map.patriarhia.ro – Harta activităţilor social-filantropice şi medicale ale Bisericii Ortodoxe Române

map.patriarhia.ro – Harta activităţilor social-filantropice şi medicale ale Bisericii Ortodoxe Române

Sursa:http://basilica.ro/noua-sectiune-online-de-prezentare-a-activitatii-social-filantropice-a-bisericii-109512.html

Sursa:http://www.culturavietii.ro/2015/10/03/map-patriarhia-ro-harta-activitatilor-social-filantropice-si-medicale-ale-bisericii-ortodoxe-romane/

   În data de 14 septembrie 2015, a fost lansată noua secţiune din cadrul site-lui oficial al Patriarhiei Române – www.patriarhia.ro, dedicată prezentării lucrării social-filantropice şi medicale desfășurate atât la nivelul unităților de cult, cât și a organizațiilor neguvernamentale care funcționează cu binecuvântarea eparhiilor. http://map.patriarhia.ro/index.php

   După cum informează Pr. Cezar-Antonio Dumitraşcu, Consilier Patriarhal în cadrul Sectorului Social-Filantropic al Administraţiei Patriarhale, secţiunea îşi propune creşterea vizibilităţii acestor activităţi precum şi facilitarea accesului populaţiei la toată gama de servicii sociale, medicale şi programe filantropice destinate principalelor categorii de beneficiari aflaţi în dificultate: copii, vârstnici, bolnavi, şomeri, persoane cu dizabilităţi, familii aflate în situaţii de risc social.

   Utilizatorii site-ului au la dispoziţie o hartă interactivă cu locaţiile aşezămintelor marcate pe baza coordonatelor GPS, pagini individuale de prezentare conţinând date de contact, descriere şi fotografii precum şi facilităţi multiple de filtrare a informaţiei în funcţie de localizare la nivel de judeţ şi eparhie, tip de activitate, categorii de beneficiari, denumire.

   Acest demers face cunoscută publicului larg grija Bisericii Ortodoxe Române pentru persoanele aflate în suferinţe şi nevoi şi totodată se constituie într-un îndemn adresat tuturor credincioşilor să se alăture şi să preia exemplele de bună practică.

Anti-Halloween

Anti-Halloween

Sursa: http://avereabisericii.ro/anti-halloween/

Închinarea la moaşte e dispreţuită, dar scheleţii desenaţi pe spinarea copiilor noştri ne amuză!

Moda defăimării

   « 30 de ONG-uri creştinopate vor interzicerea Halloween-ului din şcoli pe motiv că ar fi o sărbătoare satanistă care ar “leza sănătatea şi dezvoltarea armonioasă a copiilor”. Da, asta pentru că ameninţările cu arderea pe vecie în Iad la foc mic nu-i dezechilibrează deloc pe şcolari. » Este punctul de vedere al unei publicaţii româneşti de mare (!?) tiraj şi (din ce în ce mai) mică ţinută. E adevărat, e la modă să ne scuipăm credinţa în vreme ce alţii şi-o apără pe-a lor cu dinţii. E la modă să nu avem nici cele mai elementare noţiuni de Ortodoxie, dar să ne luăm un aer semidoct, scârbit şi suficient şi să proferăm împotriva „creştinopaţilor” „pupători de moaşte”. Icoana din clasă deranjează, pe când măştile cu draci şi vrăjitoare sunt bine venite! Închinarea la moaşte e dispreţuită, dar scheleţii desenaţi pe spinarea copiilor noştri ne amuză! Nu cunosc niciun creştin sănătos la cap care să creadă şi să-şi înveţe copilul că viaţa de dincolo înseamnă “arderea pe vecie în Iad la foc mic”, iar dintre atei, liber-cugetători şi alte specii de nefericiţi apărute în peisaj, nu cred că vorbeşte vreunul copilului despre iad şi rai.

Înghiţim mizeriile altora

   E minunat că înghiţim aberaţiile altora pe stomacul gol şi cu mare bucurie, că terfelim tradiţiile, credinţele, obiceiurile şi sărbătorile noastre. E indicat să preluăm pe negândite şi să punem pe un piedestal ceea ce alţii au aruncat demult la gunoi, în tomberonul de dincolo de cortină. E bine că turnăm în noi tone de băuturi acidulate pline de pesticide, exportate de americani şi pe care ei nu le mai consumă de zeci de ani. E de aplaudat că ne îndopăm copiii cu hamburgheri de la restaurante care la noi sunt de lux şi în ţara de origine sunt pentru cerşetori şi oamenii străzii. Este extraordinar că ne învăţăm copiii să preţuiască sexul şi dezmăţul de Valentine’s day şi că uităm să îi învăţăm ce înseamnă iubirea, respectul, preţuirea celuilalt. Dar cel mai frumos e de halloween, când ne îmbrăcăm copii de până în 10 ani în draci, vampiri, monştri, vârcolaci şi vrăjitoare şi-i încurajăm să celebreze moartea, groaza, întunericul şi forţele răului în loc să îi încurajăm (în aceeaşi săptămână!) să dea un colac de pomană şi să aprindă o lumânare pentru cei dragi adormiţi din familie.

Proteste şi pretexte

   În tot acest timp, copiii şi părinţii din Statele Unite şi Canada protestează vehement împotriva acestui surogat de sărbătoare, iar emisiunile de ştiri din aceleaşi ţări anunţă că se înmulţesc crimele, violurile, actele sataniste şi creşte consumul de droguri şi alcool. Dacă vor şi ai noştri baluri mascate, sunt mii de posibilităţi de a-i costuma fără a intra în sfera morbidului. Copiii noştri nu-l mai cunosc pe Făt-Frumos, n-au auzit de Ileana Cosânzeana şi de alte personaje din basmele care ne-au fermecat nouă, părinţilor şi bunicilor noştri copilăria, însă ştiu de halloween şi de obiceiuri străine şi de sufletul şi de tradiţia noastră. Iar noi, părinţi responsabili, protestăm faţă de predarea religiei în şcoli şi ne strâmbăm când se propune să avem zi liberă pentru o sărbătoare ortodoxă, deşi mulţi n-ar avea oricum în intenţie să calce pragul vreunei biserici în acea zi.

În zadar vă veţi plânge!

   E trist, dragii mei, că citatul de la începutul articolului l-am găsit pe pagina web a unei învăţătoare. Ea e omul care ar trebui să modeleze frumos sufletele copiilor noştri, şi nu să le sădească umbre. Le sărut mâna mamei mele, soacrei mele, ambele învăţătoare, şi doamnei învăţătoare a copilului meu, care au lăsat să treacă această zi fără a-i da importanţă. Şi cu riscul de a deranja, vă invit să aveţi grijă cu ce hrăniţi sufletul copiilor dvs. 

Dându-le otravă, otravă veţi culege şi nu veţi avea dreptul să vă plângeţi!

Autor: Oana Bazavan

Averea Bisericii a redevenit obsesia Antenei 1

Averea Bisericii a redevenit obsesia Antenei 1

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/stiri/crestinortodox/averea-bisericii-redevenit-obsesia-antenei-1-150160.html

- Despre campania de dezinformare a publicului telespectator de către Antena 1 –

Referitor la campania „Afacerile Bisericii – precum în cont, aşa şi pe pământ” a postului de televiziune Antena 1, se impun următoarele precizări:

1. Campania Antenei 1 nu este o noutate, ci reprezintă reluarea aceloraşi dezinformări referitoare la veniturile şi cheltuielile unităţilor bisericeşti din luna septembrie 2012. Patriarhia Română a explicat public în repetate rânduri statutul fiscal al cultelor religioase din România, similar cu cel din majoritatea statelor Uniunii Europene şi modul de funcţionare financiară a unităţilor bisericeşti.

Se pare însă că este greu de înţeles şi de acceptat principiul de organizare autonomă a Bisericii Ortodoxe Române de către jurnaliştii de la Antena 1. Probabil, atitudinea acestora se explică prin tendinţa editorială constantă din ultimii ani a acestui post de televiziune de denigrare şi contestare a rolului important al Bisericii în societatea românească.

În Biserica Ortodoxă Română nu există 31.096 de unităţi bisericeşti, aşa cum au exagerat voit reporterii Antenei 1 prin adunarea numărului real al acestora cu cel al locaşurilor de cult, ci doar 14.809 unităţi bisericeşti (administraţia patriarhală, 6 mitropolii, 10 arhiepiscopii, 13 episcopii, un vicariat pentru comunitatea ucrainiană din România, 177 de protopopiate, 11.409 parohii şi 541 de mănăstiri). Potrivit principiului autonomiei prevăzut de Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, fiecare unitate bisericească administrează patrimoniul propriu (format din locaşuri de cult şi alte clădiri bisericeşti) şi are propriile venituri şi cheltuieli. Veniturile realizate de către fiecare unitate bisericească nu sunt centralizate, aşa cum într-o viziune corporatistă înţeleg cei de la Antena 1, ci sunt folosite pentru întreţinerea patrimoniului propriu şi plata utilităţilor (energie electrică, gaze, apă, telefon etc.), pentru completarea salariilor personalului deservent care are sprijin parţial de la bugetul de stat şi asigurarea salariilor integrale pentru ceilalţi angajaţi, pentru plata impozitelor şi contribuţiilor la asigurările sociale la salarii, pentru lucrări de reparaţii, consolidare, restaurare şi pictură, pentru susţinerea proiectelor şi activităţilor social-filantropice, medicale, educaţional-culturale, misionare desfăşurate în beneficiul comunităţii de credincioşi.

De exemplu, dacă la sfârşitul fiecărui an profitul realizat de Antena Group se împarte între acţionari, excedentul financiar din anul 2014 al Arhiepiscopiei Bucureştilor, cea mai invidiată de Antena 1, a fost folosit anul acesta, 2015, între altele, pentru continuarea susţinerii unor instituţii şi programe social-filantropice şi educaţionale, pentru amenajarea a şase cantine sociale în fiecare sector al capitalei, precum şi pentru acordarea unor ajutoare de urgenţă în favoarea unor persoane fizice în valoare totală de peste 3,5 milioane lei. De menţionat că toate unităţile bisericeşti sunt contribuabili disciplinaţi la bugetul de stat prin plata la timp a tuturor impozitelor şi obligaţiilor sociale.

2. Antena 1 practică o tehnică înşelătoare de prezentare a veniturilor şi cheltuielilor unităţilor bisericeşti folosind dezinformarea prin omisiune (în general sunt prezentate doar veniturile şi sunt ignorate cheltuielile) şi exagerarea voită a unor date cu scopul de a crea un curent antibisericesc. Astfel, în emisiunea Observator din seara zilei de 5 octombrie 2015, jurnaliştii Antenei 1 au dezinformat flagrant atunci când au afirmat că „Guvernul României are mai puţini angajaţi decât Sfântul Sinod”(sic !). În realitate, situaţia este exact inversă şi nici nu suportă comparaţie. De exemplu, numai numărul angajaţilor din aparatul guvernamental din Piaţa Victoriei este cu mult mai mare decât personalul de conducere al Administraţiei patriarhale, iar în fiecare judeţ Prefectura (instituţia executivă a Guvernului în teritoriu) şi Consiliul judeţean au de asemenea mult mai numeroşi angajaţi decât o administraţie eparhială.

Pentru informarea corectă a opiniei publice precizăm că spre deosebire de membrii Guvernului, ierarhii sunt membri ai Sfântului Sinod (organism central de conducere al Bisericii Ortodoxe Române), iar fiecare membru al Sfântului Sinod este în același timp coordonator local al activităților pastoral-misionare, social-filantropice, misionare, învăţământ teologic şi religios, viaţă monahală, cultură etc. dintr-o eparhie.

Referitor la sprijinul de la bugetul de stat pentru toate cele 18 culte recunoscute din România, acesta reprezintă aproximativ 0, 2% din buget sau 0, 08% din PIB şi este estimat la cca. 54 milioane de euro. Cu scopul evident de dezinformare, în ultimii ani Antena 1 evită în redactarea de ştiri să folosească informaţiile oficiale date publicităţii de instituţiile abilitate ale Statului şi vehiculează o sumă de 10 ori mai mare, pusă în circulaţie de un reprezentant al unei asociaţii umaniste, evident cu scop de denigrare şi de incitare la ură faţă de instituția cu cea mai mare rată de credibilitate în poporul român.

Reamintim că sprijinul financiar de la bugetul de Stat pentru cultele religioase din România este o obligaţie asumată de statul român după confiscarea proprietăţilor bisericeşti de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza (1863) şi de către regimul comunist din România, iar în prezent Bisericii Ortodoxe Române i s-a retrocedat doar o mică parte din acestea. În plus, Biserica desfăşoară o importantă lucrare spirituală, socială, educaţională şi culturală în beneficiul societății româneşti şi al românilor din diaspora.

Tot cu scop de dezinformare şi denigrare, Antena 1 foloseşte de regulă declaraţii ale unor foşti preoţi excluşi din Biserica Ortodoxă Română pentru indisciplină şi care în prezent sunt membri ai unor structuri necanonice şi ilegale, ceea ce spune mult despre deontologia jurnaliştilor acestui post de televiziune.

Patriarhia Română şi Arhiepiscopia Bucureştilor au dat publicităţii în ultimii ani numeroase precizări şi drepturi la replică ca răspuns la permanenta campanie de denigrare şi contestare a activităţii Bisericii în societate de către postul de televiziune Antena 1. Elocvent este şi faptul că acest post de televiziune este singurul din România care susţine mediatic constant interesele oneroase ale unor grupuri obscure pentru lucrări în cimitirele parohiilor Mogoşoaia şi Bellu-Berceni sau ale unor persoane care au ocupat abuziv spaţii ale parohiilor (bisericile Sfântul Spiridon Nou, Bărbătescu Vechi, Sfântul Gheorghe Vechi) deşi unii dintre acestea deţin proprietăţi personale în altă parte.

Patriarhia Română îşi exprimă speranţa că responsabilii postului de televiziune Antena 1 vor analiza cu atenţie cele semnalate în acest comunicat şi vor lua măsurile care se impun pentru respectarea principiilor deontologice şi informarea corectă a publicului telespectator.

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE

Despre „trădare” în educație

Despre „trădare” în educație

Sursa: http://www.constantincucos.ro/2015/10/despre-tradare-in-educatie

   Cel mai mare trădător în materie învățătorească este cel care vine înspre această meserie neavând o chemare aparte, din întâmplare sau mânat de slavă deșartă. Dar tot uzurpator este și cel care nu-și asumă riscurile unei frumoase împărtășiri și generoase risipiri. Care, prin acțiunile sale, nu se pune în serviciul altora, ci încearcă să se scoată pe el în evidență.

   A preda înseamnă a pătrunde în intimitatea unui suflet, în miezul lui cel mai plastic, mai fierbinte. Această îndeletnicire presupune a disloca obișnuințe, ticuri, moduri de a fi, a face „prăpăd” în ceea ce privește stabilitatea adormitoare, a distruge stavile și a ridica altceva în schimb. Când educi pe cineva încerci să-l „anexezi”, să-i imprimi un anumit contur, să-i prescrii un „bine” care este al tău. Învățarea presupune să „spulberi” un eu pentru a predetermina un „tu” sau, mai exact, un sine deschis, lărgit, auto-generativ, perfectibil (în sensul dorit de tine). Te aștepți ca educatul să nu reacționeze? Te înșeli, nu este deloc așa și nici nu este bine să se ajungă aici. Învățarea defectuoasă, centrată doar pe eu-l profesorului, este un atentat, o crimă, un mare păcat. Când predai, inculci cuiva un crez pe care-l susții. Îi deschizi o cale, îi arăți un orizont. Oare se nimeresc cu ceea ce gândește sau poate face el? Îți pui această întrebare? A aduce cu forța pe altul la opinia ta, la un liman care nu este al lui este o anexare forțată a persoanei, un atentat la libertatea intimă. Este drept să faci așa ceva?

   Profesorul este o ființă „totalitară”, ce se încăpățânează ca ceea ce știe el să știe și discipolul său (eventual, și ceva în plus”!). Și să creadă numaidecât ca și el. Realizați cât de primejdios e un astfel de țel? Pentru că ai în mâini posibilitatea unei ființe, traiectul unei deveniri, bulgărele de „foc” ce poate deveni periculos dacă nu este ținut cum trebuie. Și pre-formezi o ființă după un calapod care îi poate afecta personalitatea. A preda fără a fi responsabil de ceea ce faci, de reverberațiile ideilor tale, de consecințele gesticulațiilor făcute este similar cu inconștiența și cu crima. „Sămânța” de cunoaștere aruncată acum nu se știe unde, când și cum va da roade. E bine să o „sădești” cu gândul că ceea ce va apărea e o pură posibilitate. Ce ține de „purtătorul” ei. Și să nu-ți propui cu obstinație ca ea să se dezvolte așa cum ai preconizat tu. De aceea, un bun dascăl trebuie să cultive la elev și pornirile de detașare, critice, contestatare, deviaționiste. „A preda superb înseamnă a deștepta îndoieli în sufletul elevului, a-l antrena întru dizidență” (George Steiner). Conștiința „trădării” la profesor trebuie să fie trează și chiar ar fi bine să conducă la un titlu de mândrie profesională: ferice de acei profesori care se lasă „trădați” de discipoli, le place să fie depășiți și amendați prin prestațiile acestora din urmă!

   Se manifestă la elev o aplecare funciară de a nu respecta prescripțiile profesorului, de a încălca somațiile venite de la el, de a urî ceea ce este achiziționat prin impunere. Vă mai amintiți de aceste „apucături”, căci, nu-i așa, ați trecut prin stadiul de educați. Ține de domeniul normalității ca ceea ce apare din exterior să fie întâmpinat cu opoziție. În ochii elevului, profesorul este simbolul autorității, al forței ce apasă, prin coerciție, dinafară. În fapt, cine nu-și scurge „veninul interior” înspre alteritatea înstăpânitoare a dascălului, prin reflexe „dușmănoase” sau demolatoare, nu are bucuria de a descoperi cum trebuie ceea ce i se propune. Cine nu trece prin momente de cumpănă și retractări – în legătură cu ce este învățat – nu poate ajunge la gândurile lui. Cine nu se luptă cu „răul” dependenței nu va ajunge la bucuria autonomiei și stăpânirii sinelui.

   Unii susțin că relația maestru-discipol este una accentuat erotică, cu rădăcini sexuale (vezi Freud), în care contrariile se atrag, se înfruntă, spulberă și ard cu o intensitate enormă. Paideia are în subsidiar și tensiuni ce țin de eros. Iubirea și contrariul ei se contrabalansează într-un vals indistinct, înfiorător, amenințător. Nu știu cât credit putem acorda acestei ipoteze; este cert însă că forțele antrenate în educație sunt similare cu cele din actul erotic, iar subiectul (subiecții) resimte (resimt) cu acuitate că, și în educație, își dau întâlnire iraționalul și luciditatea, moartea și viața, finitul și infinitul, diavolul și bunul Dumnezeu.

    În exercițiul educativ întrezărim reflexe ale unor acte oarecum perverse de „demolare” a fondatorilor, de îndepărtare a vechiului și întronare a noului. Conducătorii (profesorii) au nevoie de conduși (elevii), dar și aceștia de cei dintâi. Învățătorul este un fel de „tată” fondator, ale cărei prime privațiuni față de „fiu” se vor răzbuna mai târziu, prin descărcare anxioasă și agresivitate. „Crima” eliberatoare îl face pe discipol să continue opera învățătorească - dar fără învățător! Mai târziu, vag și edulcorat, își va aminti și de magistru, pentru că nostalgia după timpurile apuse potolește ura, iar dorul după efigia învățătorului reînvie. Într-o cheie psihanalitică, tatăl (învățătorul) este vizat ca un obstacol în calea afirmării discipolului și, ca urmare, trebuie eliminat. Iar odată treaba terminată, odiseea începe de la capăt, cu alți actori, cu alte decoruri. Regia rămânând aceeași.

    Învățarea presupune nu numai câștig, ci și o risipire (de tine însuți, de gânduri, de trăiri). Etosul pierderii (a ideilor tale, a energiilor tale etc.) dar și conștiința tranzienței relațiilor fac parte integrantă din mănunchiul de asumpții pe care trebuie să le aibă dascălul. Peregrinajul, instabilitatea și trădarea discipolului sunt evidențe demne de asumat. Pentru cei ce au de zis ceva altora și resimt nevoia de a împărtăși din experiența lor. Pentru cei ce își asumă cu seninătate „riscurile” meseriei.

    În final, să-mi fie îngăduit un mic gând pentru dascălul care nu suportă trădările: adu-ți aminte că și tu ai fost cândva discipol, și tu te-ai îndoit, ai înșelat, ai trădat (așteptări, idei, oameni). Și nu uita că numai unii dintre discipoli ajung magiștri care să-i învețe, la rândul lor, pe alții. Faptul că tu ai privilegiul de a-i educa acum pe cei ce au nevoie de tine este un rezultat și al acestei necesare, zbuciumate – dar rodnice – transgresiuni!

(Constantin Cucoș, Educația. Iubire, edificare, desăvârșire, Editura Polirom, Iași, 2008, p. 27-28)

Infatigabilii atei țintesc inima credinciosului

Infatigabilii atei țintesc inima credinciosului 

Autor: Sever Voinescu

Sursa: http://m.evz.ro/infatigabilii-atei-tintesc-inima-credinciosului.html

Undeva, în „Cugetări”, Blaise Pascal scrie așa: ”Ceea ce oamenii prin marea lor înțelepciune nu reușesc să cunoască, religia îi învață pe copii”.

Să ne luăm după domnul Pascal sau după domnii Moise și Cernea? Eu, unul, aleg fără să ezit: Pascal. Și sînt conștient că trăiesc niște vremuri în care preferința pentru Pascal în dauna grupului Moise&Cernea s-ar putea să atragă asupra bietului meu cap fulgere și tunete. Admit, puțin surprins dacă mi se permite, că ar putea exista oameni care să nu dea două parale pe marele francez și să prețuiască pe neobosiții activiști români. Mai nou, cei doi și, poate, alți cîțiva vor să redeschidă frontul luptei împotriva orei de religie. De fapt, vor să-l permanentizeze. Supărați că, anul trecut, părinții și elevii au decis categoric că vor să se predea religia în școli înscriindu-se la aceste ore, activiștii atei vor să se repete episodul în fiecare an de-acum înainte. Poate, poate... Au, se vede treaba, chef de campanii, confuntări și eroism civic; demonul ateismul nu-i lasă liniștiți nici o clipă. Folosind chițibușuri de prin acte normative de rang secund, ei ar vrea ca opțiunea elevilor pentru ora de religie să nu se facă o singură dată, cînd elevul se înscrie într-o școală, ci în fiecare an. Precizînd că legea lasă loc, firesc, schimbării de opțiune - adică, un elev înscris la religie se poate retrage ulterior, după cum un elev care nu a optat pentru religie la înscrierea în școală, o poate face mai apoi - nu poți să nu constați că acești oameni vor să aibă, în fiecare toamnă, cîte o treabă. Par deciși să înceapă o luptă de gherilă, în care să spere și să raporteze ca victorie fiecare scădere de jumătate de procent a proporției celor care optează pentru ora de religie. O luptă pas cu pas, om cu om. Mă întreb, doar, dacă tenacitatea lor nu și-ar fi putut găsi alte întrebuințări mult mai utile, dar fiecare este liber să se investească acolo unde crede că-și află împlinirea.

Ateii militanți, nervoși din fire, nu obosesc niciodată să atace Biserica lui Hristos. Ar ataca ei și sentimentul religios al fiecărui credincios, dar acolo este mult mai dificil de ajuns. Le este, desigur, mai ușor să se repeadă la instituții, căci ele greșesc adesea, sînt obiectivate social prin oameni mai mult sau mai puțin păcătoși, mai proști sau mai deștepți, mai buni sau mai răi. În plus, percepția publică asupra instituțiilor este, în genere, ușor manipulabilă. În sufletul credincioșilor, însă, e mai greu să ajungi. Vînătoarea împotriva lui Hristos continuă pe străzile cetății, însă ajunge foarte greu în locul în care Dumnezeu trăiește cu adevărat - în inima credincioșilor Săi. Așa că potul cel mare, adică inima, se țintește pe căi ocolite.

Cum poți spera să produci omul care va ajunge să respingă și să disprețuiască religia? Cea mai bună metodă să faci pe cineva să disprețuiască cuvîntul lui Dumnezeu este să-l faci cumva să nu-l audă niciodată, arătîndu-i omului că poate trăi un gen de existență și fără să știe de Dumnezeu - asta vor cei care se opun predării religiei în școli. Cu cît știi mai puțin despre cuvîntul lui Hristos, cu atît ai șanse mai mari să-l socotești inutil sau, măcar, anacronic. Nu-i așa că poți să mănînci, să te îmbraci, să te înmulțești, să cîștigi bani, să votezi și să pleci în vacanțe fără să pomenești măcar o singură dată pe Domnul? Păi, atunci, înseamnă că n-ai nevoie de El. Vezi, e anacronic! Și cum putem realiza țelul de a ține oamenii departe de Dumnezeu? Simplu: ținîndu-i de mici departe de El. Un copil căruia nimeni nu-i explică ce înseamnă Dumnezeu are toate șansele să devină ateu - cred militanții necredinței. Între noi fie vorba, această convingere dovedește că ateii militanți au grave carențe de cunoaștere a felului în care Dumnezeu lucrează în lume, dar e treaba lor.

Militînd împotriva orelor de religie, de fapt, ateii nu luptă pentru nici un fel de drept al omului sau pentru vreo libertate încălcată, ci pentru sporirea rîndurilor propriului trib. Este, desigur, legitim - orice organizație, orice mișcare vrea să-și asigure un viitor. Și orice viitor al unei organizații sau al unei mișcări se construiește pe seama unor copii. Întrebarea este dacă prețul ce se cere a fi plătit pentru ca ateii să-și sporească numărul merită să fie plătit. În acest caz, prețul este necunoașterea, ignoranța.

În mintea ateilor, școala trebuie să abdice de la misiunea ei esențială de dragul necredinței lor. Toți sîntem de acord că școala trebuie să dezvăluie copilului în chip cît mai echilibrat lumea în care trăiește. Și trebuie să fii orb să nu vezi cît de importantă este religia pentru lumea în care trăim - pentru istoria ei și pentru prezentul ei. Să ceri școlii să nu spună nimic copilului despre religie înseamnă să ceri școlii să ascundă copilului aspecte esențiale ale lumii pentru care, teoretic, îl pregătește. Cît de echilibrat poate școala povesti unui copil de român despre România, dacă îi ascunde că peste 80% dintre locuitorii țării sale se declară credincioși într-o formă sau alta și nu-i explică acelui copil în ce constă credința conaționalilor săi?

Rolul coordonatorului social în iniţierea şi dezvoltarea proiectelor sociale din parohie

 Rolul coordonatorului social în iniţierea şi dezvoltarea proiectelor sociale din parohie

Sursa: Facebook Ascmb Slobozia

20 de coordonatorii sociali din Protopopiatul Călăraşi prezenţi la seminarul de formare cu tema „Rolul coordonatorului social în iniţierea şi dezvoltarea proiectelor sociale din parohie” la data de 29 septembrie 2015, dupa ce in urma cu o zi au fost prezenti P.C. parinti slujitori ai Sfintelor Altare.

Cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Episcop VINCENŢIU, Sectorul Social – Misionar, coordonator al activităţilor sociale din cadrul Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor, a organizat, marți, 29 septembrie 2015, seminarul de formare cu tema „Rolul coordonatorului social în iniţierea şi dezvoltarea proiectelor sociale din parohie” pentru 20 de coordonatori sociali din cadrul comitetelor parohiale din cuprinsul Protopopiatului Feteşti. 

Coordonatorii sociali au reprezentat următoarele parohii din Protopopiatul Călăraşi: Ceacu, Andolina, Unirea, Independenţa, Rasa, Ciocăneşti, Modelu, Sf. Gheorghe – Călăraşi, Floroaica, Modelu Nord, Vâlcelele, Drajna-Nouă, Sf. Apostoli – Călăraşi, Mihai Viteazul, Sf. Anastasia, Sf. Parascheva – Călăraşi, Sf. Nifon – Călăraşi, Călăraşii Vechi, Cuneşti şi Sf. Nicolae Catedrală.

În cadrul seminarului au fost prezentate pe grupe de lucru, exemple de activităţi social-filantropice implementate la nivelul parohiei şi au fost identificate acţiuni care stau la baza dinamizării activităţii social-filantropice din parohie. 

Această întâlnire de lucru face parte din programul dedicat „Anului omagial al misiunii parohiei şi mănăstirii azi şi Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii”.

Locul desfășurării activităţii a fost Sala multifuncţională (sala 15) a Centrului Socio – Cultural „Episcopul Damaschin” al Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor.

Mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel cu ocazia începutului noului an școlar

Mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel cu ocazia începutului noului an școlar

Sursa: http://www.doxologia.ro/arhiepiscopia-bucurestilor/mesajul-preafericitului-parinte-patriarh-daniel-cu-ocazia-inceputului

Cu prilejul noului an școlar 2015-2016, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a transmis un mesaj de binecuvântare elevilor, părinților și cadrelor didactice.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, cu ocazia începutului noului an școlar 2015-2016, a adresat următorul mesaj: 

„La începutul noului an școlar, adresăm elevilor, părinților și cadrelor didactice părintești binecuvântări și gânduri de încurajare pentru o nouă activitate.

Întrucât bazele educației se pun în familie, este esențial ca părinții, bunicii și rudele elevilor să conștientizeze rolul major pe careîl au în formarea personalității acestora și mai precis în formarea caracterelor, în promovarea valorilor perene sau permanente și în protejarea copiilor de anturajele nocive și de unele influențe negative ale internetului.

Dacă bazele educației se pun în familie, școala are rolul de a continua actul educativ, atât prin oferirea unui bagaj informațional riguros, cât mai ales prin formarea personalității depline a elevului, dornic să participe la viaţa comunității prin calități reale și spirit creator, deoarece informarea, fără o formare spirituală a omului, nu dezvoltă persoana ca ființă comunională şi relațională. Așadar, educația integrală, în adevăratul sens al cuvântului, presupune şi o formare în spiritul comuniunii, inclusiv conștientizarea apartenenței la o comunitate de oameni meniți să se dezvolte, să lucreze și să progreseze împreună în demnitate şi creativitate. Respectul de sine și respectul față de ceilalți reprezintă valori fără de care o societate nu se poate dezvolta în mod armonios. Părinții și profesorii trebuie să valorifice talanții fiecărui copil, să îl învețe că este capabil și valoros ca persoană unică și irepetabilă creată după chipul lui Dumnezeu. Fiecare elev trebuie încurajat să își pună în valoare darul său unic primit de la Dumnezeu, dar și să respecte darurile sau talentele celor din jurul său. De asemenea, buna cuviință şi respectul față de părinții care l-au crescut și față de educatori, învățători şi profesori trebuie cultivate, nu ca o obligație, ci ca pe o lumină a sufletului frumos, ca o recunoştinţă faţă de cei care își dedică întreaga viață creșterii, educării și formării copiilor şi tinerilor.

Biserica, prin rolul ei educaţional şi călăuzitor de veacuri, dorește să vină în întâmpinarea nevoilor societății, constituindu-se într-un reper spiritual și un sprijin moral atât în vremuri bune, cât şi în situaţii de criză. Amalgamul de stimuli, de evenimente, de false valori promovate adesea ca modă a zilei pot dezorienta familiile, dar și școala. De aceea, rolul Bisericii este acela de a promova valorile permanente și reperele autentice verificate în timp îndelungat. 

Astăzi, într-o lume confuză, Biserica este chemată să ofere o lumină spirituală asupra problemelor majore ale societății. Iar aceasta mai ales pentru că Biserica este o comunitate umană centrată pe o comuniune spirituală divino-umană, ce transcende timpul şi spaţiul, deoarece ea este Trupul tainic al lui Hristos, „Care ieri, astăzi şi în veci este Acelaşi” (Evrei 13, 8).

Astăzi, Familia, Biserica și Școala, ca factori educaționali decisivi, au responsabilitatea de-a spori cooperarea în vederea educării și formării copiilor și a tinerilor pentru o viață armonioasă în familie şi în societate, dar şi pentru a deveni cetățeni ai patriei cerești, adică ai Împărăţiei cerurilor, deoarece scopul ultim al vieţii omului pe pământ este pregătirea sa pentru viaţa şi fericirea eternă în Împărăţia iubirii Preasfintei Treimi. Anul 2015, declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept „Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur și al marilor păstori de suflete din eparhii”, este un prilej pentru a pune din nou accent pe valențele creștine ale pedagogiei. Cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur privind educația copiilor sunt și vor fi mereu actuale, pentru că, deși vremurile se schimbă, firea omului, cu slăbiciunile, dar și calitățile sale, rămâne aceeași. „În vremea noastră – spunea Sfântul Ioan Gură de Aur – fiecare părinte își dă toată silința să instruiască pe copiii lui în meserii, în arte, în știință, în oratorie, dar nici unul nu se interesează cât de puțin să educe sufletul lor. Nu încetez a vă ruga cu lacrimi și a vă cere ca, înainte de toate celelalte, să dați copiilor voștri o bună educație. Dacă-ți iubești copilul, arat-o prin educația pe care i-o dai”. El spunea acestea înțelegând că educația nu înseamnă doar cunoaștere, ci şi formarea spirituală a omului sau cultivarea bunătății sufletului ca frumusețe a acestuia în relația lui cu semenii, cu societatea. 

Ne rugăm lui Dumnezeu să ne dăruiască tuturor „Înțelepciunea care stă aproape de scaunul Său” (Înțelepciunea lui Solomon 9, 4) și să ne ajute să insuflăm elevilor doritori și iubitori de cunoaștere bucuria de-a învăţa, dar și bucuria de a deveni, printr-o educație sănătoasă, oameni demni şi onești, harnici şi darnici, în această viață pământească și cetățeni luminați ai Împărăţiei cerurilor.”

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Sursa: arhiepiscopiabucurestilor.ro

Wi-Fi: moartea invizibilă care distruge noile generaţii

Wi-Fi: moartea invizibilă care distruge noile generaţii

Sursa:http://www.expunere.com/wi-fi-moartea-invizibila-care-distruge-noile-generatii.html

Ceea ce pare să fie principala ameninţare pentru sănătatea noastră şi care, binenţeles, e cea mai ascunsă de media. O afacere mai mult decât de miliarde, legată de sectoarele în plină creştere cum ar fi telefonia sau tehnologia wireless în general, monopolizează informaţia, împiedicând să se ştie la nivel de mase un înspăimântător adevăr: expunerea la radiaţii de microunde de mica frecvenţă (Wi-Fi) este cauza demonstrată de daune cerebrale ireversibile, cancer, malformaţii, avorturi spontanee, alteraţii de creştere a oaselor. Iar populaţia cu cel mai ridicat risc e reprezentată în absolut de copii şi de femei.

Nu surprinde, deci, că acest fapt este cunoscut şi documentat în domeniu medical şi ştiinţific deja înainte ca tehnologia wi-fi să dea buzna în casele noastre, ajungând zi de zi la indemâna copiilor. Efectele biologice nu doar periculoase, ci letale ale acestei tehnologi au fost ţinute în secret pentru public pentru a conserva giganticele profituri ale companiilor.

Cum a demonstrat profesorul John Goldsmith, consilier al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii în Epidemiologie şi Ştiinţe ale Comunicării, expoziţia la radiaţii de microunde Wi-Fi a devenit prima cauză de avorturi spontanee: 47,7% dintre cazurile de expoziţie la aceste radiaţii, cazurile de avorturi spontanee au loc înainte de prima săptămână de sarcina.

Iar nivelul de radiaţie care afectează femeile luate în examen pleacă de la 5 microwatt pe centimetru pătrat. Un asemenea nivel ar putea părea fără sens pentru o persoană care nu poartă statutul de om de ştiinţă, dar devine mai important dacă spunem că este sub ceea ce marea parte a studentelor primesc ca şi doză într-o clasă dotată de transmiţător Wi-Fi, în unele ţări plecând de la 5 ani în sus.

Datele puţin mai preocupante sunt că nivelul de absorbire în cazul copiilor poate fi de zece ori mai mare decât în cazul adulţilor, pentru că ţesutul cerebral şi măduva oaselor unui copil au proprietăţi de conductibilitate electrică diferite de cele ale adulţilor din cauza conţinutului ridicat de apă.

Expoziţia la microunde de joasa frecventa permanentă poate induce “stres” cronic oxidativ şi nitrosativ şi poate dăuna mitocondriile celulare (mitocondriopatia). Acest “stres” poate cauza daune ireversibile asupra ADN mitocondrial (acesta e de 10 ori mai sensibil la stres oxidativ şi nitrosativ decât ADN’ul nuclear). ADN’ul mitocondrial nu e reparabil din cauza conţinutului scăzut de proteine histonice, deci eventuale daune (genetice sau de alt tip) se pot transmite la toate generaţiile succesive prin linia maternă.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a evidenţiat aceste riscuri într-un document de 350 de pagini cunoscute ca şi “International Symposium Research Agreement No. 05-609-04″ (“Efecte biologice şi daune asupra sănătăţii provocate de radiaţii de microunde – Efecte biologice, sănătatea şi mortalitatea în exces de radiaţii artificiale de microunde date de frecvenţe radio”).

Secţiunea 28 tratează în mod specific problemele legate de funcţia reproductivă. Acest document a fost clasat drept “Top Secret” şi conţinutul sau ascuns de OMS şi de ICNIRP (International Commission on non-Ionizing Radiation Protection).

Dintr-un atrăgător articol al lui Barrie Trower publicat de ediţia italiană a revistei Nexus, se pot înţelege riscurile principale pentru copiii expuşi la utilizarea celularelor sau a tehnologiei Wi-Fi.

Iradiaţia de microunde la joasă frecvenţa influenţează procesele biologice care dăunează creşterea fătului. În plus, aceleaşi procese biologice sunt implicate în:

– Bariera hematoencefalica: se formează în 18 luni şi protejează creierul de toxine. Se ştie că se alterează.

– Teaca de mielină: e nevoie de 22 de ani pentru a se forma toate cele 122 de straturi din care e compusă. E responsabilă de toate procesele cerebrale, organice şi musculare.

– Creierul: e nevoie de 20 de ani pentru ca acesta să se dezvolte şi vă asigur că celularele nu îl ajută în asta

– Sistemul imunitar: e nevoie de 18 ani ca acesta să se dezvolte. Măduva oaselor şi densitatea oaselor sunt influenţate în mod important de microunde de joasă frecvenţa la fel ca şi globulele albe ale sistemului imunitar

– Oasele: e nevoie de 28 de ani pentru o dezvoltare completă. Aşa cum am menţionat, conţinutul de apă în cazul copiilor face ca pe de-o parte oasele moi, pe de alta măduva să fie atrăgătoare pentru radiaţiile de microunde. Măduva oaselor produce celulele sângelui

În mod clar,cei care decid pentru noi subevaluează o pandemie de boli infantile până acum necunoscute tuturor celor 40.000 de generaţii de civilizaţie, care poate implica mai mult de jumătate dintre mamele/copiii iradiaţi în lume.

În legătură cu acest subiect şi cu previziunile multor oameni de ştiinţă după părerea cărora, dacă se va continuă cu acest ritm difuzarea necontrolată a sistemelor Wi-Fi, până în anul 2020 cancerul şi mutaţiile genetice vor fi răspândite în toată lumea la nivel pandemic, multe ţări adoptă deja soluţii, lansând legi care limitează pentru copii folosirea celularelor şi eliminând din clase dispozitivele wireless.

Comitetul Naţional Rus pentru Protectia de Radiaţiile Non-Ionizante, într-un document propriu de cercetare intitulat “Efectele asupra sănătăţii copiilor şi adolescenţilor” a evidenţiat în copii expuşi la acest tip de radiaţii următoarele:

1) creşterea cu 85% a bolilor Sistemului Nervos Central

2) creşterea cu 36% a epilepsiei

3) creşterea cu 11% a retardului mintal

4) creşterea cu 82% a bolilor imunitare şi riscuri pentru făt

În 2002, 36.000 de medici şi oameni de ştiinţă din toată lumea au semnat “Apelul Freiburg“. După zece ani, Apelul a fost relansat şi pune în gardă lumea întreagă în mod special împotriva utilizării Wi-Fi şi radiaţiei asupra copiilor, adolescenţilor şi femeilor însărcinate. Apelul Freiburg este un apel al medicilor internaţionali care din păcate în România a fost întâmpinat de un public foarte (exagerat de..) restrâns.

Ce rămâne de făcut? Cum să ne protejăm pe noi înşine şi mai ales pe copiii noştri, de această ameninţare letală invizibilă?

În curând vă voi pregăti un document util care să conţină cele zece sfaturi practice pe care vi le propun şi aici:

1. Nu lăsaţi copiii să folosească telefoanele celulare, decât în caz de urgenţă. Tolerate sms’urile, dar e mai bine să le reduceţi. În Franţa, nu degeaba a fost interzisă publicitatea telefoanelor celulare destinată minorilor sub 14 ani.

2. Folosiţi mereu hands-free cu cablu (nu cele wireless). Chiar şi folosirea difuzorului este utilă.

3. În caz de acoperire redusă sau lipsa completă, nu efectuaţi convorbiri. În aceste cazuri e necesară mai multă putere radiantă, cu efecte majore.

4. Folosiţi celularul cât mai puţin în mişcare, ca de exemplu în tren sau în maşină. Riscul constant să se reducă acoperirea creşte în aceste cazuri emisiunea de radiaţii.

5. Nu ţineţi celularul lipit de ureche sau în apropierea capului în timp ce sunaţi pe cineva, când radiaţiile sunt mai puternice. Duceţi telefonul la ureche după ce vi s-a răspuns la apel.

6. Nu ţineţi telefonul în buzunarul pantalonilor, în buzunarul cămăşii sau al gecii pe care o purtaţi.

7. Schimbaţi des urechea în timpul convorbirii şi, mai ales, reduceţi durata convorbirilor.

8. Folosiţi cât mai des, când e posibil, linia fixă, nu wireless, sau instrumente de instant messaging ca şi Skype sau similare.

9. Nu dormiţi cu telefonul lângă cap, de exemplu pentru a-l folosi pe post de alarmă.

10. Alegeţi mereu modele care au o valoare SAR redusă (grad de absorbţie specific al radiaţiilor).

Un al 11-lea sfat care, în ziua de azi mi se pare cel mai dificil de urmat: dacă trebuie neapărat să folosiţi un celular pentru a comunica cu lumea înconjurătoare, evitaţi smartphone’ul. Este în mod absolut, cel mai periculos!

Sursa articolului: art31.ro

http://art31.ro/lucrurile-pe-care-nu-vi-le-vor-spune-wi-fi-moartea-invizibila-care-distruge-noile-generatii/

Metodologia de organizare a predării disciplinei Religie

Metodologia de organizare a predării disciplinei Religie

Sursa: http://avereabisericii.ro/metodologia-de-organizare-a-predarii-disciplinei-religie/

CAPITOLUL I Prevederi generale

Art. 1.

Prezenta metodologie reglementează organizarea predării disciplinei Religie în învăţământul preuniversitar, inclusiv modalitatea de înscriere a elevilor pentru a frecventa ora de Religie.

Art. 2.

(1) Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ Religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun.

(2) În conformitate cu prevederile legale, elevilor aparţinând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul de a participa la ora de Religie, conform confesiunii proprii.

(3) În cazul în care elevul nu frecventează orele de Religie, situaţia şcolară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează şi pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.

(4) Conducerile inspectoratelor şcolare şi ale unităţilor de învăţământ preuniversitar care au clase de nivel primar, gimnazial, liceal, profesional au obligaţia de a întreprinde demersurile necesare în vederea asigurării condiţiilor pentru punerea în aplicare a prevederilor menţionate la alin. (1) şi (2).

(5) Conducerile unităţilor de învăţământ care şcolarizează nivelurile de învăţământ menţionate la alin. (1) au obligaţia de a informa elevii şi părinţii/tutorii legal instituiţi ai acestora cu privire la prevederile legale referitoare la frecventarea orelor de Religie.

CAPITOLUL II Înscrierea elevilor pentru a frecventa ora de Religie

Art. 3.

(1) Părinţii/tutorii legal instituiţi ai elevilor minori, respectiv elevii majori care doresc să îşi exercite dreptul de a participa la ora de Religie îşi exprimă opţiunea în scris, într-o cerere adresată unităţii de învăţământ, în care precizează şi numele cultului solicitat.

(2) Se pot depune cereri pentru frecventarea orei de Religie pentru cultele recunoscute de stat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, republicată.

(3) Schimbarea opţiunii de a frecventa ora de Religie se face tot prin cerere scrisă a elevului major, respectiv a părintelui sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor.

(4) Cererile menţionate la alin. (1) şi (3) se depun la secretariatul unităţii de învăţământ la care este înscris elevul şi se înregistrează în Sistemul informatic integrat al învăţământului din România (SIIIR).

(5) În vederea prefigurării catedrelor, pentru elevii deja înscrişi în unitatea de învăţământ, cererile menţionate la alin. (1) şi (3) se depun, de regulă, până la sfârşitul lunii decembrie, pentru anul şcolar următor.

Art. 4.

Părinţii copiilor care urmează să îşi facă debutul şcolar în învăţământul primar şi care doresc participarea copilului la ora de Religie bifează în cererea-tip de înscriere rubrica corespunzătoare, precizând cultul solicitat.

Art. 5.

(1) Cererile de frecventare a orei de Religie, depuse ulterior intervalelor precizate în art. 3 şi 4, inclusiv după începerea cursurilor şcolare, sunt aprobate de consiliul de administraţie dacă la nivelul unităţii de învăţământ se organizează predarea disciplinei Religie pentru cultul solicitat, iar elevii respectivi vor fi incluşi în formaţiunile deja existente, organizate pentru studiul Religiei, cultul solicitat.

(2) În cazul solicitărilor menţionate la alin. (1) pentru care unitatea de învăţământ nu organizează predarea disciplinei Religie pentru cultul solicitat, se pot aplica, după caz, prevederile art. 9.

Art. 6.

În situaţia în care părinţii/tutorii legal instituiţi ai elevului minor, respectiv elevul major decid, în cursul anului şcolar, schimbarea opţiunii de a frecventa ora de Religie, situaţia şcolară a elevului respectiv pe anul în curs se încheie fără disciplina Religie.

CAPITOLUL III Organizarea predării disciplinei Religie

Art. 7.

(1) În învăţământul primar, gimnazial, liceal şi profesional, predarea disciplinei Religie se organizează cu întreaga clasă, dacă cererile depuse solicită frecventarea orei de Religie la acelaşi cult.

(2) În situaţia în care, pentru un nivel de clasă, au fost depuse cereri de frecventare a orei de Religie pentru mai multe culte, conducerea unităţii de învăţământ organizează predarea disciplinei Religie prin gruparea elevilor de la nivelul de clasă respectiv în mai multe formaţiuni de studiu, corespunzătoare cultelor pentru care există solicitări, cu respectarea prevederilor legale referitoare la efectivele formaţiunilor de elevi.

Art. 8.

(1) În situaţia în care numărul solicitărilor de frecventare a orei de Religie pentru un anumit cult, depuse de elevii de la acelaşi nivel de clasă, nu permite constituirea formaţiunii de studiu pentru disciplina Religie cu respectarea efectivului minim prevăzut de lege, studierea disciplinei Religie pentru cultul respectiv se poate face şi în regim simultan.

(2) În situaţia menţionată la alin. (1), predarea în regim simultan se face pentru elevii care solicită studierea Religiei pentru cultul respectiv de la două sau mai multe niveluri de clasă aparţinând aceluiaşi nivel de învăţământ – primar/gimnazial/liceal/profesional.

(3) Aprobarea predării disciplinei Religie în regim simultan se face de către inspectoratul şcolar, la propunerea motivată a consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ.

Art. 9.

(1) În cazul în care numărul mic de cereri depuse la unitatea de învăţământ pentru frecventarea orei de Religie pentru un anumit cult sau alte motive obiective nu permit organizarea predării disciplinei Religie pentru acel cult în niciuna din situaţiile menţionate anterior, elevii cărora nu li s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină pot să participe la studiul Religiei în cadrul cultului propriu.

(2) Pentru punerea în aplicare a prevederilor alin. (1), inspectoratele şcolare încheie acorduri de parteneriat cu reprezentanţii instituţiilor de cult, valabile cel puţin pe durata unui an şcolar, în care se reglementează modalitatea de organizare şi desfăşurare a orei de Religie pentru elevii care studiază această disciplină în cadrul cultului propriu.

(3) Acordurile de parteneriat prevăzute la alin. (2) trebuie să conţină reglementări cu privire la următoarele aspecte: locul de desfăşurare a orei de Religie – spaţii şcolare sau spaţii puse la dispoziţie de către cult, asigurarea de către instituţia de cult a personalului didactic calificat, abilitat să predea disciplina Religie în baza protocolului încheiat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice şi cultul religios respectiv, modalitatea de evaluare, modalităţile, responsabilităţile şi termenele de comunicare/transcriere în cataloage a absenţelor şi a rezultatelor şcolare.

(4) Persoanele nominalizate de către reprezentanţii instituţiilor de cult pentru predarea disciplinei Religie pentru elevii aflaţi în cazurile prevăzute la alin. (1) trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare şi să se angajeze să parcurgă programa corespunzătoare nivelului de clasă în care se află elevul/elevii.

(5) Copii ale documentelor care dovedesc competenţa personalului nominalizat de instituţiile de cult pentru predarea Religiei, angajamentul scris al acestora de a parcurge programa şcolară, precum şi orarul de desfăşurare a orelor de Religie în cadrul cultului se ataşează anual la acordurile de parteneriat menţionate la alin. (2).

(6) Absenţele şi calificativele/notele obţinute de elevi la ora de Religie organizată de cultul religios se transmit în scris unităţii de învăţământ, printr-un document semnat şi ştampilat, la termenele prevăzute în acordul de parteneriat, şi se transcriu în catalogul clasei de către învăţătorul, institutorul, profesorul pentru învăţământ primar sau profesorul diriginte al clasei din care face parte elevul.

CAPITOLUL IV Organizarea activităţii elevilor care nu studiază disciplina Religie

Art. 10.

Pentru elevii care nu solicită frecventarea orei de Religie sau cărora nu li s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină, unităţile de învăţământ stabilesc prin propriul regulament de organizare şi funcţionare activităţile pe care aceştia le pot desfăşura, spaţiile în care se desfăşoară activităţile, precum şi responsabilităţile privind asigurarea supravegherii şi siguranţei elevilor, în perioada în care ceilalţi elevi ai clasei participă la ora de Religie.

Art. 11.

(1) Elevii cărora nu li se pot asigura condiţiile pentru frecventarea orelor de Religie, conform confesiunii proprii, pot solicita să participe, în calitate de audienţi, la orele de Religie organizate de unitatea de învăţământ pentru elevii aparţinând altor culte. Participarea se aprobă de către conducerea unităţii de învăţământ, la solicitarea scrisă a părinţilor/tutorilor legal instituiţi ai elevilor minori, respectiv la solicitarea elevilor majori.

(2) Elevii care participă ca audienţi la ora de Religie, conform prevederilor alin. (1), nu vor fi evaluaţi, iar situaţia şcolară a acestora se încheie fără disciplina Religie.

Art. 12.

Absenţa elevului care nu a solicitat frecventarea orei de Religie de la activităţile prevăzute la art. 10 şi 11 exonerează cadrul didactic/personalul didactic auxiliar care asigură organizarea/desfăşurarea/supravegherea activităţii de orice tip de răspundere.

Patriarhia Română: Înscrierea la ora de Religie se face o singură dată și este valabilă până la schimbarea opțiunii

Patriarhia Română: Înscrierea la ora de Religie se face o singură dată și este valabilă până la schimbarea opțiunii

Sursa: http://basilica.ro/Inscrierea-la-ora-de-religie-se-face-o-singura-data-si-este-valabila-permanent-pana-la-o-eventuala-schimbare-a-opiunii-109688.html

Deoarece după publicarea Metodologiei de organizare a predării disciplinei Religie în învăţământul preuniversitar în Monitorul Oficial al României, în ziua de 24 septembrie 2015, unele publicaţii au lansat interpretări eronate cu scop de manipulare, precizăm:

Patriarhia Română își exprimă acordul cu privire la conținutul Metodologiei de organizare a predării disciplinei Religie în învățământul preuniversitar (aprobată prin ordinul ministrului educației și cercetării științifice nr. 5.232/14.09.2015, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720/24.09.2015) și apreciază că aceasta este în concordanță cu Legea pentru modificarea art. 18 din Legea educației naționale nr. 1/2011 (Legea nr. 153/ 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445/22.06.2015).

Precizăm că textul Legii nr. 153/2015 preia conținutul propunerii Consiliului Consultativ al Cultelor, reunit în data de 28 februarie 2015, a cărui idee centrală este că opțiunea în vederea participării la ora de Religie, odată exprimată, rămâne valabilă pe toată durata școlarizării (cu excepția exprimării în scris a schimbării opțiunii) pentru evitarea obstacolelor birocratice și umilitoare pentru părinți prin reînscrierea anuală sau pe cicluri de învățământ (ComunicatulConsiliului Consultativ al Cultelor din data de 28 februarie 2015).

Cu privire la interpretarea eronată a unor jurnaliști a art. 3, alin. (5) din Metodologia menționată (În vederea prefigurării catedrelor, pentru elevii deja înscriși în unitatea de învățământ, cererile menționate la alin. (1) și (3) se depun, de regulă, până la sfârșitul lunii decembrie, pentru anul școlar următor), facem următoarele precizări:

1. Textul Legii nr. 153/2015 și art. 3, alin. (1) al Metodologiei arată că înscrierea la ora de Religie se face prin cerere scrisă a elevului major/a părintelui sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor. Schimbarea opțiunii se face tot prin cerere scrisă și depinde exclusiv de libertatea de conștiință a părintelui, a tutorelui legal sau a elevului major (conform Deciziei nr. 669/2014 a Curții Constituționale a României). Un părinte care a optat o dată pentru o anumită variantă nu poate fi obligat să mai aleagă încă o dată, adică să mai facă o altă cerere în același sens. Textele celor două acte normative sunt clare în această privinţă, doar schimbarea opțiunii se face printr-o altă cerere.

2. Art. 3, alin. (5) din Metodologie nu face referire la faptul că elevii trebuie să se reînscrie în fiecare an la ora de Religie (ceea ce ar fi, oricum, în neconcordanță cu Legea nr. 153/2015), ci se referă la perioada în care trebuie să se depună la secretariatul unității de învățământ cererile menționate în art. 3, alin. (1) și (3), adică cererile de înscriere (pentru cei care nu și-au exprimat niciodată opțiunea de a participa la ora de Religie), respectiv de schimbare a opțiunii (pentru cei care și-au exprimat cândva opțiunea de a participa la această oră).

3. Întrucât Metodologia urmărește rezolvarea unor aspecte de ordin practic-administrativ, un element important pentru înțelegerea ei îl constituie art. 3, alin. (4): Cererile menționate la alin. (1) și (3) se depun la secretariatul unității de învățământ la care este înscris elevul și se înregistrează în Sistemul Informatic Integrat al Învățământului din România (SIIIR). Ca urmare, orice modificare în SIIIR se poate face doar urmare unei cereri explicite depuse la un moment dat, iar nu la începutul fiecărui an, termen care nu este prevăzut nici de Lege, nici de Metodologie, nici în cererile de înscriere deja înregistrate în SIIIR.

Regretăm că unii jurnaliști încearcă în continuare manipularea opiniei publice, insistând asupra reînscrierii anuale a elevilor la ora de Religie (umilitoare pentru părinți şi împovărătoare pentru școală).

Patriarhia Română constată din nou fapul că, în ceea ce priveşte ora de Religie în învăţământul public, exact aceleaşi instituţii media dezinformează sistematic împotriva spiritului Deciziei nr. 669/2014 a Curții Constituționale a României, a prevederilor Legii nr. 153/2015 și ale Metodologiei de organizare a predării disciplinei Religie în învățământul preuniversitar. Acest fapt îngrijorător ar putea fi explicat fie prin pregătirea profesională precară a celor care scriu pe această temă, însuşindu-şi de regulă fără discernământ punctul de vedere al adversarilor orei de Religie, fie prin constrângeri editoriale impuse.

În situațiile în care în mod abuziv se vor realiza modificări în SIIIR, fără cererea expresă a părinților sau aceștia vor fi obligați de către școli să facă cereri de reînscriere la Religie, împotriva prevederilor Legii, ale Metodologiei și a voinței părinților, Patriarhia Română va sesiza autoritățile competente, solicitând sancționarea celor vinovați.

Biroul de presă al Patriarhiei Române

Sursa: http://www.agerpres.ro/social/2015/09/25/patriarhia-romana-inscrierea-la-ora-de-religie-se-face-o-singura-data-si-este-valabila-pana-la-schimbarea-optiunii-17-07-28

Înscrierea la ora de Religie se face o singură dată și este valabilă permanent până la o eventuală schimbare a opțiunii, precizează vineri Patriarhia Română.

Reprezentanții Patriarhiei Române susțin că aceste precizări au fost făcute, după ce ''unele publicații au lansat interpretări eronate, cu scop de manipulare, după publicarea Metodologiei de organizare a predării disciplinei Religie în învățământul preuniversitar în Monitorul Oficial al României, în ziua de 24 septembrie 2015''.

"Patriarhia Română își exprimă acordul cu privire la conținutul metodologiei de organizare a predării disciplinei Religie în învățământul preuniversitar (aprobată prin ordinul ministrului Educației și Cercetării Științifice nr. 5.232/ 14.09.2015, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720/ 24.09.2015) și apreciază că aceasta este în concordanță cu Legea pentru modificarea art. 18 din Legea Educației Naționale nr. 1/ 2011. Precizăm că textul Legii nr. 153/ 2015 preia conținutul propunerii Consiliului Consultativ al Cultelor, reunit în data de 28 februarie 2015, a cărui idee centrală este că opțiunea în vederea participării la ora de Religie, odată exprimată, rămâne valabilă pe toată durata școlarizării (cu excepția exprimării în scris a schimbării opțiunii)", se arată în comunicat.

Potrivit sursei citate, textul Legii nr. 153/ 2015 și metodologia arată că înscrierea la ora de Religie se face prin cerere scrisă a elevului major/ a părintelui sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor. Schimbarea opțiunii se face tot prin cerere scrisă și depinde exclusiv de libertatea de conștiință a părintelui, a tutorelui legal sau a elevului major.

"Un părinte care a optat o dată pentru o anumită variantă nu poate fi obligat să mai aleagă încă o dată, adică să mai facă o altă cerere în același sens. Textele celor două acte normative sunt clare în această privință, doar schimbarea opțiunii se face printr-o altă cerere", precizează Patriarhia.

Articolul 3 din metodologie nu face referire la faptul că elevii trebuie să se reînscrie în fiecare an la ora de Religie, ci se referă la perioada în care trebuie să se depună la secretariatul unității de învățământ cererile de înscriere (pentru cei care nu și-au exprimat niciodată opțiunea de a participa la ora de Religie), respectiv de schimbare a opțiunii (pentru cei care și-au exprimat cândva opțiunea de a participa la această oră), susțin reprezentanții Patriarhiei.