan Gură de Aur).
8.
Să-ţi fie conştiinţa oglinda
supunerii tale şi-ţi va fi de ajuns.
9. Conştiinţa este ochiul lui Dumnezeu în sufletele noastre. (Sfântul Ioan Scărarul).
COMUNICARE
1. Limba scrisorii nu trebuie să fie lipsită cu totul de podoabă,dar
nici strivită de ornamentaţie (Isidor Pelusiotul).
2. Orice cuvânt poate fi contrazis de alt cuvânt. Dar fapta cinepoate
să o contrazică? (pr. Serafim).
3. A şti să taci este o virtute mai mare decât a şti să vorbeşti. (Sfântul Ambrozie).
4. Când poţi spune ceva folositor, fă-o atunci! (Sfântul IoanGură de Aur).
5. Nu este nevoie de cuvinte multe (Sfântul
Ioan Gură de Aur).
6. Cuvintele sunt cărările faptelor (Sfântul
Ioan Gură de Aur).
7. Când viaţa ta e fulger, cuvintele tale sunt tunet (FericitulAugustin).
8. Acum caut bunăvoinţa oamenilor sau pe a lui Dumnezeu?Sau caut să
plac oamenilor? Dacă aş plăcea însă oamenilor,n-aş fi rob al lui Hristos (Galateni 1:10).
9. Vorbirea este instrumentul acestei lumi prezente. Linişteaeste
misterul lumii ce va veni (Sfântul Isaac Sirul).
EDUCAŢIE
1. Lucrarea dascălilor este mult mai grea şi mai mare decâtlucrarea
mâinilor.(Sfântul Ioan Gură de Aur).
2. Învăţătura din constrângere nu e făcută să rămână, dar ceacare
pătrunde în suflet prin dragoste şi bunăvoinţă, aceearămâne acolo pentru
totdeauna.(Sfântul Ioan Gură de Aur).
3.
Oricine doreşte poate fi
dascăl, dacă nu al altora, cel puţin alsău. (...) Cel ce cunoaşte este ca şi
lumânarea aprinsă, de lacare pot lua lumină mii de alte lumânări.(Sfântul Ioan Gurăde Aur).
4. Învăţătura faptelor este mult mai vrednică decât cea acuvintelor.(Sfântul Vasile cel Mare).
5. Nu există artă mai frumoasă decât arta educaţiei. Pictorul
şisculptorul fac doar figuri fără viaţă, dar educatorul creazăun chip viu;
uitându-se la el, se bucură şi oamenii, se bucurăşi Dumnezeu.(Sfântul Ioan Gură de Aur).
6. Copiii vor face în viaţă cele văzute la părinţi. (...) Iar dacă
vafi cineva respectuos şi supus faţă de părinţi, va fi blând şiîngăduitor şi
faţă de oameni.(Sfântul Ioan Gură de Aur).
7. Creşterea copiilor este treaba femeii. (...) Ea poartă numelede
mamă nu pentru că a născut copiii, ci pentru că i-acrescut. Nu natura, ci
virtutea o face mamă (Sfântul IoanGură de Aur).
8. Lăsaţi copiii să vină la Mine! (Marcu
10:14).
9. Învăţăturile date cu forţa nu pot dăinui în suflete, pe
cândînvăţăturile primite în suflet cu plăcere şi cu bucurie rămânde-a pururi.(Sfântul Vasile cel Mare).
10. Dumnezeu va avea întotdeauna ceva ce să-l înveţe pe om, iaromul va
avea întotdeauna ceva de învăţat de la Dumnezeu. (Sfântul
Irineu).
RAŢIUNE
1. Gândurile celor neprihăniţi nu sunt altceva decât dreptate. (Sfânta Scriptură).
2. Privirea sufletului este raţiunea (Fericitul
Augustin).
3. Raţiunea este o forţă care tinde spre unitate (FericitulAugustin).
4.
Dumnezeu a dat fiecăruia
minte, ca astfel, uitându-se la totce-l înconjoară, să înţeleagă ceea ce
trebuie.(Sfântul IoanGură de Aur).
5. Gândul lui Hristos îl are cel ce cugetă ca El şi, prin toate,
Îlcugetă pe El.(Sfântul Maxim Mărturisitorul).
6.
Când mintea se întinează, se
pătează împreună cu ea şiactivitatea omului. (Sfântul
Maxim Mărturisitorul)
7. Precum ochiul este atras de frumuseţea celor văzute, la fel
şimintea curată este atrasă de cunoaşterea celor nevăzute. (Sfântul Maxim Mărturisitorul).
8.
Raţiunea este prima care,
prin cele ce se văd, ne-a călăuzitspre Dumnezeu.(Sfântul
Grigorie de Nazianz).
9. Raţiunea porneşte de la cunoaştere pentru a ajunge lacredinţă.(Sfântul Vasile cel Mare).
ÎNŢELEPCIUNE
1. Grâul este foarte mic în comparaţie cu paiul (FericitulAugustin).
2. Ceea ce este lumina pentru cei ce văd şi pentru cele văzute,aceea
este Dumnezeu pentru cei ce cugetă şi pentru celecugetate (Talasie Libianul).
3. Unde este înţelepciunea lui Dumnezeu nu mai este nevoie
deînţelepciunea oamenilor.(Sfântul Ioan Gură de Aur).
4. Este cu neputinţă să dobândim înţelepciunea fără să trăimîntr-un
mod înţelep.t (Sfântul Grigorie de Nazianz).
5. Este o ruşine pentru omenire că exista unii ce gândesc
mainechibzuit decât un vierme; viermele îşi pregăteşte moarteaconstruindu-şi un
sicriu de mătase, nu să dispară în el, ci săînvie într-o aeriană viaţă de
fluture.(Origen).
6. Omul înţelept este credincios.(Sfânta
Scriptură).
7.
Înalţă-te mai mult prin viaţă
decât prin gândire. (SfântulGrigorie de
Nazianz)
8.
În Hristos sunt ascunse toate
comorile înţelepciunii şi aleştiinţei. (Coloseni
2:3)
9.
Smerita cugetare este
rugăciune neîntreruptă. (Sfântul MaximMărturisitorul)
10. Cel ce s-a născut înţelept, poartă bogăţia în el. (SfântaScriptură)
11. Învăţătura celui înţelept este izvor de viaţă. (Pilde 13:14)
FILOSOFIE
Luaţi aminte să nu vă fure minţile cineva
cu filozofia şi cudeşarta înşelăciune din predania omenească. (Coloseni 2:8)
RELIGIE
Nu există teologie în afară de trăire;
trebuie să te schimbi, sădevii un om nou. (Vladimir
Lossky)
A vorbi despre Dumnezeu este un lucru
mare, dar este unlucru şi mai mare a te curăţi pentru Dumnezeu. (SfântulGrigorie de Nazianz)
Religia are un singur adversar: cultura. (N. A. Berdiaev)
Religia este expresia unui mister trăit. (Petre Ţuţea)
Nu este de ajuns să faci lumea
religioasă. Adevărata credinţăîn Dumnezeu şi adevărata religie constă,
dimpotrivă, încertitudinea tainică şi totuşi evidentă că Împărăţia luiDumnezeu
- obiectul ultim al oricărei dorinţe, al oricăreisperanţe şi iubiri nu este din
lumea aceasta, ci de dincolo, dinacea lume care poate da sens şi valoare
tuturor lucrurilor deaici. (pr. Alexander Schmemann)
Adevărata religie este singura care-l
face pe om să iubeascăomul. (Lactanţiu)
CREŞTINISM
1.
Crestinismul este singura
religie din istoria universala încare o soarta Chiar de la începuturile sale,
crestinismul a fostproclamarea bucuriei, a singurei bucurii posibile pe pamânt.(pr. Alexander Schmemann)
2.
Creştinismul se folosea, la
început, de obiecte de lemn, dar elera de aur. Astăzi, se foloseşte de obiecte
de aur, iar el este delemn. (Sfântul Atanasie cel Mare)
3.
Antropologia răsăriteană este
ontologia deificării,iluminarea progresivă a omului şi a întregii creaţii. (Paul
4.
Evdokimov)
5.
Ortodoxia este o viaţă nouă
cu Hristos şi în Hristos, călăuzităde Duhul Sfânt (...)Creştinii trăiesc în
Hristos şi Hristostrăieşte în ei. (Serghei Bulgakov)
6. Creştinismul, să luăm bine aminte, nu e o simplă şcoală acinstei,
curăţiei şi dreptăţii, ori o nobilă şi raţională
7.
explicaţie a vieţii
(<teologia mai bine decât zoologia neexplică tainele> Emil Cioran); ori
un înalt cod de purtări(confucianismul, sintoismul); ori o terapeutica
evazionistă(stoicismul, yoga, zenul); ori un jet de întrebări (taoismul);ori un
act de supunere în faţa Unicului (iudaismul,islamismul). E mai mult şi mai
deosebit: e învăţătura luiHristos, adică a dragostei şi a salvatoarei putinţi
de a ierta.(pr. Nicolae Steinhardt)
8.
Creştinii nu se nasc, ci se
fac. (Tertullian)
9.
Creştin este cel ce Îl imită
pe Hristos: în cuvinte, în fapte, îngândire. (Sfântul
Ioan Scărarul)
10. Adevăratul creştin Îl poartă mereu pe Iisus în inima sa.(Avva Leontie)
11. Creştinismul este o imitare a naturii divine. (Sfântul Grigoriede Nyssa)
12. Pentru a fi un bun creştin, am pe Hristos întreg pentrumântuirea
mea, Sciptura întreagă pentru studiul meu şi
13. întreaga lume drept parohia mea. (Fericitul
Augustin)
14. Creştinii trăiesc în trup, dar nu după trup; trăiesc pepământ, dar
vieţuiesc ca în ceruri. Ei nu sunt o societate
15. nouă, după trup, ci după spirit, căci, deşi viaţa lor materialăeste
la fel ca a tuturor oamenilor, ţinuta lor morală şiduhovnicească este
excepţională. Ei sunt pentru lume ceea ceeste sufletul pentru trup. (Epistola către Diognet)
16. Scripturile sunt pline de tămăduiri. (Sfântul
Vasile cel Mare)
17. Fiecare dintre noi este pictorul propriei sale vieţi: sufletuleste
pânza, virtuţile sunt culorile, iar Hristos este modelul pecare trebuie să-L
pictăm. (Sfântul Grigorie de Nyssa)
18. Purtarea creştinilor să fie cea mai bună apologie a credinţeilor! (Origen)
19. Creştinii sunt lăcaşurile dumnezeirii. (Sfântul
Grigorie deNazianz)
20. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber;nu
mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru căvoi toţi una sunteţi în
Hristos Iisus. (Galateni 3:28)
BISERICA
1. În biserică afli că exişti (Petre
Ţutea).
2. Ce pustiu ar fi spaţiul dacă n-ar fi punctat de biserici! (PetreŢutea).
3. Unde este Biserica, acolo este Duhul lui Dumnezeu; unde esteDuhul
lui Dumnezeu, acolo este Biserica (Sfântul Irineu).
4. Nu poate exista Biserică în afara iubirii (Sfântul Ioan deKronstadt).
5. Biserica Ortodoxă este o bucurie a tuturor de toţi (pr.Dumitru Stăniloae).
6. Biserica este icoana Sfintei Treimi, o <unitate a
comuniunii>,o <unitate a dragostei>(pr.
Constantin Galeriu).
7. Biserica nu vorbeşte despre Dumnezeu, ci Dumnezeu Seadresează
Bisericii prin Cuvântul şi Duhul Său (pr.
Ion Bria).
8. Rolul principal al Bisericii nu este acela de a fi instrument
deputere şi dominaţie, ci de iubire şi comuniune (pr.
DumitruPopescu).
9. Biserica este Trupul extins al lui Hristos în întreagaumanitate şi
creaţie. Iisus Hristos îi adună pe cei ce se
10. mântuiesc şi îi ridică la asemănarea cu Sine, prin energiaharului
din Biserică (pr. Dumitru Stăniloae).
11. Biserica este hristosul social, comunitar, care parcurgenecontenit
drumul lui Hristos cel personal (pr. DumitruPopescu).
12. Nimic nu poate sfâşia trupul Bisericii atât de mult camândria (Sfântul Ioan Gură de Aur).
13. Omul este cu mult mai însemnat şi mai preţuit decât bisericade zid.
Hristos n-a murit pentru zidurile bisericii, ci pentruaceste temple
duhovniceşti, care sunt oamenii (Sfântul IoanGură de Aur).
14. Era frumoasă vremea când casele erau biserici, faţă deacum, când
bisericile sunt case (Sfântul Ioan Gură de Aur).
15. Biserica este o corabie, iar creştinii care merg la SfântaBiserică
şi intră în ea sunt izbăviţi din furtuna păcatelor. (Sfântul
Nicodim).
16. Vrei un templu în care să te rogi? Intră în inima ta şi roagă-teacolo!
(Fericitul Augustin).
17. Pentru cel care se roagă neîncetat, lumea întreagă devinebiserică.(Avva Siluan).
18. Biserica: Cosmosul cosmosului (Origen).
19. Biserica este noua zidire a lumii. Privind în ea, îl descoperipe
Cel ce este totul în toate.(Sfântul Grigorie de Nyssa).
20. Biserica poate fi ispitită, dar nu poate fi învinsă.(FericitulIeronim).
21. Biserica se înţelege în două feluri: adunarea credincioşilor
şiunitatea sufletului.(Sfântul Macarie).
22. Biserica - mulţimea celor credincioşi (Sfânta
Scriptură).
23. Biserica este Trupul lui Hristos.(Sfânta
Scriptură).
TAINA
1. Mă întrebaţi cum se săvârşeşte prefacerea pâinii şi a vinului?Vă
întreb şi eu: cum se săvârşeşte prefacerea viermelui înfluture, a cărbunelui în
diamant, a sângelui matern în lapte?Prin dumnezeiasca Atotputernicie! Prin ea
se săvârşeşte şiaceastă mare Taină. Suflă peste cinstitele Daruri
SfântulDumnezeu şi le preface mai presus de cuvânt şi de înţelegere!(pr. C. Calinic).
2. Cele ce nu se văd sunt deasupra celor ce se văd, fiindcă celevăzute
sunt trecătoare, dar cele nevăzute sunt veşnice(Sfântul
Ambrozie).
TRADIŢIE
1. Tradiţia este (...)o comuniune cu misterul istoriei (N. A.Berdiaev).
2. Datina se preface în a doua natură (Bernard
de Clairvaux).
3. Tradiţia este viaţa Bisericii în Duhul Sfânt (Vladimir Lossky).
4. Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie (...) au aceeaşi puterepentru
credinţă (Sfântul Vasile cel Mare).
ILUZIE
1. Frumuseţea este o înşelăciune mută (Theofrast).
2. Când este vorba de lucruri trecătoare şi pământeşti,
suntemsârguitori şi râvnitori, dar când putem agonisi atât de uşorpe cele
netrecătoare şi veşnice, noi întârziem şi trândăvim. (Sfântul Ioan Gură de Aur).
3. Vezi să nu te inducă în eroare sensul echivoc al cuvintelor(Sfântul Vasile cel Mare).
PROSTIE, NEBUNIE
1. Numai un nebun preferă bunurile pamânteşti celorduhovniceşti (...).
Bunurile duhovniceşti sunt atât de mari şise dobândesc atât de uşor, încât sunt
date în dar tuturorcelor ce le doresc (Sfântul
Ioan Gură de Aur).
2. Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarelevoastre
înaintea porcilor.(Matei 7:6).
BINE
1. Pe calea binelui mai degrabă oboseşti odihnindu-te,
decâtostenindu-te. (Sfântul Vasile cel Mare).
2. În lume există un singur bine şi un singur rău: unicul bineeste
mântuirea, iar unicul rău pierderea ei.(FranciscXaveriu).
3. Motivul principal, din care trebuie să facem binele sauscopul de
care credinciosul trebuie să ţină seama în acţiunilesale, este valoarea
absolută a binelui şi nu foloasele ce decurgde pe urma lui.(Hristu Andrutsos).
4. Binele nu are margini.(Sfântul Grigorie de
Nyssa).
5. A nu face binele înseamnă a face răul.(Sfântul
Ioan Gură deAur).
6. Dumnezeu nu caută binele făcut, ci scopul pentru care a fostfăcut (Sfântul Ioan Damaschin).
7. Pentru orice lucru bun, Dumnezeu Se bucură (Sfântul EfremSirul).
8. Ceea ce are omul dumnezeiesc în el este putinţa de a facebine (Sfântul Grigorie de Nazianz).
9. Priviţi Binele însuşi dacă puteţi. Astfel veţi vedea peDumnezeu,
care nu este bun prin vreun alt bine decât prinEl Însuşi. (...) N-ar exista
bunuri variabile, daca n-ar existaun bun imuabil.(Fericitul
Augustin).
BUNĂTATE
1. Dispoziţia inimii dă valoarea darului. Ea singură dă preţulcelor
oferite (Sfântul Ambrozie).
2. A da cu plăcere valorează mai mult decât ceea ce dai(Fericitul Augustin).
3. Prin mulţimea bunătăţilor Sale, Dumnezeu a binevoit să facăceva
care să-I primească binefacerile şi să se împărtăşeascădin bunătatea Lui: aduce
de la nefiinţă la fiinţă, creeazăUniversul, atât pe cele văzute, cât şi pe cele
nevăzute şi pe om(Sfântul Ioan Damaschin).
4. Când un străin bate, caritatea îi deschide uşa ospitalităţii;odată
intrat, îl întâmpină bucuria; odată primit, îl găzduieşteomenia; pe cel
flămând, îl hrăneşte bunătatea; pe celdeznădăjduit, îl călăuzeşte credinţa, iar
pe cel tulburat,dragostea (Sfântul Ambrozie).
5. Să-I dăm lui Dumnezeu de bunăvoie, ceea ce oricum trebuiesă-I dăm (Sfântul Ioan Gură de Aur).
ADMIRAŢIE
1. A transmite celorlalţi rodul contemplaţiei este un lucru maimăreţ
decât contemplaţia însăşi (Toma d’Aquino).
2. Contemplaţia este cea mai intensă viaţă (P.
Constantinescu).
3. Să ne cinstim unii pe alţii pentru a învăţa să-L cinstim peDumnezeu
(Sfântul Ioan Gură de Aur).
4. O, dacă omul L-ar cinsti pe Dumnezeu, aşa cum Dumnezeu îlcinsteşte
pe om! (Sfântul Tihon).
AJUTOR
1. Nu trebuie să ne îngrijim de ale noastre, ci de ale altora(Sfântul Ambrozie).
2. Mulţi oameni minunaţi, (...)care s-au trudit să-i întoarcă pecei
rătăciţi, au căzut în patimi şi s-au omorât pe ei înşişisufleteşte. (...) Ei nu
s-au îngrijit de sufletele lor, ci au intratîn marea acestei lumi pentru a
vindeca sufletele altora, întimp ce, ei însişi erau bolnavi (Sfântul Isaac Sirul).
3. Socoteşte milostenia nu ca o cheltuială, ci ca un venit; nu ca
opierdere, ci ca un câştig, căci tu, prin ea, dobândeşti maimult decât ai dat (Sfântul Ioan Gură de Aur).
4. Este greu să-i deosebeşti pe cei cu adevărat săraci de
ceiprefăcuţi? Gândiţi-vă că este mai bine să dăm ajutor celor cenu-l merită,
decât să nu-l dăm celor ce-l merită şi care aunevoie de el (Sfântul Grigorie de Nazianz).
5. Împarte pâinea ta cu cel flămând (Isaia
58:7).
6. Cu ajutorul lui Dumnezeu se reface chipul lui Dumnezeu înom (Sfântul Grigorie de Nyssa).
7. Lucrul lui Dumnezeu este de a dărui harul, iar al tău de a-lprimi
şi a-l păstra (Sfântul Chiril al Ierusalimului).
8. Harul este esenţa adevărului (Sfântul
Macarie cel Mare).
9. Ceea ce era Fiul lui Dumnezeu de la natură, aceea amdevenit noi
prin har (Sfântul Ioan Gură de Aur).
BLÂNDEŢE
1. _ Blândeţea este sprijinul răbdării, uşa
iubirii. (...) Prinblândeţe, sufletul se apropie de simplitate, care este
idealulfiinţei spirituale (pr. Dumitru Stăniloae).
2. _ Răspunde cu blândeţe şi răbdare şi,
înaintea patimilor,rabdă cu plăcere şi smerenie Domnului (Sfântul Ioan Gură deAur).
CĂINŢA
1. Nu există leac mai puternic decât o căinţă lucrătoare (SfântulNil).
2. Am căzut departe de Tine şi am rătăcit, Dumnezeul meu,prea departe
de Tine, sprijinitorul meu, în acele zile aletinereţii mele, şi mie însumi loc
pustiu m-am făcut (FericitulAugustin).
3. Am căzut prin păcat, dar ne ridicăm prin căinţă (SfântulVasile cel Mare).
4. Cel ce îşi vede păcatele, va vedea pacea (Avva Isaia).
5. Când noi ne aducem aminte de păcatele noastre, Dumnezeule uită.(Sfântul Ioan Gură de Aur).
6. În cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care sepocăieşte,
decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi, care n-aunevoie de pocăinţă (Luca 15:7).
7. Smeriţi-vă înaintea Domnului şi El vă va înălţa (Iacov 4:10).
MĂSURA
1. Vinul este de la Dumnezeu, dar beţia este de la diavol. (Sfântul Ioan Gură de Aur).
2. Nu strică lipsa cât strică surplusul.(Sfântul
Ioan Gură de Aur).
3. Cel ce nu se supune cuvântului nu se supune nici lucrului.Căci cel
ce e necredincios în ceea ce e puţin, e necredincios şiîn ceea ce este mult.
Acela se osteneşte în zadar (Sfântul IoanScărarul).
4. Tot ce întrece dreapta măsură e vătămător: atât întindereapeste
măsură a postului, cât şi săturarea; atât priveghereapeste măsură, cât şi
somnul prea mult (Avva Moise).
5. Există o singură măsură a iubirii: aceea de a iubi fărămăsură.(Bernard de Clairvaux).
DREPTATE
1. Am iubit dreptatea şi am urât nedreptatea; de aceea mor înexil.(Papa Grigore al VII - lea).
2. După cum ne purtăm noi cu aproapele, aşa se va purtaDumnezeu cu noi
(Sfântul Ioan Gură de Aur).
IERTARE
1. A ierta este, în esenţă, un atribut dumnezeiesc, iertareaomenească
apărând în consecinţă ca încă o probă a prezenţeisuflului divin în făptură (pr. Nicolae Steinhardt).
2. Noi nu trebuie doar să iertăm, ci să şi uităm. Nu ierta doardin
ascultare faţă de Dumnezeu, ci din plăcere pentruceilalţi. (...) Dar, acela
care se împacă cu ceilalţi spre a filăudat, acela îşi face rău singur (Sfântul Ioan Gură de Aur).
3. Când nu-l ierţi pe altul, tu nu-l amărăşti atâta pe el, pe cât
tejigneşti pe tine însuţi (Sfântul Ioan Gură de Aur).
4. A ţine minte răul înseamnă a fi biruit de rău.(Sfântul IoanGură de Aur).
5. Împacă-te cu Dumnezeu şi mulţi oameni vor veni să seîmpace cu tine (Sfântul Serafim din Sarov).
6. Primiţi-vă unii pe alţii, precum şi Hristos v-a primit pe voi,spre
slava lui Dumnezeu (Romani 15:7).
RĂBDARE
1. Patimile nu se sting decât cu cumpătarea. (...) Cel cumpătatştie că
prin cumpătare vine înţelepciunea şi cu ajutorul eivine smerenia (Avva Dorotei).
2. Ascultarea este mormânt al voinţei şi înviere a smereniei(Sfântul Ioan Scărarul).
3. Unde nu este răbdare, nu este nici iubire (Sfântul GrigorieDialogul).
SPOVEDANIE
1. Înainte de toate să ne mărturisim bunului şi singuruluinostru
Judecător, iar dacă El porunceşte, să ne mărturisim şituturor. Căci rănile
descoperite nu se vor mări, ci se vortămădui (Sfântul
Ioan Scărarul).
2. Intră în Biserică şi te căieşte; aici nu se trage la judecată, cise
dă iertarea păcatelor (Sfântul Ioan Gură de Aur).
3. Căinţa (...) ne deschide cerul (Sfântul
Ioan Gură de Aur).
4. Păcatul este o rană care, ascunsă de ochiul medicului,
devineincurabilă (Sfântul Vasile cel Mare).
5. Păcatul mărturisit devine mai mic, cel nemărturisit devinemai mare (Sfântul Ioan Gură de Aur).
6. Mărturisirea faptelor rele este începutul faptelor bune(Fericitul Augustin).
7. Nu-ţi descoperi gândurile tuturor, ci DOAR ACELORACARE POT SĂ-ŢI
VINDECE SUFLETUL (Sfântul Antoniecel Mare).
8. Am zis şi mi-am mântuit sufletul (Sfânta
Scriptură).
MILA
1. _Mila este singura bază reală a oricărei
justiţii libere şi aoricărei adevărate carităţi (Arthur
Schopenhauer).
2. _ Paradoxul suferinţei şi al răului este
rezolvat prin experienţamilei şi a dragostei (N.
A. Berdiaev).
3. _ Adevărata milostenie e relaţia pur
morală, harică, cuaproapele, tot aşa cum adevărata rugăciune e relaţia
purmorală, harică cu Dumnezeu (Vladimir Soloviov).
4. _ Dumnezeu ne-a dat mila ca o poruncă a
dragostei (SfântulIoan Gură de Aur).
5. _Mila este plata pentru răscumpărarea
sufletelor noastre(Sfântul Ioan Gură de Aur).
6. _ Când miluim pe cineva, ne miluim în
primul rând pe noi. (Sfântul Ioan Gură de Aur).
7. _ Cu un bănuţ dăruit, poţi cumpăra cerul.
Nu fiindcă cerul arfi atât de ieftin, ci fiindcă Dumnezeu este atât de plin
deiubire. Dacă n-ai nici măcar acel bănuţ, atunci dă un paharcu apă rece (Sfântul Ioan Gură de Aur).
8. _ Hrăneşte-l pe cel ce moare de foame. Dacă
nu o faci, îl ucizi. (Sfântul Ambrozie).
9. _ Rugăciunea şi postul sunt lipsite de
putere neînsoţite de milă.Fără milostenie, ele nu se ridică la cer (Sfântul Ioan Gură deAur).
10. _ A da milostenie înseamnă a da cu
bunăvoinţă şi bucurie.Dacă nu dai astfel, mai bine nu mai da, fiindcă aceasta
nueste milostenie, ci pagubă.(Sfântul Ioan Gură de Aur).
11. _Mila se naşte din credinţă (Sfântul Teofilact).
12. _ Dăruieşte de dragul binelui, nu de frica răului.
(AvvaHeremon)
13. _ Nu dărui celorlalţi după cum merită, ci
după cum au nevoie.(Sfântul Ioan din
Kronstadt)
14. _Milostenia face bine, înainte de toate,
celui ce este milostiv(Sfântul Ioan din
Kronstadt).
15. _ Cu adevărat milostiv este acela care îi îmbrăţişează
pe toţi şinu lasă pe nimeni în afara inimii sale (Sfântul
Ioan dinKronstadt).
16. _ Dând celui ce zace pe pamânt, dai Celui
de şade în ceruri(Sfântul Grigorie Dialogul).
17. _ De eşti drept, teme-te de mânia lui
Dumnezeu ca să nu cazi;de eşti păcătos, încrede-te în mila Domnului ca să te
poţiridica.(Sfântul Grigorie Dialogul).
MODESTIE
_ Umilinţa
este adevărata piatră de încercare a celui măreţ. (Francois
de Sales).
SMERENIE
1. _ Ferice de om, atunci când ascultă (Nicodim PatriarhulRomâniei).
2. _ Trebuie să ţii capul plecat, pentru că,
în felul acesta, în sufletcoboară smerenia şi evlavia. Astfel învăţăm să-i
respectămpe ceilalţi, să-i cinstim, să-i iubim, ca mai buni decât noi, cape
prietenii noştri, ca pe icoane ale lui Dumnezeu (AvvaPamvo).
3. _ Smerenia covârşeşte păcatele noastre şi
ne ridică, iarmândria ne apasă sufletele spre pământ şi ne coboară
4. (Sfântul Ioan Gură de Aur).
5. _ Dacă vrei să te foloseşti de întâietate,
cedeaz-o mereu altora!(Sfântul Ioan Gură de Aur).
6. _ Adevărata smerenie conţine toate
celelalte virtuţi (Dictonpatristic).
7. _ Evlavia dinafară fără cea dinăuntru este
ca teaca fără sabie. (Sfântul Tihon).
8. _ Umilinţa în blănuri scumpe este mai bună
decât mândriaîntr-o haină călugărească (Bernard
de Clairvaux).
9. _ Dumnezeu nu ne-a spus: <Învăţaţi de la
Mine cum au fostfăcute cerul şi pământul, cum au fost create toate cele
văzuteşi nevăzute, cum se fac minuni şi se înviază morţii!>; dar ne-aspus:
<Învăţaţi de la Mine, căci sunt blând şi smerit cuinima!> O smerenie
profundă este mai temeinică decât oînălţare trufaşă (Fericitul
Augustin).
10. _ Smerenia nu înseamnă ca un păcătos să se
socotescă pe sinecu adevărat păcătos, ci smerenie este când cel care ştie că
afăcut multe şi mari fapte bune, să se considere păcătos şinemeritos (Sfântul Ioan Gură de Aur).
11. _ Dacă vrei să ai slavă, dispreţuieşte
slavă (Sfântul Ioan Gură deAur).
SIMPLITATE
_ Ţăranul
este omul absolut (Petre Ţutea).
SPERANŢA
1. _ Cel ce îşi pierde speranţa în Dumnezeu,
acela face cel maimare păcat tăgăduind că El este iubire, milă şi putere(Fericitul Augustin).
2. _ Cel ce speră este bogat cu mult înainte
de a se îmbogăţi(Sfântul Ioan Scărarul).
3. _ Înainte de păcat, teme-te de dreptatea
lui Dumnezeu; dupăpăcat, nădăjduieşte în milostivirea Sa (Sfântul GrigorieDialogul).
4. _Mai cumplită este deznădejdea decât
păcatul. Cel care şi-apierdut speranţa a pierdut totul. Şi Iuda şi Petru au
păcătuit;cel dintâi a căzut în deznădejde, curmându-şi viaţa, cel de-aldoilea a
căzut în deznădejde, dar s-a ridicat prin speranţă,iar căinţa i-a adus iertarea
lui Dumnezeu (Ioan Carpatinul).
5. _ Nu treceţi cu vederea cele sperate, de
grija celor prezente(Sfântul Vasile cel Mare).
6. _ Când dispare speranţa, dispare şi iubirea
(Sfântul IoanScărarul).
PREVEDERE
_ Să ne
temem de Domnul ca de fiare. Căci am văzut oamenicare, ducându-se să fure, nu
se temeau de Dumnezeu, dar,auzind lătrat de câini în acel loc, s-au înapoiat
îndată; şi ceeace n-a ăacut frica de Dumnezeu, a facut frica de fiare (SfântulIoan Scărarul).
MUNCA
1. _Mâinile la muncă, mintea şi inima la
Dumnezeu (SfântulTeofan Zăvorâtul).
2. _ A munci cineva ca să se hrănească este o
mare filosofie!(Sfântul Ioan Gură de Aur).
3. _ Iubeşte munca, chiar dacă nu ai nevoie de
ea pentru a teîntreţine (Sfântul Ioan Gură de Aur).
4. _Munca este folositoare nu doar pentru
stăpânirea corpului,ci şi pentru dragostea faţă de aproapele nostru, caDumnezeu
să dea prin noi cele necesare altora (Sfântul
IoanGură de Aur).
5. _ Viaţa este muncă şi numai munca îi dă
omului dreptul laviaţă. Apa curgătoare dă viaţă, cea stătătoare
devineotrăvitoare (Sfântul Ioan Gură de Aur).
VOINŢA
1. _ În puterea noastră, stă doar virtutea şi
aceasta poate fiobţinută prin voinţă (Sfântul
Vasile cel Mare).
2. _ Dacă Dumnezeu nu ne-ar ajuta, nu doar că
n-am învinge,dar nici nu am mai putea lupta (Fericitul
Augustin).
POST
1. _ Postul (...): o şcoală a căinţei (pr. Alexander Schemmam).
2. _ Postul adevărat este abţinerea de la
orice lucru rău (SfântulTeodor Studitul).
3. _ Fecioria trupului aparţine câtorva, dar
fecioria inimiitrebuie să aparţină tuturor (Fericitul
Augustin).
4. _ Eşti stăpân pe pântece? Fii atunci stăpân
şi pe limbă! (SfântulNil Sinaitul).
5. _ <Minte sănătoasă în trup sănătos>
spuneau strămoşii noştri.La aceasta putem adăuga: suflet curat în trup curat (NicodimPatriarhul României).
6. _ Postul ocroteşte orice virtute. Este
începutul luptei spirituale,cununa celor cumpătaţi, frumuseţea fecioriei şi
sfinţeniei,strălucirea cuminţeniei, începutul vieţii creştine, mamarugăciunii,
izvorul smereniei. Postul te învaţă liniştea şi elprecede celelalte fapte bune (Sfântul Isaac Sirul).
7. _ Postul acela este adevărat, care este
prezent în toate; pe toatele curăţeşte şi pe toate le vindecă (Sfântul Grigorie Palama).
8. _ Postul îi învaţă pe toţi nu doar
cumpătarea de la mâncare, cişi înstrăinarea de iubirea de argint, de nesaţ şi
de oricerăutate (Sfântul Vasile cel Mare).
9. _ Postul este marea armă împotriva
ispitelor, precum plăcereaeste începutul tuturor păcatelor (Sfântul Teofilact alBulgariei).
10. _ Postul, acest doctor al sufletelor
noastre, (...) îl face pe fiecaresa ia aminte la sine însusi şi-l învaţă să-şi
amintescă depăcatele şi de lipsurile sale (Sfântul
Simeon Noul Teolog).
11. _ Ne-am îmbolnăvit prin păcat, dar ne
vindecăm prinpocăinţă. Iar pocăinţa fără post este neputincioasă (SfântulVasile cel Mare).
12. _ Postul ne îngreunează pe dinafară, dar ne
curăţă pedinlăuntru (Sfântul Ioan al Antiohiei).
13. _ Câţi săraci ar putea fi hrăniţi datorită
unei zile de post?!(Fericitul Augustin).
14. _ Postul este mama sănătăţii (Sfântul Ioan Gură de Aur).
15. _ Postul este izvor de bucurie (Sfântul Vasile cel Mare).
16. _ Postul trupului este hrana sufletului (Sfântul Ioan Gură deAur).
17. _ Daca nu îţi schimbi viaţa, la ce mai
posteşti? Schimbareabucatelor nu ajută la nimic (Sfântul
Ioan Gură de Aur).
18. _ Să nu pierdem rodul postului, după ce am
răbdat trudapostului (Sfântul Ioan Gură de Aur).
19. _ Cel ce nu cunoaşte postul, nu cunoaşte
crucea (Sfântul IoanGură de Aur).
20. _ Luaţi seama la voi înşivă, să nu se
îngreuieze inimile voastrede mâncare şi de băutură şi de grijile vieţii (Luca 21:34).
VIRTUTE
1. _ Nu-l invidiaţi pe cel bogat pentru averea
sa, pe cel puternicpentru demnitatea sa şi pe cel înţelept pentru ştiinţa sa,
căcitoate acestea sunt mijloace ale virtuţii doar pentru cei care
leîntrebuinţează bine, fiindcă fericirea nu stă în ele însele(Sfântul Vasile cel Mare).
2. _ În cele din urmă, cununa şi rodul tuturor
virtuţilor, aletuturor creştinilor şi ostenelilor duhovniceşti este dragostea(pr. Alexander Schmemann).
3. _ Virtutea depinde de noi (Sfântul Vasile cel Mare).
4. _ Dacă virtuţii îi iei libertatea, i-ai
luat esenţa (Origen).
5. _ Virtutea izvorăşte din dragoste, iar
dragostea din virtute(Sfântul Ioan Gură de Aur).
6. _Mulţi chemaţi, puţini aleşi (Matei 14:22).
RĂU
1. _ Ortodoxia respinge dualismul în toate
formele sale; răul nueste coetern cu Dumnezeu (pr.
Kallistos Ware).
2. _ Esenţa răului ce domină în lume constă în
înstrăinareareciprocă şi dezbinarea tuturor existenţelor, în a le opune şia le
exclude reciproc (Vladimir Soloviov).
3. _ Orice rău este o infirmitate a sufletului
(Sfântul Vasile celMare).
4. _ Când sufletul este rău, toate le crede
rele (Sfântul Ioan Gurăde Aur).
5. _ Nicăieri nu este atâta rău ca în erezie (Sfântul Ioan Gură deAur).
6. _ Şi atunci? Ne vom mărgini la acuzarea
răului? Aceasta ar fidoar jumătate de vindecare. (...) Să nu-l lăsăm pe
bolnav,fără a-l conduce spre sănătate (Sfântul
Maxim Mărturisitorul).
7. _ Obişnuinţa la rău nu-l lasă pe om să vadă
răul (FericitulAugustin).
8. _ Răul este depărtarea de esenţa şi
tinderea spre ceea ce nueste (Fericitul Augustin).
9. _ Răul este abaterea de la locul lor a
lucrărilor sădite deDumnezeu în fire (...), tinderea spre altceva decât spre
scopullor, în urma unei judecăţi greşite (Sfântul
MaximMărturisitorul).
10. _ Răutatea este contra naturii aşa cum
boala este contrasănătăţii (Sfântul Ioan Gură de Aur).
11. _ Răul e contrar binelui şi ceea ce nu
există este contrar la ceeace există (...) Răul nu există pentru că este
neipostatic(Origen).
12. _ Fiinţa e binele, nefiinţa e răul (Sfântul Atanasie cel Mare).
13. _ Răul este lipsa binelui, aşa cum
întunericul este lipsa luminii(Sfântul Ioan Damaschin).
PĂCAT
1. _ Prin păcat, omul se închide în haosul
creaţiei (pr. Ion Bria) .
2. _ Din pricina păcatelor mele mi se
îmbolnăvesc trupul şisufletul (Paraclisul Maicii
Domnului).
3. _ Păcatul cu cugetul este reaua întrebuinţare
a gândurilor;păcatul cu fapta este reaua întrebuinţare a lucrurilor. (Talasie Libianul).
4. _ Dacă poţi şi nu vrei, este păcat (pr. Paisie Olaru).
5. _ Degeaba tăiem crengile păcatului în afara
noastră, dacă înnoi rămân rădăcinile care vor creşte din nou (SfântulGrigorie Dialogul).
6. _ Păcatul are două laturi: cea adevărată
pentru senzualitateanoastră, latura pe care şi-o descoperă, şi cea vătămătoare,
pecare totdeauna o ascunde (Inocenţiu al Odesei).
7. _ Păcatul desfrânării te duce la alte
păcate (Sfântul Vasile celMare).
8. _ Păcatul este nedreptate: cine păcătuieşte
fie se nedreptăţeştepe sine, fie nedreptăţeşte pe altul (Sfântul Ioan Gură de Aur).
9. _ Păcatul te stăpâneşte nu prin puterea sa,
ci prin delăsarea ta(Sfântul Ioan Gură de Aur).
10. _ Cel mai primejdios lucru este ca cineva
să fie bolnav şi nicimăcar să nu ştie că e bolnav (Sfântul
Ioan Gură de Aur).
11. _ În lumea noastră, marcată de iubirea de
sine, izvor alpăcatului şi al morţii, Iisus a adus lepădarea de sine, stareade
jertfă, izvor al vieţii, al Învierii, a adus mântuirea noastră,ne-a adus viaţa (pr. Constantin Galeriu).
12. _ Păcatul apare atunci când vrei să
foloseşti lucrurilepământeşti spre a te separa de Creator (Fericitul Augustin).
13. _ Nu arunca vinovăţia păcatelor tale asupra
Satanei (SfântulIoan Gură de Aur).
14. _ Niciodată omul nu trebuie să
deznădăjduiască pentrupăcatele sale, dar nici să se încreadă în faptele sale (SfântulIoan Gură de Aur).
15. _ Iubeşte-i pe păcătoşi, dar urăşte faptele
lor! (Sfântul IsaacSirul)
16. _ Dacă vom zice că nu avem păcat, ne
înşelăm pe noi înşine. (IIoan 1:8).
17. _ Căci acesta era păcatul meu, anume că nu
în El, ci în zidirileLui - în mine şi în ceilalţi - căutam plăcerile (FericitulAugustin).
18. _ Doar cel care a înţeles hotarul acestei
vieţi poate pune hotarpăcatelor sale (Sfântul
Isaac Sirul).
19. _ Să ne temem doar de păcat (Sfântul Ioan Gură de Aur).
20. _ Cei ce trăiesc în păcate şi-au trădat
natura (Sfântul Ioan Gurăde Aur).
21. _ Orice păcat este o ocară (Sfântul Vasile cel Mare).
22. _ A greşi este omeneşte; a deznădăjdui este
diavolesc (SfântulNil Sinaitul).
23. _ Nu atacul gândului este păcat, ci
convorbirea prietenească aminţii cu el (Marcu
Ascetul).
24. _ Nu este pace în oasele mele de la faţa
păcatelor mele (Psalm37:3).
25. _ Păcatul rupe comuniunea cu Dumnezeu (Sfântul GrigorieDialogul).
26. _ Omului nu-i este cu putinţă să
dezrădăcineze păcatul cupropria putere, ci doar cu puterea dumnezeiască (SfântulMacarie).
27. _ Nimic nu se săvârşeşte mai cu uşurinţă şi
nu se înţelege maicu greutate ca păcatul (Ilie
Miniatis).
28. _ Să vedem grozăvia nu în pedeapsă, ci în
păcat (Sfântul IoanGură de Aur).
29. _ Păcatul Îl împiedică pe Dumnezeu să
strălucească în noi. (Sfântul Atanasie cel Mare).
EGOISM
1. _ O viaţă pur individuală este oarbă şi
atee. Am pierdutumanitatea pentru că am devenit solitari (pr. DumitruStăniloae).
2. _ Nu fi iubitor de sine şi vei fi iubitor
de Dumnezeu; nu căutaplăcerea în tine şi o vei găsi în ceilalţi (Sfântul MaximMărturisitorul).
3. _ Dumnezeul unora este banul; Dumnezeul
altora estepântecele. Nu sunt şi aceştia închinători la idoli? (Sfântul IoanGură de Aur).
MINCIUNĂ
1. _Minciuna este ca un bulgăre de zăpadă: cu
cât îl rostogoleştimai mult, cu atât se face mai mare (Sfântul Ioan Gură de Aur).
2. _ Cei ce spun că nimeni, în vremea noastră
şi în mijloculnostru, nu poate ţine poruncile evanghelice (...), aceia închidcerul
pe care ni L-a deschis Hristos (Sfântul Simeon
NoulTeolog).
3. _Minciuna este pâinea dulce a omului care
îi lasă gura plinăde nisip (Sfânta Scriptură).
RĂZBUNARE
_ De te
latră un câine, astupă-i gura cu pâine; n-arunca în elcu piatra, că atunci mai
rău te va lătra (Anton Pann).
MÂNDRIE
1. _Mândria este dată de necunoaşterea lui
Dumnezeu (SfântulMaxim Mărturisitorul).
2. _ Trei gropi ne deschid diavolii: întâi, ne
opresc de la facerilede bine, apoi, dacă nu reuşesc, caută să ne determine
săfacem binele fără Dumnezeu, iar, dacă nici aşa nu pot, nelaudă pentru binele
făcut pentru a ne mândri (Sfântul IoanScărarul).
3. _ Cel ce se înalţă împotriva oamenilor, se
va înălţa şi împotrivalui Dumnezeu (Sfântul Ioan Gură de Aur).
4. _Mândria este semnul celui osândit (Evagrie din Pont).
5. _Mândria este contra naturii (Sfântul Ioan Gură de Aur).
6. _Mai bine să fii înfrânt în smerenie,
decât să fii biruitor cumândrie (Patericul).
7. _Mândria este iubirea de sine până la
dispreţuirea luiDumnezeu, în timp ce smerenia este iubirea de Dumnezeupână la
dispreţuirea de sine (Fericitul Augustin).
8. _ Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă,
iar celor smeriţi ledă har (Iacov 4:6).
MÂNIE
1. _ Dintre toate patimile, mânia este cea
care întunecă cel maimult raţiunea (Fericitul Augustin).
2. _ Indignarea trebuie să fie împletită cu
judecata şi cuchibzuinţa, căci şi cuţitul este folosit şi de criminali şi
demedici (Sfântul Vasile cel Mare).
3. _ Cel mai bine este să curmi mânia cu un
zâmbet (SfântulEfrem Sirul).
4. _ Un cuvânt aspru îi înrăieşte şi pe cei
buni, pe când un cuvântbun aduce folos tuturor (Patericul).
5. _Mânia vine din necredinţă (Sfântul Ioan Gură de Aur).
6. _Mai uşor este să alungi mânia când simţi
că vine, decât să ostăpâneşti după ce a venit (Fericitul
Augustin).
7. _Mânia desfigurează pe om. Tot trupul i se
umflă, venele lafel, vocea devine aspră ... Când mânia ajunge la culme, el
numai cruţă pe nimeni. Dacă un singur om arată astfel lamânie, ce va fi cu doi
sau mai mulţi oameni mânioşi? (SfântulVasile cel Mare).
8. _Mâniosul este un epileptic sufletesc (Sfântul Ioan Scărarul).
9. _ Nelegiuiţii se mânie (Sfânta Scriptură).
PATIMA
_ Omul
nu poate fi cu desăvârşire liber de patimi; dar le poatestăpâni (Sfântul Ioan Gură de Aur).
VICIU
1. _ Lăcomia este o beţie mai rea decât beţia (Sfântul Ioan Gură deAur).
2. _ Cel lacom nu se bucură de ceea ce are, ci
se întristeazăpentru ce nu are.(Ilie Miniatis).
3. _ Trei lucruri nu lasă în pace pe om:
vinul, femeia şi banul
4. (Proverb românesc).
5. _ Viciile sunt călăi care te omoară încet.(Nicolae Iorga).
6. _ Bea, dar nu te îmbăta. Discută, dar nu te
certa (Proverbgerman).
7. _ Două feluri de oameni nu se îndestulează
nici odinioară: ceice cearcă învăţătura şi cei ce strâng avuţie (Octoihul Mic,Iasi, 1786).
8. _ Vinul este de la Dumnezeu, beţia este de
la diavol (SfântulIoan Gură de Aur).
9. _ Nu dispreţuiţi vinul, dispreţuiţi beţia! (Sfântul Ioan Gură deAur).
10. _ Beţia este icoana morţii (Sfântul Ioan Gură de Aur).
11. _ Grija de pântece (de trai bun, fără
măsură n.n.) este rădăcinatuturor relelor (Sfântul Ioan Scărarul).
12. _ Vinul înroşeşte faţa, dar înnegreşte
sufletul; înveseleştetrupul, dar întristează duhul (Iacob
al Antiohiei).
13. _ Beţia este dată de vin sau de prea multe
griji lumeşti (SfântulIoan Gură de Aur).
14. _ Deşertăciunea din afară e semnul vădit al
sărăciei dinlăuntru(Sfântul Ioan Gură de Aur).
15. _ E mai uşor să dai cuiva un viciu decât
să-i transmiţi ovirtute; la fel cum e mai uşor să-l molipseşti de o boală
decâtsă-i dai din sănătatea ta (Sfântul Grigorie de
Nazianz).
16. _ Cel mai mare viciu este atunci când pari
virtuos fără să fii(Sfântul Vasile cel Mare).
LENE
_ Indiferenţa
şi lenea sunt mai vătămătoare decât toatălucrarea diavolească.(Sfântul Ioan Damaschin).
INVIDIE
1. _ Invidia este mâhnirea provocată de
bunurile altora. Milaeste mâhnirea provocată de relele altora (Sfântul IoanDamaschin).
2. _ Invidia calomniază virtutea: pe cel
viteaz îl numescnechibzuit, pe cel cumpătat nesimţitor, pe cel drept aspru,
pecel înţelept nelegiuit, pe cel mărinimos îl numesc mărunt, pecel darnic risipitor,
iar pe cel avar, din contră, îl numesceconom (Sfântul
Vasile cel Mare).
3. _ Invidia este cea mai nedreaptă dintre
toate patimile, dar şicea mai dreaptă: pe de o parte izgoneşte tot binele, iar
pe dealtă parte îl chinuie pe cel care o poartă (Sfântul
Grigorie deNazianz).
4. _ Aşa cum rugina mănâncă fierul, tot astfel
invidia macinăsufletul (Sfântul Vasile cel Mare).
5. _ Invidia este cel mai greu de mânuit
dintre toate felurile deduşmănie, căci pe toţi ceilalţi duşmani îi
îmblânzescbinefacerile, dar pe cel pizmaş şi răutăcios, darul şi binele îlaţâţă
mai rău (Sfântul Vasile cel Mare).
6. _ Nu este patimă mai grea şi care să prindă
mai repedesufletele oamenilor ca invidia, iar aceasta, prea puţinîntristându-i
pe ceilalţi, îi face rău, în primul rând, celui ce-opoartă (Sfântul Vasile cel Mare).
7. _ Invidia întunecă fericirea aproapelui (Sfântul Vasile celMare).
8. _ Invidia separă, sfinţenia uneşte. (...)
Dacă ai dragoste, ai totul. (Fericitul Augustin).
RĂZBOI
1. _ Pacea între oameni şi popoare izvorăşte
din pacea omului cuDumnezeu (Învăţături de credinţă ortodoxă).
2. _ Unde nu e pace, acolo nu e Dumnezeu. (Avva Isaia).
3. _ Cel ce caută pacea, Îl caută pe Hristos (Sfântul Vasile celMare).
4. _ Când te lupţi împotriva aproapelui tău,
înţelege că te lupţiîmpotriva Trupului lui Hristos (Sfântul
Ioan Gură de Aur).
5. _ Dacă nu este pace, toate celelalte sunt
de prisos (Sfântul IoanGură de Aur).
VIAŢA
1. _ În această lume trebuie să trăim în aşa
fel, încât să fim cusufletul în cer, iar cu trupul în mormânt (Nicodim PatriarhulRomâniei).
2. _ Viaţa pământească îi este dată omului
să-şi pregăteascăveşnicia. (...) Viaţa de aici este doar o şcoală în
pregătireanoastră pentru viaţa veşnică (Nicodim
Patriarhul României).
3. _Mai întâi, trebuie să cunoţti bine
ispitele, greutăţile şiobligaţiile vieţii, fiindcă fiecare drum are crucea
lui,încercările şi bucuriile lui (pr. Paisie Olaru).
4. _ Adeseori văd săraci care sunt bogaţi şi
bogaţi care-s săraci,bărbaţi care sunt femei şi femei care sunt bărbaţi,
înţelepţinebuni şi oameni fără de carte înţelepţi (Sfântul
Ioan Gură deAur).
5. _ Îi lăudaţi pe cei din trecut, dar trăiţi
după obiceiurile celorde azi (Tertullian).
6. _ Faptele săvârşite de oameni sunt de trei
feluri: conform firii,mai prejos de fire şi mai presus de fire. (...) Firească
estepacea, împotriva firii este duşmănia şi, mai presus de fire,este iertarea
şi binele dezinteresat (Sfântul Atanasie cel Mare).
7. _ Cele mai divine şi mai înalte dintre
lucrurile văzute şiînţelese sunt numai niste simboluri (Sfântul DionisieAreopagitul).
8. _ O, dacă oamenii ar iubi viaţa
netrecătoare ca şi pe ceatrecătoare ...! (Fericitul
Augustin).
MOARTE
1. _ Ce este moartea, dacă nu mormântul
păcatelor? (SfântulAmbrozie).
2. _ Se tem de moarte cei ce nu cred în
înviere (Sfântul Ioan Gurăde Aur).
3. _Moartea este cel mai semnificativ şi mai
profund evenimental vieţii (N. A. Berdiaev).
4. _Moartea adevărată este înlăuntru, în
inimă şi este ascunsă.Omul cel dinlăuntru moare. Cine a trecut din moarte
laviaţă, în cele ascunse, acela trăieşte în veci şi nu mai moare(Sfântul Macarie).
5. _ Din moment ce nu ştim vremea şi locul în
care ne aşteaptămoartea, o vom aştepta noi în orice vreme şi în orice loc(Fericitul Augustin).
6. _ Dacă te temi de moarte, încă nu te-ai
împreunat în dragostecu Hristos (Teognost).
7. _ Pentru drepţi nu există moarte, ci doar o
trecere în viaţaveşnică (Sfântul Atanasie cel Mare).
8. _ Cei care Îl vor îngropa prin smerenie pe
Hristos în sufletullor, Îl vor vedea şi înviind prin slavă (Sfântul MaximMărturisitorul).
9. _ Aducerea aminte de moarte este o moarte
de fiecare zi. (...)Frica de moarte este o însuşire a firii, intrată în ea
prinneascultare. Iar tremurarea în faţa morţii este semnulpăcatelor nepocăite (Sfântul Ioan Scărarul).
10. _ Plata păcatului este moartea (Romani 6:23).
JUSTIŢIE
1. _ Legea talionului este dreptatea celor
nedrepţi (FericitulAugustin).
2. _ Când trebuie să sfătuim şi să certăm pe
unul din fraţii noştri,să ne amintim spusele Apostolului: <Şi el este
om!>(SfântulIoan Gură de Aur).
3. _ Osândeşte-te pe tine însuţi şi, atunci,
vei înceta să-i osândeştipe ceilalţi (Avva
Ioan).
4. _ Nu-ţi osândi aproapele, căci tu îi
cunoşti păcatul, darpocăinţa nu (Avva Dorotei).
5. _ Nu huliţi spunând că Dumnezeu este drept!
(El este milosn.n.) (Sfântul Isaac Sirul).
6. _ Pentru ce a primit Iov şi caii şi asinii
şi cămilele şi oile şitoate mângâierile din belşug, într-un număr îndoit,
iarnumărul copiilor a fost egal cu cel al morţilor? Pentru cănecuvântătoarele
şi toată bogăţia au pierit cu desăvârşire,dar copiii îi va avea pe toţi la
înviere (Sfântul Vasile cel Mare).
7. _ Pentru păcatele tale, Dumnezeu te-a făcut
pe tine judecător:dacă ierţi puţine, puţine ţi se vor ierta; dacă ierţi
multe,multe ţi se vor ierta; dacă ierţi din inimă, la fel îţi va ierta
şiDumnezeu ţie (Sfântul Ioan Gură de Aur).
8. _ Ori vei face ce vrea Dumnezeu, ori vei
primi ce nu vrei tu!(Evagrie din Pont).
9. _ Suferiţi de pe urma unui om rău?
Iertaţi-l, ca să nu fie astfeldoi oameni răi (Fericitul
Augustin).
10. _ Legea talionului (dinte pentru dinte
n. n.) este dreptatea celornedrepţi (Fericitul
Augustin).
11. _ Când vom ierta totul, le vom câştiga pe
toate (Sfântul IoanGură de Aur).
12. _ Cu judecata cu care judecaţi, veţi fi
judecaţi! (Matei 7:2).
13. _ Să nu te temi când se îmbogăţeşte omul şi
când se înmulţeşteslava casei lui. Că la moarte el nu va lua nimic, nici nu se
vacoborî cu el slava lui (Psalmi 47:17-18).
14. _ Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi! (Matei 7:1).
GREUTĂŢI
1. _ Viaţa aceasta trecătoare nu este decât
noviciatul eternităţii;nenorocirile nu sunt, pentru creştin, decât încercare
şipedeapsă (Fericitul Augustin).
2. _ Nu atât grija şi frica începutului, cât
grija şi primejdiasfârşitului (Varlaam).
3. _ Cum să-ţi pun sub ochi suferinţele
săracului, ca să înţelegidin ce suspine îţi aduni tu comorile? (Sfântul Vasile cel Mare).
4. _ Precum meşterul aruncă aurul în topitorie
şi-l lasă a se cerneşi a se curăţi prin foc până ce vede că străluceşte, tot
asa şiDumnezeu lasă sufletele omeneşti a fi cercetate de necazuri,până se
curăţă şi se limpezesc. De aceea, o astfel de cercetarea lui Dumnezeu este o
mare binefacere pentru suflet (SfântulIoan Gură de Aur).
5. _ Când voi cădea pradă spaimei şi groazei
(...) eu Îl voibinecuvânta. Când mă voi afla la ananghie, Îl voi preamări.Şi
când El mă va salva, voi striga de bucurie (Manuscrisele
dela Marea Moartă).
6. _ Nici bunătăţile pământeşti nu se obţin
fără osteneli. De cerenunţăm atunci la cele cereşti din cauza ostenelilor? (SfântulNil Sinaitul).
7. _ Urmează pe Hristos nu doar la Înviere, ci
şi la Cruce!(Patericul).
8. _ Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci
ziua de mâine se vaîngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei (Matei 6:34).
9. _ Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în
focul cel veşnic, careeste gătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am
fost şinu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat săbeau; Străin
am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţiîmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi
nu M-aţi cercetat (Matei25:41-43).
10. _ În lume necazuri veţi avea; dar
îndrăzniţi. Eu am biruitlumea (Ioan 16:33).
11. _ În ziua necazului meu pe Dumnezeu am
căutat (Psalm 76:2).
12. _ Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi
împovăraţi şi Eu vă voiodihni pe voi (Matei
11:28).
DURERE
1. _ Tristeţea este rana sufletului (Sfântul Ioan Gură de Aur).
2. _ Ce poate însemna pătimirea mea pe lângă
ceea ce ai pătimitTu, Doamne, pentru noi toţi? (Cuviosul
Paisie cel Mare).
3. _ Omul îşi naşte singur suferinţa (Sfânta Scriptură).
DORINŢA
1. _ Cine a spus <ajunge!>, a pierit (Fericitul Augustin).
2. _ Dumnezeu nu răsplăteşte rezultatele, ci
intenţia (Sfântul IoanGură de Aur).
3.
_ Ceea
ce ne este de folos, aceea vrea Dumnezeu şi, ceea cevrea Dumnezeu, aceea ne
este de folos. (Sfântul Ioan Gură deAur)
BOGĂŢIE
1. _ Dacă vrem să cunoaştem adevărata valoare
a bunurilorpământeşti, să le privim ca de pe patul de moarte! (Alfons deLiguori).
2. _ Bogăţia nu este în sine ceva rău sau bun,
ci o unealtă de carete poţi folosi rău sau bine (Sfântul
Clement Alexandrinul).
3. _ Cauţi bogăţie? Fă-ţi-L prieten pe
Dumnezeu şi eşti cel maibogat (Sfântul Ioan Gură de Aur).
4. _ Eşti bogat? Foarte bine! Eşti zgârcit?
Foarte rău! (SfântulIoan Gură de Aur).
5. _ Nu bogaţii vor fi osândiţi, ci cei ce
slujesc bogăţiei (SfântulIoan Gură de Aur).
6.
_ Bogăţia
faptei este bogăţia sufletului. (Sfântul Teodor
Studitul)
7. _ În cele trecătoare, nu poţi deveni bogat
decât sărăcind pealtul. În cele duhovniceşti, nu poţi deveni bogat
decâtîmbogăţind pe altul (Sfântul Ioan Gură de Aur).
8. _ Când aurul vorbeşte, celelalte cuvinte nu
mai ajută (SfântulGrigorie de Nazianz).
9. _ Sunteţi orbiţi de aurul celor bogaţi.
Vedeţi însă doar ceea ceau nu şi ceea ce le lipseşte (Sfântul Ambrozie).
10. _ Aurul nu-i lasă pe oameni să fie oameni (Sfântul Ioan Gură deAur).
11. _ Bogaţii vor ajunge în cer, când îi vor
introduce acolo săracii. (Fericitul Augustin).
12. _ Dacă nu stăpâneşti aurul, te stăpâneşte
el pe tine (SfântulIoan Gură de Aur).
13. _ Cel ce crede că are totul, nu are nimic (Sfântul Ioan Gură deAur).
14. _ Săracilor, ce vă lipseşte dacă Îl aveţi
pe Dumnezeu?Bogaţilor, ce aveţi dacă va lipseşte Dumnezeu? (Sfântul IoanGură de Aur).
15. _ Bogăţia de ar curge, nu vă lipiţi inima
de ea (Psalm 61:10).
16. _ Viaţa cuiva nu stă în prisosul avuţiilor
sale (Luca 12:15).
FRUMOS
1. _ Sufletul n-ar putea vedea frumuseţea dacă
n-ar deveni elînsuşi frumos (Plotin).
2. _ Un lucru nu este frumos pentru că-l
iubim, ci îl iubim tocmaipentru că este frumos şi bun (Toma d’Aquino).
3. _ Dacă cele create sunt atât de frumoase,
cu atât mai frumosva fi Creatorul lor (Fericitul
Augustin).
4. _ Frumuseţea tuturor frumuseţilor este
Dumnezeu (FericitulAugustin).
5. _ Numai frumosul este bun (Clement Alexandrinul).
6. _ Este frumos numai omul drept, cumpătat şi
bun (ClementAlexandrinul).
7. _ Bărbatul care ţine să fie frumos trebuie
să se împodobeascăcu cugetul său (Clement
Alexandrinul).
8. _ Doar prin suflet se arată atât fumuseţea,
cât şi urâţenia. (Clement Alexandrinul).
DEPENDENŢA
1. _ Omul care respinge societatea este sau
animal, sau înger. (Fericitul Augustin).
2. _ Cetatea, dacă nu o păzeşte Dumnezeu,
degeaba vegheazăpaznicii (Sfântul Ioan Gură de Aur).
3. _ Nimic nu este mai mare ca omul cu
Dumnezeu şi nimic maimic ca omul fără Dumnezeu (Sfântul
Tihon).
4. _ Pomenirea lui Dumnezeu este viaţă;
uitarea Lui, moarte(Teotim).
5. _ Nimic nu este atât de propriu firii
noastre ca a fi încomuniune cu alţii, a avea nevoie unii de alţii şi a ne iubi
uniipe alţii (Sfântul Vasile cel Mare).
SINGURĂTATE
1. _ Ferice de cel ce trăieşte în sihăstrie şi
care, departe deoamenii legaţi de pământul pe care-l calcă în picioarele
lor,îşi înalţă sufletul către Dumnezeu (Sfântul
Grigorie deNazianz).
2. _ Neîncetat să crezi în Dumnezeu şi pe tine
dăruieşte-I-te cutotul. Să nu doreşti să fii singur, în puterea ta ... (FericitulAugustin).
3. _ Vai de cel singur (Ecclesiastul 4:10).
PRIETEN
1. _ Am pe prietenul meu în mine şi eu sunt cu
el (Tomad’Aquino).
2. _ Nu cunoaştem pe nimeni, decât prin
prietenie (FericitulAugustin).
3. _ Fii prieten cu toţi oamenii, dar cu
gândul petrece singur!(Sfântul Isaac Sirul).
4. _ Bunăstarea îţi aduce prieteni,
nenorocirea îi încearcă (SfântulAmbrozie).
5. _ Prietenia nu subordonează, ci egalează.
Ea înseamnăridicarea unuia prin celălalt la Dumnezeu (Sfântul Grigoriede Nazianz).
6. _ Nu este bun mai mare decât a fi prietenul
lui Dumnezeu. (Sfântul Ioan Gură de Aur).
POMENIRE
_ Pe
morţi nu-i căutaţi în mormânt, ci în inima voastră. (Nicolae
Iorga).
TIMP
1. _ Timpul înseamnă pentru Dumnezeu durata
aşteptării întrebătaia Sa la poartă şi fapta noastră de a deschide (pr.Dumitru Stăniloae).
2. _ Există trei timpuri: prezentul
trecutului, prezentulprezentului şi prezentul viitorului (Fericitul Augustin).
3. _ Fără Tine, Doamne, nu sunt nimic în
această lume. Prinurmare, fără Tine, ce-aş putea fi în veşnicie?! (FericitulAugustin).
4. _ În viaţa sfinţilor nu există mâine (Tereza de Avila).
5. _ Celor ce iubesc cu adevărat, viaţa
întreagă li se pare o zi. (Sfântul Grigorie de
Nazianz).
ŞTIINŢA
1. _ Cunoaşterea fără dragoste este
vătămătoare (Sfântul IoanGură de Aur).
2. _ Dacă vom şti totul, dar nu vom şti cum să
ne mântuimsufletul, nu ne va folosi la nimic; vom rămâne nefericiţi. (Fericitul Augustin).
3. _ Nimic nu veţi şti vreodată precum ar
trebui să ştiţi (SfântulIoan Gură de Aur).
4. _ Dacă nu pricepi ceea ce e sub tine, cum
vei pricepe ceea ce edeasupra ta? (Sfântul Tihon).
NATURA
1. _ Lumea este mormântul Domnului.(Sfântul MaximMărturisitorul).
2. _ Nimic nu se poate apropia de Dumnezeu
dacă nu se vaîndepărta de lume (Sfântul Isaac
Sirul).
3. _ Prietenia lumii este vrăjmăşie cu
Dumnezeu (Iacov 4:4).
4. _ Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în
lume. Dacă cinevaiubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el (1 Ioan 2:15).
5. _ Lumea nu este doar un dar, ci şi o sarcină
pentru om (pr.Dumitru Stăniloae).
6. _ Lumea ni s-a dat pentru comunicare între
noi, pentru a neajuta, prin ea, pe noi înşine (pr.
Dumitru Stăniloae).
7. _ Omul nu este mântuit de trupul său, ci în
trupul său. Nu estemântuit de lumea materială, ci împreună cu ea. Pentru căomul
este microcosmos şi mijlocitor al creaţiei, mântuirea sapresupune împăcarea şi
transfigurarea întregii creaţii (pr.Kallistos Ware).
8. _ Omul nu va putea ajunge niciodată la
supremaţia spirituluipentru a depăşi decalajul dintre progresul ştiinţific şi
celspiritual, dacă va continua să rămână aplecat asupra luiînsuşi, închis în
imanenţa unei lumi care se vrea autonomă,ci numai în unire cu izvorul prim şi
inepuizabil de viaţă,lumină şi iubire, Care este Dumnezeu (pr. Dumitru Popescu).
9. _ Umanitatea şi creaţia sunt inseparabile
în iconomia luiDumnezeu (pr. Ion Bria).
10. _ Creaţia întreagă nu ajunge la unire cu
Dumnezeu, decât prinom (Sfântul Maxim Mărturisitorul).
11. _ Cartea mea, filosofule, este firea celor
făcute şi, ori de câteori doresc, pot să citesc în cele făcute de Dumnezeu (SfântulAntonie cel Mare).
12. _ Folosirea greşită a gândurilor duce la
întrebuinţarea greşităa lucrurilor (Sfântul Maxim Mărturisitorul).
13. _ Universul a fost creat pentru om, nu omul
pentru univers(Sfântul Ioan Gură de Aur).
14. _ Nu te întreba dacă este conform cu natura
ceea ce faceCreatorul naturii (Sfântul Ioan Gură de Aur).
15. _ Toate lucrurile ne-au fost încredinţate
nouă şi noi acestora. (Sfântul Ioan Gură de Aur).
16. _ Toate sunt folositoare, chiar dacă noi nu
le cunoaştem rostul. (Sfântul Ioan Gură de Aur).
17. _ Toate îşi au împlinirea în Hristos (Fericitul Augustin).
ISPITA
1. _ Lumea este hanul diavolului. De aceea,
oriunde ne ducem,găsim pe hangiu acasă (Martin
Luther).
2.
_ Cine
este bun, mai bun să se facă şi cine a biruit ispita, să seroage pentru cel
care e încă în ispite (pr. Paisie Olaru).
3. _ O cădere nu este atât de rea ca o
recădere (Bernard deClairvaux).
4. _ Smulge gândurile rele cu alte gânduri (Sfântul Nil Sinaitul).
5. _ Dumnezeu ne cercetează cu cele plăcute
sau cu celeneplăcute. Noi să le primim pe amândouă cu aceeaşisupunere. Pe
amândouă căile ne readuce Dumnezeu lasănătatea sufletului şi la reunirea cu
Dânsul (Sfântul IoanGură de Aur).
6. _ De două feluri este ispita: sau
strâmtorile vieţii încearcăinimile, vădind răbdarea lor, sau belşugul vieţii
devine iarăşichip de ispită. E deopotrivă de greu, atât să-ţi păstrezisufletul
neînjosit de greutăţi, cât şi să nu ţi-l jigneşti însituaţii înalte (Sfântul Vasile cel Mare).
7. _ Toată ispita este îngăduită de Dumnezeu
pentru vindecareasufletului bolnav (Sfântul Ioan
Damaschin).
8. _ Este mai ferit de primejdie cel care nu
îngăduie duşmanuluisă intre în casă, decât cel care,după ce l-a lăsat să intre,
seluptă cu el să-l scoată (Sfântul Tihon).
9. _ Când un om bun nu primeşte obiceiurile
celor răi, chiar dacăar trăi împreună cu ei, nu este nici un pericol (FericitulAugustin).
10. _ Dispreţuieşte farmecele acestei lumi şi
iubeşte-L peDumnezeu şi vei trăi nevătămat ca şi Lot în Sodoma (SfântulTihon).
11. _ Nu locul îl mântuieşte pe om, ci voinţa
lui. Adam a căzutchiar în rai, în timp ce Lot s-a păzit chiar în Sodoma (SfântulEfrem Sirul).
12. _ Corupând sufletul răpeşti ceea ce
aparţine veşniciei luiDumnezeu (Fericitul Augustin).
DIAVOL
1. _ Domnii mei, când eşti la oraş, diavolul
vine sub diferitechipuri: un prieten, o carte, o femeie, un duşman; când eştiîn
singurătate, vine personal (pr. Ilie Cleopa).
2. _ Cine poartă război cu diavolul, ţine
pacea cu Dumnezeu(Sfântul Ioan Gură de Aur).
3. _ De noi depinde dacă diavolul va fi
puternic sau neputincios(Sfântul Ioan Gură de Aur).
4.
_ Treaba
diavolului este să îndruge multe, treaba noastră estesă nu le ascultăm (Fericitul Augustin).
5.
_ Înainte
de păcat, diavolul ne face să-L vedem pe Dumnezeumilos, iar dupa păcat ni-L prezintă
ca Judecător neîndurat(Sfântul Tihon).
IAD
1. _ Pedeapsa care face ca iadul să fie iad
este durerea că sufletulL-a pierdut pe Dumnezeu (Alfons
de Liguori).
2. _ Toţi cei care îşi amintesc de iad nu vor
ajunge acolo, iar ceice uită de iad, nu vor scăpa de el (Sfântul Ioan Gură de Aur).
RAI
1.
_ Tare
mă tem să nu rămânem numai cu raiul acesta de aici şisă-l pierdem pe celălalt,
din pricina lenevirii noastre (pr.Paisie Olaru).
2. _ Dacă primele semne ale fericirii viitoare
ne umplu inima deatâta blândeţe, de atâta bucurie, ce să mai spunem defericirea
care îi aşteaptă în Împărăţia Cerurilor pe toţi ceicare plâng pe Pământ? (Sfântul Serafim de Sarov).
3. _ Cele ce ochiul n-a văzut, nici urechea
n-a auzit, nici la inimaomului nu s-au urcat, acestea le-a gătit Dumnezeu celor
ce Îliubesc pe Dânsul (1 Corinteni 2:9).
4. _ O, raiule al lui Dumnezeu! Noi putem să
te câştigăm, dar nuputem să te înţelegem (Un
călugăr).
5. _ Oricine încearcă să descrie lumea
cealaltă prin cuvinte este,cu adevărat, un mincinos; şi nu pentru că urăşte
adevărul, ciprin nepotrivirea descrierii (Sfântul
Grigorie de Nyssa).
6. _ În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt.
Iar de nu, v-aş fispus. Mă duc să vă gătesc loc (Ioan
14:2).
