Boboteaza. Botezul Domnului.

Predica si talcuire la BOTEZUL DOMNULUI a Sfantului Nicolae Velimirovici: MINUNATA SMERENIE A LUI DUMNEZEU. “Hristos a intrat in apa nu ca sa Se curateasca pe Sine, ci ca sa inece simbolic pe omul cel vechi”

Sursa: http://www.razbointrucuvant.ro/2014/01/06/botezul-domnului-predica-sfantului-nicolae-velimirovici-smerenia-lui-dumnezeu/

Botezul Domnului

Evanghelia despre Botezul Domnului

Matei 3:13-17

In acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, catre Ioan, ca sa Se boteze de catre el. Ioan insa Il oprea, zicand: Eu am trebuinta sa fiu botezat de Tine, si Tu vii la mine? Si raspunzand, Iisus a zis catre el: Lasa acum, ca asa se cuvine noua sa implinim toata dreptatea. Atunci L-a lasat. Iar botezandu-Se Iisus, cand iesea din apa, indata cerurile s-au deschis si Duhul lui Dumnezeu S-a vazut pogorandu-Se ca un porumbel si venind peste El. Si iata glas din ceruri zicand: “Acesta este Fiul Meu cel iubit intru Care am binevoit”.

“Si se va arata slava Domnului si tot trupul o va vedea caci gura Domnului a grait.” (Isaia 40:5).

In vremurile de odinioara, Domnul a fagaduit sa vina si sa Se arate intru slava mare. Oamenii au auzit aceasta dar au uitat ce se spusese. Dar Dumnezeu nu Si-a uitat cuvantul Sau, pentru ca cuvintele Domnului sunt ca stalpii de piatra care nu se pot narui.Domnul a fagaduit ca vine; si iata, El nu a venit la vremea cand noi aveam cel mai putin nevoie de El, ci cand nevoia noastra era cea mai mare. Dumnezeu a trimis un prooroc sau un inger in locul Sau, la vremea potrivita. Dar cand raul s-a inmultit in lume atat de mult, ca nici macar un inger nu mai era in stare sa-l arda cu lumina sa, nici un prooroc nu mai avea putinta sa-l stramtoreze prin cuvintele sale, atunci Dumnezeu Si-a implinit vechea fagaduinta si S-a aratat pe pamant. Dar cum a venit Dumnezeu in plina slava? In smerenie si ascultare de negrait. Intr-un asemenea chip in care ingerii Sai aratau mai stralucitori si proorocii Sai mai mareti decat El. Cand s-au aratat la Iordan proorocul si Stapanul, proorocul a atras atentia mai mult decat Stapanul. Ioan Inaintemergatorul parea mai tainic si mai mare decat Domnul Hristos. Domnul Hristos Isi ascundea slava Sa si maretia sub doua invelisuri groase: unul era trupul omenesc si celalalt era smerenia. Asa incat oamenii nici nu L-au bagat in seama, nici nu L-au recunoscut, in timp ce ochii tuturor puterilor ceresti erau asezati pe El mai mult decat pe intreaga lume zidita. Invesmantat in trup adevarat si in smerenie curata, Domnul Hristos a venit

din Galileea, la Iordan, catre Ioan, ca sa se boteze de catre el. (Matei 3:13).

Minunat este Dumnezeu intru lucrarile Lui! Prin toate lucrarile Sale, El ne invata smerenia si ascultarea. El Se ascunde in spatele lucrarilor Sale, tot asa cum soarele se ascunde noaptea in spatele stralucirii stelelor, tot asa cum o privighetoare se ascunde in tufe in spatele cantecului sau.

El da lumina soarelui si soarele straluceste de parca ar avea lumina de la sine, pe cand faptul este ca lumina lui Dumnezeu se trece cu vederea.

El da glas tunetului Sau si vanturilor Sale si acestea se aud; dar El nu se aude.

El da frumusete muntilor Sai si pajistilor Sale si ele stralucesc de frumusete, ca si cum ar fi de la ele, pe cand frumusetea lui Dumnezeu ramane ascunsa ca o taina.

El da frumusete si mireasma florilor campului si acestea o raspandesc in jurul lor ca si cum ar fi de la ele; nebagandu-se in seama ca aceasta mireasma este a lui Dumnezeu.

El da putere fiecarei fapturi si fiecare faptura se impodobeste in fata celorlalte, falindu-se cu puterea, ca si cum ar fi a sa; pe cand puterea nemasurata a lui Dumnezeu nici nu se impodobeste, nici nu cauta a fi bagata in seama.

El da minte din mintea Sa oamenilor si oamenii cugeta si gandesc ca si cum ar fi cu mintile lor; pe cand mintea lui Dumnezeu ramane in pace desavarsita, intorcand spatele laudei lumii.

Astfel ne invata Dumnezeu smerenia. Tot ceea ce face El, face atat potrivit firii Sale, cat si pentru oameni, ca omul sa se rusineze si sa se faca constient de mandria sa prosteasca; ca omul sa nu se dea mare, neavand nici o lucrare buna a sa; ci sa lase faptele sa vorbeasca pentru sine si el sa se ascunda in spatele lor, asa cum Dumnezeu sta tainuit in spatele lucrarilor Sale, fara sa fie vazut ori auzit, asa cum merge un pastor in spatele turmei sale mari.

Minunat este Dumnezeu, Care ne invata astfel smerenia! El este minunat si atunci cand ne invata ascultarea. Omul niciodata nu poate sa fie ascultator ca Dumnezeu. Omul seamana samanta in pamant si apoi o lasa in grija lui Dumnezeu. Omul seamana intr-o zi, dar Dumnezeu Se ingrijeste de samanta vreme de o suta de zile, pazind-o, incalzind-o, dandu-i viata si ridicand-o incetisor din pamant ca un firicel, impodobind firicelul cu mugurasi si apoi o coace, pana cand omul merge din nou la camp, petrecand o zi sau doua ca sa stranga granele si sa le transporte cu caruta la hambarul sau.

Corbul isi cloceste puii si apoi ii paraseste, nemaiingrijindu-se de ei. Dar Dumnezeu ia asupra Lui pe acesti pui nestiutori, slujindu-le si purtandu-le de grija cu ascultare, ziua si noaptea. Pestele isi depune icrele si pleaca, dar Dumnezeu ramane, ca sa scoata pestisori din icre si ca sa le supravegheze hranirea si cresterea lor. Orfani fara de numar, atat de la oameni, cat si de la animale, nu ar ramane in viata daca Dumnezeu nu ar avea grija de acestia. Dumnezeu Isi supravegheaza intreaga Sa zidire zi si noapte, ascultandu-le cererile si dandu-le ceea ce le este de folos.

Dumnezeu asculta doririle si rugaciunile oamenilor si le implineste; El le implineste intotdeauna cu ascultare, atata vreme cat nu exista nici un pacat in cererile si rugaciunile lor. Totusi, rugaciunile care cauta sa-L traga pe Dumnezeu in pacat si sa-L faca partas la pacatul omului – Dumnezeu nu asculta aceste rugaciuni; Dumnezeu nu primeste aceste rugaciuni. Dintre toate rugaciunile, Dumnezeu asculta cel mai grabnic rugaciunile celui smerit, care se pocaieste, care se roaga pentru iertarea pacatelor sale si pentru dezlegarea de ele. In felul acesta, omul se face zidire noua, punand inceput bun – pentruviata de fiu in locul celei de rob. De aceea, toti proorocii, din vremuri stravechi, au cautat pocainta oamenilor. De aceea Sfantul Ioan Inaintemergatorul nu numai ca propovaduieste pocainta, dar savarseste botezul pocaintei, pentru ca oamenii sa puna pecete vazuta pe pocainta lor. Cu cat este mai mare pocainta unui om, cu atat mai deplin se slobozeste de cele ale lumii si se intareste cu ravna pentru Dumnezeu; Dumnezeu degraba ia aminte si in ascultare raspunde rugaciunilor oamenilor.

Asadar, omul nu poate sa fie niciodata la fel de smerit ca Dumnezeu, nici ascultator ca El. In intreaga Sa zidire, in cer si pe pamant, Dumnezeu ii invata pe oameni smerenia si ascultarea. Dumnezeu trimite aceasta veste lumii din marea Sa dragoste pentru oameni si din dorinta Sa arzatoare ca toti oamenii sa se mantuiasca si nici unul sa nu se piarda.

Dar Dumnezeu a dat oamenilor aceasta invatatura despre smerenie si ascultare in chip mijlocit, fie prin firea zidita de El, fie prin proorocii Sai, oameni alesi si ingeri. Numai prin Persoana Domnului Iisus, Dumnezeu da aceasta invatatura in chip nemijlocit, prin Sine Insusi imbracat in trup. In fiecare clipa a vietii Sale pamantesti, de la nasterea Sa in pestera pana la moartea Sa pe Cruce, Domnul Iisus traia invatand oamenii despre smerenie si ascultare. El a dat aceasta invatatura vie si prin botezul Sau in apa Iordanului.

Ioan era cel mai insemnat om al zilei. Hristos nu era cunoscut nimanui si, chiar atunci cand L-au cunoscut, oamenii pacatosi Il socoteau pe Ioan mai mare decat El. Oamenii se adunau in jurul lui Ioan din toate categoriile, simpli si invatati, saraci si bogati. Ioan atragea atentia atat prin infatisarea sa din afara, cat si prin viata sa pustniceasca din pustie si prin cuvintele sale cu inteles tainic. Nu se strangeau multi in jurul lui Ioan din pricina pacatoseniei lor ori din dorinta de pocainta, cat din iscodire, ca sa vada si sa auda un om care nu era obisnuit. Desarta iscodire! Cat timp de mare pret ne fura aceasta, dandu-ne in schimb nimic altceva decat o dulceata bolnavicioasa trecatoare, care se schimba indata in ceva amar! Cum ne prinde in capcana si cum ne scapa pocainta si impreuna cu aceasta mantuirea noastra!

Hristos nu a starnit iscodire. In mijlocul multimii, El mergea fara graba catre Iordan. El nu avea nimic care sa atraga privirea oamenilor si nimeni nu-I dadea nici o atentie. Infatisarea Sa nu avea ceva aparte, ca aceea a lui Ioan, nici vietuirea Sa nu era atat de bogata in osteneli pustnicesti.

El era deopotriva cu multimea si cu totii mergeau impreuna din Galileea la Iordan, mancand si band cu El si vorbind cu El ca si cu oricare alt om din multime. Marele Isaia a vazut si a proorocit aceasta dinainte, zicand: “si cand L-am vazut, nu avea frumusete ca sa ne fie drag“ (Isaia 53:2).

Dar, in multimea aceea intreaga de oameni de langa Iordan, se afla un om, si numai unul singur, care Il cunostea cu adevarat. Acesta era chiar Ioan Botezatorul. Ochii sihastrului desavarsit straluceau si tunetul glasului sau a amutit pentru o clipa. Ioan a uitat cu totul de restul multimii stranse in jurul apei si in apa si, aratand catre Iisus, a spus linistit:

“Iata Mielul lui Dumnezeu!“ (Ioan 1:29).

“Mielul lui Dumnezeu!” Cu aceste cateva cuvinte a vadit Inaintemergatorul smerenia si ascultarea Domnului Hristos.El este smerit ca un miel, si ascultator ca un miel – atat smerenia cat si ascultarea fiind indreptate spre Dumnezeu. De aceea spune el: “Mielul lui Dumnezeu”. El merge cu sfiala si smerenie ca un miel si, tot ca un miel, merge la pascut si moarte cu aceeasi incredere in pastorul sau, asa incat Hristos merge oriunde Il indruma Tatal Sau din cer: catre nasterea intr-o pestera, catre botezul din Iordan, catre moartea pe Cruce – toate cu aceeasi consimtire si incredere.

Dar, la cuvintele “Mielul lui Dumnezeu“, Ioan le adauga pe acestea: “Cel ce ridica pacatul lumii”. Cum ridica Hristos pacatul lumii asupra Lui? Prin dragostea Sa si jertfa Sa, una fiind nedespartita de cealalta; caci nu exista dragoste adevarata fara jertfa, si nici o jertfa adevarata fara dragoste. In dragostea Sa, Hristos a coborat in aceasta lume materialnica si S-a imbracat in trup de carne supus ispitei. Aceasta lume nu este curata si frumoasa si minunata asa cum era inainte de pacatul lui Adam. Ca urmare a pacatului, aceasta lume a luat chip materialnic intunecos, ascuns, si il poarta asa pana in zilele noastre. Lumea aceea luminoasa s-a schimbat intr-o lume a prostiei si intunecimii; lumea curata s-a facut necurata; lumea frumoasa s-a facut strambacioasa si urata; lumea linistita s-a facut razboinica. In aceasta lume a venit Prealuminatul, Preacuratul, Preaminunatul si Preadulcele. Prin aceasta lucrare, El a luat deja asupra Lui pacatul lumii – de indata ce El S-a aratat in lume in trup stricacios, care se hraneste cu hrana stricacioasa.

El a facut aceasta, mai intai, luandu-si trup asa cum se facuse acesta dupa primul pacat al omului; in al doilea rand, prin venirea Sa pe pamant din dragoste, ca sa implineasca toate legile care fusesera date omului dupa pacat. Cu toate ca El nu trebuia sa dea ascultare acestor legi, El a venit pe pamant pentru a le implini pe toate: atat legile date firii, cat si legile date omului. Si astfel, El a suferit foame si sete, istovire si dureri de tot felul, asa cum li se intampla si altor muritori; si El a crescut incet, asa cum li se intampla tuturor celor care se nasc, de-a lungul a treizeci de ani, pana cand Si-a inceput lucrarea Lui in lume. Din aceasta pricina, El a fost taiat imprejur si botezat, El a mers la sinagoga ca sa Se roage si a platit darile lui Cezar. El a primit toate legile facute pana la pacatul cel dintai si le-a implinit. De aceea se spune ca El a preluat pacatele lumii asupra Sa. Cu alte cuvinte: El a preluat asupra Lui implinirea tuturor legilor si a facut aceasta cu ascultare si lesniciune, in aceeasi masura in care oamenii implineau aceste legi in neascultare si cu greutate. In cele din urma, in al treilea rand, El a facut aceasta, dandu-Se pe Sine ca jertfa pentru pacatele lumii; prin rastignirea Sa de bunavoie pe Cruce, moartea Sa ca un miel si varsarea sangelui Sau nevinovat pentru pacatele multora. Cu adevarat, intreaga Sa viata pamanteasca a fost o jertfa, tot asa cum intreaga Sa viata a fost dragoste. A fost o jertfa pentru El ca sa Se imbrace in trup omenesc; a fost o jertfa pentru El ca sa dea ascultare legii. Dar, pe Cruce, El, cu sangele Sau a pus pecetea jertfei Sale si a sters toate socotelile pacatelor noastre. Pe Cruce, El ne-a aratat toata apasarea pacatului omenesc si plinatatea dragostei lui Dumnezeu, o dragoste care nu inceteaza din pricina jertfei de sine.

Si astfel, Hristos ia pacatele lumii asupra Sa in trei chipuri

mai intai, prin luarea de trup;

in al doilea rand, supunandu-Se legii;

in al treilea rand, dandu-se jertfa pe Sine.

Cand Domnul a venit in lume, intrupat, implinind legea, aceasta intamplare a fost insotita de fenomene minunate firesti: steaua de la rasarit, ingerii coborand pe pamant si veselirea pastorilor din Betleem, slavirea Lui, a Pruncului sfant, de catre pastorii cei simpli si de catre crai.Dar aceasta intamplare a fost urmata de uciderea pruncilor de catre Irod si de fuga Mantuitorului in intunecimea Egiptului, dintr-o intunecime si mai mare: aceea a Ierusalimului.

Apoi, cand Domnul a implinit in chip lamurit, in fata lumii, legea oamenilor, primind botezul in apele Iordanului, si aceasta intamplare a fost insotita de un fenomen firesc minunat – potrivit Predaniei – se spune ca apele Iordanului si-au oprit curgerea cea fireasca intorcandu-se inapoi.

“Marea a vazut si a fugit, Iordanul s-a intors inapoi” (Psalm 113:3).

Atunci s-au deschis cerurile, S-a auzit glasul Tatalui din ceruri si S-a vazut Duhul Sfant in chip de porumbel. Lumea a simtit aceasta si a vazut totul prin Sfantul Ioan Botezatorul. Dar aceasta intamplare a fost urmata de postirea cea de patruzeci de zile a lui Hristos in intunecimea si groaza ispitei satanice. Si dupa aceea, s-au aratat ingerii si I-au purtat Lui de grija.

Cand Domnul a pus pecetea pe toata suferinta Sa din trupul Sau pamantesc, prin chinurile Sale si prin varsarea sangelui Sau pe Cruce, natura a insotit aceasta intamplare de lucrari infricosatoare: soarele s-a intunecat, pamantul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat si mormintele s-au deschis. Viii si mortii au simtit insemnatatea infricosatoare a sfintei jertfe de pe Golgota; talharii si paganii au venit sa creada in Fiul lui Dumnezeu si mortii s-au aratat pe strazile Ierusalimului. Si aceasta intamplare a fost urmata de intuneric: intuneric in afara si inlauntrul mormantului, dupa care au venit zorile, biruinta cea de la urma – si Invierea cea de la urma. Si, iarasi, ingerii au fost de fata!

Asadar, aceste trei intamplari din viata lui Hristos, ne dau invatatura cea mai luminata si mai nemijlocita despre smerenia si ascultarea Dumnezeiasca. Veselia cereasca si firea minunata a fiecareia dintre acestea se imbina cu infricosarea uciderii omului si cu stricaciunea satanica. Dar in toate cele trei intamplari, Hristos a iesit Biruitor slavit: asupra omului Irod dupa nasterea Sa, asupra lui Satan dupa botezul Sau si asupra intelegerii dintre oameni si Satan dupa moartea Sa.

Sfantul Matei descrie Botezul in apele Iordanului in acest chip:

In acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, catre Ioan, ca sa Se boteze de catre el. Ioan insa Il oprea, zicand: “Eu am trebuinta sa fiu botezat de Tine si Tu vii la mine?”

Ioan Il recunoaste pe Hristos, dar nu cunoaste planul Sau de mantuire. Acum se desfasoara o intamplare fara de asemanare din istoria omenirii: Dumnezeu se intrece cu omul in smerenie! Ioan boteza pacatosi spre pocainta. Totusi, Cel fara de pacat, Care nu avea pentru ce sa Se pocaiasca, a venit la el si i-a cerut ca el sa-L boteze. Ioan, care era mai intarit duhovniceste decat toti pacatosii din jurul sau, indata a recunoscut in Hristos pe Unul mai puternic decat el. Inainte de a-L vedea, Ioan stia deja ca El venise pe pamant si vietuia printre oameni: “In mijlocul vostru se afla Acela pe Care voi nu-L stiti” (Ioan 1:26).Numai atunci cand s-a aflat fata catre fata cu El, L-a cunoscut pe El si, aratand catre El, a spus: “Iata Mielul lui Dumnezeu!“. De indata ce Ioan L-a vazut, se poate ca el sa fi crezut ca menirea lui ca Inaintemergator a luat sfarsit si sa fi spus ca dreptul Simeon mai inainte: “Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, in pace” (Luca 2:29), sau asa cum a spus Ioan mai tarziu intr-o imprejurare: “Acela trebuie sa creasca, iar eu sa ma micsorez“ (Ioan 3:30). Dar nu; in loc sa se intample precum a gandit si s-a asteptat Ioan, Hristos i-a dat porunca neasteptata. Aflat in mijlocul oamenilor pacatosi, Hristos Cel fara de pacat a cautat la Ioan ca acesta sa faca pentru El ceea ce el facuse pentru altii: sa Il boteze in rau asa precum botezase pe altii. Impotrivirea lui Ioan la aceasta este cu totul de inteles pentru oamenii muritori. Ah, fratii mei, este un lucru infricosator sa aduci in apa pe Cel mai curat decat apa! Este cel mai infricosator pentru zidire ca sa-si puna mana pe capul Ziditorului! Cum poate omul, care este facut din tarana si cenusa, sa cuteze sa-si puna mana pe El, Care sade pe heruvimi?

Dar Hristos termina indata vorba cu Ioan cu o zicere scurta, dar hotarata:

“Lasa acum, ca asa se cuvine noua sa implinim toata dreptatea” (Matei 3:15).

Atunci L-a lasat. Este ca si cum Domnul ar spune aici: Lasa acum orice cuvinte despre vrednicia Mea si despre care este mai mare sau mai puternic. Ziua aceasta nu are aceasta menire, ci alta. Va veni vremea cand ceea ce spui acum se va face lamurit. Nu putem invata pe oameni ceea ce nu am facut noi insine. Daca nu vom face asa, cine ne va crede? Cum ne vom deosebi, altfel, de fariseii si carturarii Ierusalimului care invata si ei nu fac? Noi trebuie sa implinim toata legea pentru a da legii intregi un inteles mai inalt, duhovnicesc. Eu trebuie sa fiu mai intai botezat cu apa, ca dupa aceea sa botez cu Duh Sfant si cu foc. Planul mantuirii este dat la iveala prin implinirea sa. Ceea ce acum nu este lamurit se va lamuri in curand. Cerurile se vor deschide si vor lamuri ceea ce va cer Eu voua.

In masura in care Ioan s-a temut in prima clipa sa-L boteze pe Hristos, in aceeasi masura el asculta acum porunca lui Mesia. Si cerul cu adevarat s-a grabit sa adevereasca si sa binecuvanteze lucrarea mainii Inaintemergatorului.

(Ieronim spune: Exista o pricina intreita pentru a primi botezul de catre Ioan. Mai intai, fiind nascut om, pentru a implini toata dreptatea si smerenia pe care o cerea legea. In al doilea rand, prin botezare, sa incuviinteze sensul botezului lui Ioan. In al treilea rand, sfintind apele Iordanului, sa arate, prin pogorarea porumbelului, ca Duhul Sfant era de fata la botezul credinciosilor.)

Hristos a intrat in apa nu ca sa Se curateasca pe Sine, ci ca sa inece simbolic pe omul cel vechi. Prin supunerea Sa, El a reintregit in chip simbolic Potopul care a inecat lumea de pe vremea lui Noe si, de asemenea, inecarea lui Faraon si a armatei sale egiptene, in Marea Rosie. In Potopul care a cuprins intreaga lume, omenirea pacatoasa a fost inecata. In Marea Rosie, Faraon, vrajmasul Dumnezeului Celui viu, a fost inecat. Hristos a luat asupra Lui pacatele lumii. El a primit de bunavoie sa Se inece in locul omenirii pacatoase; El de bunavoie a luat asupra Lui soarta lui Faraon cel inecat, vrajmasul Dumnezeului Celui viu. El a ingaduit apei sa-I inghita trupul ca si cum ar fi fost ingropat in mormant. El a lasat apa sa curga o clipa peste El si apoi S-a ridicat si a iesit din apa. Prin aceasta, El a repetat acea lectie inspaimantatoare pe care a dat-o Dumnezeu oamenilor prin inecarea pacatosilor in vremea lui Noe si aceea a lui Faraon in Marea Rosie. Prin aceasta El, in chip vazut, dar tainuit, a spus ceea ce zice El mai tarziu in cuvinte catre fariseul Nicodim:

“De nu se va naste cineva din nou, nu va putea sa vada Imparatia lui Dumnezeu”(Ioan 3:3).

Dar numai acela se poate naste din nou in aceasta viata care a murit pentru omul cel vechi; sau, cu alte cuvinte, cel in care omul cel vechi, pacatos, a murit. Cel care se cufunda cu pacatele sale in apa iese afara curatit de pacat. Cel care isi osandeste trupul, om trupesc fiind, se ridica prin Duhul ca om duhovnicesc. Cel care se ingroapa cu Hristos prin botez, ca in mormant, se ridica cu Hristos in Invierea Sa (cf. Coloseni 2:12). Cel care isi ineaca mandria, neascultarea, zavistia si toata necuratia omului celui vechi, pacatos, va iesi din apa cu smerenie, umilinta, ascultare si dragoste. Cel care moare pentru sine va vietui impreuna cu Dumnezeu (cf. Romani 6:3-8). Pe scurt, cel care a murit ca pacatos si se naste din nou ca om drept, isi va repeta si el exemplul dat de Hristos prin botezul Sau in Iordan.

“Inainte de a se pune inceput nou vietii, trebuie sa se puna capat celei vechi“,

spune Sfantul Vasile cel Mare. O, ce insemnatate adanca si plina de invataminte are botezul lui Hristos, prin scufundarea in apa a sfantului Sau trup! Numai intelepciunea nemarginita a lui Dumnezeu era in stare sa dezlege oamenii in chip atat de povatuitor, si cu folos, prin botezarea in Iordan. Numai aceasta intelepciune nemarginita, care vede trecutul si viitorul intocmai ca si prezentul, a fost in stare sa lege inceputul istoriei omenesti de sfarsitul acesteia, si sa puna la un loc potopul care a inecat omenirea cea pacatoasa, cu scufundarea lui Hristos in apa. Numai aceasta intelepciune de negrait prin cuvant poate, cu o singura priveliste, un singur semn, sa spuna mai mult decat toate limbile omenesti de pe pamant. Pentru ca intreaga cale a mantuirii noastre a fost aratata in lucrarea botezului lui Hristos in Iordan.

Iar botezandu-Se Iisus, cand iesea din apa, indata cerurile s-au deschis si Duhul lui Dumnezeu S-a vazut pogorandu-Se ca un porumbel si venind peste El. Si iata glas din ceruri zicand: “Acesta este Fiul meu cel iubit intru Care am binevoit”.

Duhul nu a pogorat asupra lui Hristos pe cand Se afla in apa, ci atunci cand El a iesit din apa. Prin aceasta, intelepciunea lui Dumnezeu cauta sa ne arate ca Duhul lui Dumnezeu nu pogoara peste omul cel vechi, care este viu pacatului si mort pentru Dumnezeu, ci numai asupra omului nascut din nou duhovniceste, care a murit pacatului si a inviat intru Dumnezeu.

Duhul a pogorat asupra lui Hristos in chip de porumbel, nu intrupat ca porumbel, asa cum este Hristos intrupat ca om, ci numai in chip de porumbel, ca porumbel. (Ieronim spune: “Porumbelul a pogorat asupra capului lui Iisus asa incat nimeni sa nu creada ca glasul Tatalui a fost indreptat catre Ioan, si nu catre Domnul.”) Aceasta aratare in chip de porumbel inseamna ca Duhul poate sa Se infatiseze in oricare alt chip si, cu adevarat s-a aratat mai tarziu Apostolilor in chip de limbi de foc si ca o suflare de vant ce vine repede(Fapte 2:2). In Cartea Facerea, se spune despre Duhul:

Si Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor (1:2).

Atunci, Duhul lui Dumnezeu Se infatiseaza in chipuri diferite, potrivit intamplarilor pe care le sfinteste sau le pune in lucrare. Dar fiecare chip pe care il ia, Il arata in lucrare, indreptatit si curat, aducand odata cu Sine caldura, lucrare si curatie. La botezul in apele Iordanului, Duhul S-a aratat in chip de porumbel bland; botezul Apostolilor a fost cu Duhul Sfant si cu foc, de Rusalii, Duhul S-a infatisat in chip de vant puternic si de foc. Prin aceasta, se face lamurita deosebirea dintre botezul lui Ioan si cel al lui Hristos. Botezul lui Ioan, sau botezul cu apa, ii face pe oameni blanzi si curati ca porumbeii, dar botezul lui Hristos, sau botezul prin Duh, ii face pe oameni puternici si inflacarati. (Sfantul Chiril al Ierusalimului spune, in Invatatura lumii, Cartea III: “Asa cum omul este alcatuit din doua parti: suflet si trup, exista si o curatire indoita: netrupeasca pentru ceea ce nu este a trupului si trupeasca pentru trup. Apa curateste trupul, si Duhul curateste si intareste sufletul”.)Pogorarea Duhului in chip de porumbel – asa cum deslusesc aceasta Sfintii Parinti – ne aminteste de porumbelul pe care l-a trimis Noe de trei ori de pe arca sa, ca sa vada daca pamantul se uscase. Si porumbelul s-a intors cu o ramura de maslin in cioc. Ramura de maslin este simbolul pacii: pacea dintre Dumnezeu si om. Si acum, dupa iesirea lui Hristos din apa, dupa inecarea simbolica in apa a omului celui vechi, S-a aratat Duhul deasupra capului lui Hristos in chip de porumbel, ca sa arate ca potopul s-a sfarsit si ca domnea pacea intre Dumnezeu si omul cel nou. De ce nu tinea acest porumbel o ramura de maslin in cioc, ca semn al pacii? Pentru ca aici, in locul ramurii de maslin se afla chiar Domnul Hristos, cel mai desavarsit simbol al pacii intre Dumnezeu si om, intre cer si pamant. El este ramura de maslin a Noii Zidiri. Si astfel porumbelul, poposind deasupra lui Hristos, nu avea nevoie sa tina o alta ramura de maslin ca semn al pacii. Hristos este sfarsitul potopului si inceputul pacii.

Si iata glas in ceruri! Cerurile deschise, Duhul in chip de porumbel si, mai mult, glas din ceruri! Astfel botezul lui Hristos este bogat in inteles, caci nu au venit doar ingeri, ci Sfanta Treime Insasi: Tatal, Fiul si Duhul Sfant: Tatal prin glasul din cer, Duhul in chip de porumbel si Fiul ca om nou si desavarsit, Dumnezeu-Om.

“Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit”.

Cu aceste cuvinte, Dumnezeu Tatal Il vadeste pe Iisus Fiul Sau, ca si in cuvintele Marelui Arhanghel Gavriil catre Preasfanta Fecioara Maria: “si Fiul Celui Preainalt Se va chema“ (Luca 1:32) si iarasi: “(si El) Fiul lui Dumnezeu Se va chema“ (Luca 1:35). Acum Dumnezeu Tatal Il numeste cu adevarat Fiul Sau, Fiul Sau cel iubit. Caci Hristos este singurul Fiu al lui Dumnezeu prin existenta Sa din vesnicie si singurul Fiu al lui Dumnezeu prin nasterea sa in timp.Dumnezeu Tatal nu ii numeste pe toti oamenii fiii Sai, ci numai pe Hristos. Fiindca alti oameni pot fi numiti fii ai lui Dumnezeu prin adoptie, numai prin Hristos si in numele Sau.Cand Hristos a spus mai tarziu oamenilor: “Unul este Tatal vostru in cer”, El nu vrea sa spuna prin aceasta altceva decat faptul ca oamenii sunt fiii lui Dumnezeu prin adoptie. Dumnezeu poate numi zidirile sale fii, in marea lui iubire. Dar Hristos este singurul, adevaratul Fiu al lui Dumnezeu atat in iubire, cat si in fiinta.

Si de aceea: “Fiul Meu iubit intru Care am binevoit” se spune. In aceste doua grairi se dau la iveala aratarea iubirii Tatalui si bunavoirea Tatalui fata de Fiul Sau. Legatura pe care o are Tatal cu Fiul nu a slabit, nici dragostea lor, a Unuia fata de Celalalt, nu s-a racit prin pogorarea Fiului in lumea aceasta pacatoasa, El fiind imbracat in trup omenesc supus ispitei.

Si astfel, botezul lui Hristos in Iordan se leaga de descoperirea Sfintei Treimi oamenilor. Nu exista nici o descoperire mai mare ca aceasta, fiindca prin aceasta ni se arata fiinta trinitara a lui Dumnezeu. La Iordan, Mantuitorul a pus pecetea pe aceasta taina preaminunata atat in cer, cat si pe pamant. Spunem dinadins “cat si pe pamant”, pentru ca firea trinitara a fiintei lui Dumnezeu desluseste si tainele cele mai adanci ale omului, firea intreita a omului,caci se spune chiar la inceputul Sfintei Scripturi ca Dumnezeu a facut omul dupa chipul Sau(Facerea 1:26). Si astfel sarbatoarea botezului lui Hristos se numeste Boboteaza – Descoperirea lui Dumnezeu – caci Dumnezeu S-a descoperit in Iordan, asa cum este El, atat cat aceasta descoperire poate fi inteleasa de omul cel trupesc.Aceasta sarbatoare se mai numesteIluminare, caci prin aceasta duhul omului este iluminat cu cunoasterea celor mai adanci taine Dumnezeiesti. Se mai numesteIluminare pentru ca botezul lui Hristos prin scufundarea Sa in apa, ne lumineaza mintile, ne curateste inimile si ne inalta sufletele cu cunoasterea caii mantuirii noastre, care sta in ingroparea omului celui vechi si nasterea celui nou; sau, altfel spus, aceasta se afla in moartea pacatului nostru, fiind muritor, si aducerea la viata a omului fara de pacat si fara de moarte.

Tot ceea ce s-a intamplat la botezul lui Hristos, se intampla la botezul fiecaruia dintre noi.(Scriind despre botez, Sfantul Vasile cel Mare spune: “Domnul, care indruma vietile noastre, a intemeiat pentru noi legamantul botezului, care are chipul mortii si al vietii … apa este chipul mortii, a ducerii trupului la ingropaciune, si Duhul insufleteste cu putere datatoare de viata, care innoieste viata sufletelor noastre, ducand-o de la moartea pacatului la viata cea dintai”). Prin scufundarea in apa, noi murim cu Hristos, si prin iesirea din apa, noi suntem uniti cu Hristos Cel viu. Dulcele Duh al lui Dumnezeu poposeste deasupra noastra ca un porumbel, insufletindu-ne cu harul Sau atotputernic. Si Tatal, prin iubirea lui Iisus Hristos, ne adopta ca fii si anunta aceasta adoptie cu glasul Sau. Cine poate sti, in clipa botezului, ce se intampla in inima fiecarui prunc? Intunecati si descurajati de pacatele de mai tarziu, noi uitam cea mai mare dintre tainele ceresti care ni se descopera la botez. Fiindca prin botez noi suntem curatiti de tot pacatul, desi, dupa ce ne botezam, dam peste ispite dracesti, carora Hristos nu le-a cazut prada, asa cum facem noi. Dar aceia dintre noi care cugeta la mantuirea noastra zi si noapte, cu smerenie si ascultare necurmata fata de Dumnezeu, se pot invrednici de descoperirea de taine mari, sfinte, asa cum au fost descoperirile de la Iordan, tot asa cum s-au invrednicit multi sfinti si mucenici pentru Hristos de aceasta viziune.

Mucenicia pentru Hristos se socoteste ca fiind al treilea botez: primul fiind botezul lui Ioan cu apa; al doilea, botezul lui Hristos cu Duhul Sfant si cu foc. Cel de-al treilea botez,botezul muceniciei, se numeste “botezul cu sange”. Mucenicii lui Hristos care au fost botezati prin varsarea sangelui lor pentru Hristos, au vazut foarte adesea multe dintre tainele Iordanului, care s-au descoperit la botezul lui Hristos. Cel mai cunoscut exemplu al acestui botez minunat, prin sange, este moartea intaiului mucenic al lui Hristos, Arhidiaconul Stefan, care este descris in felul acesta: Iar Stefan, fiind plin de Duh Sfant si privind la cer, a vazut slava lui Dumnezeu si pe Iisus stand de-a dreapta lui Dumnezeu. Acum se arata Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Iar Stefan a strigat: “Iata vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu“. Si iudeii il bateau cu pietre (Fapte 7:55-59).

Sa ne mai ostenim, cu credinta neschimbata, cu fapte bune si cu impartasirea frateasca a bucuriei si a suferintei celor care ne sunt apropiati, intregi in smerenie si ascultare fata de Dumnezeul Cel viu, sa ne intoarcem la curatia fara de pacat in care ne-am imbracat la botez. Asa ne vom invrednici de slava, bucuria si frumusetea vesnica a sfintilor si mucenicilor lui Dumnezeu. Asa ne vom lumina din nou, cerul se va deschide pentru noi si Dumnezeu Se va descoperi pentru noi – Tatal, Fiul si Sfantul Duh, Treimea cea deofiinta si nedespartita, Careia Ii aducem slava acum si pururea si-n vecii vecilor. Amin.

(Din: Sfantul Nicolae Velimirovici, “Predici”, Editura Sophia, Bucuresti)

Alte cuvinte si cantari pentru acest mare praznic Imparatesc:

• BOTEZUL DOMNULUI. Aratarea Domnului si sfintirea apelor/ Ce semnificatie avea botezul Sfantului Ioan?/ Aviz mass-mediei anti-ortodoxe: “IMBULZEALA” de la BOBOTEAZA nu are legatura cu “habotnicia” sau “civilizatia”
• BOTEZUL DOMNULUI (TEOFANIA). Omilie a Sfantului Vasile si predici audio cu Pr. Ciprian Negreanu si Arhim. Nectarie: ARATAREA SMERENIEI LUI DUMNEZEU
• PREDICI LA BOBOTEAZA (BOTEZUL DOMNULUI): Sfantul Teofan Zavoratul si IPS Bartolomeu Anania (audio)
• BOTEZUL DOMNULUI (Boboteaza). Predica si talcuire a MITROPOLITULUI HIEROTHEOS VLACHOS
• SENSURILE ADANCI ALE BOTEZULUI DOMNULUI
• BOTEZUL DOMNULUI (BOBOTEAZA): Sf. Ioan Maximovici despre SMERENIA CARE A DESCHIS CERURILE SI A SFARAMAT CAPUL BALAURULUI. Plus: Ce inseamna Aghiazma Mare si cum se ia?
• DE CE S-A BOTEZAT HRISTOS? CE APA ARE ACEEASI PUTERE CU IORDANUL? Si: unde a fost Mantuitorul Iisus Hristos de la 12 ani pana la Aratarea Sa?
• EPIFANIA (BOTEZUL DOMNULUI): Pe Acesta sa-L ascultati! – de Sfantul Ignatie Briancianinov
• MARTURIILE ICOANEI: BOTEZUL DOMNULUI
• AJUNUL BOBOTEZEI. Predica Parintelui Sofian din urma cu un sfert de veac. Predici si cateheze actuale ale Parintelui Mihail Stanciu (audio)
• O cale mai “aplicata” de a ne cufunda si de a ne imbraca in Hristos
• BOTEZUL SI POCAINTA: “Drepte faceti cararile Lui!”
• Pr. Dumitru Staniloae: SEMNIFICATIA SI INSEMNATATEA BOBOTEZEI/ Sfintenia primita ca dar/ Ziua in care CERURILE SE DESPICA(Recomandari duhovnicesti I)
• Duminica dinaintea Botezului Domnului. CEA MAI BUNA DINTRE VESTI.Talcuirea Sfantului Vasile al Kinesmei la inceputul Evangheliei dupa Marcu sipredica audio a Parintelui Ioanichie Balan

***

Troparul Bobotezei(Stavropoleos).mp3

Cati in Hristos v-ati botezat…(Anghelos).mp3

Cantari la Botezul Domnului

Parintele Dumitru Staniloae – despre Botezul Domnului.mp3

Alte legaturi:

• De ce s-a Botezat Hristos? - Predica Mitropolitului Augustin de Florina la Botezul Domnului
• SENSURILE ADANCI ALE BOTEZULUI DOMNULUI
• EPIFANIA (BOTEZUL DOMNULUI): Pe Acesta sa-L ascultati! – de Sfantul Ignatie Briancianinov
• O cale mai “aplicata” de a ne cufunda si de a ne imbraca in Hristos
• Lacrimile Iordanului în repejuni întoarse
• Minunata vindecare de lepră a lui Neeman Sirianul în apa Iordanului
• CUVANTUL SF.IOAN GURA DE AUR LA BOTEZUL DOMNULUI
• Sfantul Ioan Maximovici: Cuvânt în ziua Botezului Domnului, înainte de sfinţirea apelor
• Sfantul Ioan Maximovici: Predica la Botezul Domnului
• Sfaturi practice de la Sfantul si Marele Vasile pentru a aduce ROADE VREDNICE DE POCAINTA

Cantari la Botezul Domnului
Parintele Dumitru Staniloae – despre Botezul Domnului.mp3
P. Mihail Stanciu, Man. Antim – Predica la Botezul Domnului

• Troparul Bobotezei (Stavropoleos).mp3 
• AJUNUL BOBOTEZEI. Predica Parintelui Sofian din urma cu un sfert de veac. Predici si cateheze actuale ale Parintelui Mihail Stanciu (audio)
• BOTEZUL DOMNULUI (BOBOTEAZA): Sf. Ioan Maximovici despre SMERENIA CARE A DESCHIS CERURILE SI A SFARAMAT CAPUL BALAURULUI. Plus: Ce inseamna Aghiazma Mare si cum se ia?
• DE CE S-A BOTEZAT HRISTOS? CE APA ARE ACEEASI PUTERE CU IORDANUL? Si: unde a fost Mantuitorul Iisus Hristos de la 12 ani pana la Aratarea Sa?
• SENSURILE ADANCI ALE BOTEZULUI DOMNULUI
• EPIFANIA (BOTEZUL DOMNULUI): Pe Acesta sa-L ascultati! – de Sfantul Ignatie Briancianinov
• MARTURIILE ICOANEI: BOTEZUL DOMNULUI
• O cale mai “aplicata” de a ne cufunda si de a ne imbraca in Hristos
• Lacrimile Iordanului în repejuni întoarse
• Minunata vindecare de lepră a lui Neeman Sirianul în apa Iordanului
• CUVANTUL SF.IOAN GURA DE AUR LA BOTEZUL DOMNULUI
• Sfantul Ioan Maximovici: Cuvânt în ziua Botezului Domnului, înainte de sfinţirea apelor
• Sfaturi practice de la Sfantul si Marele Vasile pentru a aduce ROADE VREDNICE DE POCAINTA
• Bucură-te cu mine, râu al Iordanului!

• http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2014/01/06/botezul-domnului-imbulzeala-boboteaza/ 
• http://www.razbointrucuvant.ro/2014/01/07/predici-sfantul-ioan-botezatorul-boboteaza-ioanichie-balan/  
• http://www.razbointrucuvant.ro/2013/01/06/predici-audio-putna-si-cantari-sfantul-ioan-botezatorul/
• http://www.razbointrucuvant.ro/2012/01/05/botezul-domnului-boboteaza-predica-si-talcuire-a-mitropolitului-hierotheos-vlachos/

Predica PS Sebastian la Duminica dupa Botezul Domnului: LOGICA PAMANTEASCA SI LOGICA DUMNEZEIASCA
• CHEMARE IN CASA PARINTEASCA - O predica a pr. Gh. Holbea la Duminica dupa Botezul Domnului
• Predica Parintelui Aldea la Duminica dupa Botezul DomnuluiDESPRE LUMINA ADUSA DE HRISTOS FATA CU MINCIUNA SINCRETISMULUI, GLOBALIZARII SI RELATIVISMULUI RELIGIOS
• Predici audio la Duminica dupa Botezul Domnului: ISPITIRILE DIAVOLULUI, CHEMAREA LA POCAINTA, DUMINICA - PRIMA ZI A SAPTAMANII
• BOTEZUL SI POCAINTA:"Drepte faceti cararile Lui!"
• Parintele Simeon Kraiopoulos despre sensul uitat al Botezului. SUNTEM CONSTIENTI DE RASPUNDEREA NOASTRA FATA DETAINA SFANTULUI BOTEZ?
• SFINTII PARINTI NE CHEAMA LA POCAINTA SI LA PLANS
• CUM NE PUTEM MINTI si cum ne putem rata salvarea?
• "Prietenul Mirelui" - INDREPTARUL IUBIRII SMERITE, JERTFELNICE SI SMERITE
• Predici audio si cantari la SOBORUL SFANTULUI IOAN BOTEZATORUL. Blandul si smeritul MARTOR al lui Hristos si MIJLOCITOR al nostru.Mesaje pentru noi
• "Iata securea sta la radacina pomilor si tot pomul care nu face roada buna se taie si se arunca in foc"
• Ce e pocainta? CEEA CE NE STRICA PETRECEREA CU MASTI IN CARE NE COMPLACEM ZI DE ZI...
• BOTEZUL DOMNULUI (Boboteaza). Predica si talcuire a MITROPOLITULUI HIEROTHEOS VLACHOS
• BOTEZUL DOMNULUI (BOBOTEAZA): Sf. Ioan Maximovici despre SMERENIA CARE A DESCHIS CERURILE SI A SFARAMAT CAPUL BALAURULUI. Plus: Ce inseamna Aghiazma Mare si cum se ia?
• DE CE S-A BOTEZAT HRISTOS? CE APA ARE ACEEASI PUTERE CU IORDANUL? Si: unde a fost Mantuitorul Iisus Hristos de la 12 ani pana la Aratarea Sa?
• MARTURIILE ICOANEI: BOTEZUL DOMNULUI
• SENSURILE ADANCI SI ESENTIALE PENTRU NOI ALE BOTEZULUI DOMNULUI. Innoirea vietii noastre prin botezul pocaintei
• O CALE MAI "APLICATA" DE A NE CUFUNDA SI IMBRACA IN HRISTOS
• CUM "GATIM CALEA DOMNULUI"? Parintele Cleopa despre nasterea duhovniceasca a crestinului

Gândul: Studiu. De ce Facebook-ul ne face nefericiţi

Gândul: Studiu. De ce Facebook-ul ne face nefericiţi

Sursa: http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2014/01/07/nsa-calculatorul-cuantic-mama-electronica-internetul-lucrurilor-facebook-nefericire/

Facebook este reţeaua de socializare ce ne influenţează în mod negativ stările emoţionale, scrie psihologul Maria Konnikova  într-un articol din publicaţia americană „The New Yorker”.

Psihologul analizează mai multe studii şi arată că Facebook-ul ne face să fim mai trişti. Unul dintre aceste studii este cel  condus de Ethan Kross, director al Laboratorului privind Emoţiile şi Autocontrolul din cadrul Universităţii din Michigan. Cercetătorul aminteşte şi de studiile anterioare realizate de Robert Kraut, cel care ajunsese la concluzia că utilizatorii de internet se simt singuri şi deprimaţi într-o măsură direct proporţională cu timpul petrecut în mediul virtual.

Un alt studiu pus în discuţie este cel care arată că oamenii singuri şi într-o stare melancolică au tendinţa de a sta mult pe Facebook. Cercetarea a fost publicată în revista de specialitate American Psychological Association de Beth Anderson, Patrick Fagan şi Tom Woodnutt în 2013.

Un alt studiu, cum ar fi cel al Hannei Krasnova, arată că utilizarea reţelelor de socializare, precum Facebook-ul, sporeşte gradul de gelozie şi invidie, învinovăţindu-i de multe ori pe cei din mediul virtual pentru nemulţumirile noastre. Gelozia şi invidia apar în momentul în care încep comparaţiile între ceea ce au ceilalţi, dar mai ales modul în care aleg cum să arate.

FACEBOOK SI DEZINTEGRAREA UMANULUI

Sursa: http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2013/04/02/facebook-si-dezintegrarea-umanului/

Facebook şi dezintegrarea umanului. Este Facebook un avantaj sau o cauză de îngrijorare pentru industria sănătăţii mintale?

28 mar. 2013 09:53
Autor: Belen Fernandez

Sursa: Al Jazeera

Facebook continuă să dezvolte noi opţiuni şi funcţionalităţi care atrag şi mai mult atenţia utilizatorilor săi [Reuters]

Conform articolului din New York Times scris de Jan Hoffman cu referire la un studiu al profilurilor de Facebook aparţinând unui număr de 200 studenţi universitari din Statele Unite, aproximativ 30% dintre studenţi

“postau statusuri actualizate care corespund criteriului Asociaţiei Psihiatrice Americane pentru un simptom de depresie, descriind sentimente de inutilitate sau lipsă de speranţă, insomnie sau somn excesiv şi dificultate la concentrare”. Aceste descoperiri “confirmă un studiu care sugerează că depresia este un fenomen din ce în ce mai frecvent în rândul studenţilor universitari”.

Ideea lui Hoffman este că Facebook poate, prin urmare, servi drept “sistem de avertizare timpurie pentru intervenţia la timp” a părinţilor şi a terapeuţilor. Articolul se încheie cu un citat de la o mamă din Ohio: “Facebook poate fi o pacoste… Dar existenţa unei forme suplimentare de comunicare salvează vieţi”.

Nu se menţionează deloc influenţa evident exacerbantă a site-urilor de ‚social networking’ atunci când este vorba despre fenomene ca insomnia şi dificultatea la concentrare. Mai degrabă decât să promovăm Facebook ca instrument care salvează vieţi, am putea argumenta imediat că aceste forumuri şi alte distracţii tehnologice contribuie, de fapt, la tendinţe depresive.

Alienarea de realitate

“Redacţia de ştiri Facebook” prezintă în prezent progrese cum sunt “Astăzi implementăm îmbunătăţiri la jurnalul de activităţi care te ajută să exprimi ce este important pentru tine” şi“Astăzi anunţăm o nouă versiune Facebook concepută pentru… a se axa mai mult pe poveştile oamenilor la care ţii”.

Încercarea de injectare a emoţiei umane în ceea ce este la urma urmei o experienţă dezumanizantă este simbolică pentru înstrăinarea generală de realitate în care cultura Facebook este şi o cauză şi un simptom. 

Efectele adverse ale conversiei emoţiei şi empatiei într-un clic pe un computer sau telefon mobil se pot observa în următoarea anecdotă din articolul lui Hoffman:

“Răspunzând la întrebările postate pe Facebook de The New York Times, Daylina Miller, recentă absolventă a Universităţii din South Florida a spus că atunci când şi-a exprimat tristeţea online unii cititori au răspuns doar cu simbolul Facebook ‘Îmi place’: degetul mare în sus.
‘Te simţi la fel?’ a întrebat dra Miller, mirată. ‘Sau îţi place că sunt tristă? Eşti sadic?’”

Exemple nefericite similare ale constricţiei empatiei şi a deformării relaţiilor interumane includ “apăsarea pe butonul Îmi place” în cazul anunţurilor de deces. Pe propriul flux de Facebook am fost martora postării de către prieteni a anunţului decesului unui părinte doar pentru a fi bombardaţi cu semne care prezintă degetul mare în sus şi comentarii de genul:“Îmi pare rău, frate!”

În afara deprecierii sentimentului, Facebook încurajează alienarea de realitate prin deplasarea continuului spaţiu-timp: în loc să trăiască evenimentele şi gândurile pe măsură ce acestea se produc în timp real, utilizatorii sunt adesea distraşi de modul în care ar putea ‚comercializa’ evenimentele şi gândurile respective publicului lor de pe Facebook.

Transferul sinelui pe ecranul computerului descentrează şi mai mult având în vedere concomitenta difuzare a identităţii. Ca şi necesitatea condiţionată a validării personale sub forma unor mici notificări roşii care apar în partea superioară a paginii de Facebook, acest lucru duce la o stare de permanentă anticipare care este contraproductivă pentru funcţionarea sistemului nervos. Posturi privind mişcările intestinelor şi similare sunt un exemplu extrem al necesităţii de a reitera şi obţine recunoaşterea existenţei fragmentate.

Deşi Internetul poate compune natura schizofrenică a societăţii americane, există în mod clar cauze mai recunoscute de dezumanizare şi alienare individuală. Glorificarea naţională a violenţei şi militarismului, de exemplu, abrogă realităţile suferinţei umane din întreaga lume; în acest context de înstrăinare dedicată de umanitate, nu este prea surprinzător atunci când cetăţenii lipsiţi de empatie comit acte ca masacrul de la şcoala din Connecticut din anul 2012.

Tulburare hiperkinetică cu deficit de atenţie în masă

Funcţia aparentă a site-urilor de ‚social networking’ este, bineînţeles, aceea de a apropia oamenii. Aceeaşi funcţie este atribuită procesului globalizării neoliberale. În ciuda creşterii superficiale evidente a interconectivităţii în ambele cazuri, totuşi, rezultatul fundamental alienează. În ultimul caz, ‚interconectivitatea’ a fost caracterizată de disparitatea crescută a condiţiilor socio-economice şi o cruciadă pentru profit în detrimentul bunăstării comune. În primul caz, contactul faţă în faţă pentru care sunt programate fiinţele umane este înlocuit cu schimburi electronice incapabile de a satisface necesităţile înnăscute de comunicare.

Persoanele care interpretează greşit în mod intenţionat istoria contemporană continuă să argumenteze că globalizarea reprezintă soluţia la relele foarte globale pe care le creează. Într-o manieră vag similară, articolul lui Hoffman din New York Times prezintă Facebook ca pe un ajutor util în promovarea sănătăţii mintale când cele două concepte par să fie total în dezacord inerent.

Experimentul neoliberal în SUA a ajutat la formarea unei societăţi deconectate de la condiţia umană, în care oprimarea individului a avut drept obiectiv contracararea solidarităţii populare care poate ameninţa experimentul. Ceea ce ar trebui să fie un drept universal la asistenţa sanitară, de exemplu, este utilizat în schimb în mod punitiv împotriva populaţiei, şi, după cum semnalează aclamatul ziarist şi prezentator radio Doug Henwood,“Obamacare” va avea probabil drept rezultat o situaţie în care “milioane de oameni sunt aruncaţi pe piaţa asigurărilor individuale de sănătate private şi obligaţi să achite 1 000 USD pe lună pentru o acoperire care lasă mult de dorit”.

Henwood speră ca “acest lucru să crească mult clientela planurilor cu contribuabili individuali, cum este Medicare for All—presupunând că guvernatorii noştri nu distrug mai întâi Medicare”. În cele din urmă, poate că Facebook şi fenomenele similare au contribuit la solidaritatea frontului asistenţei sanitare: cel puţin suntem uniţi în Tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenţie.

Belen Fernandez este autoarea cărţii The Imperial Messenger: Thomas Friedman at Work, lansată de Verso în anul 2011. Este membră a comisiei editoriale a Revistei Jacobin şi articolele sale au apărut pe blogul London Review of Books, The Baffler, Al Akhbar English şi multe alte publicaţii. Opiniile exprimate în acest articol aparţin autorului şi nu reflectă neapărat politica editorială Al Jazeera.

 

Traducere de L.P. pentru razbointrucuvant. Preluarea e posibila doar cu acordul nostru explicit.

 

• INVIDIA FACEBOOK: noua maladie sociala/ Graph Search: aplicatia care “DESCHIDE LUMEA”/ Facebook folosit pentru DIAGNOSTIC PSIHIATRIC?
• Cum este traita… MOARTEA IN ERA FACEBOOK
• Salvati copiii… de INTERNET, FACEBOOK si MONITOARE! (Studii internet & familie)
• Razboi digital, propaganda si diversiune. CUM E IMPANZIT SISTEMATIC INTERNETUL DE AGENTI AI DEZINFORMARII

• NU AI CONT PE FACEBOOK, ESTI SUSPECT!
• Blestemul FACEBOOK
• Facebook, baza de date pentru TRAFIC DE ORGANE si bazin pentru PEDOFILI?
• Facebook stimuleaza NARCISISMUL, VANITATEA si AGRESIVITATEA
• Parintele Savatie Bastovoi: TRAIM INTR-O MARE PESTERA DIGITALA/ Cum se DISTRUGE un cont pe FACEBOOK?

 

Salvati copiii… de INTERNET, FACEBOOK si MONITOARE! (Studii internet & familie)

Sursa: http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2013/02/06/salvati-copiii-de-internet-facebook-si-monitoare/

• Medlive: Internetul-doica: copiii romani petrec zilnic cel putin trei ore online

Un studiu al asociatiei “Salvati Copiii” confirma un fenomen devenit larg raspandit in ultimii ani: copiii romani petrec din ce in ce mai mult timp pe Internet. 86% dintre ei aloca trei ore in fiecare zi navigarii pe Internet, iar in zilele fara scoala peste 4 ore. Studiul “Salvati Copiii” atrage atentia asupra expunerii copiilor la imaginile porno din mediul online si la ignoranta parintilor in privinta activitatilor copiilor pe Internet.
Fata de 2010, s-a triplat accesarea Internetului de catre copii prin intermediul telefoanelor mobile, iar varsta medie la care incepe utilizarea Internetului in Romania a scazut pana la 9 ani.
Studiul “Salvati Copiii” a avut ca subiecti peste 1200 de copii, dintre acestia 90% folosind retelele sociale, in special Facebook (87% au conturi pe aceasta retea). Jumatate dintre copiii chestionati au admis ca incearca sa-si faca prieteni noi pe Internet, aproape jumatate dintre ei (45%) au avut contact cu necunoscuti online si jumatate dintre acestia au mers si la intalniri cu acesti necunoscuti.
Aproape jumatate dintre copiii romani care folosesc Internetul (43%) admit ca au vazut imagini cu caracter sexual. Procentul s-a dublat fata de datele din 2010. Majoritatea copiilor nu sunt deranjati de asta (63%).
Interesant este ca activitatile online rapesc din timpul petrecut cu familia (57%), iar in unele cazuri (29%) s-a micsorat si durata somnului sau frecventa meselor. Parintii din Romania permit in general un acces neingradit la Internet copiilor (79% dintre ei nu impun niciun fel de restrictii). Dar doar o cincime dintre parintii chestionati stiu ca copiii lor au vazut/primit mesaje cu continut sexual pe Internet.

Studiul “Utilizarea Internetului in cadrul familiei” poate fi accesat la www.sigur.info. Concluzia principala a studiului este ca, prin cresterea numarului si timpului petrecut de copii online, comportamentele periculoase online s-au inmultit (expunerea la imagini porno, cyberbullying). Doar 20% dintre parintii romani folosesc programe de control a activitatii online.

Pe site-ul www.sigur.info parintii pot gasi mai multe aplicatii prin care pot controla/monitoriza activitatea online a copiilor lor.Cu ocazia lansarii acestui studiu, organizatia “Salvati Copiii Romania” a propus utilizarea in scoli a unui ghid scolar, ce contine atat informatii teoretice cat si aplicatii practice, pentru a promova utilizarea in siguranta a Internetului de catre elevi.

• Jurnalul:  Prea multe ecrane pentru un copil mic! Un copil de 7 ani stă un an, zi şi noapte, în faţa televizorului sau a laptopului

Un studiu britanic demonstrează că un copil de aproximativ 7 ani pierde un an, stând zi şi noapte, cu ochii într-un ecran: televizor, laptop, tabletă, telefon mobil etc. Consecinţele sunt dramatice: mai mulţi tineri obezi, bolnavi de diabet, cu tulburări de atenţie şi de concentrare. Aric Sigman, medic britanic, psiholog pediadru, a analizat şi calculat cât timp stau copiii noştri în faţa unui ecran. Concluziile specialistului britanic au fost publicate în revista Archives of Disease in Childhood, şi ele sunt înspăimântătoare.
Înainte de a împlini 10 ani, un copil din Anglia are acces la cel puţin cinci tipuri de ecrane diferite: televizor, calculator sau laptop, consolă de jocuri, tabletă, telefon mobil. Un copil de aproximativ 7 ani a pierdut un an complet în faţa ecranelor. Să fim bine înţeleşi, când spunem un an, părinţii să înţeleagă că zi şi noapte continuu,  un copil stă cu ochii pironiţi în ecran. Calculele specialistului britanic merg mai departe. Astfel, trei ani plini de stat în faţa ecranului pentru un adolescent de 18 ani. Şi în acest ritm, un octogenar ar putea să atingă păgubosul record: 18 ani de stat zi şi noapte în compania ecranului. Studiul arată că tinerii nord-americani (Canada, SUA) îi surclasează pe tinerii britanici la acest capitol.
Tinerii nord-americani stau, în medie, aproape opt ore zilnic în compania ecranului, comparativ cu şase ore, în cazul tinerilor britanici. Studiul subliniază că, în Europa, părinţii nu sunt prea fermi în privinţa timpului permis copiilor de a privi la televizor. 
Psihologul britanic subliniază că acest fenomen este asociat cu mai multe probleme: una culturală legată de calitatea informaţiilor la care copilul are acces, de comportament legat de modul de a-şi petrece timpul liber. Dar statul multor ore în şir, zile şi nopţi la rând, în faţa unui ecran devine o problemă de sănătate publică, deoarece acest fenomen este în directă legătură cu riscul de boală. Aric Sigman spune că multele ore de stat la televizor sau laptop sporeşte alarmant riscul ca un copil să se transforme foarte repede într-o persoană sedentară. Şi de aici tot cortegiul de boli grele: obezitate, diabet, hipertensiune, infarct, dar şi reducerea capacităţii de atenţie şi de concentrare a copiilor. 
De asemenea, Aric Sigman pune pe seama acestui fenomen şi frecvenţa în creştere alarmantă a accidentelor vasculare cerebrale la tineri. Periculos este şi faptul că aceşti copii sunt din ce în ce mai tăcuţi, introvertiţi, izolaţi. Aric Sigman susţine că, din păcate, toate aceste aspecte extrem de delicate sunt prea puţin studiate, “poate şi pentru că timpul irosit în faţa unui ecran nu corespunde unei substanţe periculoase – ca în cazul unor alimente – sau unei activităţi riscante, cum ar fi, să spunem, boxul. Ca şi alte studii, şi cel al lui Sigman are un capitol consacrat recomandărilor adresate părinţilor.
* Eliminarea din camera copiilor a ecranelor, mai ales din dormitor * În cazul copiilor sub 3 ani – vârsta cea mai vulnerabilă – ecranele sunt interzise total * După această vârstă, un copil va sta la calculator în prezenţa părinţilor *Între 6 şi 12 ani, folosirea în scop pedagogic a ecranelor, la şcoală sau chiar acasă, poate fi benefică, dar evident sub supravegherea părintelui sau a pedagogului.

• Gandul: Pericolele la care sunt expuşi copiii pe Facebook

Specialiştii în protecţia copilului îi sfătuiesc pe părinţi să monitorizeze cu atenţie activitatea online a copiilor lor, pentru a-i proteja de pericolele la care sunt expuşi minorii care deţin un cont de Facebook, potrivit Daily Mail.
Peter Davies, consilierul pe probleme legate de minori al premierului britanic, susţine că părinţii trebuie să insiste să citească mesajele şi fişierele pe care copiii le trimit între ei prin intermediul internetului. În urma declaraţiilor sale au apărut foarte mulţi specialişti care încearcă să tragă un semnal de alarmă asupra gravităţii pericolelor care-i pândesc pe copii pe Facebook şi pe alte site-uri de socializare.
“Odată ce o fotografie este postată în mediul online, ea poate ajunge de la colegii de clasă până la străini”, afirmă specialista Sue Berelowitz pentru sursa citată.
Aceasta face referire şi la un studiu realizat de Universitatea din Birmingham, Marea Britanie, care demonstrează că minorii ai căror părinţi se implică foarte puţin în activităţile copiilor lor prezintă un risc mai ridicat de a deveni victime ale capcanelor de pe internet.
Serviciile de protecţie a copiilor din Marea Britanie se plâng că au primit din ce în ce mai multe reclamaţii de abuz sexual, pedofilii atrăgându-şi victimele prin intermediul site-urilor de socializare şi prin camerele video.
În 2012 s-au înregistrat 1.145 de plângeri legate de incidente petrecute online, în medie trei pe zi. Raportul vizează condamnarea a doi fraţi din Kuweit, care în luna decembrie au urmărit activitatea a 110 copii din lumea întreagă, inclusiv 78 de copii din Marea Britanie, pe care i-au forţat să întreţină acte sexuale online, prin intermediul camerelor video.
“Nu putem interzice internetul, dar putem educa tinerii şi putem discuta cu ei despre cum să se ferească de capcanele aflate online, aşa cum le vorbim şi despre  necunoscuţi sau droguri”, afirmă Claire Lilly, de la Protecţia Copilului. (Maria Neagu)

 

Particula lui Dumnezeu este în Biblie

Particula lui Dumnezeu este în Biblie

Sursa:http://www.doxologia.ro/religie-stiinta-filosofie/particula-lui-dumnezeu-este-biblie

   De fapt, Dumnezeu a proclamat particula lui Dumnezeu acum mai bine de 1900 de ani. Evrei 11,3 spune: „Prin credinţă înţelegem că lumile au fost făcute prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa încât cele ce se văd au fost făcute din cele ce ce nu se văd”.
Recent, oamenii de ştiinţă de la CERN (European Laboratory for Particle Physics) au incendiat audienţa ştiinţifică şi culturală prin anunţarea descoperirii particulei numită „bosonul lui Higgs” sau „particula lui Dumnezeu”. Felicitările au fost atribuite profesorului Peter Higgs care a lucrat o viaţă pentru a demonstra existenţa particulele ilusive subatomice. 
  Descoperirea este o piatră de hotar pentru ştiinţă, însă spune multe şi despre lumea credinţei. Unii cercetători, de obicei anonimi şi fără descoperiri măreţe la active, au declarat concedierea lui Dumnezeu din creaţie. Alţii au spus că Dumnezeu nu este necesar în lumea creată etc. Totuşi aceste afirmaţii s-au făcut de secole şi totuşi, de fiecare dată, Dumnezeu are ceva date de adăugat la aceste discuţii. 
  De fapt, Dumnezeu a proclamat particula lui Dumnezeu acum mai bine de 1900 de ani. Evrei 11, 3 spune: „Prin credinţă înţelegem că lumile au fost făcute prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa încât cele ce se văd au fost făcute din cele ce ce nu se văd”. 
  Contrar oricărei logici empirice, şi fără instrumente uriaşe şi dezvoltate ca azi, Dumnezeu declară că tot ceea ce este văzut (materia) este făcut din lucruri care sunt nevăzute, adică din particule elementare precum Higgs. Urma particulelor lui Higgs a fost detectată deci. Aşa cum scrie în Biblie, nu poate fi văzută, dar dă masă altor particule care pot fi văzute. 
  Higgs a teoretizat acest lucru în 1964, CERN a descoperit-o în 2012, Dumnezeu a proclamat-o clar acum 1900 de ani şi El a creat-o acum miliarde de ani. Este particula lui Dumnezeu. 
  În plus de particulă, Biblia a proclamat descoperiri ştiinţifice probate recent şi care se referă la creaţia universului. În cartea sa: What is Time? -Answers: Did God Create the Universe, Editura Tate, autorul Gary Driver descrie şi ilustrează proclamaţiile lui Dumnezeu în Biblie care mai apoi au devenit adevăruri ştiinţifice: timpul, fabricarea spaţiului, particulele elementare, universul plat, universul care se extinde, legile fizicii, orbita soarelui, Calea Lactee, pământul care nu se ţine de nimic, pământul rotund, fluxul ca influenţă lunară, universul care accelerează, Efectul Doppler şi altele. 
  Dumnezeu este confirmat de datele ştiinţifice. Însă Biblia este de origine divină, deoarece ţăranii analfabeţi din Epoca de Bronz sigur nu puteau şti atâtea. 
  Nu există niciun conflict între ştiinţă şi Dumnezeu. Cercetarea ştiinţifică este necesară pentru a înţelege mai bine cum Dumnezeu a creat acest frumos univers.  

 Traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati
 Sursa: http://www.religionnews.com

Religiile de pe pământ

Religiile de pe pământ

 


Sursa: http://www.doxologia.ro/religie-stiinta-filosofie/religiile-de-pe-pamant

Forumul Pew pentru Studierea Vieţii publice şi a Religieia realizat un studiu sociologic în 250 de ţări din întreaga lume în 2010. Rezultatele acestui studiu au fost făcute publice acum.
  Conform studiului, creştinismul este religia cea mai răspândită în lume, cu 2,2 miliarde de credincioşi, adică 32% din totalul umanităţii.

  Urmează apoi islamul cu 1,6 miliarde de adepţi, adică 23%. Există 1 miliard de oameni care nu au o afiliere religioasă, deşi cea mai mare parte a lor crede în Dumnezeu, însă nu sunt înregimentaţi într-o religie anume. Există 1 miliard de hinduşi (15% în lume), 500 de milioane de budişti (7%) şi 14 milioane de mozaici (0,2%). 400 de milioane de oameni practică religii populare sau tradiţionale, precum cele din Africa, China sau Australia. 
  Dintre creştini, 26% dintre ei trăiesc în Europa, 24% în Africa şi 24 % în America.
  Studiul Pew arată fără urmă de tăgadă că religia creştină a crescut spectaculos, mai ales în emisfera sudică, în ultimii zeci de ani, dublându-şi aderenţii. De asemenea, un alt amănunt foarte important este faptul că doar mai puţin de 1% dintre respondenţi au declarat că sunt atei adică nu cred deloc în Dumnezeu, în viaţă după moarte şi în nicio manifestare supranaturală. 
  Umanitatea se îndreaptă aşadar către un realism noetic semnificativ, în care religia, ca parte fundamentală a fiinţei umane şi a istoriei ei, este vectorul de civilizaţie şi de bine în lume. Tensiunile extremiste, războaiele motivate religios şi fundamentalismul nu sunt decât forme maligne ale înţelegerii umane, care foloseşte religia ca pretext pentru perpetuarea morţii şi a răului.

Descoperire: Giulgiul din Torino datează de pe vremea Mântuitorului

Descoperire: Giulgiul din Torino datează de pe vremea Mântuitorului

sursa: pravoslavie.ru 
Sursa: http://www.doxologia.ro/religie-stiinta-filosofie/descoperire-giulgiul-din-torino-dateaza-de-pe-vremea-mantuitorului

  Ultimele cercetări ale cercetătorilor de la Universitatea din Padua au deschis un nou capitol în istoria Giulgiului de la Torino. 
 Astfel, analiza materialului a dus la concluzia că acest giulgiu datează din secolul I, din timpul Mântuitorului Iisus Hristos. Pe această pânză, se află imprimate faţa şi conturul trupului unui om crucificat. 
 Ultimele cercetări au fost publicate în cartea „Taina Giulgiului” scrisă de Julio Fanti, profesor de termodinamică şi de Saverio Gaeta, jurnalist.
 Până acum exista destulă incertitudine cu privire la datarea giulgiului, care este ţinut în Catedrala din Torino. O datare cu radio-carbon desfăşurată în 1988 a afirmat faptul că acesta datează din perioada medievală, însă a fost dovedită ca eronată. 
 Ultimele experimente de o mult mai mare acurateţe se bazează pe spectroscopia cu infraroşii, care înregistrează spectrul intraroşu al absorbţiei substanţei. Rezultatele au fost comaparate cu materiale similare din secolul I, însă şi din alte perioade ale timpului. Oamenii de ştiinţă spun că exactitatea rezultatelor este de 95%. 
 În ziua de 30 martie, în Sâmbăta cea Mare, Giulgiul va fi expus în Torino pentru a treia oară în ultimii 1000 de ani. Timp de 90 de minute mai mult de 300 de persoane suferinde de diferite boli şi 30 de tineri cu dizabilităţi vor putea să venereze giulgiul în capela Catedralei din Torino.

Tainele de nepătruns ale Giulgiului din Torino 

Sursa: http://www.doxologia.ro/religie-stiinta-filosofie/tainele-de-nepatruns-ale-giulgiului-din-torino
 

  Există oare vreo evidenţă ştiinţifică despre Învierea Mântuitorului Hristos?
  Cred că Învierea este o realitate istorică. Învierea stă pe temelii istorice solide, indiferent de argumentele următoare. Iisus s-a arătat ucenicilor săi, sceptici asupra Învierii la început, timp de 40 de zile, oferindu-le multe semne doveditoare despre El. Aceşti oameni care l-au văzut pe Hristos înviat au fost cu toţii gata să moară pentru acest adevăr, şi chiar au murit proclamând Învierea. E uşor să trăieşti pentru o idee, dar să mori pentru o idee nu vrea nimeni. Însă pentru un adevăr al vieţii, ucenicii Învierii au fost gata să moară. Ei au întors Împeriul roman pe dos propovăduind Învierea lui Hristos. Au schimbat hotarele istoriei de la moarte la viaţă, cu puterea Celui Înviat din morţi.
  Alături de evidenţele istorice masive, există şi o evidenţă ştiinţifică a Învierii, Giulgiul din Torino, o pânză funerară care a acoperit Trupul lui Hristos. 

  Omul din giulgiu a fost biciuit îngrozitor, a fost crucificat, a purtat o cunună de spini şi a fost străpuns de o suliţă romană în piept.
  Acest lucru este confirmat de Dr. D. James Kennedy care a spus despre giulgiu: „Ar trebui să mărturisesc că prima oară când am auzit de aşa zisul Giulgiu, am fost foarte sceptic. Niciodată nu am fost impresionat de relicve. Există încă vreo 40 de giulgiuri care se pretinde că sunt ale lui Hristos. De ce ar fi acesta diferit? Nu credeam deloc acest lucru. Deci ce spun evidenţele? Creştinătatea se bazează pe evidenţe”. După ce a cercetat atent giugiul, profesorul a fost convins că este al lui Hristos.
  Unul dintre cei mai faimoşi experţi ai giugiului este Dr. Alan Whanger, profesor la Duke Medical Center care a studiat medicina toată viaţa, iar din anii 70 a studiat giugiul. În cartea sa, Giulgiul din Torino: o aventură a descoperirii, Dr. Whanger a spus că afirmaţiile că ar fi un fals din 1260 sunt false ele însele, pentru că au studiat un colţ refăcut al giugiului, cu o cusătură mai nouă din Evul Mediu.
  Ştim că giulgiul a fost în Lirey, Franţa în casa unui cruciat francez în 1357.
  Însă câteva date trebuie menţionate:

• Anatomia umană reprezentată pe giulgiu este 100% corectă. Cunoaşterea anatomiei giulgiului include detalii necunoscute până în secolul 20. În contrast, anatomia secolului al 14-lea era foarte limitată. Dacă a fost făcut de un falsificator, el trebuia să ştie detalii anatomice descoperite în secolul 20.

• Giulgiul a fost fotografiat pentru prima oară în 1898, şi s-a descoperit că este un negativ fotografic – cu sute de ani înainte ca fotografia să fie inventată.

• Imaginea palidă de pe giugiu nu a fost pictată. A fost arsă uşor. Ca şi cum ar fi atinsă de focul Învierii. Trupul lui Hristos a lăsat o explozie de lumină, s-a schimbat din muritor în nemuritor. Imaginea asta a fost creată de un foc de o subtilitate uriaşă. Imaginea este groasă de 5/1000 dintr-un inch. Deşi sunt urme de pigmenţi pe giulgiu, a fost atinsă de multe materiale pentru binecuvântare, imaginea nu este creată din pigmenţi de culoare.

• Sângele de pe giulgiu este sânge adevărat uman – cu toate rănile care corespund răstignirii lui Hristos din Evanghelii. Sângele nu s-a stricat, a stat pe giulgiu mai puţin de 72 de ore. Interesant şi fascinant este faptul că sângele a rămas exact pe răni, giulgiul nu a fost desprins de pe trup, ci trupul a trecut prin giulgiu, ceea ce nu poate fi explicat de niciun cercetător.

• Icoanele din întreaga lume ale lui Hristos, unele vechi de 1800 de ani, seamănă izbitor cu imaginea de pe giulgiu.

• În Evul Mediu, toate reprezentările crucificării arătau pe Hristos pironit în palme. Totuşi, Giulgiul din Torino piroanele au fost la încheieturi. De-abia la sfârşitul secolului al 20-lea s-a demonstrat că palmele nu pot ţine crucificat un trup omenesc, ci doar încheieturile.

• Imaginea giulgiului este tri-dimensională. Când fotografiile obişnuite sau picturile sunt studiate printr-o maşină NASA specifică de diagnosticare a vârstei (VP 8 Image Analyzer), ele sunt distorsionate. Giulgiul are proprietăţi tri-dimensionale. Nu este deci o pictură.

• Unii sceptici spun că Giulgiul a fost făcut de Leonardo da Vinci, însă acesta a trăit la secole după ce Giulgiul este menţionat de istorie.

  Aşa că singura teorie care rămâne în picioare este că Giugiul este al Învierii lui Hristos.
             Hristos a înviat! Adevărat a înviat!

Traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati
Sursa: www.christianpost.com

Efectele științific observate ale binecuvântării, ale semnului Crucii și ale rugăciunii

Efectele științific observate ale binecuvântării, ale semnului Crucii și ale rugăciunii

 


Sursa:http://www.doxologia.ro/religie-stiinta-filosofie/efectele-stiintific-observate-ale-binecuvantarii-ale-semnului-crucii-ale

   Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau sanctuarele. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul „material” al acestui fenomen divin. [1] „O rugăciune este un remediu puternic”, spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologi e al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg . „Rugăciunea nu numai că reglează toate procesele din organismul uman, dar ea repară şi structura grav afectată a conştiinţei. ”[2]



Profesorul Slezin a făcut ceva de necrezut – a masurat puterea rugăciunii. El a înregistrat electroencefalogram ele unor călugări în timp ce se rugau şi a captat un fenomen neobişnuit – „stingerea” completă a cortexului cerebral.

Această stare poate fi observată numai la bebeluşii de trei luni, atunci când se află lângă mamele lor, în siguranţă absolută. Pe măsură ce persoana creşte, această senzaţie de siguranţă dispare, activitatea creierului creşte şi acest ritm al biocurenţilor cerebrali devine rar, numai în timpul somnului profund sau al rugăciunii, aşa după cum a dovedit omul de ştiinţă. Valeri Slezin a numit aceasta stare necunoscută „trezie uşoară, în rugăciune” şi a dovedit ca are o importanţă vitală pentru orice persoană.

Este un fapt cunoscut că bolile sunt cauzate mai ales de situaţii negative şi afronturi care ne rămân înfipte în minte.. În timpul rugăciunii, însă, grijile se mută pe un plan secundar sau chiar dispar cu totul. Astfel, devine posibilă atât vindecarea psihică şi morală cât şi cea fizică.

Slujbele bisericeşti ajută şi ele la ameliorarea sănătăţii. Inginera şi electrofiziciana Angelina Malakovskaia, de la Laboratorul de Tehnologie Medicală şi Biologică a condus peste o mie de studii pentru a afla caracteristicile sănătăţii unor enoriaşi înainte şi după slujbă. A rezultat că slujba în biserică normalizeaza tensiunea şi valorile analizei sângelui.

Se pare că rugăciunile pot să neutralizeze chiar şi radiaţiile. Se ştie că după explozia de la Cernobîl, instrumentele de măsură pentru radiaţii au arătat valori care depăşeau capacitatea de măsurare a instrumentului. În apropierea Bisericii Arhanghelului Mihail, însă, aflată la patru km de reactoare, valoarea radiaţiilor era normală.

Oamenii de ştiinţă din Petersburg au confirmat, cu ajutorul experimentelor efectuate, că apa sfinţită, semnul Crucii şi bătutul clopotelor pot să aibă, de asemenea, proprietăţi vindecătoare. De aceea, în Rusia, clopotele bat întotdeauna în cursul epidemiilor.

Ultrasunetele emise de clopotele care bat omoară viruşii de gripă, hepatită şi tifos... Proteinele viruşilor se încovoaie şi nu mai poartă infecţia, a spus A. Malakovskaia. Semnul crucii are un efect şi mai semnificativ : omoară microbii patogeni (bacilul de colon şi stafilococi) nu numai în apa de la robinet, ci şi în râuri şi lacuri. Este chiar mai eficient decât aparatele moderne de dezinfecţie cu radiaţie magnetică.

Laboratorul ştiinţific al Institutului de Medicină Industrială şi Navală a analizat apa înainte şi după sfinţire.

A rezultat că dacă se citeşte rugăciunea Tatăl Nostru şi se face semnul Crucii asupra apei, atunci concentraţia bacteriilor dăunătoare va fi de o sută de ori mai mică. Radiaţia electromagnetică dă rezultate mult inferioare...

Astfel, recomandările Ortodoxe de a binecuvânta orice mâncare sau băutură nu au numai o valoare spirituală, ci şi una preventivă.

Apa sfinţită nu este numai purificată, ci ea îşi schimbă şi structura, devine inofensivă şi poate să vindece. Aceasta se poate dovedi cu aparate speciale.

Spectrograful indică o densitate optică mai mare a apei sfinţite, ca şi cum aceasta ar fi înţeles sensul rugăciunilor şi l-ar fi păstrat. Aceasta este cauza acestei puteri unice de a vindeca. Singura limită este că vindecă numai pe cei credincioşi.

„Apa «distinge» nivelul de credinţă al oamenilor. ”, spune A.. Malenkovskaia. Atunci când un preot sfinţeşte apa, densitatea optică este de 2,5 ori mai mare, atunci când sfinţirea este efectuată de o persoană credincioasă laică, numai de 1,5 ori mai mare, dar cu un om botezat şi necredincios, fără cruce la gât, schimbările au fost nesemnificative.

(Tradus din rusă în engleză de Julia Bulighina, iar din engleză în română, de Cristina M. C1999-2009 „Pravda Ru”)

[1] De fapt, după cum se va vedea, au fost capabili să măsoare unele efecte, dovedind cu mijloacele ştiinţifice actuale ceea ce Sfinţii Părinţi ştiu, prin experinţă, de 2000 de ani, dar „mecanismul”, fiind divin, nu poate fi explicat în termeni omeneşti. (N.T.)

[2] Această putere vindecătoare pe plan fizic, moral şi spiritual a rugăciunii Tatăl Nostru şi a rugăciunii, în general, spusă cu credinţă, am vazut-o cu ochii mei în programul 12 Paşi pentru Alcoolici Anonimi şi Al-Anon (pentru familii afectate de alcoolism). Oameni care erau la un pas de moarte sau pacienţi în spitale de boli mentale au suferit transformări miraculoase. Nu numai că le-a dispărut obsesia alcoolului, dar au ajuns să aibă o sănătate perfectă. Pentru a-şi menţine această stare, continuă să se roage, să practice cei 12 Paşi şi să se abţină de la orice substanţă cu prorpietăţi psihotrope, inclusiv uneori anestezia la dentist. Părintele Ortodox Melethios Weber, în cartea sa „Doisprezece Paşi de Transformare” (Twelve Steps of Transformation) explică bazele ortodoxe ale programului, care are efecte pozitive şi asupra neortodocşilor, cu condiţia să aibă credinţă în Dumnezeu.(N. T.)

(Sursa: episcopia-italiei.it)

Parintele Cleopa

PARINTELE CLEOPA


Părintele Cleopa, despre grija cea mai mare de Anul Nou

  Sursa: http://www.doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/parintele-cleopa-despre-grija-cea-mai-mare-de-anul-nou
 
Du-te prin sate acum, în noaptea aceasta. Este iadul pe faţa pământului. Iată cum știu oamenii să mulțumească lui Dumnezeu că le-a mai dat un an de viață! 
Începând de la Anul Nou, grija noastră cea mai mare trebuie să fie alta. Cel mai mare lucru este să ne înnoim viața, să luăm aminte, cu fiecare an nou, să lăsăm câte un păcat care ne stăpânește cine știe de când și să punem în locul lui o virtute. Să iertăm greșelile celor ce ne-au supărat, să-i iertăm pe toți, să începem anul nou cu inima curată și cu credință în Dumnezeu. Să nu începem la crâșmă, cu beție, cu fluiere, cu câte și mai câte petreceri. Că dacă începi bine din ziua întâi, fiindcă ziua bună se arată de dimineaţă, aşa o să-ţi meargă tot timpul! 
 Du-te prin sate acum, în noaptea aceasta. Este iadul pe faţa pământului. Iată cum știu oamenii să mulțumească lui Dumnezeu că le-a mai dat un an de viață! Dar vine moartea la om şi-l strânge de gât, de nu mai poate spune nici preotului ce a făcut, că i-a legat limba! Cât ar mai avea el atunci să-i mai dea Dumnezeu un ceas. Dar nu-i mai dă! Este rânduit: când ţi-o veni ceasul, te ia şi te duce. Ai vrea să te rogi: "Doamne, mai dă-mi un minut!" Dar nu-ţi mai dă! Ai avut destule! Dumnezeu este prea drept! Ţi-a dat vreme, dar n-ai vrut să te îndrepţi, să te pocăieşti, să plângi, să te rogi! Ţi-a dat atâţia ani de viaţă şi n-ai avut nici o grijă. Şi atunci vei vedea că nu mai este pocăinţă în timpul morţii. 
 Deci, să ne gândim că, trecând un an de zile, foarte mult trebuie să plângem lui Dumnezeu, că n-am făcut nimic bun şi să-I mulţumim că ne-a ajutat cu mila şi cu îndurarea Lui să trecem iarăşi 365 de zile şi să ajungem până azi. 
 Toţi trebuie să mulţumească. Toată zidirea lui Dumnezeu. Căci viaţa şi fiinţele şi toate vremurile sunt în mâna lui Dumnezeu. Tocmai acum trebuie să mulţumim lui Dumnezeu, ca să nu vină urgia Domnului peste noi! 
 Aşteptăm mila lui Dumnezeu, dar odată n-ar să mai fie timp, căci vine moartea pentru fiecare! Vine dreptatea lui Dumnezeu, de care nu poate scăpa nimeni! Nu pot scăpa nici împărații. Unde sunt împărăţiile? Unde sunt faraonii Egiptului? Unde sunt sultanii turcilor? Unde sunt craii Germaniei? Unde sunt împărații de care se cutremura lumea? Unde sunt cetăţile? Unde sunt oraşele? Unde-i oraşul Pompei şi unde este Cartagina şi oraşele vechi care s-au dărâmat de cutremur? Unde sunt cetăţile lumii? Unde sunt puternicii? Unde sunt cei învățați? Unde sunt filosofii? Unde sunt cei care au purtat sceptru şi ale căror capete străluceau ca soarele? Unde sunt? Praf, pământ și pulbere s-au făcut. Aşa-i dreptatea lui Dumnezeu şi vai de noi și de noi dacă cheltuim vremea în zadar. Marele Apostol Pavel spune: "Răscumpăraţi vremea, că zilele rele sunt." (Efeseni 5, 16). Vom cere să mai trăim un minut și n-ar să ne mai dea Dumnezeu! Pentru că trecem fără griji viaţa aceasta şi ne încurcăm cu grijile veacului, de parcă am fi nemuritori. Fum suntem! (...) 
 Aceasta v-o spun pentru Anul Nou! Să mulțumim Preasfintei Treimi și Maicii Domnului, care mijlocește pentru toată lumea, că ne-a învrednicit să mai trecem un an. Să ne hotărâm în inima noastră să punem început bun și să petrecem de aici înainte cu Dumnezeu, creștinește. Să ne împăcăm cu Dumnezeu mai înainte de a ne răpi moartea! Amin!

(Ne vorbește Părintele Cleopa, vol. 9, Editura Episcopiei Romanului, 1999, pp. 43-47)

Cititul unui roman captivant stimulează creierul câteva zile la rând după încheierea acestuia

Cititul unui roman captivant stimulează creierul câteva zile la rând după încheierea acestuia

 
Sursa: http://www.doxologia.ro/societate/stiri/cititul-unui-roman-captivant-stimuleaza-creierul-cateva-zile-la-rand-dupa-incheierea
Cercetătorii americani de la Emory University au descoperit că persoanele care citesc un roman captivant suferă schimbări neuronale, declanşându-se modificări reale şi măsurabile în funcţionarea creierului, care durează câteva zile după încheierea lecturii. 
 Cercetătorii americani au descoperit că cititul unei cărți captivante poate determina o conectivitate mai mare la nivelul creierului şi schimbări neurologice care se mențin asemănător memoriei musculare, informează independent.co.uk.
 Respectivele schimbări au fost înregistrate în cortexul temporal stâng, regiunea senzorio-motorie primară a creierului, asociată, de asemenea, cu receptivitatea limbajului, neuronii acestei regiuni sunt responsabili de convingerea minţii că realizează o acţiune pe care de fapt nu o îndeplineşte de exemplu când gândul la alergare activează neuronii asociaţi cu alergarea efectivă.
 "Schimbările neuronale despre care am descoperit că sunt asociate cu sistemele mişcării şi senzaţiei fizice sugerează că lectura unei cărţi ne poate transporta în corpul protagonistului", a explicat neurologul Gregory Berns, coordonatorul studiului. 
 La acest studiu au participat 21 de studenţi, care au citit romanul "Pompeii" scris de Robert Harris, cartea fiind aleasă datorită intrigii sale extrem de captivante. 
 Pentru o perioadă de 19 zile, participanții la studiu au citit câte un fragment din carte în timpul serii, creierul fiindu-le testat cu ajutorul scanării RMN în dimineaţa următoare. După terminarea cărţii, creierul studenţilor a mai fost scanat timp de cinci zile, observându-se astfel că modificările neurologice au fost detectate şi în următoarele cinci zile, fapt care arată că impactul exercitat de acest exercițiu nu a fost doar o reacţie imediată, dar una care a avut o influenţă de durată. 
 "Chiar dacă participanţii la studiu nu citeau cartea în timp ce erau supuşi acestor teste, ei au păstrat această conectivitate ridicată. Numim acest fenomen «activitate-umbră», fiind foarte asemănător cu memoria musculară", a mai adăugat profesorul Gregory Berns.

Proprietăţile fizice ale apei se schimbă în ziua de Bobotează

Proprietăţile fizice ale apei se schimbă în ziua de Bobotează 
Sursa: johnsanidopoulos.com
Sursa: http://www.doxologia.ro/societate/stiri/proprietatile-fizice-ale-apei-se-schimba-ziua-de-boboteaza
 
 


Institutul Sysin de Cercetare a Ecologiei Umane și a Igienei Mediului din Rusia a descoperit acum câțiva ani că toate apele, inclusiv cele din conducte, și-au schimbat proprietățile fizice în ziua de Bobotează și în ziua de dinainte.
Cercetătorii institutului au studiat zilnic proprietățile și calitatea apei de pe o conductă măsurând cantitatea de radicali de ioni. De pe 4 ianuarie nivelul radicalilor ionici a început să crească iar apa a început să se limpezească. A început să crească și nivelul pH-lui din apă, micșorându-i aciditatea. 
 După cum era de așteptat, maximul de activitate a fost atins în seara de 5 ianuarie. Cantitatea mare de radicali ionici a făcut ca apa să aibă o conductibilitate electrică egală cu cea a unui catalizator artificial (adică o apă saturată cu electroni). 
 Activitatea electromagnetică a început să scadă pe 6 ianuarie și a atins nivelul normal la data de 7 ianuarie. 
 Motivul acestei creșteri rapide a activității electromagnetice a apei de Bobotează a fost o acumulare de radicali ionici în litosfera pământului, „un adevărat izvor de electroni pe care îi transferă în mare parte în apă, „a declarat cercetătorul Anatoly Stekhin. 
 Cercetătorii au măsurat de asemenea de Bobotează nivelul de structurare al apei, înghețând pentru acest scop niște apă de la robinet, din râul Moscova și dintr-o fântână a bisericii. „Până şi apa de la robinet, care este de obicei departe de a fi excelentă, arăta armonios atunci când am îngheţat-o și am studiat-o la microscop,” a declarat Stekhin.

Un secret despre limba română a fost scos la iveală de Vatican

Un secret despre limba română a fost scos la iveală de Vatican

Teologul de talie internaţională Miceal Ledwith afirmă că limba latină este o limbă românească şi nu cum se credea până acum că limba română este o limbă latină.
Sursa: http://www.obiectiv.info/un-secret-despre-limba-romana-a-fost-scos-la-iveala-de-vatican_26601.html


"Chiar daca se stie ca latina este limba oficiala a Bisericii Catolice, precum si limba Imperiului Roman, iar limba romana este o limba latina, mai putina lume cunoaste ca limba romana, sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latina, si nu invers. Cu alte cuvinte, nu limba romana este o limba latina, ci mai degraba limba latina este o limba romaneasca. Asadar, vreau sa-i salut pe oamenii din Muntii Bucegi, din Brasov, din Bucuresti. Voi sunteti cei care ati oferit un vehicul minunat lumii occidentale (limba latina)", spune Miceal Ledwight într-un interviu acordat la TVR Cluj.

Papa Ioan Paul al II-lea a spus, cu ocazia vizitei in Romania, din anul 1999, ca Romania este “Gradina Maicii Domnului”? In sustinerea afirmatiei este adusa si una dintre cele mai vechi relatari despre limba vorbita pe teritoriul Romaniei, inca inainte de Hristos.

"Colhii si dacii ma cunosc, ei vorbesc o limba barbara, de idioma latina” (Horatiu, marele poet roman (65 i. Chr. – 08 i. Chr.) – Odele, I, 20 (afirmatie facuta cu aproape un secol si jumatate inaintea cuceririi unei parti din Dacia).

Istoricul sarbatoririi Anului Nou civil

Istoricul sarbatoririi Anului Nou civil

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/stiri/crestinortodox/istoricul-sarbatoririi-anului-nou-civil-143212.html

      Anul Nou civil incepe la 1 ianuarie, iar anul nou bisericesc incepe la 1 septembrie. Anul Nou civil ne vine din timpul Imperiului Roman. Anul Nou era serbat in Imperiul Roman la 1 martie cand era laudat zeul Marte, care era zeul razboiului. Imparatul Iulius Cezar, care a trait in secolul I inainte de Hristos si a fost asasinat in anul 44 inainte de Hristos, a schimbat Anul Nou si a ordonat ca Anul Nou sa inceapa la 1 ianuarie, de la zeul pagan roman Ianus, ocrotitorul Romei. Acest zeu pagan roman avea doua fete. Cu una privea inainte si cu cealalta in urma. De aceea, la trecerea dintre ani, romanii se gandeau la ceea ce au facut in anul trecut si ceea ce au ca intentie pentru anul nou in care au intrat. Mai tarziu, cand a aparut crestinismul, crestinii nu serbau aceste praznice pagane, ci pentru ei Hristos Domnul era Lumina vietii si Calauza lor pe calea mantuirii. In secolul al IV-lea, cand s-a stabilit ca sarbatoarea Nasterii Domnului sa fie celebrata in data de 25 decembrie, pentru ca de la 25 martie la 25 decembrie sunt 9 luni. Deci, de la zamislirea Pruncului Iisus pana la Nasterea Sa sunt 9 luni. Cand s-a hotarat ca sarbatoarea Nasterii Domnului sa fie ziua de 25 decembrie s-au numarat 8 zile si am ajuns la sarbatoarea Taierii imprejur a Mantuitorului Iisus Hristos care coincide cu 1 ianuarie, prima zi a Anului Nou civil. 

+ Daniel, patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane