Cugetări Folositoare pentru Suflet dervent.ro

Cugetări Folositoare pentru Suflet

Sursa: http://www.dervent.ro

 Spunea avva Pimen: de aceea zăcem în ispite atât de mari, fiindcă nu ne păzim numele noastre şi rânduiala, precum spune şi Scriptura. Nu vedem femeia cananeeancă, care şi-a primit numele, că a mângâiat-o Mântuitorul? (Matei 25, 27) Iar Abigail, fiindcă i-a zis lui Davíd „al meu este păcatul” (I Împăraţi 25, 24), el a ascultat-o şi a iubit-o. Abigail întruchipează sufletul, iar David dumnezeirea. Dacă sufletul se învinuieşte pe sine dinaintea Domnului, îl iubeşte Domnul. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean

 L-a întrebat avva Iosif acelaşi lucru (despre gândurile rele), şi i-a răspuns avva Pimen: aşa cum, dacă închide cineva şarpe şi scorpion într-un ulcior şi-l pecetluieşte, şi mor de tot cu vremea, aşa şi gândurile rele, care încolţesc de la draci, pier prin răbdare. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean 


L-a întrebat avva Isaia pe avva Pimen despre gândurile spurcate. Avva Pimen îi spuse: aşa cum o ladă plină cu haine, dacă cineva o lasă, putrezesc cu vremea, tot aşa şi gândurile, dacă nu le facem şi trupeşte, cu vremea pier, sau putrezesc. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean 


A mai zis: bună este ispita, că ea îl face pe om mai încercat. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean


 Un frate l-a întrebat pe avva Pimen:
– Mi-a rămas o moştenire; ce să fac cu ea?
– Du-te şi peste trei zile vino, că o să-ţi spun.
El veni, cum îi hotărâse bătrânul, care îi spuse:
– Ce să-ţi spun, frate? Dacă-ţi spun „dă-o la biserică”, acolo se fac ospeţe. Dacă-ţi spun „dă-o neamurilor tale”, atunci n-ai răsplată. Dacă-ţi spun „dă-o săracilor”, eşti fără grijă. Deci fă ce vrei, nu e treaba mea. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean


 A mai zis: l-a întrebat un frate pe avva Alonie:
– Ce este să fii neînsemnat?
– Să fii mai prejos decât necuvântătoarele, ştiind că ele nu sunt osândite. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean 


A mai zis: orice osteneală ar veni asupră-ţi e biruită prin tăcere. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean


 L-a întrebat un frate:
– Ce să fac?
– Avraam, când a intrat în ţara făgăduinţei, şi-a cumpărat mormânt, şi prin mormânt a moştenit pământul.
– Ce înseamnă „mormânt”?
– Locul plânsului şi jalei. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean


 A mai zis: oamenii vorbesc desăvârşit şi lucrează cel mai puţin. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean 


A zis avva Pimen: aşa cum fumul goneşte albinele, şi atunci li se ia roada dulce a muncii lor, la fel şi odihna trupului izgoneşte frica de Dumnezeu din suflet şi nimiceşte toate faptele bune. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean


 L-a întrebat un frate pe avva Pimen:
– Dacă-i dau fratelui meu puţină pâine sau altceva, demonii pângăresc fapta, ca şi cum ar veni din plăcere omenească.
– Şi dacă vine din plăcere omenească, noi trebuie totuşi să-i dăm cele trebuincioase fratelui.
Şi i-a spus pilda aceasta:
– Doi plugari locuiau în acelaşi sat, iar unul dintre ei, semănând, a treierat puţine (roade) şi cu neghină, pe când celălalt, neîngrijindu-se să semene, n-a secerat nimic-nimic. Dacă vine foamete, care din cei doi va trăi?
– Cel care a treierat puţine roade, şi cu neghină.
– Aşa şi noi, să semănăm câte puţin, fie şi cu neghină, ca să nu murim de foame.
Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean


 A venit un frate la avva Pimen în a doua săptămână a Postului Mare, şi i-a dezvăluit gândurile sale. Aflându-şi odihna, îi spuse:
– Era cât pe ce să nu vin aici azi.
– De ce?
– Mi-am zis: „poate din pricina Postului Mare nu-mi deschide”.
– Noi n-am învăţat să încuiem uşa cea de lemn, ci cea a limbii. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean


 A mai zis că e bine să fugi de cele trupeşti. Căci omul aproape de lupta trupească e ca bărbatul aproape de o groapă foarte adâncă, pe care duşmanul îl azvârle uşor jos când vrea. Iar dacă e departe de cele trupeşti, e ca un om departe de groapă; chiar dacă duşmanul îl trage spre ea ca să-l îmbrâncească, până-l trage cu sila, Dumnezeu îi trimite ajutor. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean


 A mai zis: sărăcia, căinţa şi discernământul, iată uneltele vieţii călugăreşti. Căci e scris: dacă sunt aceştia trei, Noe, Iov şi Daniel. Noe întruchipează sărăcia, Iov suferinţa şi Daniel discernământul. Dacă aceste trei fapte sunt în om, Dumnezeu locuieşte în el. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean


 Trecea altădată cu avva Anuv prin ţinutul Diolcos, şi ajungând la morminte au văzut o femeie bătându-se cu pumnii în piept şi bocind cu amar. Şi oprindu-se luară aminte la ea. Şi trecând mai departe au întâlnit pe cineva, şi l-a întrebat avva Pimen: ce are femeia aceea de plânge? iar acela i-a zis: i-a murit bărbatul, şi fiul, şi fratele. Iar avva Pimen îi spuse avvei Anuv: îţi spun că dacă nu va nimici omul toate voinţele cărnii şi nu-şi va dobândi jalea aceasta nu va putea ajunge călugăr. Căci toată viaţa acelei femei şi mintea ei erau întru plâns. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean


 A mai zis despre avva Píor, că în fiecare zi o lua de la început. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean


A mai zis: dacă eşti tăcut, vei avea tihnă în orice loc ai locui.
Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean  Un frate l-a întrebat pe avva Pimen:
– Dacă un om cade în greşeală şi se întoarce, este iertat de Dumnezeu?
– Oare Dumnezeu care le-a poruncit oamenilor să facă asta, nu o va face şi El, cu atât mai mult? Că i-a poruncit lui Petru zicând „iartă de şaptezeci de ori câte şapte” (Matei 18, 22). Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean 


Au mers unii bătrâni la avva Pimen şi i-au zis:
– Ce zici, dacă vedem fraţi moţăind la liturghie, să-i îmboldim, ca să fie treji la priveghere?
– Eu unul, dacă văd un frate aţipind, îi pun capul pe genunchii mei şi-l odihnesc. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean


 Se spunea despre un frate, că era bântuit de hulă şi-i era ruşine să spună. Iar când a auzit de bătrâni mari, se ducea la ei, ca să le spună; dar, când ajungea, se ruşina să mărturisească. Venea adesea şi pe la avva Pimen. Bătrânul l-a văzut că avea gânduri şi se mâhnea că fratele nu-i spune. Într-o zi, petrecându-l, i-a spus:
– Iată că de atâta vreme vii aici având gânduri de spus, şi când ajungi, nu vrei să le spui, ci totdeauna pleci necăjit, cu ele cu tot. Spune-mi, fiule, ce anume ai?
– Demonul se luptă cu mine să-l hulesc pe Dumnezeu, şi-mi era ruşine să spun.
Şi povestindu-i lucrul, îndată s-a uşurat.
Iar bătrânul îi spuse: nu te tulbura, fiule; ci oricând vine gândul acesta, spune: nu e treaba mea: hula ta asupra ta, Satano. Căci fapta aceasta n-o doreşte sufletul tău. Orice faptă pe care sufletul n-o doreşte este trecătoare.
Atunci fratele se duse vindecat. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean


 Spunea avva Pimen: de aceea zăcem în ispite atât de mari, fiindcă nu ne păzim numele noastre şi rânduiala, precum spune şi Scriptura. Nu vedem femeia cananeeancă, care şi-a primit numele, că a mângâiat-o Mântuitorul? (Matei 25, 27) Iar Abigail, fiindcă i-a zis lui Davíd „al meu este păcatul” (I Împăraţi 25, 24), el a ascultat-o şi a iubit-o. Abigail întruchipează sufletul, iar David dumnezeirea. Dacă sufletul se învinuieşte pe sine dinaintea Domnului, îl iubeşte Domnul. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean 


L-a întrebat avva Iosif acelaşi lucru (despre gândurile rele), şi i-a răspuns avva Pimen: aşa cum, dacă închide cineva şarpe şi scorpion într-un ulcior şi-l pecetluieşte, şi mor de tot cu vremea, aşa şi gândurile rele, care încolţesc de la draci, pier prin răbdare. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean

 L-a întrebat avva Isaia pe avva Pimen despre gândurile spurcate. Avva Pimen îi spuse: aşa cum o ladă plină cu haine, dacă cineva o lasă, putrezesc cu vremea, tot aşa şi gândurile, dacă nu le facem şi trupeşte, cu vremea pier, sau putrezesc. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean

 A mai zis: dacă eşti tăcut, vei avea tihnă în orice loc ai locui. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean  

Un frate l-a întrebat pe avva Pimen:  
– Dacă un om cade în greşeală şi se întoarce, este iertat de Dumnezeu? 
– Oare Dumnezeu care le-a poruncit oamenilor să facă asta, nu o va face şi El, cu atât mai mult? Că i-a poruncit lui Petru zicând „iartă de şaptezeci de ori câte şapte” (Matei 18, 22). Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean

 Au mers unii bătrâni la avva Pimen şi i-au zis: 
– Ce zici, dacă vedem fraţi moţăind la liturghie, să-i îmboldim, ca să fie treji la priveghere?
– Eu unul, dacă văd un frate aţipind, îi pun capul pe genunchii mei şi-l odihnesc. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean

Se spunea despre un frate, că era bântuit de hulă şi-i era ruşine să spună. Iar când a auzit de bătrâni mari, se ducea la ei, ca să le spună; dar, când ajungea, se ruşina să mărturisească. Venea adesea şi pe la avva Pimen. Bătrânul l-a văzut că avea gânduri şi se mâhnea că fratele nu-i spune. Într-o zi, petrecându-l, i-a spus:
– Iată că de atâta vreme vii aici având gânduri de spus, şi când ajungi, nu vrei să le spui, ci totdeauna pleci necăjit, cu ele cu tot. Spune-mi, fiule, ce anume ai?
– Demonul se luptă cu mine să-l hulesc pe Dumnezeu, şi-mi era ruşine să spun.
Şi povestindu-i lucrul, îndată s-a uşurat.
Iar bătrânul îi spuse: nu te tulbura, fiule; ci oricând vine gândul acesta, spune: nu e treaba mea: hula ta asupra ta, Satano. Căci fapta aceasta n-o doreşte sufletul tău. Orice faptă pe care sufletul n-o doreşte este trecătoare. Atunci fratele se duse vindecat.Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean

A mai zis: nu se găseşte dragoste mai mare decât aceasta, a-şi pune cineva sufletul pentru aproapele său. Dacă aude cineva cuvânt rău, adică întristător, putând să zică şi el la fel, şi se luptă să nu spună; dacă e asuprit şi îndură, şi nu răsplăteşte la fel – unul ca acesta îşi pune sufletul pentru aproapele. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean

Un frate l-a întrebat pe avva Pimen: 
– Ce este făţarnicul? 
– Făţarnicul este cel care îşi învaţă aproapele lucrare, la care el însuşi n-a ajuns. Căci este scris: „de ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi iată bârna din ochiul tău” (Matei 7, 3), şi celelalte. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean

 Un frate l-a întrebat pe avva Pimen: 
– Ce să fac cu frământările care mă zbuciumă?
– Să plângem dinaintea bunătăţii lui Dumnezeu în orice osteneală a noastră, până i se va face milă de noi. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean

 Un frate l-a întrebat pe avva Pimen: 
– Poate omul să fie mort?
– Dacă ajunge la păcat, moare; dar dacă ajunge la bine, va trăi şi va face binele. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean

A zis iarăşi: răutatea oamenilor e ascunsă dinapoia lor. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean 

Un frate l-a întrebat pe avva Pimen: 
– Ce înseamnă „a se mânia pe fratele său în zadar”?
– Orice asuprire cu care te va asupri fratele tău, iar tu te mânii pe el, în deşert te mânii. Chiar dacă ţi-ar scoate ochiul drept şi ţi-ar tăia mâna dreaptă, în deşert te mânii; dacă te depărtează de Dumnezeu, atunci mânie-te. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean

 Un frate l-a întrebat pe avva Pimen: 
– Ce să fac cu păcatele mele?
– Cel care vrea să-şi ispăşească păcatele, le va ispăşi prin plâns. Căci plânsul e calea pe care ne-au arătat-o Scriptura şi părinţii noştri spunând: plângeţi. Căci nu este altă cale decât asta.
Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean

 L-a întrebat un frate pe avva Pimen: 
– Ce înseamnă pocăinţa de păcat? 
– Să n-o faci mai departe. De aceea au fost numiţi cei drepţi „neprihăniţi” (Coloseni 1, 22) fiindcă au părăsit păcatele şi s-au făcut drepţi. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean

Zicea adesea avva Pimen:
– Nu avem nevoie de altceva, decât de conştiinţă trează. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean 

A mai zis, cu suspine: 
– Toate virtuţile au intrat în locuinţa aceasta, în afară de una, şi fără de ea, cu mare osteneală se va ţine omul să nu cadă. 
– Care? l-au întrebat.
– Ca omul să se învinovăţească pe sine. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean

 A spus avva Pimen că l-a întrebat un frate pe avva Simon: 
– Dacă ies din chilia mea şi îl văd pe fratele meu distrându-se, mă distrez şi eu cu el; dacă-l găsesc râzând, râd şi eu cu el, iar atunci când intru în chilia mea, nu mai izbutesc să-mi găsesc liniştea. 
– Dacă ieşi din chilia ta şi-i găseşti pe alţii râzând, râzi şi tu, dacă-i găseşti pe unii vorbind, vorbeşti şi tu – apoi vrei să intri în chilia ta şi te afli cum fuseseşi? 
– Dar ce?
– Înăuntru stai de strajă, afară stai de strajă. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean

 L-a întrebat unul din părinţi pe avva Pimen: 
– Cine anume este cel ce spune „părtaş sunt eu tuturor celor ce se tem de Tine” (Psalm 118, 63)?
– Duhul Sfânt este cel care vorbeşte. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean

 A mai zis: Postul şi privegherea nu ne-au lăsat pe noi să le vedem pe cele neînsemnate, vulgare. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean

 A zis iară: mulţi au ajuns puternici, dar puţini fără mânie. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean

 Îi povesteau unii avvei Pimen despre un călugăr, că nu bea vin; iar el spuse: vinul nu e nicidecum pentru călugări. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean
 L-a întrebat avva Anub pe avva Pimen despre gândurile necurate pe care le naşte sufletul omului, şi despre poftele cele deşarte, iar avva Pimen îi spuse: se va slăvi oare securea fără de cel care taie cu ea? (Isaia 10, 15) Nici tu să nu faci loc, şi vor conteni. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean
  
A mai spus: semnul monahului se arată în ispite. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean  
 Un frate îl întrebă pe avva Pimen:
– Am făcut păcat mare şi vreau să mă pocăiesc trei ani.
– E mult.
– Dar până-ntr-un an?
– E mult.
Cei de faţă ziseră:
– Până în patruzeci de zile?
– E mult. Apoi adăugă: eu aşa spun, dacă din toată inima se pocăieşte omul, şi nu păcătuieşte mai departe, şi în trei zile îl primeşte Dumnezeu. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean  
 
Paisie, fratele avvei Pimen, a avut odată legături cu cineva din afara chiliei. Avva Pimen n-a vrut şi a fugit la avva Ammonás, căruia i-a spus:
– Fratele meu Paisie are legături cu cineva şi n-am stare.
– Pimen, mai trăieşti? Du-te, şezi în chilia ta şi pune-ţi în inimă că de un an eşti în mormânt. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean  
 
S-a dus odată avva Pimen, pe când era tânăr, la un bătrân, ca să-l întrebe despre trei gânduri. Când a ajuns la el, au uitat de unul din cele trei, şi s-a întors la chilie, şi, când a pus mâna să deschidă zăvorul, şi-a adus aminte de ce uitase, şi a lăsat zăvorul, întorcându-se la bătrân, care i-a spus:
– Te-ai grăbit să vii, frate!
– Când am pus mâna pe zăvor, mi-am amintit cuvântul pe care-l căutam şi n-am mai deschis, de asta m-am întors.
Depărtarea drumului era foarte mare. Bătrânul îi spuse:
– Păstor al turmelor, numele tău va fi rostit în tot pământul Egiptului. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean  
     
 A mai zis: socot că dacă omul nu-şi păzeşte inima cum trebuie, uită toate câte le-a auzit, nepăsător. Aşa că vrăjmaşul îşi găseşte loc în el, doborându-l. Tot aşa se stinge câte puţin candela îngrijită şi aprinsă, dacă nu i se pune ulei, şi apoi se înstăpâneşte întunericul asupra ei; ba mai mult, ci şi când îi dă târcoale şoarecele, ca să mănânce feştila, nu poate înainte de stingerea uleiului, dar dacă vede că nu mai are nu doar lumină, ci şi fierbinţeala şi-a pierdut-o, atunci vrând să tragă feştila, doboară şi candela, care dacă e de lut, se sparge, dar dacă e de aramă, stăpânul casei o găteşte iar. Tot aşa, dacă sufletul e nepăsător, câte puţin Duhul Sfânt se depărtează, până când la urmă i se stinge căldura, apoi vrăjmaşul nimiceşte însufleţirea inimii, prăpădind şi trupul prin răutate. Dacă acela este bine aşezat faţă de Dumnezeu, este doar târât spre nepăsare, iar Dumnezeu, milostiv fiind, pune în el frica de El şi gândul la cazne, făcându-l să fie treaz şi să aibă grijă pe viitor, cu multă hotărâre, până la venirea Lui. Pentru avva Orsisios, Patericul Egiptean
  
A zis avva Orsisios: cărămida crudă, pusă la temelie lângă râu, nu ţine nici măcar o zi, dar cea arsă dăinuieşte ca piatra. Aşa şi omul cu gândire trupească şi nears, ca Iosif, (Psalmi 104, 19) cu frica lui Dumnezeu, se spulberă şi se sfarmă când ajunge la putere; multe sunt încercările unora ca aceştia, care sunt în mijlocul oamenilor. E bine ca cel care-şi cunoaşte măsurile să fugă de povara puterii, că doar cei sprijiniţi pe credinţă sunt neclintiţi. Dacă ar vrea cineva să vorbească despre preasfântul Iosif, ar zice că nu era pământean. Câte încercări a îndurat, şi în ce ţară, unde nu era atunci urmă de evlavie! Dar Dumnezeul părinţilor săi era cu el şi l-a scos din tot necazul, şi acum este cu moşii şi strămoşii săi în împărăţia cerurilor. Prin urmare şi noi, cunoscându-ne măsurile, să ne luptăm, că abia aşa vom putea scăpa de judecata lui Dumnezeu. Pentru avva Orsisios, Patericul Egiptean
 
 Avva Olympios cel de la Chilii era zădărât de curvie, iar gândul îi zicea: du-te şi ia-ţi femeie. Atunci a luat lut şi a plăsmuit o femeie şi şi-a zis: iată femeia ta; de acum trebuie să lucrezi mult ca s-o hrăneşti. Şi a lucrat ostenind mult. La zi, a făcut iarăşi lut, plăsmuindu-şi fetiţă, şi îi zise gândului: femeia ta a născut; trebuie să munceşti mai mult ca să-ţi hrăneşti copilul şi să-l îmbraci. Făcând astfel, s-a vlăguit şi îi zise gândului: nu mai izbutesc să îndur truda. Atunci îşi zise: dacă nu izbuteşti să rabzi truda, nici nu-ţi căuta femeie. Iar Dumnezeu, văzându-i truda, îndepărtă lupta de la el, şi se linişti. Pentru avva Olympios, Patericul Egiptean
 
A zis avva Olympios: s-a coborât odată un preot al grecilor păgâni la Sketis, şi a venit de a dormit la chilia mea. Văzând traiul călugărilor, mi-a zis:
– Cu asemenea trai, nu aveţi nici o vedenie de la Dumnezeul vostru?
– Nu.
– Cât despre noi, când slujim zeului nostru, nu ascunde nimic de noi, ci ne dezvăluie tainele sale. Iar voi făcând asemenea osteneli, privegheri, liniştiri şi nevoinţe, spui „nu vedem nimica”? Negreşit, dacă nu vedeţi nimic, aveţi gânduri rele în inimile voastre care vă despart de Dumnezeul vostru, şi de aceea nu vă dezvăluie tainele sale.
Eu m-am dus şi le-am spus bătrânilor cuvintele preotului. Ei s-au minunat şi au spus că aşa este, căci gândurile necurate despart omul de Dumnezeu. Pentru avva Olympios, Patericul Egiptean
 
A urcat odată avva Xanthías de la Sketis la Terenuthis, iar acolo unde a mas, i-au adus ceva vin, din pricina ostenelii şi trudei. Auzind unii, i-au adus un îndrăcit. Iar demonul a început să-l înjure pe bătrân: la beţivul ăsta m-aţi adus? Bătrânul nu vroia să-l alunge, dar din pricina ocării îi zise: am încredere în Hristos că nu voi sfârşi paharul până vei ieşi.
Şi când a început bătrânul să bea, demonul strigă: mă arzi, mă arzi! Şi înainte ca să sfârşească el, a ieşit, prin harul lui Hristos. Pentru avva Xanthías, Patericul Egiptea
 A spus avva Xanthías: tâlharul era pe cruce, şi dintr-un singur cuvânt s-a îndreptăţit; iar Iuda era numărat împreună cu apostolii şi într-o singură noapte şi-a prăpădit toată osteneala şi s-a pogorât din ceruri în iad. De aceea, nimeni căruia îi merge bine să nu se fălească, fiindcă toţi cei care s-au încrezut în ei înşişi s-au prăbuşit. Pentru avva Xanthías, Patericul Egiptean 
 
A spus unul dintre părinţi despre avva Xoïos tebanul, că s-a dus odată la muntele Sinai, şi, când a plecat de acolo, i-a ieşit un frate înainte, care i-a zis cu suspin:
– Ne necăjim, avvo, de lipsa de ploaie.
– Atunci de ce nu vă rugaţi şi nu-i cereţi lui Dumnezeu?
– Ne şi rugăm, facem şi litanii, şi tot nu plouă.
– Negreşit nu vă rugaţi cu dinadinsul. Vrei să cunoşti că aşa este?
Atunci îşi întinse mâinile la cer în rugăciune, şi plouă îndată. Fratele văzu, spăimântându-se, şi căzu cu faţa în jos, închinându-i-se, dar bătrânul fugi. Fratele le dădu de ştire tuturor ce se întâmplase, iar ascultătorii l-au slăvit pe Dumnezeu. Pentru avva Xoïos, Patericul Egiptean
 Un frate l-a întrebat pe avva Xoïos:
– Dacă mă aflu undeva şi mănânc trei pâini, oare nu e mult?
– Te-ai dus la treieriş, frate?
– Dacă beau trei pahare de vin, oare nu e mult?
– Dacă nu este demon, nu e mult; dacă este, e mult. Că vinul este străin de monahii care trăiesc după Dumnezeu. Pentru avva Xoïos, Patericul Egiptean
  
Spunea avva Nichita despre doi fraţi, că au mers să locuiască împreună. Unul dintre ei se gândea: „dacă vrea ceva fratele meu, aceea fac”. La fel se gândea şi celălalt: „o să fac voia fratelui meu”. Şi au trăit ani mulţi cu multă dragoste. Văzându-i duşmanul, s-a dus să-i despartă, şi s-a pus în prag, arătându-se unuia ca un porumbel, şi celuilalt ca o cioară.
Unul zise:
– Vezi porumbelul de colo?
– E cioară.
Atunci au început să se certe, unul zicând una, altul alta, apoi s-au ridicat şi s-au bătut până la sânge, spre desăvârşita bucurie a vrăjmaşului, şi s-au despărţit. După trei zile îşi veniră în fire, şi şi-au cerut unul altuia iertăciune, adeverind fiecare dintre ei ce credea a fi pasărea văzută; şi înţelegând că fusese bântuirea vrăjmaşului, au rămas până la sfârşit nedespărţiţi. Pentru avva Nichita, Patericul Egiptean
  
Povesteau despre avva Netrá, ucenicul avvei Silvan, că, pe când şedea în chilia lui pe muntele Sinai, se ocârmuia pe sine cu măsură în ce priveşte trebuinţele trupului. Când a ajuns episcop la Faran, s-a strâmtorat mult, ducând trai mai aspru. Atunci ucenicul său i-a spus:
– Avvo, pe când eram în pustie, nu te nevoiai atâta.
– Acolo era pustie, şi linişte şi sărăcie, şi voiam să-mi chivernisesc trupul, ca să nu mă îmbolnăvesc şi să caut ce nu aveam. Aici este lume locuită şi pricepere; dacă mă îmbolnăvesc aici, este cine să mă îngrijească, ca să nu pierd călugăria. Pentru avva Netrá, Patericul Egiptean

Un frate l-a întrebat pe unul din părinţi:
– Cum aduce diavolul încercarea asupra sfinţilor?
– Era unul din părinţi, pe nume Nicon, care locuia în muntele Sinai. Şi iată că a intrat unul în cortul unui faranit, şi, găsind-o pe fiica lui singură, s-a culcat cu ea, apoi i-a zis: spune „sihastrul, avva Nicon, mi-a făcut aşa”. Când a venit tatăl ei şi a aflat, a luat sabia, mergând asupra bătrânului. Când a bătut, bătrânul i-a deschis, dar când a întins sabia să-l ucidă, i s-a uscat mâna. Atunci faranitul s-a dus şi le-a zis preoţilor, care au trimis după el. Bătrânul s-a dus; după ce l-au bătut mult, au vrut să-l alunge. El însă i-a rugat: lăsaţi-mă aici, pentru Dumnezeu, ca să mă pocăiesc. Şi l-au despărţit de biserică pentru trei ani, poruncind ca nimeni să nu vină la el. Vreme de trei ani, în fiecare duminică venea la biserică să se pocăiască, şi se ruga de toţi: rugaţi-vă pentru mine. Mai târziu, s-a îndrăcit cel care făcuse păcatul, şi adusese ispita asupra sihastrului. El a adeverit la biserică: eu am făcut păcatul şi am spus să fie pârât robul lui Dumnezeu. Atunci s-a dus tot poporul să se pocăiască faţă de bătrân, zicând:
– Iartă-ne, părinte, şi rămâi cu noi.
– De iertat, fie-vă iertat, de rămas, nu mai rămân aici cu voi, fiindcă nu s-a găsit nici unul cu discernământ căruia să-i fie milă de mine. Şi aşa s-a dus de acolo. Iar bătrânul a spus: vezi cum aduce diavolul încercările asupra sfinţilor? Pentru avva Nicon, Patericul Egiptean

Fiind întrebat avva Nistheróos de avva Pimen, de unde dobândise asemenea virtute, ca ori de câte ori se întâmpla vreo tulburare în chinovie, nu vorbea, nici nu mijlocea, a răspuns: iartă-mă, avvo; când am venit la început în chinovie i-am spus gândului meu „tu şi măgarul sunteţi una”; aşa cum măgarul e bătut, dar nu vorbeşte, e ocărât, dar nu răspunde, aşa şi tu, cum spune psalmistul, „am ajuns ca un dobitoc de povară dinaintea Ta, dar sunt pururea cu Tine” (Psalmi 72, 22).
Pentru avva Nistheróos cel din chinovie, Patericul Egiptean

Spunea avva Pimen despre avva Nistheróos, că, precum şarpele de aramă pe care-l făcuse Moise pentru tămăduirea norodului, tot aşa a fost şi bătrânul; având toate virtuţile, chiar şi tăcând îi vindeca pe toţi. Pentru avva Nistheróos cel din chinovie, Patericul Egiptean

A spus avva Nistheróos: călugărul se cade să facă socoteala dimineaţa şi seara: „ce am făcut din cele pe care le vrea Dumnezeu şi ce n-am făcut din cele ce nu le voieşte”, şi aşa să-şi judece toată viaţa. Aşa a trăit avva Arsenie. Străduieşte-te să stai înaintea lui Dumnezeu în fiecare zi fără de păcat. Roagă-te lui Dumnezeu, ca şi cum ar fi de faţă, căci într-adevăr este de faţă. Nu-ţi da ţie însuţi rânduieli, nu judeca pe nimeni. E nepotrivit monahului să jure şi să-şi calce jurământul, să mintă, să blesteme, să înjure şi să râdă. Cel care este lăudat sau cinstit peste cât se cuvine e vătămat mult. Pentru avva Nistheróos, Patericul Egiptean

Avva Iosif l-a întrebat pe avva Nistheróos:
– Ce să fac cu limba mea, că n-o pot stăpâni?
– Dacă vorbeşti, te linişteşti?
– Ba nu.
– Dacă nu te linişteşti, de ce vorbeşti? Mai bine taci, şi dacă stau fraţii de vorbă, mai degrabă ascultă, decât să vorbeşti. Pentru avva Nistheróos, Patericul Egiptean

L-a văzut un frate pe avva Nistheróos purtând două haine şi l-a întrebat:
– Dacă vine un sărac şi-ţi cere o cămaşă, pe care i-o dai?
– Pe cea mai bună.
– Şi dacă-ţi cere şi altul, ce-i dai?
– Jumătate din cealaltă.
– Şi dacă-ţi cere încă unul, ce-i dai?
– Tai ce-a rămas şi-i dau jumătate, şi cu ce rămâne mă încing.
– Şi dacă cineva îţi cere şi asta, ce faci?
– Îi dau şi ce-a rămas, şi mă duc să şed undeva, până îmi trimite Dumnezeu şi mă acoperă, că de la altcineva nu cer. Pentru avva Nistheróos, Patericul Egiptean

L-a întrebat un frate pe un bătrân:
– Ce lucrare e bună, ca s-o fac şi să trăiesc din ea?
– Ştie Dumnezeu ce e bine... Eu am auzit că l-a întrebat un frate pe avva Nistheróos cel mare, prietenul avvei Antonie, şi i-a spus:
– Ce lucrare e bună, s-o fac?
– Nu toate lucrările sunt deopotrivă; Scriptura spune că Avraam era primitor şi Dumnezeu era cu el, Ilie iubea liniştea şi Dumnezeu era cu el, iar David era smerit şi Dumnezeu era cu el. Ce vezi că vrea sufletul tău, după Dumnezeu, fă, şi păzeşte-ţi inima. Pentru avva Nistheróos, Patericul Egiptean

Avva Nistheróos cel mare se preumbla în pustie cu un frate, şi când au văzut un şarpe au fugit. Fratele îi spuse:
– Şi tu te temi, părinte?
– Nu mă tem, copile. Dar e mai bine că am fugit, că n-a trebuit să fug de duhul slavei deşarte. Pentru avva Nistheróos, Patericul Egiptean

A mai zis: robul nepăsător cu treburile stăpânului său să se pregătească să fie biciuit.
Pentru avva Nil, Patericul Egiptean

A mai zis: călugărul care iubeşte liniştea rămâne nerănit de săgeţile vrăjmaşului; cel amestecat cu gloatele primeşte lovituri adesea. Pentru avva Nil, Patericul Egiptean

A mai zis: fericit monahul, care se socoteşte gunoiul tuturor. Pentru avva Nil, Patericul Egiptean

A mai zis: nu voi cum ţi se pare ţie, ci cum îi place lui Dumnezeu să ţi se întâmple; şi vei fi netulburat şi mulţumit la rugăciunea ta. Pentru avva Nil, Patericul Egiptean

A mai zis: dacă vrei să te rogi cum se cade, nu amărî sufletul nimănui, că altfel în zadar alergi. Pentru avva Nil, Patericul Egiptean

A mai zis: tot ce vei răbda înţelepţeşte, îi vei găsi roadă la vremea rugăciunii. Pentru avva Nil, Patericul Egiptean

A mai zis: du-te să-ţi vinzi averile, şi dă-le săracilor. Ia crucea, leapădă-te de tine însuţi, ca să te poţi ruga cu luare-aminte.
Pentru avva Nil, Patericul Egiptean

A mai zis: rugăciunea este leacul mâhnirii şi descurajării. Pentru avva Nil, Patericul Egiptean

A mai zis: rugăciunea se naşte din blândeţe şi nemâniere. Pentru avva Nil, Patericul Egiptean

A zis avva Nil: orice vei face ca să te răzbuni pe un frate care te-a nedreptăţit, ţi se va întoarce în inimă la vremea rugăciunii. Pentru avva Nil, Patericul Egiptean

Vreme de patru luni a mers avva Macarie la un frate, şi nu l-a găsit nici o dată zăbovind de la rugăciune. Atunci a zis minunându-se: iată înger pământean! Pentru avva Marcu orăşeanul, Patericul Egiptean

S-a dus avva Macarie la avva Pahomie al Tabenisioţilor. Pahomie l-a întrebat:
– Când fraţii sunt neorânduiţi, e bine să-i pedepsesc?
– Pedepseşte-i şi-i judecă drept pe cei supuşi ţie; în afara lor nu judeca pe nimeni, căci e scris „Oare pe cei dinăuntru nu-i judecaţi voi? Pe cei din afară îi judecă Dumnezeu” (I Corinteni 5, 12) Pentru avva Marcu orăşeanul, Patericul Egiptean

S-a dus odată avva Marcu orăşeanul să taie lujeri, şi fraţii cu el. În prima zi i-au zis: haide să mănânci cu noi, părinte! Iar el a mers şi a mâncat. A doua zi i-au zis iarăşi să mănânce. El n-a primit, ci le-a zis: voi aveţi nevoie să mâncaţi, copii, că sunteţi încă de carne; eu nu vreau să mănânc acum. Pentru avva Marcu orăşeanul, Patericul Egiptean

Se spunea despre avva Marcu egipteanul, că vreme de treizeci de ani n-a ieşit din chilia lui. Preotul obişnuia să meargă la el şi să-i facă liturghie. Diavolul însă, văzând răbdarea lui plină de virtute, a uneltit să-l încerce, să-l facă să osândească pe altul, şi a trimis un îndrăcit la bătrân, chipurile pentru binecuvântare. Înaintea oricărui cuvânt, îndrăcitul îi spuse bătrânului: preotul tău are miros de păcat, nu-l mai lăsa să vină la tine.
Bătrânul cel insuflat de Dumnezeu îi spuse: fiule, toţi îşi aruncă necurăţia afară, tu însă mi-ai adus-o mie. Este scris însă: „nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi” (Matei 7, 1.). Şi dacă este păcătos, Dumnezeu îl va mântui, căci e scris „rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi” (Iacov 5, 16).
După cuvântul acesta făcu o rugăciune, izgonind demonul din om, şi îi dete drumul sănătos. Când veni preotul ca de obicei, bătrânul îl primi cu bucurie. Bunul Dumnezeu, văzând blândeţea bătrânului, îi dete semn.
Când să stea preotul dinaintea sfintei mese, povestea bătrânul „am văzut înger al Domnului pogorând din ceruri, şi şi-a pus mâna pe capul preotului, care s-a făcut ca un stâlp de foc. Eu m-am minunat de privelişte, şi am auzit o voce spunându-mi: omule, de ce te-ai minunat de asta? Dacă un împărat pământean nu-şi lasă mai-marii săi să îi stea murdari dinainte, ci doar cu mare slavă, cu atât mai mult puterea dumnezeiască nu-şi va curăţi pe slujitorii sfintelor taine, când stau dinaintea slavei celei cereşti?
Iar Marcu egipteanul, luptător de neam bun al lui Hristos, care a ajuns mare, s-a învrednicit de harul acesta, că nu l-a judecat pe preot. Pentru avva Marcu egipteanul, Patericul Egiptean

A fost întrebat avva Mios de către un oştean, dacă Dumnezeu primeşte pocăinţa. El, după ce l-a îndemnat cu multe vorbe, i-a zis:
– Spune, dragul meu: dacă ţi se rupe cămaşa, o arunci?
– Ba nu, o cos şi o folosesc.
– Dacă tu îţi cruţi haina, nu îşi va cruţa Dumnezeu făptura Sa?
Pentru avva Mios, Patericul Egiptean

A zis avva Mios: ascultare pentru ascultare: dacă ascultă cineva de Dumnezeu, Dumnezeu îl ascultă. Pentru avva Mios, Patericul Egiptean

A mai zis: la început când ne adunam unii cu alţii şi vorbeam lucruri de folos, întărindu-ne unii pe alţii, ne făceam cete-cete şi ne ridicam la cer. Dar când ne adunăm acum şi începem să ne ponegrim unul câte unul, ne tragem în jos. Pentru avva Meghetios, Patericul Egiptean

Se spunea despre al doilea avva Meghetios, că era foarte smerit, ucenicise la egipteni, şi se întâlnise cu mulţi bătrâni, cu avva Sisoe, şi cu avva Pimen. El locuia la râu, în Sinai. S-a nimerit de a venit unul dintre sfinţi, cum povestea el însuşi, care i-a zis:
– Cum îţi merge, frate, în pustiul acesta?
– Postesc câte două zile la rând, şi mânc o pâine.
– Dacă vrei să mă asculţi, mâncă zilnic câte jumătate de pâine.
Şi făcând aşa şi-a găsit odihna. Pentru avva Meghetios, Patericul Egiptean

L-a întrebat un frate pe avva Motie:
– Dacă merg să locuiesc undeva, cum crezi că e bine să trăiesc acolo?
– Dacă locuieşti undeva, să nu vrei să ajungi vestit pentru ceva, de pildă „nu ies la adunare” sau „nu mănânc de pomană”. Acestea aduc faimă găunoasă şi pe urmă dai şi de necazuri, că oamenii, unde aud de unele ca acestea, acolo şi aleargă.
– Atunci ce să fac?
– Oriunde te sălăşluieşti, urmează la fel ca toţi. Fă şi tu ce-i vezi pe evlavioşi că fac, în care ai încredere, şi vei avea linişte. Aceasta este smerenia, să fii întocmai ca şi ei. Iar oamenii văzând că nu ieşi din rând, te vor privi întocmai ca pe toţi, şi nu te va supăra nimeni. Pentru avva Motie, Patericul Egiptean

Altădată s-a nimerit să plece din Sketis şi să meargă la muntele Sinai, unde s-a şi sălăşluit. Atunci mama lui Marcu a trimis, jurându-l cu lacrimi să meargă fiul ei şi să-l vadă. Bătrânul îl trimise. Când îşi pregătea însă cojocul de plecare şi era să-l îmbrăţişeze pe bătrân, a izbucnit dintr-o dată în plâns şi n-a mai ieşit.
Pentru avva Marcu, ucenicul avvei Silvan, Patericul Egiptean

Se spunea despre avva Silvan, că se preumbla odată la Sketis cu bătrânii şi a vrut să le arate ascultarea ucenicului său Marcu, şi de ce îl iubea. Văzând un mistrecior, îi zise:
– Vezi bivolaşul acela, fiule?
– Da, avvo.
– Şi ce corniţe drăguţe are!
– Da, avvo.
Iar bătrânii se minunară de răspunsul lui şi s-au lămurit de ascultarea sa. Pentru avva Marcu, ucenicul avvei Silvan, Patericul Egiptean

Se spunea despre avva Silvan, că avea un ucenic pe nume Marcu, şi care era foarte ascultător şi scria frumos. Bătrânul îl iubea pentru ascultarea lui, mai avea încă unsprezece ucenici, care se supărau că îl iubea mai mult decât pe ei. Bătrânii au auzit, mâhnindu-se. Într-o zi au venit la el şi l-au chemat. Atunci el i-a luat, a ieşit, bătând la fiecare chilie:
– Frate cutare, haide, că am nevoie de tine.
Nici unul dintre ei nu i-a urmat îndată. Ajungând la chilia lui Marcu, bătu zicând:
– Marcu.
Când auzi vocea bătrânului, ţâşni îndată afară. Bătrânul îl trimise cu o însărcinare, zicându-le bătrânilor:
– Unde sunt ceilalţi fraţi, părinţilor?
Când a intrat în chilia lui, a luat în mâini foaia şi a văzut că pusese mâna să scrie şi auzindu-l pe bătrân n-a mai întors condeiul să sfârşească litera. Bătrânii ziseră:
– Într-adevăr, avvo, cel pe care îl iubeşti tu îl iubim şi noi, şi-l iubeşte şi Dumnezeu. Pentru avva Marcu, ucenicul avvei Silvan, Patericul Egiptean


L-a întrebat un frate pe avva Matoe:
– Spune-mi un cuvânt.
– Du-te, roagă-te lui Dumnezeu să-ţi dea jale în inimă şi smerenie, şi ia aminte pururea la păcatele tale, nu judeca pe alţii, ci pune-te mai prejos de toţi, nu te împrieteni cu băiat, nu avea cunoştinţă cu femeie, nici prieten eretic, curmează familiaritatea de la tine, stăpâneşte-ţi limba şi pântecele, ţine-te departe de vin, şi dacă vorbeşte cineva despre orice ar fi, nu te certa cu el, ci dacă vorbeşte bine, zi: „da”; dacă rău, zi: „tu ştii ce spui”. Şi nu te înfrunta cu el despre cele pe care le-a spus. Asta este smerenia. Pentru avva Matoe, Patericul Egiptean

Mai zicea: când eram tânăr, îmi ziceam „poate fac ceva bun”; acum că am îmbătrânit, văd că nu am nici o faptă bună în mine. Pentru avva Matoe, Patericul Egiptean

A spus avva Iacóv: am mers la avva Matóe şi întorcându-mă, i-am spus: vreau să trec pe la Chilii. El mi-a zis: îmbrăţişează-l din partea mea pe avva Ioan.
Ducându-mă la avva Ioan, i-am zis:
– Te îmbrăţişează avva Matoe.
– Avva Matoe, „cu adevărat israelit, în care nu este vicleşug” (Ioan 1, 47).
După un an m-am dus iarăşi la avva Matoe şi i-am spus închinăciunea avvei Ioan. El mi-a răspuns: nu sunt vrednic de cuvântul bătrânului, dar să ştii, că atunci când vei auzi pe vreun bătrân slăvind mai mult pe aproapele decât pe sine, a ajuns la măsuri mari. Căci aceasta e desăvârşirea, a-l slăvi mai mult pe aproapele decât pe sine. Pentru avva Matoe, Patericul Egiptean

L-a întrebat un frate pe avva Matoe:
– Ce să fac, că mă supără limba şi când ies printre oameni, nu o pot stăpâni, ci îi osândesc pentru tot lucrul bun şi-i mustru; ce să fac?
– Dacă nu poţi să o stăpâneşti, însingurează-te, că este neputinţă. Cel care şade cu fraţii nu trebuie să fie colţuros, ci rotund, ca să se rostogolească înspre toţi.
Şi apoi adăugă bătrânul:
– Nu din virtute stau singur, ci din slăbiciune; cei care ies în mijlocul oamenilor sunt puternici. Pentru avva Matoe, Patericul Egiptean

A mai zis: nu ştie Satana ce patimă învinge sufletul. El seamănă, dar nu ştie dacă seceră. Gândurile curviei, ale ponegririi şi la fel celelalte patimi. Şi când vede sufletul înclinându-se spre o patimă, pe aceea o şi hrăneşte.
Pentru avva Matoe, Patericul Egiptean

A venit un frate la avva Matoe şi i-a zis:
– Cum de schetioţii fac mai mult decât Scriptura iubindu-şi duşmanii mai mult decât pe ei înşişi?
– Eu unul nici pe cel care mă iubeşte nu-l iubesc ca pe mine însumi. Pentru avva Matoe, Patericul Egiptean

L-a întrebat un frate pe avva Matoe:
– Ce să fac dacă vine un frate la mine, şi e post, sau e dimineaţă? Că mă frământă asta.
– Dacă nu te frămânţi şi mânci cu fratele, bine faci. Dacă nu primeşti pe nimeni şi mânci, asta e voia ta. Pentru avva Matoe, Patericul Egiptean

S-a dus odată avva Matoe de la Raithú înspre părţile magdolilor, cu fratele lui. Atunci episcopul a pus mâna pe bătrân de l-a făcut preot. Pe când mâncau ei împreună, i-a zis episcopul:
– Iartă-mă, avvo; ştiu că nu vroiai acest lucru, dar am cutezat să fac aşa, ca să fiu binecuvântat de tine.
– Şi gândul meu voia puţin – îi zise bătrânul cu smerenie – dar mă mâhnesc că trebuie să mă despart de fratele care e cu mine. Că nu pot să fac toate rugăciunile singur.
– Dacă ştii că e vrednic, eu îl hirotonesc.
– Dacă e vrednic, nu ştiu; ştiu că e mai bun decât mine.
Şi l-a hirotonit şi pe el. Apoi s-au săvârşit amândoi, fără să se apropie de altar ca să facă liturghie. Bătrânul zicea: am încredere în Dumnezeu, că nu voi avea osândă mare din pricina hirotoniei, devreme ce nu fac liturghie. Că hirotonia este a celor neprihăniţi. Pentru avva Matoe, Patericul Egiptean

L-a întrebat un frate pe avva Matoe:
– Spune-mi un cuvânt.
– Curmează de la tine orice ceartă în orice privinţă. Plângi şi tânguieşte-te, că sorocul se apropie. Pentru avva Matoe, Patericul Egiptean

A spus avva Matoe: a venit un frate la mine şi mi-a spus că ponegrirea e mai rea decât curvirea. Eu i-am zis:
– Aspru cuvânt.
– Şi cum crezi că stau lucrurile?
– Ponegrirea e rea, dar se vindecă repede. Fiindcă bârfitorul se căieşte cel mai adesea, spunând „am vorbit de rău”. Însă curvia este moarte trupească. Pentru avva Matoe, Patericul Egiptean

A mai zis: cu cât se apropie omul de Dumnezeu, cu atât se vede pe sine mai păcătos. Căci şi Isaia prooroc văzându-l pe Dumnezeu, s-a numit pe sine becistnic şi necurat. Pentru avva Matoe, Patericul Egiptean

A spus avva Matoe: îmi pare mai bună munca uşoară şi care dăinuie, decât una obositoare de la început şi care se curmează curând. Pentru avva Matoe, Patericul Egiptean

A zis tot el:
– Dacă nu se potrivesc fapta cu rugăciunea, în zadar se osteneşte omul.
– Ce este potrivirea faptei cu rugăciunea? a întrebat un frate.
– Să nu le mai facem pe acelea pentru care ne rugăm. Că atunci când omul îşi leapădă voile sale, atunci se împacă Dumnezeu cu el şi îi primeşte rugăciunea. Pentru avva Moise, Patericul Egiptean

A spus avva Moise, că omul trebuie să moară faţă de aproapele său, ca să nu-l judece întru ceva. Pentru avva Moise, Patericul Egiptean

A zis iarăşi: omul trebuie să moară faţă de toată fapta rea, înainte de a ieşi din trup, ca să nu facă rău nimănuia. Pentru avva Moise, Patericul Egiptean

 A mai zis:
– Dacă omul nu are în inima sa că e păcătos, Dumnezeu nu-l ascultă.
– Ce înseamnă „are în inimă că e un păcătos”? a întrebat un frate.
– Dacă cineva îşi duce păcatele sale, nu le vede pe cele ale aproapelui. Pentru avva Moise, Patericul Egiptean

A spus avva Pimen, că un frate l-a întrebat pe avva Moise în ce fel omul se face mort faţă de aproapele său. Bătrânul i-a spus: dacă nu-şi pune omul în inimă că de trei zile e în mormânt, nu ajunge la cuvântul acesta. Pentru avva Moise, Patericul Egiptean

Şezând odată fraţii cu el, le spuse:
– Iată că azi vin barbarii la Sketis, fugiţi sau le ţineţi piept.
– Tu nu fugi, avvo?
– Eu de atâţia ani aştept ziua aceea, în care să se împlinească cuvântul Domnului Isus, care zice „toţi cei care iau sabia, de sabie vor pieri” (Matei 26, 52).
– Nici noi nu fugim, ci murim cu tine.
– Nu e treaba mea; să-şi caute fiecare de ale lui.
Erau şapte fraţi şi le spuse: iată că barbarii se apropie de poartă. Atunci aceia au intrat, omorându-i. Unul dintre ei s-a ascuns după o grămadă de funie împletită, şi a văzut pogorându-se şapte cununi şi încununându-i. Pentru avva Moise, Patericul Egiptean

A auzit odată cârmuitorul locului de avva Moise şi a venit la Sketis să-l vadă. Atunci nişte bătrâni i-au dat de ştire şi s-a dus să fugă în luncă. L-au întâlnit cei care-l căutau şi i-au zis:
– Spune, bătrâne, unde e chilia avvei Moise?
– Ce vreţi de la el? E nebun.
Cârmuitorul merse la biserică, spunându-le clericilor: am auzit de avva Moise, şi am venit să-l văd; atunci ne-a ieşit în cale un bătrân care mergea în Egipt, şi l-am întrebat unde e chilia avvei Moise. El ne-a răspuns: „ce vreţi de la el? că e nebun”.
Auzind clericii, i-au zis mâhniţi:
– Cum arăta bătrânul care a vorbit aşa despre sfânt?
– Zdrenţăros, înalt şi tuciuriu.
– El e avva Moise, şi v-a spus aşa ca să nu vă întâlniţi cu el.
Apoi a plecat cârmuitorul, folosindu-se mult. Pentru avva Moise, Patericul Egiptean

A zis avva Moise: cel care fuge de lume seamănă cu strugurele copt, iar cel dintre oameni, cu agurida. Pentru avva Moise, Patericul Egiptean

A venit un frate la Sketis la avva Moise, cerând cuvânt de la el. Bătrânul îi zise: du-te, şezi în chilia ta şi chilia te va învăţa pe tine toate. Pentru avva Moise, Patericul Egiptean

S-a dat odată poruncă la Sketis: postiţi nemâncând săptămâna aceasta. Din întâmplare au venit fraţi din Egipt la avva Moise, iar el le făcu niţică fiertură. Văzând vecinii fumul, le ziseră clericilor:
– Iată că Moise a încălcat porunca gătindu-şi.
– Când vine vorbim noi cu el.
Sâmbătă, clericii, ştiind marele trai al avvei Moise, i-au zis dinaintea mulţimii: avva Moise, ai călcat porunca oamenilor, şi ai păzit-o pe cea a lui Dumnezeu. Pentru avva Moise, Patericul Egiptean

S-a făcut altădată adunare la Sketis, iar fraţii, dorind să-l încerce, îl dispreţuiau, zicând:
– Ce caută şi negrul ăsta printre noi?
El ascultă în tăcere. Înainte de a se despărţi, i-au zis:
– Avvo, nu te-ai tulburat deloc adineaori?
– Ba da, dar n-am zis nimic. Pentru avva Moise, Patericul Egiptean

Se spunea despre avva Moise, că l-au făcut cleric, şi i-au pus epitrahilul. Atunci arhiepiscopul i-a spus:
– Iată că te-ai făcut cu totul alb, avva Moise!
– Oare pe dinafară, înalt-prea-sfinţite, sau şi pe dinăuntru?
Arhiepiscopul, voind să-l încerce, le spuse clericilor: când va intra avva Moise în altar, goniţi-l şi urmăriţi-l, ca să auziţi ce zice. Bătrânul intră, şi ei l-au sfădit, zicând:
– Ieşi afară, ţigane!
El ieşi, zicându-şi: bine ţi-au făcut, cioară tuciurie! Ce cauţi cu oamenii, tu care nu eşti om? Pentru avva Moise, Patericul Egiptean

Un frate a greşit odată la Sketis, şi s-a făcut adunare, au trimis şi după avva Moise, dar el nu voia să vină. Atunci a trimis preotul după el, să-i spună: vino, că te aşteaptă lumea. El se ridică şi veni. Luă atunci un coş ciuruit plin cu nisip, pe care îl căra în spate. Ceilalţi, ieşindu-i în întâmpinare, îi spuseră:
– Ce e asta, părinte?
– Păcatele mele se scurg dinapoia mea şi nu le văd, şi am venit eu azi să judec păcatele altora.
Ei au ascultat, nezicând nimic fratelui, şi îl iertară. Pentru avva Moise, Patericul Egiptean

Era odată foarte îmboldit spre curvie avva Moise, şi nemaiputând să şadă în chilie, s-a dus şi l-a înştiinţat pe avva Isidor. Şi avva l-a îndemnat să se întoarcă în chilia lui. El n-a primit, zicându-i: nu izbutesc, avvo. Luându-l cu el, l-a suit pe casă şi i-a zis: ia aminte spre apus. El se uită, văzând sumedenie de diavoli, zvârcolindu-se şi făcând larmă ca să se războiască. Atunci avva Isidor îi zise iar: uită-te şi spre răsărit. Iar el căută şi văzu o puzderie de sfinţi îngeri slăviţi. Atunci avva Isidor îi zise: uite, ei sunt cei trimişi sfinţilor de la Domnul spre ajutor. Cei dinspre apus sunt cei care se luptă cu ei, dar cei mai mulţi sunt cei cu noi. Şi astfel a mulţumit avva Moise lui Dumnezeu, a prins curaj, întorcându-se la chilia lui. Pentru avva Moise, Patericul Egiptean

A zis avva Pafnutie, ucenicul avvei Macarie, că a spus bătrânul: când eram copil, păşteam viţeii cu ceilalţi copii. Ei s-au dus odată la furat curmale. Când au tulit-o, a căzut una de la ei, iar eu am luat-o şi am mâncat-o. De câte ori îmi aduc aminte, stau şi plâng. Pentru avva Macarie egipteanul, Patericul Egiptean

A spus avva Macarie: nu te culca în chilia călugărului care are faimă proastă. Pentru avva Macarie egipteanul, Patericul Egiptean

Avva Aió l-a întrebat pe avva Macarie:
– Zi-mi un cuvânt.
– Fugi de oameni; şezi în chilia ta şi plânge-ţi păcatele, şi nu iubi vorba oamenilor, şi te vei mântui. Pentru avva Macarie egipteanul, Patericul Egiptean

Se spunea despre avva Macarie, că dacă venea la el vreun frate, cu teamă, ca la un bătrân sfânt şi mare, nu vorbea cu el. Dar dacă-i zicea un frate, ca şi cum l-ar fi bagatelizat: zi, avvo, când erai cămilar şi şterpeleai sodă şi o vindeai, nu te chelfăneau paznicii? Şi dacă vorbea cineva cu el aşa, atunci vorbea cu drag cu el, orice îl întreba. Pentru avva Macarie egipteanul, Patericul Egiptean


A zis avva Macarie: dacă ne gândim la relele pe care ni le fac oamenii, îndepărtăm puterea gândului de la Dumnezeu; dacă ne gândim la relele pe care ni le fac demonii, atunci vom fi teferi. Pentru avva Macarie egipteanul, Patericul Egiptean

Se spunea despre avva Macarie cel mare că ajunsese, precum e scris, dumnezeu pământesc, căci aşa cum Dumnezeu acoperă lumea, tot aşa a ajuns avva Macarie să ascundă greşelile pe care le vedea, pe cele pe care le vedea ca şi cum nu le-ar fi văzut, şi pe cele pe care le auzea ca şi cum nu le-ar fi auzit. Pentru avva Macarie egipteanul, Patericul Egiptean

Spuneau despre avva Macarie că a intrat un tâlhar în chilie în lipsa lui. Când a venit el la chilie, l-a găsit pe tâlhar încărcându-şi cămila cu lucrurile lui. Atunci el intră în chilie, luând din lucruri şi încărca pe cămilă cu celălalt. După ce isprăviră, tâlharul a început să dea în cămilă, ca să se ridice, dar ea nu se scula. Când a văzut avva Macarie că nu se ridică, a intrat în chilie, găsind un briceag, şi îl aduse, punându-l pe cămilă: frate, asta căuta cămila. Şi o ghionti, zicând: scoală! şi se ridică îndată şi făcu câţiva paşi pentru cuvântul lui. Apoi s-a aşezat iar şi nu s-a mai ridicat, până n-au descărcat toate lucrurile. Atunci a plecat. Pentru avva Macarie egipteanul, Patericul Egiptean

Se spunea despre avva Macarie egipteanul că a urcat odată de la Sketis la muntele Nitriei; şi când s-a apropiat de loc, îi spuse ucenicului său: ia-o puţin înainte. Şi când a luat-o el înainte, s-a întâlnit cu un preot al grecilor, care alerga ducând cu el un lemn, iar fratele i-a strigat: ai, diavole, unde fugi? Acela s-a întors, l-a bătut bine, şi l-a lăsat aproape mort. Ceva mai departe, i-a ieşit în cale, alergând, avvei Macarie, care i-a zis: sănătate, sănătate, truditorule! El s-a minunat, venind la el, şi îi zise:
– Ce bine ai văzut la mine, de m-ai agrăit?
– Că te-am văzut trudindu-te şi nu ştii că în zadar te osteneşti.
– Şi pe mine m-au răscolit bineţele tale, şi mi-am dat seama că eşti de partea lui Dumnezeu. Alt călugăr rău m-a întâlnit şi m-a înjurat; eu i-am dat o bătaie soră cu moartea.
Bătrânul pricepu că era ucenicul lui. Iar preotul îi cuprinse picioarele, spunându-i: nu te las dacă nu mă faci monah. Şi s-au dus până unde era călugărul şi l-au luat în spate de l-au dus la biserica muntelui. Când l-au văzut părinţii pe preotul păgân, au fost uluiţi; apoi l-au făcut monah. Şi mulţi dintre păgâni s-au creştinat din pricina lui. Iar avva Macarie a zis: vorba rea îi face răi şi pe cei buni, dar vorba bună şi pe cei răi îi face buni. Pentru avva Macarie egipteanul, Patericul Egiptean

Au trimis cândva bătrânii din muntele Nitriei la avva Macarie în Sketis ca să-l poftească: pentru ca nu cumva să se ostenească tot poporul la tine, am socotit să vii tu, ca să te vedem până nu pribegeşti la Domnul. Iar când a sosit la munte, s-a adunat tot poporul în jurul lui. Şi l-au rugat bătrânii să spună cuvânt fraţilor. Iar el lăcrimând spuse: să plângem, fraţilor, şi să verse ochii noştri lacrimi până nu plecăm acolo unde lacrimile noastre ne ard trupurile. Şi plânseră toţi căzând cu faţa la pământ, şi spuseră: părinte, roagă-te pentru noi. Pentru avva Macarie egipteanul, Patericul Egiptean

Zicea avva Pafnutie, ucenicul avvei Macarie: l-am rugat pe părintele meu:
– Spune-mi cuvânt.
– Nu fă rău nimănui, nu osândi pe nimeni. Păzeşte-le pe acestea şi te vei mântui. Pentru avva Macarie egipteanul, Patericul Egiptean

L-a întrebat avva Isaia pe avva Macarie:
– Spune-mi cuvânt.
– Fugi de oameni.
– Ce înseamnă să fugi de oameni?
– Să şezi în chilie şi să-ţi plângi păcatele. Pentru avva Macarie egipteanul, Patericul Egiptean

Călătorind odată avva Macarie împreună cu fraţii prin Egipt, a auzit un copil zicându-i mamei sale: mamă, e un bogat care mă iubeşte şi eu îl urăsc, şi un sărac mă urăşte şi eu îl iubesc. Avva Macarie ascultă, minunându-se. Fraţii îi ziseră:
– Ce înseamnă cuvântul acesta, părinte, de te-ai minunat?
– Domnul nostru este, zău aşa, bogat, şi ne iubeşte, iar noi nu vrem să ascultăm de El, iar vrăjmaşul nostru Diavolul e sărac şi ne urăşte, iar noi iubim spurcăciunea lui. Pentru avva Macarie egipteanul, Patericul Egiptean

A spus avva Macarie: dacă ţi se face dispreţul ca lauda şi sărăcia ca averea, şi lipsa ca belşugul, nu vei muri. Că e cu neputinţă ca cel care crede bine şi care lucrează cu evlavie să cadă în necurăţia patimilor şi în rătăcirea demonilor. Pentru avva Macarie egipteanul, Patericul Egiptean

L-au întrebat unii pe avva Macarie:
– Cum trebuie să ne rugăm?
– Nu e nevoie de vorbărie, ci întindeţi-vă mânile şi ziceţi „Doamne, cum vrei şi cum ştii, miluieşte” şi dacă vă vine vreo luptă, „Ajută-mă, Doamne”. Şi El ştie ce e bine şi ne miluieşte. Pentru avva Macarie egipteanul, Patericul Egiptean

Se povestea despre avva Macarie cel mare că plimbându-se în pustie a găsit pe jos o ţeastă de mort aruncată; şi urnind-o cu toiagul de curmal, i-a spus:
– Tu cine eşti?
– Am fost arhiereu al grecilor păgâni care locuiau aici: iar tu eşti avva Macarie purtătorul de duh sfânt. Oricând ţi se face milă de cei din chinuri, ei se mai alină.
– Ce fel de alinare şi ce fel de chin?
– Cât de departe e cerul de pământ, atâta este focul sub picioarele noastre şi deasupra capului; stând noi în mijlocul focului, nu ne putem vedea faţă în faţă, ci faţa fiecăruia e lipită de spatele celuilalt. Deci când te rogi pentru noi, fiecare vede dintr-o parte faţa celuilalt. Iar bătrânul răspunse plângând:
– Vai de ziua când s-a născut omul, dacă asta e alinarea chinului. Şi adăugă: mai e şi altă caznă mai rea decât aceasta?
– E altă pedeapsă mai mare sub noi.
– Şi cine o îndură?
– Noi care nu L-am văzut pe Dumnezeu, avem măcar parte de puţină milă; cei care L-au văzut şi s-au lepădat de El şi n-au făcut voia Lui, aceia sunt cei de sub noi. Iar bătrânul luând ţeasta a îngropat-o văzându-şi de drum. Pentru avva Macarie egipteanul, Patericul Egiptean

Spunea tot avva Macarie: dacă te înfurii mustrând pe cineva, doar îţi astâmperi patima. Că nu trebuie să mântui pe altul pierzându-te pe tine. Pentru avva Macarie egipteanul, Patericul Egiptean

Avva Macarie cel mare le spunea fraţilor din Sketis când da drumul adunării: fugiţi, fraţilor. Şi i-a spus unul din părinţi: unde să fugim mai departe decât în pustia aceasta? Iar el punea degetul pe buze spunând: de asta să fugiţi; şi aşa se ducea în chilia lui şi o încuia şi se aşeza. Pentru avva Macarie egipteanul, Patericul Egiptean

Se spunea despre avva Macarie egipteanul, că urca de la Sketis cărând coşuri, şi de oboseală s-a aşezat, şi s-a rugat aşa: Dumnezeule, tu ştii că nu mai pot. Şi îndată s-a aflat la Râu. Pentru avva Macarie egipteanul, Patericul Egiptean

L-au întrebat câţiva părinţi pe avva Macarie egipteanul: cum de este trupul tău slab, fie mânci, fie posteşti? Iar bătrânul le spuse: vreascul cu care întorci spuza e mistuit de foc; la fel dacă îşi curăţeşte omul cugetul în frica lui Dumnezeu, frica de Dumnezeu îi mistuie oasele. Pentru avva Macarie egipteanul, Patericul Egiptean

A venit un frate la avva Macarie egipteanul, şi i-a zis:
– Avvo, spune-mi un cuvânt, cum să mă mântuiesc.
– Mergi la mormânt şi înjură morţii!
Şi fratele merse, înjurând şi dând cu pietre după ei. Apoi veni de-i spuse bătrânului, care îi zise:
– Şi nu ţi-au zis nimica?
– Nu.
– Atunci mergi şi mâine şi laudă-i.
Fratele merse, lăudându-i aşa:
– Apostolilor, sfinţilor, drepţilor!
Apoi veni la bătrân şi-i zise:
– I-am lăudat.
– Nu ţi-au răspuns nimica?
– Nu.
– Vezi câte le-ai zis şi nu ţi-au răspuns nimica, şi cât i-ai lăudat şi nu ţi-au spus nimic. Aşa şi tu, dacă vrei să te mântuieşti, fă-te mort; nu ţine seama nici de nedreptatea, nici de slava oamenilor, ca morţii, şi vei putea să fii mântuit. Pentru avva Macarie egipteanul, Patericul Egiptean

Venind odată de la oază la chilia lui, aducea lujeri de curmal avva Macarie. Atunci i-a ieşit în cale diavolul cu un iatagan, şi când a vrut să-l lovească, a dat greş. Şi i-a spus:
– Multă tărie vine din tine, Macarie, şi nu te pot covârşi. Dacă faci tu ceva, fac şi eu; tu posteşti, postesc şi eu; tu veghezi, eu oricum nu dorm. Cu un singur lucru mă birui.
– Cu ce?
– Cu smerenia ta; şi de asta nu te pot covârşi. Pentru avva Macarie egipteanul, Patericul Egiptean

Se spunea despre avva Macarie că, atunci când se nimerea cu fraţii, îşi pusese hotar că, dacă era şi vin, de dragul fraţilor să bea, şi pentru un pahar de vin să nu bea o zi nici apă. Iar fraţii îi dădeau ca să-l odihnească, dar el primea cu bucurie ca să se chinuie singur. Iar ucenicul lui văzând asta le spuse fraţilor: pentru Dumnezeu, nu-i mai daţi, că de nu, o să piară de sleire în chilie. Şi aflând asta fraţii nu-i mai dădură. Pentru avva Macarie egipteanul, Patericul Egiptean

A mai spus, că purtându-se avva Macarie cu mare bunătate faţă de toţi fraţii, i-au spus unii:
– De ce te porţi aşa?
– Doisprezece ani i-am slujit Domnului meu, ca să-mi hărăzească acest har, şi voi toţi mă sfătuiţi să-l lepăd? Pentru avva Macarie egipteanul, Patericul Egiptean

Zicea avva Petru despre sfântul Macarie, că fiind odată la un pustnic, şi găsindu-l bolnav, l-a întrebat ce ar vrea să mânce, că nu era nimic în chilia lui. Şi cum bătrânul i-a spus: o mică plăcintă, nu a zăbovit să se ducă la Alexandria, cu bărbăţie, şi să-i dea bolnavului; şi ce este de mirare, e că nu a aflat nimeni. Pentru avva Macarie egipteanul, Patericul Egiptean

I-a spus avva Longin avvei Acachie: femeia îşi dă seama că a rămas gravidă atunci când i se opreşte menstruaţia. Aşa şi sufletul îşi dă seama când a primit în sine Duhul Sfânt, când se opresc patimile care se scurg din el. Iar când este în patimi, cum se poate înfumura că este fără patimi? Dă sânge şi ia Duh. Pentru avva Longin, Patericul Egiptean

Altădată i-au adus un demonizat. El le spuse: eu n-am ce să vă fac, mai bine duceţi-vă la avva Zenon. Atunci avva Zenon a început să-l gonească pe demon ca să plece. Demonul începu să strige:
– Nu cumva crezi, avva Zenon, că din pricina ta plec? iată că avva Longin se roagă acolo, împotriva mea; şi temându-mă de rugăciunile lui mă duc, altfel nu ţi-aş fi răspuns. Pentru avva Longin, Patericul Egiptean

O femeie care avea cancer la sân a auzit de avva Longin, şi a vrut să-l întâlnească. El locuia pe atunci la mila a noua spre apus de Alexandria. Cum femeia îl căuta, a dat de fericitul Longin adunând lemne pe lângă mare. Când îl întâlni, îl întrebă: avvo, unde locuieşte avva Longin, robul lui Dumnezeu? fără să ştie că el era. El îi spuse: ce vrei de la înşelătorul acela? Nu te duce la el, e un prefăcut. Ce ai?
Femeia îi arătă boala. El, făcând semnul crucii asupra locului, o lăsă să plece, zicându-i:
– Du-te şi Dumnezeu te va vindeca. Longin nu poate să-ţi fie de nici un folos.
Femeia plecă, având încredere în spusele lui, şi se vindecă îndată. După aceea, povestind cuiva întâmplarea şi spunându-i trăsăturile bătrânului, află că fusese avva Longin. Pentru avva Longin, Patericul Egiptean

L-a întrebat avva Longin pe avva Lukios odată despre trei gânduri, zicându-i:
– Vreau să mă înstrăinez.
– Dacă nu-ţi stăpâneşti limba, nu eşti înstrăinat, oriunde ai merge. Chiar şi aici, stăpâneşte-ţi limba şi eşti străin.
– Vreau să postesc.
– A spus Isaia prooroc „dacă ţi-ai încovoia grumazul ca un jug şi ca un belciug, nici aşa nu se va chema post adevărat” (Isaia 58, 5)
– mai degrabă înfrânează-te de la gândurile rele.
– Vreau să fug de oameni.
– Dacă nu te îndrepţi mai întâi printre oameni, nici de unul singur nu te vei putea îndrepta. Pentru avva Longin, Patericul Egiptean

Povestea cineva despre un frate care căzuse în păcat, că, mergând la avva Lot, intra şi ieşea, zbuciumat, negăsindu-şi locul. Avva Lot îi spuse:
– Ce ai, frate?
– Am făcut păcat mare şi nu pot să-l spun părinţilor.
– Mărturiseşte-mi-l mie, şi eu îl voi lua asupra mea.
– Am căzut în curvie şi am jertfit idolilor ca să capăt lucrul.
– Curaj, că este pocăinţă. Hai, şezi în peşteră, posteşte tot la două zile, şi eu voi lua asupra mea împreună cu tine jumătate din păcat.
Împlinindu-se trei săptămâni, a fost încredinţat bătrânul că a primit Dumnezeu căinţa fratelui. Şi i-a rămas supus bătrânului până la moarte. Pentru avva Lot, Patericul Egiptean

A venit unul din bătrâni la avva Lot, la oaza din Arsinoe, şi i-a cerut o chilie, şi el i-a dat. Bătrânul era bolnav şi avva Lot îl îngrijea: şi dacă veneau unii să-l vadă pe avva Lot, îi ducea şi la bătrânul cel bolnav, care a început să le spună cuvinte de ale lui Origen. Avva Lot era supărat, şi zicea „nu cumva să creadă părinţii că şi noi suntem aşa” – dar să-l gonească de acolo îi era frică, din pricina poruncii. Şi s-a ridicat avva Lot, mergând la avva Arsenie şi i-a povestit despre bătrân. Avva Arsenie i-a zis: nu-l izgoni, ci zi-i „mâncă din cele ale lui Dumnezeu, şi bea, cum vrei, dar cuvintele acestea să nu le mai spui”; şi dacă vrea, se îndreaptă; dacă nu vrea să se îndrepte, va cere singur să se ducă de acolo, şi nu din pricina ta. Avva Lot plecă, făcând aşa. Bătrânul, când auzi, nu a vrut să se îndrepte, ci a început să se roage: pentru Domnul, trimiteţi-mă de aici, că nu mai pot îndura pustia. Şi s-a ridicat, plecând, fiind petrecut cu dragoste. Pentru avva Lot, Patericul Egiptean

Au venit odată unii la avva Lukios la Enat, călugări din cei care se numesc euhitai, adică rugători. Şi i-a întrebat bătrânul:
– Ce lucraţi cu mâinile?
– Noi nu ne atingem de lucrare a mâinilor, ci, cum spune apostolul, ne rugăm neîncetat.
– Da' nu mâncaţi?
– Ba da.
– Când mâncaţi, cine se roagă pentru voi? De dormit, nu dormiţi?
– Ba da.
– Şi când dormiţi, cine se roagă pentru voi?
Şi n-au mai ştiut ce să-i răspundă la acestea. Atunci el le spuse:
– Iertaţi-mă, dar nu faceţi cum spuneţi. Vă arăt eu, că lucrând cu mâinile mă rog neîncetat. Mă aşez cu Dumnezeu înmuind lujerii, şi împletind funie, zic „miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea” (Psalm 50, 2)
– asta nu e rugăciune?
– Ba da.
– Atunci când lucrez toată ziua şi mă rog, fac şaisprezece bani, mai mult sau mai puţin. Din ei dau doi la poartă şi de ceilalţi mânc; şi cel care ia cei doi bani se roagă pentru mine când mânc sau când dorm, şi cu harul lui Dumnezeu mi se împlineşte ruga neîncetată. Pentru avva Lukios, Patericul Egiptean

Fiind întrebat despre gândul curviei, avva Cyros alexandrinul răspunse aşa: dacă nu ai gând, nu ai nici nădejde; dacă nu ai gând, ai fapta. Aceasta înseamnă că cel care nu luptă cu păcatul în gândire, nici nu i se împotriveşte, trupeşte săvârşeşte fapta. Cel care are fapte nu e bântuit de gânduri. Şi l-a întrebat bătrânul pe frate: nu ai obicei să vorbeşti cu femeile? Iar fratele: nu; gândurile mele sunt zugravi noi şi vechi. Amintirile mă bântuie pe mine, chipuri de femei. Iar bătrânul îi răspunse: de morţi nu te teme, ci fugi de cei vii, adică de încuviinţare şi de păcatul cu fapta, şi te îndreaptă mai mult spre rugăciune. Pentru avva Cyros, Patericul Egiptean

S-au adunat odată cei din Sketis ca să discute despre Melhisedec şi au uitat să-l cheme şi pe avva Copri. Chemându-l apoi, l-au întrebat despre asta. El, lovindu-se de trei ori peste gură, zise: vai ţie, Copri, că ce ţi-a poruncit Dumnezeu să faci, le-ai părăsit, şi cauţi ce nu cere de la tine. Auzind fraţii unele ca acestea, fugiră în chiliile lor. Pentru avva Copri, Patericul Egiptean

Zicea avva Copri: fericit cel care rabdă osteneala mulţumind. Pentru avva Copri, Patericul Egiptean

Zicea avva Pimen despre avva Copri că ajunsese la o asemenea măsură, că, zăcând bolnav, mulţumea şi îşi oprea voia. Pentru avva Copri, Patericul Egiptean

– Dacă nu mâna Moisi oile sub muntele Sinai, nu ar fi văzut focul din rug. L-a întrebat un frate:
– Ce înseamnă rug?
– Rugul înseamnă fapta trupească. Este scris că împărăţia cerurilor este asemenea comorii ascunse în ogor.
– Atunci omul n-ajunge la nici o cinste, fără trudă?
– Oricum, e scris: „cu ochii aţintiţi la începătorul şi împlinirea credinţei, la Iisus, care în locul bucuriei care era pusă dinaintea Lui, a răbdat crucea” (Evrei 12, 2). Şi David zice şi el, „de voi da somn ochilor mei, şi pleoapelor mele adormire” (Psalmi 131, v. 4) şi aşa mai departe. Pentru avva Cronie, Patericul Egiptean

Un frate l-a întrebat pe avva Cronie:
– Ce să fac cu uitarea care-mi înrobeşte cugetul şi mă face nesimţitor, până mă trage la păcat?
– Când au luat neamurile străine chivotul din pricina nelegiuirilor fiilor lui Israil, l-au tras până l-au dus în casa lui Dagon, dumnezeul lor, care atunci a căzut cu faţa în jos.
– Adică?
– Când ajunge să fie înrobit cugetul omului prin mijloacele lui însuşi, atunci e tras, până e dus în păcatul nevăzut. Pentru avva Cronie, Patericul Egiptean

L-a întrebat un frate pe avva Cronie:
– În ce chip ajunge omul la smerenie?
– Prin frica lui Dumnezeu.
– Şi prin ce faptă ajunge la frica lui Dumnezeu?
– După mine, să se înfrâneze de la tot lucrul, să se dedea trudei trupeşti, şi, după puteri, să se gândească la ieşirea sa din trup şi la judecata lui Dumnezeu. Pentru avva Cronie, Patericul Egiptean

A mai spus: era odată un monah care locuia într-o peşteră în pustie. Şi i-au spus nişte rubedenii de-ale lui după trup:
– Tatăl tău este foarte supărat de boală şi trage să moară, vino să-l moşteneşti.
– Eu am murit faţă de lume înainte de el; mort pe viu nu moşteneşte. Pentru avva Casian, Patericul Egiptean

A mai spus: un senator roman, care se lepădase de lume şi-şi împărţise averile săracilor, păstrase câte ceva pentru odihna sa, nevrând să îndure smerenia care vine din lepădarea desăvârşită, şi sfânta supunere a canonului vieţii de obşte. Lui i-a spus cel dintre sfinţi Vasile acest cuvânt: nici rangul de senator nu-l mai ai, nici călugăr nu te-ai făcut. Pentru avva Casian, Patericul Egiptean

Povestea avva Casian despre un anume avva Ioan, chinoviarh, că ducea o viaţă sfântă. Şi spunea: când se apropia de sfârşit şi pleca cu veselie şi bucuros spre Dumnezeu, fraţii l-au înconjurat cerându-i să le lase moştenire un cuvânt scurt şi mântuitor, prin care să poată înainta pe calea desăvârşirii în Christos. Iar el spuse gemând: Niciodată n-am făcut voia mea, nici n-am învăţat pe altul ceva ce n-am făcut eu înainte. Pentru avva Casian, Patericul Egiptean

Povestea tot el: a venit avva Ioan, stareţul unei mănăstiri mari, la avva Paisie, care trăia de patruzeci de ani în străfundul pustiei. Şi ca unul care avea pentru el multă dragoste şi familiaritatea care vine din ea, l-a întrebat: ce ai izbutit în atâta amar de vreme sihăstrit aşa şi netulburat de nimenea? Iar el a spus: de când m-am călugărit, niciodată nu m-a văzut soarele mâncând. Spuse şi avva Ioan: nici pe mine mâniindu-mă. Pentru avva Casian, Patericul Egiptean

A mai zis: am mers la alt bătrân. El ne-a pus să mâncăm, şi după ce ne săturasem, tot ne mai îndemna să mai luăm. Cum îi spuneam că nu mai pot, mi-a răspuns: eu de şase ori am pus masa fraţilor care veneau, şi i-am îndemnat să mânce, mâncând şi eu cu ei, şi încă îmi e foame. Tu mâncând o dată eşti atât de sătul, că nu mai poţi mânca? Pentru avva Casian, Patericul Egiptean

Tot el a spus: era un bătrân şi era slujit de o fecioară sfântă. Şi oamenii ziceau: nu sunt neprihăniţi. Iar bătrânul a auzit. Când trăgea să moară, le spuse părinţilor: când voi muri, sădiţi toiagul meu pe mormânt; şi dacă înmugureşte şi dă rod, să ştiţi că sunt neprihănit faţă de ea; iar dacă nu înmugureşte, să ştiţi că am greşit cu ea.
Şi toiagul a înverzit şi a treia zi a înmugurit şi a dat rod. Şi toţi îl slăveau pe Dumnezeu. Pentru avva Casian, Patericul Egiptean

Povestea avva Casian: ne-am dus eu şi sfântul Gherman în Egipt, la un bătrân. Şi găzduindu-ne el, l-am întrebat:
– De ce când vă vin oaspeţi fraţi străini, nu păziţi canonul postului nostru, aşa cum l-am primit în Palestina?
– Postul este cu mine pururea, dar pe voi nu pot să vă păstrez pururea la mine. Iar postul este lucru şi folositor, şi neapărat, dar ţine de alegerea noastră. Împlinirea iubirii însă o cere neapărat legea lui Dumnezeu. Căci primindu-l pe Hristos în voi, trebuie să vă îngrijesc cu toată sârguinţa. După ce vă petrec pe voi, pot să încep iar canonul postului. Căci fiii mirelui nu pot posti, în vremea în care mirele este cu ei; când se va lua mirele de la ei, atunci au voie de postesc. Pentru avva Casian, Patericul Egiptean

Au făcut prevestiri sfinţii părinţi despre generaţia cea mai de pe urmă.
– Ce am făcut noi? a zis unul. Şi i-a răspuns unul mare dintre ei, Avva Ishyrion:
– Noi am făcut poruncile lui Dumnezeu.
– Şi cei de după noi ce vor face?
– Vor ajunge la jumătatea faptelor noastre.
– Şi cei de după ei?
– Cei din acea generaţie nu vor avea nicidecum fapte; le va veni ispită, şi cei care se vor dovedi încercaţi în vremea aceea, vor fi mai mari decât noi şi decât părinţii noştri. Pentru avva Ishyrion, Patericul Egiptean

Spunea avva Iosif tebanul: trei lucruri sunt scumpe în ochii Domnului: primul, când omul se îmbolnăveşte şi îi vin ispite pe deasupra şi le primeşte mulţumind. Al doilea, când cineva îşi face toate faptele sale curate în ochii lui Dumnezeu, fără să aibă nimic omenesc. Al treilea, când şade sub supunerea unui părinte duhovnicesc, şi se leapădă de toate dorinţele sale. Acesta din urmă are o cunună mai mult. Eu însă am ales boala. Pentru avva Iosif tebanul, Patericul Egiptean

Se spunea despre avva Apollo, că avea un ucenic pe nume Isaac, învăţat cu desăvârşire la toată fapta bună, şi dobândise liniştea în vremea sfintei liturghii. Şi când ieşea la biserică, nu lăsa pe nimeni să meargă împreună cu el. Avea o vorbă, că toate sunt bune la vremea lor, şi că „e o vreme pentru toate”. Şi când se isprăvea slujba, parcă ar fi fost gonit de foc, căutând să ajungă la chilia lui. Adesea se da fraţilor după slujbă un pesmet şi un pahar de vin; el nu lua, nu lepădând binecuvântarea fraţilor, ci ca să păstreze reculegerea liturghiei. S-a întâmplat să cadă bolnav; când au auzit fraţii, au venit să-l cerceteze. Atunci s-au aşezat să-l întrebe, zicând:
– Avva Ioane, de ce după slujbă fugi de fraţi?
– Nu de fraţi fug, ci de viclenia diavolului. Că şi dacă aprinde cineva făclie de lumină şi zăboveşte afară, vântul i-o stinge. Aşa şi noi luminaţi de sfânta slujbă, dacă întârziem în afara chiliei, cugetul ni se întunecă.
Aşa trăia sfântul avva Isaac. Pentru avva Isaac tebanul, Patericul Egiptean

A venit odată avva Ioan tebanul la chinovie, şi a văzut un frate greşind şi l-a osândit. Când a ieşit în pustie, a venit îngerul Domnului, şi a stat în picioare înaintea uşii de la chilia lui, zicându-i:
– Nu te las să intri.
– De ce?
– M-a trimis Dumnezeu să-ţi spun „zi-i aşa: unde porunceşti să-l arunc pe fratele care a greşit, cel pe care l-ai osândit tu?”
El se căi îndată zicând:
– Am păcătuit, iartă-mă.
– Ridică-te, te-a iertat Dumnezeu. Păzeşte-te de acum să nu judeci pe cineva înainte ca să-l judece Dumnezeu. Pentru avva Isaac tebanul, Patericul Egiptean

Se spunea despre avva Ioan, ucenicul avvei Pavel, că era foarte ascultător. Erau într-un loc morminte, şi locuia acolo o hienă. Bătrânul văzuse baligi pe acolo, şi îi spuse lui Ioan să meargă să le adune. El îi spuse:
– Şi ce să fac, avvo, cu hiena?
– Dacă vine peste tine, leag-o şi ad-o aici.
Fratele s-a dus acolo seara. Atunci a venit şi hiena peste el. El, după cuvântul bătrânului, s-a repezit să o prindă. Hiena fugea, iar el îi zicea urmărind-o: mi-a spus avva al meu să te priponesc. Şi o înhăţă, legând-o. Bătrânul era îngrijorat şi îl tot aştepta. Atunci a venit el cu hiena de funie. Bătrânul îl văzu şi se minună, dar dorind să-l smerească, îl lovi, zicându-i:
Nebunule, mi-ai adus câine nebun.
Şi îndată îi dădu bătrânul drumul şi o lăsă să se ducă. Pentru Ioan, ucenicul avvei Pavel, Patericul Egiptean

1. 
   

Se spunea despre micul Ioan tebanul, ucenicul avvei Ammoé, că a slujit bătrânului, care era bolnav, vreme de doisprezece ani, şi şedea cu el pe rogojină. Bătrânul însă nu-l băga în seamă, şi, măcar că se trudea mult pentru el, niciodată nu i-a spus bătrânul „fii mântuit!”. Când trăgea să moară, când au venit bătrânii, l-a apucat de mână şi i-a spus: fii mântuit, fii mântuit, fii mântuit! Şi îl încredinţă bătrânilor, zicând: el e înger, nu om. Pentru Ioan tebanul, Patericul Egiptean

I-a spus cineva avvei Ioan persul:
– Am trudit atâta pentru împărăţia cerurilor 
– Oare avem s-o moştenim?
– Eu am încredere că voi moşteni Ierusalimul cel de sus, cel care este scris în ceruri, că „cel care a făgăduit e de încredere” (Evrei 10, 23). De ce să nu mă încred? Sunt primitor ca Avraam, blând ca Moise, sfânt ca Aaron, răbdător ca Iov, smerit ca David, pustnic ca Ioan, tânguitor ca Ieremia, învăţător ca Pavel, de încredere ca Petru, înţelept ca Solomon. Şi mă încred ca tâlharul, că cel care mi le-a hărăzit pe acestea în bunătatea sa, îmi va da şi împărăţia. Pentru Ioan persul, Patericul Egiptean

Se spunea despre avva Ioan persul că dând nişte răufăcători peste el, le-a adus lighean, vrând să-i spele pe picioare; şi ei, ruşinându-se, au început să se căiască. Pentru Ioan persul, Patericul Egiptean

A mai spus tot ea: învăţătorul trebuie să fie străin de ambiţia de a conduce, străin de slava deşartă, departe de mândrie. Să nu fie amăgit de măgulire, nici orbit de daruri, necum învins de pântece, ori stăpânit de mânie; ci îndelung răbdător, blând, cât mai smerit; îngăduitor şi sârguincios, binevoitor şi prietenos, iubitor de suflete. Pentru maica Teodora, Patericul Egiptean

Se zicea despre avva Isidor, că atunci când mergea vreun frate la el, fugea înlăuntrul chiliei. Atunci fraţii îi spuneau:
– Avvo, ce înseamnă asta?
– Şi fiarele fug în vizuinile lor, şi scapă.
Asta o spunea pentru folosul fraţilor. Pentru avva Isidor preotul, Patericul Egiptean

A mai zis: dacă iubeşti mântuirea, fă toate cele care te duc spre ea. Pentru avva Isidor preotul, Patericul Egiptean

A mai spus: ucenicii trebuie ca să-i iubească pe cei cu adevărat dascăli, ca pe nişte părinţi, şi să se teamă de ei ca de nişte conducători, ca nu cumva din pricina iubirii să se risipească frica, nici din pricina fricii să se întunece iubirea. Pentru avva Isidor preotul, Patericul Egiptean

A mai zis: dacă vă nevoiţi postind după rânduieli, nu vă îngâmfaţi. Dacă vă înfumuraţi cu asta, mai bine mâncaţi carne. Că e mai bine ca omul să mânce carne, decât să se mândrească şi să se fălească. Pentru avva Isidor preotul, Patericul Egiptean

Este cu neputinţă să trăieşti după Dumnezeu, dacă eşti iubitor de plăceri şi de bani. Pentru avva Isidor preotul, Patericul Egiptean

A spus avva Isidor: dacă iubeşti împărăţia cerurilor, dispreţuieşte bogăţiile şi caută răsplata cerească. Pentru avva Isidor preotul, Patericul Egiptean

Spunea avva Ioan al Tebaidei: monahul trebuie să dobândească mai întâi de toate smerenia, că ea este prima poruncă a Mântuitorului, care a zis „fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor” (Matei 5, 3). Pentru avva Ioan al Tebaidei (al Chiliilor), Patericul Egiptean

A mai zis: locul acesta este de nevoitori, nu de negustori. Pentru avva Ioan cilicianul, Patericul Egiptean

A zis iar: să nu pângărim, fiilor, locul acesta, pe care părinţii noştri l-au curăţit de draci. Pentru avva Ioan cilicianul, Patericul Egiptean

A mai zis: să urmăm părinţilor noştri, cu ce trai aspru şi cu ce împăcare au locuit aici. Pentru avva Ioan cilicianul, Patericul Egiptean


Le zicea fraţilor avva Ioan cilicianul, egumenul Raitului:
– Fiilor, aşa cum am fugit de lume, să fugim şi de poftele trupului. Pentru avva Ioan cilicianul, Patericul Egiptean

A spus iar: părintele nostru avva Antonie a spus: „Niciodată n-am pus mai presus binele meu decât folosul fratelui meu”. Pentru avva Ioan eunucul, Patericul Egiptean

Avva Ioan eunucul, când era tânăr, l-a întrebat pe un bătrân:
– Cum de voi aţi putut face lucrul lui Dumnezeu în tihnă, iar noi nu-l putem face nici cu trudă?
– Noi am putut, fiindcă lucrul lui Dumnezeu ne era fundamental, iar trebuinţa celor trupeşti secundară. Vouă vă e de căpătâi trebuinţa trupească, iar lucrul lui Dumnezeu ca neesenţial. De asta vă şi trudiţi, şi de asta a spus Mântuitorul ucenicilor: „neîncrezătorilor, căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu, şi toate celelalte vi se vor da pe deasupra”. (Matei 6, 33) Pentru avva Ioan eunucul, Patericul Egiptean

L-a întrebat un frate pe avva Hierax:
– Spune-mi un cuvânt cum să mă mântuiesc.
– Şezi în chilia ta; când ţi-e foame, mâncă, dacă ţi-e sete, bea, nu vorbi de rău pe nimeni, şi te vei mântui. Pentru avva Hierax, Patericul Egiptean

Tot el a spus: n-am spus niciodată cuvânt lumesc, nici n-am vrut să aud. Pentru avva Hierax, Patericul Egiptean

A mai spus: nu e nevoie doar de cuvinte; că sunt cuvinte destule la oamenii din vremea de azi. Ci de lucru e nevoie; căci el este cel căutat, nu cuvintele, care nu au roadă. Pentru avva Iacov, Patericul Egiptean

A mai zis iar: aşa cum făclia luminează în colţul ascuns, aşa şi frica de Dumnezeu, când ajunge în inima omului, o luminează, şi o învaţă toate virtuţile şi poruncile lui Dumnezeu. Pentru avva Iacov, Patericul Egiptean

A mai zis: cel lăudat trebuie să gândească la păcatele sale şi să cugete că nu e vrednic de cele spuse. Pentru avva Iacov, Patericul Egiptean

A spus avva Iacov: mai bună este înstrăinarea decât primirea de străini. Pentru avva Iacov, Patericul Egiptean

Spuneau despre avva Iosif din Panefó că atunci când trăgea să moară, cum şedeau bătrânii, s-a uitat spre ferestruică şi a văzut diavolul aşezat dinaintea ei. Atunci şi-a chemat ucenicul, spunându-i:
– Adu toiagul; ăsta crede că am îmbătrânit şi nu-i mai pot face nimica!
Şi când apucă toiagul, au văzut bătrânii că a sărit diavolul ca un câine pe ferestruică şi s-a făcut nevăzut. Pentru avva Iosif din Panefó, Patericul Egiptean

S-au întâlnit odată fraţii la avva Iosif: şi s-au aşezat, întrebându-l, iar el s-a bucurat şi le zicea cu însufleţire: eu sunt azi împărat, fiindcă m-am făcut împărat peste patimi. Pentru avva Iosif din Panefó, Patericul Egiptean

A venit avva Lot la avva Iosif şi i-a spus:
– Avvo, îmi fac mica mea rugăciune după puterile mele şi micul meu post, şi rugile şi meditaţia şi reculegerea, şi după puterile mele îmi curăţesc gândurile. Ce să mai fac?
Bătrânul se ridică, întinzându-şi mâinile spre cer, şi i s-au făcut degetele ca zece flăcări. Şi îi spuse:
– Dacă vrei, fă-te foc, cu totul. Pentru avva Iosif din Panefó, Patericul Egiptean

I-a spus avva Iosif avvei Lot: nu poţi să ajungi călugăr, dacă nu devii ca focul, arzând tot. Pentru avva Iosif din Panefó, Patericul Egiptean

1. 
   

L-a întrebat un frate pe avva Iosif:
– Ce să fac? Fiindcă nici nu pot să îndur răul, nici să lucrez şi să dau milostenie?
– Dacă nu poţi să faci nici una din acestea două, măcar păzeşte-ţi conştiinţa faţă de aproapele de tot răul, şi te vei mântui. Pentru avva Iosif din Panefó, Patericul Egiptean

A spus avva Pimén avvei Iosif:
– Spune-mi cum să ajung călugăr.
– Dacă vrei să-ţi găseşti liniştea şi aici şi acolo, spune-ţi „eu cine sunt?” şi să nu judeci pe nimeni. Pentru avva Iosif din Panefó, Patericul Egiptean

A spus avva Isaac: zicea avva Pamvó, că se cade ca monahul să poarte aşa fel de haină, de să o arunce în afara chiliei trei zile, şi să n-o ia nimeni. Pentru avva Isaac, preotul Chiliilor, Patericul Egiptean

Se zicea că trăgea să moară avva Isaac, şi s-au adunat bătrânii la el, şi i-au spus:
– Ce-o să ne facem după tine, părinte?
– Vedeţi cum am umblat în faţa ochilor voştri: dacă vreţi şi voi să urmaţi şi să păziţi poruncile lui Dumnezeu, vă trimite harul Lui şi păzeşte locul acesta. Dacă nu le veţi păzi, nici să nu rămâneţi în locul acesta. Şi noi când trăgeau să moară părinţii noştri, ne îndureram, dar păzind poruncile lui Dumnezeu şi sfaturile lor, n-am căzut, ca şi cum ar fi fost ei cu noi. Aşa faceţi şi voi, şi vă veţi mântui. Pentru avva Isaac, preotul Chiliilor, Patericul Egiptean

S-a îmbolnăvit de o boală grea avva Isaac, una care l-a ţinut mult. Fratele îi făcea niţică fiertură, şi i-a pus şi prune în ea, dar el nu voia să guste. Fratele îl ruga:
– Ia puţin, avvo, din pricina bolii.
– Zău, frate, aş dori să petrec treizeci de ani în boala asta. Pentru avva Isaac, preotul Chiliilor, Patericul Egiptean

Despre avva Isaac se zicea că mânca cenuşa cădelniţei de la liturghie, cu pâine. Pentru avva Isaac, preotul Chiliilor, Patericul Egiptean

A spus avva Ioan: niciodată n-am adus în chilia mea un gând împotriva fratelui meu care mă supărase, şi m-am sârguit şi eu ca să nu-mi las fratele în chilia lui, având un gând împotriva mea. Pentru avva Isaac, preotul Chiliilor, Patericul Egiptean

A zis avva Isaac: când eram tânăr, şedeam cu avva Cronie şi niciodată nu mi-a spus să fac vreun lucru, deşi era bătrân şi tremura; ci singur se scula şi îmi da mie ulciorul şi celorlalţi la fel. Am stat şi cu avva Theodor al Fermei – nici el nu-mi spunea vreodată să fac ceva, ci chiar şi masa o întindea singur şi zicea: frate, dacă vrei, hai la masă. Eu îi spuneam: avvo, am venit la tine ca să mă îmbunătăţesc – cum de nu-mi zici vreodată să fac ceva? Bătrânul însă tăcea mâlc. Eu m-am dus şi le-am dat de veste bătrânilor. Bătrânii au venit, zicându-i:
– Avvo, a venit fratele la sfinţenia ta să se folosească, şi de ce nu-i spui niciodată să facă ceva?
– Oi fi stareţ, să-i dau porunci? Eu oricum nu-i zic nimica, dar dacă vrea, să facă şi el ce mă vede făcând.
De atunci i-am luat-o înainte şi făceam ce vroia bătrânul să facă. El ce făcea, făcea în tăcere – şi asta de la el am învăţat, să lucrez în tăcere. Pentru avva Isaac, preotul Chiliilor, Patericul Egiptean

Cumplita şi atot-îndrăzneaţa iubire de avere nu cunoaşte saţ, mânând sufletul înrobit până la cele mai mari rele. Deci să o gonim încă de la început, că atunci când precumpăneşte, e de nestăpânit. Pentru avva Isidor pelusiotul, Patericul Egiptean

A mai zis: răutatea i-a îndepărtat pe oameni de Dumnezeu şi i-a dezbinat pe oameni între ei. Trebuie să fugim de ea cât mai tare şi să urmărim virtutea, cea care ne aduce alături de Dumnezeu şi ne uneşte pe unii cu alţii. Pentru avva Isidor pelusiotul, Patericul Egiptean

A mai zis: mulţi oameni doresc virtuţile, dar se codesc să meargă pe calea care duce la ele; alţii sunt de părere că nu există virtute. Trebuie ca pe unii să-i îndupleci să-şi lase îndoiala, iar pe ceilalţi să-i înveţi că virtutea este într-adevăr virtute. Pentru avva Isidor pelusiotul, Patericul Egiptean

A spus tot el: cinsteşte virtuţile; nu căuta izbânzile trecătoare. Că cele dintâi sunt avere veşnică, iar celelalte se sting curând. Pentru avva Isidor pelusiotul, Patericul Egiptean

A mai spus: Fiindcă mare este înălţimea smereniei, şi mare căderea înfumurării, vă sfătuiesc să o iubiţi pe una, şi să nu cădeţi în cealaltă. Pentru avva Isidor pelusiotul, Patericul Egiptean

Zicea avva Isidor, pelusiotul: viaţa fără cuvânt e mai bună decât cuvântul fără viaţă. Căci ea şi tăcând e folositoare; cuvântul şi strigând supără. Dacă se întâlnesc cuvântul şi viaţa, desăvârşesc un simbol al întregii filosofii. Pentru avva Isidor pelusiotul, Patericul Egiptean

A mai spus: când eram tânăr şi şedeam în chilia mea, nu aveam un răstimp anume pentru rugăciune – noaptea şi ziua îmi erau rugăciune. Pentru avva Isidor, Patericul Egiptean

A mai spus: sunt patruzeci de ani de când simt păcatul cel cu mintea, dar niciodată nu mă învoiesc, nici poftei, nici mâniei. Pentru avva Isidor, Patericul Egiptean

L-a întrebat un frate:
– De ce se tem dracii aşa mult de tine?
– De când m-am călugărit, mă străduiesc să nu-mi las mânia să-mi urce până la gâtlej. Pentru avva Isidor, Patericul Egiptean

Ziceau despre avva Ioan, că atunci când venea de la seceriş, sau de pe la bătrâni, se îndeletnicea cu rugăciunea, cu meditaţia şi cu psalmii, până când gândurile i se întorceau în starea dinainte. Pentru avva Ioan Colov, Patericul Egiptean

A spus avva Ioan Colobós: dacă vrea un împărat să ia o cetate duşmană, întâi stăpâneşte apa şi hrana, şi astfel duşmanii pierind de foame i se supun. Astfel şi patimile cărnii, dacă trăieşte omul în post şi flămânzire, vrăjmaşii se vlăguiesc împotriva sufletului său. Pentru avva Ioan Colov, Patericul Egiptean

Mai zicea: mâncau părinţii la Sketis pâine cu sare, zicând: să nu ne lăcomim la pâine şi sare. Şi aşa erau puternici la lucrul lui Dumnezeu. Pentru avva Ioan Colov, Patericul Egiptean

A zis avva Ioan: eu sunt ca cel care şade sub un copac mare şi vede multe fiare şi târâtoare venind spre el; şi când nu le poate ţine piept, urcă în copac şi scapă; aşa şi eu: şed în chilia mea şi privesc gândurile rele deasupra mea: şi când nu izbândesc asupra lor, mă refugiez la Dumnezeu prin rugăciune şi scap de duşman. Pentru avva Ioan Colov, Patericul Egiptean

Pe când urca odată avva Ioan de la Sketis cu alţi fraţi, au rătăcit drumul, că era noapte. Fraţii i-au zis:
– Ce să facem, avvo, că fratele a rătăcit drumul? Nu cumva să murim rătăciţi.
– Dacă îi spunem, se mâhneşte şi i se face ruşine. Uite, mă prefac eu bolnav, şi zic „nu mai pot călători, ci rămân aici până dimineaţa”.
Aşa a şi făcut. Ceilalţi ziseră:
– Nu mergem nici noi, ci şedem cu tine.
Şi au şezut până dimineaţa, şi nici pe frate nu l-au smintit. Pentru avva Ioan Colov, Patericul Egiptean

A mai zis: este câte un om care pare că tace, dar inima lui îi osândeşte pe alţii; unul ca acesta vorbeşte neîncetat; şi este câte unul care de dimineaţa până seara vorbeşte, şi rămâne tăcut, adică nu vorbeşte nimic fără folos. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean

Avva Ioan Colobós a zis: eu vreau ca omul să se împărtăşească din toate virtuţile. Deci în fiecare zi sculându-se dimineaţa, să înceapă din nou înfăptuirea fiecărei virtuţi şi a fiecărei porunci a lui Dumnezeu, cu cea mai mare răbdare, cu frică şi cu îndelungă răbdare, cu dragostea lui Dumnezeu, cu toată râvna sufletului şi a trupului, cu multă smerenie, cu răbdarea necazului inimii, cu pază, cu multă rugăciune şi cu priveghere, cu gemete, cu curăţia limbii şi paza ochilor, fără mânie când eşti nesocotit, împăciuitor, nerăsplătind răul cu rău, neluând seama la căderile altora, fără să te compari pe tine cu alţii, fiind mai prejos decât toată făptura, lepădat de materie şi de cele trupeşti, pe cruce, în luptă, întru sărăcia cu duhul, cu plănuire (proairesis, plan, rânduială, proiect) şi cu nevoinţă duhovnicească, cu post, cu pocăinţă şi lacrimi, cu luptă, cu discernământ, cu curăţia minţii, cu împărtăşiri folositoare; în tihna muncii, în privegherile de noapte, în sete şi foame, în frig şi goliciune, în nevoi, închizându-ţi mormântul, ca şi cum ai fi şi murit, gândindu-te că moartea îţi e aproape în tot ceasul. Pentru avva Ioan Colov, Patericul Egiptean

A mai zis: cât de puternic e leul, şi din pricina pântecelui său cade în capcană şi toată puterea lui se smereşte. Pentru avva Ioan Colov, Patericul Egiptean

A spus avva Ioan: lăsând povara cea uşoară, adică a se mustra pe sine, am luat-o pe cea grea, adică să ne dăm singuri dreptate. Pentru avva Ioan Colov, Patericul Egiptean 

Duhul lui clocotea (Romani 12, 11). A venit cineva la el, lăudându-i lucrul, că împletea funie, dar el tăcea. Atunci celălalt iar a pornit cuvânt, dar el tăcea. În al treilea rând, îi spuse celui venit: de când ai intrat aici, l-ai luat pe Dumnezeu de la mine. Pentru avva Ioan Colov, Patericul Egiptean




A spus avva Ioan Colobós, că un bătrân înduhovnicit s-a zăvorât, şi era foarte vestit în oraş (Alexandria) şi avea slavă mare. Şi i s-a dat de veste „trage să moară cutare dintre sfinţi, haide, să-l îmbrăţişezi până nu se săvârşeşte”. Şi s-a gândit el „dacă ies ziua, oamenii vor alerga înaintea mea şi mă vor slăvi mult, şi nu voi avea pace. Mă voi duce deci noaptea pe întuneric, ascuns de toţi”.
A ieşit seara din chilie pe furiş, şi iată doi îngeri trimişi de la Dumnezeu cu făclii, luminând înaintea lui. Şi atunci tot oraşul a alergat să vadă slava. Şi pe cât crezuse că fuge de slavă, cu atâta mai mult a fost slăvit. Prin aceasta s-a împlinit cuvântul scris „tot cel ce se smereşte se va înălţa” (Luca 14, 11). Pentru avva Ioan Colov, Patericul Egiptean



L-a întrebat unul din părinţi pe avva Ioan Colobós: ce este monahul? El spuse: osteneală, căci monahul se osteneşte în orice lucrare. Aşa este monahul. Pentru avva Ioan Colov, Patericul Egiptean

Se spunea despre avva Ioan, că unei tinere i-au murit părinţii şi a rămas orfană; şi se chema Paisia. S-a gândit să-şi facă din locuinţă han, unde să tragă părinţii de la Sketis. Şi aşa a fost hangiţă multă vreme şi îi îngrijea pe părinţi. Cu vremea, când i s-au împuţinat bunurile, a început să fie lipsită. S-au lipit de ea oameni stricaţi, şi au abătut-o de la ţelul ei cel bun. Apoi a început să trăiască rău, de a ajuns să şi curvească. Au auzit părinţii şi s-au necăjit foarte, şi l-au chemat pe avva Ioan Colobós, zicându-i: am auzit despre sora aceea, că trăieşte urât. Ea când a putut şi-a arătat mila faţă de noi; şi acum noi să-i arătăm milă şi s-o ajutăm. Osteneşte-te deci până la ea şi după înţelepciunea pe care ţi-a dat-o Dumnezeu, tocmeşte cele ce o privesc.
Avva Ioan s-a dus la ea, şi i-a zis băbuţei portăriţe: spune-i stăpânei tale că am venit! Ea l-a mânat de acolo, zicând:
– Voi de la început i-aţi mâncat averea şi acum e săracă.
– Spune-i, că pot să-i fiu de mare folos.
Slujitorii ei i-au zis rânjind:
– Ce vrei să-i dai, de vrei să te întâlneşti cu ea?
– De unde ştiţi ce vreau să-i dau?
Bătrâna a plecat, spunându-i de el. Tânăra îi spuse:
– Călugării aceştia mişună mereu pe lângă Marea Roşie şi găsesc mărgăritare. Împodobindu-se îi zise:
– Vrei să-l chemi? Când veni el, ea se şi întinsese în pat. Avva Ioan a venit, aşezându-se alături de ea, şi a privit-o în faţă zicându-i:
– De ce-l învinuieşti pe Hristos, de ai ajuns aici?
Ea a auzit, înmărmurind. Iar avva Ioan şi-a plecat capul în jos, începând să plângă în hohote. Ea îi spuse:
– Avvo, de ce plângi?
El ridică capul, apoi s-a aplecat plângând, şi îi zise:
– Văd cum Satana joacă pe faţa ta şi să nu plâng?
– Este căinţă, avvo?
– Da.
– Du-mă unde vrei.
– Hai să mergem.
Şi ea se ridică, urmându-l. Avva Ioan văzu că nici n-a orânduit, nici n-a spus nimic despre casa ei, şi s-a minunat. Când au ajuns în pustie, se făcuse seară. El i-a făcut din nisip un mic căpătâi şi l-a însemnat cu semnul crucii, spunându-i:
– Culcă-te aici.
Şi-a făcut şi lui la o mică depărtare, şi-a făcut rugăciunile, culcându-se. Spre miazănoapte s-a trezit, văzând o cale de lumină, trainică, de la cer până la ea, şi văzu îngerii lui Dumnezeu ducându-i sufletul. Atunci se ridică şi o clinti cu piciorul. Când văzu că murise, se aruncă cu faţa la pământ. Şi a auzit că un ceas al căinţei ei fusese primit mai bine decât căinţa multor zăbavnici şi care nu arătau căldura căinţei sale. Pentru avva Ioan Colov, Patericul Egiptean

Zicea avva Ioan Colobós:
– Nu se poate clădi casă de sus în jos, ci de la temelie în sus.
– Adică?
– Temelia este aproapele, ca să-l câştigi, şi acest lucru e cel dintâi, că de el atârnă toate poruncile lui Hristos. Pentru avva Ioan Colov, Patericul Egiptean

A spus avva Ioan, că a avut unul din bătrâni un extaz: iată trei monahi stăteau pe malul mării, şi a venit un glas către ei de pe celălalt mal, care le-a zis: luaţi aripi de foc şi veniţi spre mine. Şi doi au luat, şi au zburat pe malul celălalt; iar unul a rămas, şi plângea cu amar şi striga. Dar apoi i s-au dat şi lui aripi, nu de foc, ci slabe şi neputincioase; şi a trecut cu osteneală căzând şi ridicându-se iar, ajungând la mal cu mare necaz. Aşa şi neamul de oameni de acuma, şi dacă iau aripi, nu iau unele de foc, ci de-abia slabe şi neputincioase. Pentru avva Ioan Colov, Patericul Egiptean

1. 
   

Zicea avva Pimen despre avva Ioan Colobós că se rugase lui Dumnezeu, şi a luat patimile de la el şi a ajuns fără de griji. Atunci a plecat de i-a zis unui bătrân:
– Mă văd netulburat şi fără nici un război.
– Mergi, roagă-te lui Dumnezeu ca să-ţi vină război şi zdrobirea şi smerenia pe care le aveai înainte; căci prin luptă înaintează sufletul.
Atunci s-a rugat, şi venind lupta, nu se mai ruga să se ia de la el, ci zicea: dă-mi, Doamne, îndârjire în războaie. Pentru avva Ioan Colov, Patericul Egiptean 

Mergând într-o zi avva Pimen în Egipt, a văzut o femeie aşezată la un mormânt, care bocea amar. Şi a zis: toate bucuriile lumii acesteia să vină, şi nu vor abate sufletul ei de la jale. Tot aşa şi călugărul, trebuie mereu să aibă jalea în suflet. Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean   

S-au nimerit unii bătrâni la Sketis, mâncând împreună, şi avva Ioan cu ei. Şi s-a ridicat un preot mare ca să toarne apă mesenilor, dar n-a vrut nici unul să primească de la el, decât Ioan Colobós. Ei s-au minunat şi i-au spus: 

Când şedea odată dinaintea bisericii, l-au înconjurat fraţii şi-l întrebau despre gândurile lor. Şi iată că unul dintre bătrâni, ros de invidie, îi spuse:
– Ulciorul tău, Ioane, e plin de otravă.
– Aşa e, avvo. Ai spus aşa că le vezi doar pe cele dinafară; dacă le-ai vedea pe cele dinăuntru, ce-ai spune? Pentru avva Ioan Colov, Patericul Egiptean 

Se spunea despre avva Ioan Colobós, că i-a zis odată fratelui lui mai mare: vroiam să fiu fără grijă, aşa cum sunt senini îngerii, nelucrând, ci slujindu-i neîncetat lui Dumnezeu.
Şi şi-a dat jos cămaşa ieşind în pustie, iar după o săptămână s-a întors la fratele lui. Când a bătut la uşă, l-a auzit zicând, până să deschidă:
– Cine eşti?
– Sunt Ioan, fratele tău.
– Ioan s-a făcut înger şi nu mai e cu oamenii.
– Eu sunt – l-a rugat el.
Şi nu i-a deschis, ci l-a lăsat să se amărască până dimineaţa. Apoi i-a deschis, zicându-i:
– Eşti om, trebuie să lucrezi iar ca să mânci.
– Iartă-mă, s-a căit el. Pentru avva Ioan Colov, Patericul Egiptean 

Povesteau unii despre avva Ioan Colobós că pustnicindu-se la un bătrân teban la Sketis, s-a sălăşluit în pustietate. Şi luând avva lui un lemn uscat, l-a sădit şi i-a spus: udă-l zilnic cu un ulcior de apă, până va face roade. Apa era departe de ei, încât pleca seara şi venea dimineaţa. După trei ani a prins viaţă şi a dat roade. Bătrânul a luat roadele lui, ducându-le la biserică, şi le spuse fraţilor: luaţi, mâncaţi rodul ascultării! Pentru avva Ioan Colov, Patericul Egiptean 

A zis iarăşi maica Theodora: era un călugăr şi de mulţimea încercărilor a zis: plec de aici. Şi când şi-a pus sandalele, a mai văzut pe altul încălţându-se, care i-a zis: nu pleci din pricina mea? eu te urmez oriunde ai merge. (Şi acest om era dracul, care îi făcea lui ispite). Pentru maica Theodora, Patericul Egiptean 

Tot ea mai spunea: nici nevoinţa nici privegherea, nici orice fel de osteneală nu mântuiesc, ci doar smerenia cea adevărată. Era odată un pustnic care gonea dracii şi îi întreba:
– Ce vă izgoneşte, postul?
– Noi nici nu bem, nici nu mâncăm.
– Atunci privegherea?
– Noi nu dormim.
– Atunci sihăstria?
– Noi petrecem prin pustietăţi.
– Atunci ce vă izgoneşte?
– Nimic nu ne biruieşte, decât smerenia.
Deci vezi că smerenia este biruitoarea dracilor. Pentru maica Theodora, Patericul Egiptean 

A spus maica Theodora: sârguiţi-vă să intraţi pe poarta cea strâmtă. Precum arborii, dacă nu îndură ierni şi ploi, nu dau rod, tot aşa şi nouă, veacul acesta ne este iarnă (Faptele Apostolilor 14, 22) şi dacă nu trecem prin multe necazuri şi încercări, nu vom putea ajunge moşteni ai împărăţiei celei cereşti. Pentru maica Theodora, Patericul Egiptean 

A zis avva Theodot: lipsa pâinii sleieşte trupul monahului. Dar alt bătrân a zis: nesomnul sleieşte trupul şi mai mult. Pentru Avva Theona, Patericul Egiptean

A spus avva Theona: din pricina depărtării cugetului de la privirea lui Dumnezeu, suntem înrobiţi de patimile cele trupeşti. Pentru Avva Theona, Patericul Egiptean

Tot avva Theofil arhiepiscopul a venit odată la Sketis. Adunându-se fraţii, îi ziseră avvei Pamvó:
– Spune-i un cuvânt papei, ca să se folosească
– Dacă nu se foloseşte de tăcerea mea, nici de cuvântul meu nu se va folosi. Pentru Avva Theofil arhiepiscopul, Patericul Egiptean

Tot avva Theofil arhiepiscopul, înaintea morţii, a zis: ferice de tine, avva Arsenie, căci îţi aduceai mereu aminte de ceasul acesta! Pentru Avva Theofil arhiepiscopul, Patericul Egiptean

Au venit odată părinţii la Alexandria, chemaţi de Theofil arhiepiscopul, ca să facă rugăciune şi să surpe templele. Şi mâncând ei cu el, li s-a adus carne de viţel, şi au mâncat, nebănuind nimica. Şi luând episcopul un copan, îi dete bătrânului de lângă el, zicând: 
– Ia un copan bun şi mâncă, avvo.
– Noi până acuma am mâncat verdeţuri; dacă e carne, nu mâncăm.
Şi nici unul din ei n-a vrut să mai guste din ea. Pentru Avva Theofil arhiepiscopul, Patericul Egiptean

L-a întrebat avva Avraam georgianul pe avva Theodor cel din Eleutheropolis:
– Cum e bine, părinte? Să-mi agonisesc slavă sau necinste?
– Eu unul vreau să-mi agonisesc slavă, nu necinste. Dacă voi face un lucru bun, şi voi fi lăudat, pot să-mi osândesc gândul, spunând că nu sunt vrednic de lauda aceea; dar necinstea vine din fapte rele. Deci, cum să-mi mângâi inima, dacă îi scandalizez pe ceilalţi. Mai bine să faci binele şi să fii slăvit.
– Bine ai zis, părinte. Pentru Avva Theodor cel din Eleutheropolis, Patericul Egiptean

A spus avva Theodor cel de la Sketis: vine gândul şi mă frământă şi mă stânjeneşte, dar fapt nu poate să facă, ci doar mă împiedică de la fapta bună; dar omul veghetor îl izgoneşte, sculându-se la rugăciune. Pentru Avva Theodor cel de la Sketis, Patericul Egiptean

A spus avva Theodor cel din Enat: dacă ne va socoti Dumnezeu nepăsarea la rugăciune şi nebăgarea de seamă la cântarea psalmilor, nu putem să fim mântuiţi. Pentru Avva Theodor cel din Enat, Patericul Egiptean

Spuneau despre avva Theodor şi despre avva Luchie cei din Enat, că vreme de cinzeci de ani şi-au bătut joc de gândurile lor, zicând „după iarna asta, ne mutăm de aici”. Şi când venea vara, spuneau „după vara asta, ne mutăm de aici”. Şi aşa făceau mereu pururea pomeniţii părinţi. Pentru Avva Theodor cel din Enat, Patericul Egiptean

Un frate i-a zis avvei Theodor: spune-mi un cuvânt, că mă prăpădesc. Iar bătrânul îi zise cu greu: eu sunt în primejdie, şi ce să-ţi spun ţie? Pentru Avva Theodor al Fermei, Patericul Egiptean 

A mai spus: nu te culca într-un loc în care este femeie. Pentru Avva Theodor al Fermei, Patericul Egiptean

A mai spus: mulţi din vremea aceasta au luat odihna înainte ca să le-o dea Dumnezeu. Pentru Avva Theodor al Fermei, Patericul Egiptean

A mai spus: dacă nu mă smulg de la simţămintele acestea de milă, nu mă lasă să fiu monah. Pentru Avva Theodor al Fermei, Patericul Egiptean

A mai spus: cel care cunoaşte dulceaţa chiliei nu din dispreţ fuge de aproapele său.  Pentru Avva Theodor al Fermei, Patericul Egiptean

Tot el a spus: nu e altă virtute ca aceea să nu dispreţuieşti. Pentru Avva Theodor al Fermei, Patericul Egiptean

A mai zis avva Theodor al Fermei: omul care stăruie întru pocăinţă nu este legat de poruncă. Pentru Avva Theodor al Fermei, Patericul Egiptean

L-a întrebat un frate:
– Ce este lucrarea sufletului, pe care acum o avem neînsemnată, şi ce este lucrarea neînsemnată, care ne este acuma lucrare de căpetenie?
– Toate cele care se fac din porunca lui Dumnezeu, sunt lucrarea sufletului; cele pe care le facem după mintea noastră, lucrând şi strângând, trebuie să ne fie neînsemnate.
– Lămureşte-mă.
– Dacă auzi despre mine că sunt bolnav şi vrei să mă cercetezi şi îţi zici „trebuie să-mi las lucrul, şi să plec acuma; hai să-l isprăvesc, şi atunci plec” atunci îţi mai vine şi altceva şi apoi nu mai pleci deloc. Apoi un alt frate îţi zice: dă-mi mâna, frate! Şi spui „trebuie să-mi las lucrul meu, şi să plec să lucrez cu el”. Dacă nu mergi, laşi porunca lui Dumnezeu, care este lucrarea sufletului, şi faci ceea ce e lăturalnic, care este lucrul mâinilor. Pentru Avva Theodor al Fermei, Patericul Egiptean

Tot el a venit odată la avva Ioan, cel care era eunuc din naştere. Şi i-a zis, pe când vorbeau ei: când eram la Sketis, lucrarea sufletului era de căpetenie, iar lucrarea mâinilor era neînsemnată; acum lucrarea sufletului a ajuns neînsemnată, şi ce era neînsemnat, lucrare. Pentru Avva Theodor al Fermei, Patericul Egiptean

A venit unul dintre bătrâni la avva Theodor şi i-a spus:
– Cutare frate s-a întors în lume.
– De asta te miri? Nu te mira, ci minunează-te mai degrabă dacă auzi că a putut cineva să scape din fălcile vrăjmaşului. Pentru Avva Theodor al Fermei, Patericul Egiptean

A mai spus: dacă eşti prieten cu cineva şi se întâmplă să cadă în ispita curviei, dacă poţi, dă-i mâna şi trage-l în sus. Dar dacă va cădea în erezie, şi nu se lasă înduplecat de tine ca să se întoarcă, îndepărtează-te degrabă de el, ca nu cumva întârziind să cazi împreună cu el în groapă. Pentru Avva Theodor al Fermei, Patericul Egiptean

Se spunea despre avva Theodor al Fermei, că ţinea trei lucruri ca fiind mai de căpetenie ca multe altele: neaverea, nevoinţa şi fuga de oameni. Pentru Avva Theodor al Fermei, Patericul Egiptean 

A spus avva Isaia: nimic nu-i foloseşte atâta începătorului, ca ocara. Aşa este începătorul ocărât care rabdă, ca pomul udat zi de zi. Pentru Avva Ilie, Patericul Egiptean 

A spus avva Ilie: de trei lucruri mă tem: când va ieşi sufletul meu din trup, când mă voi înfăţişa dinaintea lui Dumnezeu, şi când se va da sentinţa în privinţa mea. Pentru Avva Ilie, Patericul Egiptean 

A spus avva Ilie, al diaconiei: ce izbândeşte păcatul acolo unde este căinţă? La ce foloseşte dragostea, acolo unde este mândrie? Pentru Avva Ilie, Patericul Egiptean 

A mai spus: oamenii sunt cu mintea ori la păcate, ori la Hristos, ori la oameni. Pentru Avva Ilie, Patericul Egiptean 

A mai spus: dacă nu cântă cugetul cu trupul împreună, zadarnică este truda. Dacă iubeşte cineva jalea, în urmă i se face spre bucurie şi odihnă. Pentru Avva Ilie, Patericul Egiptean 

Un frate s-a dus la avva Ilie sihastrul din chinovia peşterii avvei Sava şi i-a zis:
– Avvo, spune-mi un cuvânt.
– În zilele părinţilor noştri erau iubite aceste trei virtuţi: neaverea, blândeţea şi înfrânarea; acuma stăpânesc între monahi lăcomia de averi şi de mâncare, ca şi obrăznicia. Păzeşte-le pe care vrei. Pentru Avva Ilie, Patericul Egiptean 

A spus iar că a rămas într-un templu, şi au venit dracii spunându-i:
– Pleacă din locul nostru.
– Voi nu aveţi loc.
Şi au început să-i risipească lujerii de curmal, iar bătrânul el tot aduna. Apoi diavolul l-a luat de mână, trăgându-l afară. Dar în poartă s-a prins bătrânul cu cealaltă mână de uşă, strigând: Iisuse, ajută-mă. Şi diavolul fugi de îndată. Bătrânul începu să plângă. Domnul îi zise:
– De ce plângi?
– Că îndrăznesc să apuce omul şi să facă aşa.
– Tu te-ai lenevit; căci când m-ai chemat, ai văzut cum m-am arătat ţie.
Spun asta, că e nevoie de osteneală multă, şi fără osteneală, nu poate cineva să-l aibă pe Dumnezeu cu sine, că pentru noi s-a răstignit. Pentru Avva Ilie, Patericul Egiptean

A mai spus: mare lucru e să te rogi fără ca să-ţi zboare gândurile, dar e şi mai mare lucru să cânţi fără ca să-ţi zboare gândurile. Pentru Avva Evagrie, Patericul Egiptean 

Spuneau despre avva Zenon, că la început nu vroia să ia de la cineva ceva vreodată. Atunci cei care-i aduceau plecau mâhniţi, că nu primea. Iar alţii veneau la el, voind să capete ca de la un bătrân mare, şi nu avea ce să le dea, şi plecau şi ei mâhniţi. Atunci şi-a zis: ce să fac, fiindcă se mâhnesc şi cei care aduc, şi cei care vor să ia? Aşa e mai bine: dacă aduce cineva, primeşte, şi dacă cere cineva, dă-i. Şi a făcut aşa, şi-a găsit liniştea şi îi împăca pe toţi. Pentru Avva Zenon, Patericul Egiptean 

A venit un frate egiptean la avva Zenon în Siria şi-şi osândea gândurile înaintea bătrânului. El se minună zicând: egiptenii ascund virtuţile pe care le au, şi-şi osândesc mereu neajunsurile pe care nu le au. Sirienii şi grecii spun că au virtuţile pe care nu le au, şi ascund neajunsurile pe care le au. Pentru Avva Zenon, Patericul Egiptean 

A fost întrebat iar:
– Ce este ponegrirea?
– A nu cunoaşte slava lui Dumnezeu, şi a-ţi pizmui aproapele. Pentru Avva Isaia, Patericul Egiptean 

Spuneau despre avva Daniel, că atunci când au venit barbarii la Sketis, au fugit părinţii. Iar bătrânul a spus: dacă nu poartă Dumnezeu grijă de mine, de ce să mai trăiesc? Şi a plecat prin mijlocul barbarilor, şi nu l-au văzut. Şi atunci şi-a spus: iată că s-a îngrijit Dumnezeu de tine, şi n-ai murit. Poartă-te şi tu omeneşte şi fugi ca părinţii. Pentru Avva Daniel, Patericul Egiptean 

Tot avva Isaia a fost întrebat:
– Ce este iubirea de arginţi?
– A nu te încrede în Dumnezeu că are grijă de tine, a te deznădăjdui de făgăduinţele lui Dumnezeu, a iubi peste măsură să te întinzi cu avuţiile. Pentru Avva Isaia, Patericul Egiptean 

A mai fost întrebat:
– Ce este mânia?
– Vrajbă, minciună şi neştiinţă. Pentru Avva Isaia, Patericul Egiptean 

A spus iar: dacă vrea cineva să răsplătească răul cu rău, şi cu un semn din cap poate să vateme conştiinţa fratelui. Pentru Avva Isaia, Patericul Egiptean 

A mai spus: dacă vrea Dumnezeu să miluiască sufletul, dar el nu semeţeşte şi nu primeşte, ci îşi face voia sa, îl lasă Dumnezeu să pătimească cele ce nu vrea, ca aşa să-l caute pe El. Pentru Avva Isaia, Patericul Egiptean 

A mai spus: începătorul care se mută din mănăstire în mănăstire este ca dobitocul care se zmuceşte încoa şi-ncolo sub căpăstru. Pentru Avva Isaia, Patericul Egiptean 

A mai spus despre cei ce încep bine şi se supun părinţilor celor sfinţi: vopseaua cea dintâi nu iese, precum se întâmplă la porfiră. Aşa cum ramurile tinere se întorc şi se îndoaie cu uşurinţă, aşa şi începătorii care se supun. Pentru Avva Isaia, Patericul Egiptean
A spus avva Pimen că l-a întrebat avva Moise pe avva Zaharia, când acela era aproape să moară: ce vezi? El răspunse: nu e mai bine a tăcea, părinte? Şi i-a spus: da, fiule, taci. Şi în ceasul morţii sale, avva Isidor, aşezat, ridicându-şi ochii spre cer, a zis: bucură-te, fiule Zaharia, că ţi s-au deschis porţile împărăţiei cerului. Pentru Avva Zaharia, Patericul Egiptean 

Îi spunea avva Macarie avvei Zaharia:
– Spune-mi care e lucrul monahului?
– Pe mine mă întrebi, părinte?
– Am încredere în tine, Zaharia fiule. Mă îmboldeşte cineva să te întreb.
– După mine, părinte, monah este cel care se poartă aspru cu sine în toate. Pentru Avva Zaharia, Patericul Egiptean 

I-a spus odată avva Moise fratelui Zaharia:
– spune-mi ce să fac.
Auzind, el se aruncă pe jos la picioarele lui, zicând:
– tu mă întrebi, părinte 
– Crede-mă, fiule Zaharia: am văzut Duhul Sfânt pogorându-se asupra ta şi de asta sunt silit să te întreb. Atunci Zaharia îşi luă culionul din cap, îl calcă în picioare şi zise: 
– Dacă omul nu se zdrobeşte aşa, nu poate fi monah. Pentru Avva Zaharia, Patericul Egiptean 

A spus avva Zenon: cel care doreşte ca Dumnezeu să-i asculte rugăciunea degrabă, când se scoală şi-şi întinde mâinile spre Dumnezeu, mai înainte de toate, chiar şi înainte de sufletul lui, să se roage din inimă pentru duşmanii lui; şi pentru această faptă, dacă-i cere ceva lui Dumnezeu, îl va asculta. Pentru Avva Zenon, Patericul Egiptean 

Au venit la el fraţi şi l-au întrebat:
– Ce înseamnă ceea ce scrie în cartea lui Iov: „nici cerul nu e curat dinaintea lui” (Iov 15, 15)?
– Fraţii şi-au lăsat păcatele lor şi se îngrijesc de ceruri. Iată tâlcul cuvântului: fiindcă numai El este curat, de aceea se spune „nici cerul nu e curat”. Pentru Avva Zenon, Patericul Egiptean

A mai spus că a zis unul din părinţi: hrănirea uscată şi neschimbată, împreună cu dragostea, îndreaptă curând monahul spre limanul împăcării. Pentru Avva Evagrie, Patericul Egiptean

 A mai zis: înlătură ispitele, şi nu se va mai mântui nimeni. Pentru Avva Evagrie, Patericul Egiptean 

A mai zis: aminteşte-ţi mereu de ieşirea ta şi nu uita de judecata veşnică, şi nu va fi greşeală în sufletul tău. Pentru Avva Evagrie, Patericul Egiptean 

A mai spus: înlătură legăturile cu cei mulţi, ca nu cumva mintea să ţi se risipească şi să-ţi tulbure liniştirea. Pentru Avva Evagrie, Patericul Egiptean 

Povesteau despre avva Dioscor al Nahiastiei, că pâinea lui era de orz şi de linte. În fiecare an punea început unui fel de trai spunând: anul acesta nu mă voi întâlni cu cineva, sau nu voi vorbi, sau nu voi mânca fiertură, ori poame, ori verdeţuri. Şi făcea aşa cu toată râvna; isprăvind apoi una, se apuca de alta. Aşa făcea an de an. Pentru Avva Dioscor, Patericul Egiptean 

Spunea avva Dioscor: dacă vom purta veşmintele cereşti nu vom fi găsiţi goi. Dacă nu vom fi găsiţi purtând hainele acelea, ce vom face, fraţilor? Că va trebui să auzim atunci vocea aceea spunând „aruncă-l pe acesta în întunericul cel din afară: acolo va fi plângerea şi scrâşnetul dinţilor”. Acuma însă, fraţilor, mare ruşine e nouă, care am purtat atâta vreme chipul monahicesc, să fim găsiţi în ceasul ananghiei fără haine de nuntă. O, ce căinţă ne va apuca! O, ce beznă ne va înconjura înaintea părinţilor şi fraţilor noştri, care vor privi cum ne pedepsesc îngerii răzbunării! Pentru Avva Dioscor, Patericul Egiptean 

A spus avva Euprepie: aibi în tine că Dumnezeu este de încredere şi puternic, crezând în el şi te vei împărtăşi de cele ale Lui. Dacă te descurajezi, nici nu crezi în el. Şi fiindcă toţi credem că el este puternic, credem şi că toate Îi sunt cu putinţă. Pentru Avva Euprepie, Patericul Egiptean 

Un frate l-a întrebat pe avva Euprepie despre viaţă. Bătrânul i-a spus: mâncă iarbă, poartă fân şi dormi în paie, dar dobândeşte inimă de fier. (adică dispreţuieşte-le pe toate) Pentru Avva Euprepie, Patericul Egiptean 

Când era începător a mers avva Euprepie la un bătrân şi i-a spus:
– Avvo, spune-mi un cuvânt cu care să mă mântui.
– Dacă vrei să te mântuieşti, când vii la cineva, nu vorbi neîntrebat. El, atins de remuşcare, se căi zicând: am citit, zău, multe cărţi, dar învăţătura asta n-am cunoscut-o. Şi plecă mult mai lămurit. Pentru Avva Euprepie, Patericul Egiptean 

Tot el spunea: frica şi smerirea şi puţinătatea hranei şi jalea să fie mereu cu tine. Pentru Avva Euprepie, Patericul Egiptean 

L-a întrebat un frate:
– Cum vine frica de Dumnezeu în suflet?
– Dacă are omul smerenie şi neagonisire, şi dacă nu-şi judecă aproapele, vine şi frica de Dumnezeu întru sufletul lui. Pentru Avva Euprepie, Patericul Egiptean 

A spus avva Euprepie: cele trupeşti sunt materie. Cel care iubeşte lumea iubeşte poticnirile. Dacă s-ar întâmpla să pierzi ceva, trebuie să primeşti asta cu bucurie şi mulţumind, ca pe o scăpare de griji. Pentru Avva Euprepie, Patericul Egiptean 

A fost întrebat:
–De ce poruncile sunt zece, şi fericirile nouă?
–Cele zece porunci sunt tot atâtea cât cele zece urgii ale egiptenilor, iar numărul fericirilor e chipul întreit al Treimii. Pentru Avva Epifanie, vlădica Ciprului, Patericul Egiptean 

A mai adăugat şi acestea: Un om care împrumută de la altul, din sărăcie sau pentru mai mult folos, mulţumeşte când dă înapoi, dar dă înapoi pe ascuns, de ruşine. Domnul Dumnezeu dimpotrivă: ia cu împrumut pe ascuns, şi dă înapoi dinaintea îngerilor, arhanghelilor şi a drepţilor. Pentru Avva Epifanie, vlădica Ciprului, Patericul Egiptean 

A mai spus şi asta, că „Dumnezeu vinde ieftin dreptatea celor care se străduiesc să cumpere: o fărâmă de pâine, o haină proastă, un pahar cu apă rece, un bănuţ”. Pentru Avva Epifanie, vlădica Ciprului, Patericul Egiptean 

A spus tot el: Dumnezeu iartă greşiţilor care se pocăiesc datoria, ca curvei şi vameşului, dar drepţilor le cere şi dobânzi. Asta le şi spunea apostolilor, când zice: „de nu va prisosi dreptatea voastră, mai mult ca a cărturarilor şi fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor”. (Matei 5, 20) Pentru Avva Epifanie, vlădica Ciprului, Patericul Egiptean 

Tot el a fost întrebat:
–Ajunge un drept ca să-l îmblânzească pe Dumnezeu?
–Da, căci el însuşi a spus: găsiţi unul care să fie cinstit şi drept, cineva care să facă judecată dreaptă şi dreptate, şi voi fi milostiv cu tot poporul. (Ieremia 5, 1) Pentru Avva Epifanie, vlădica Ciprului, Patericul Egiptean 

A mai spus: neapărat să dobândească cei care pot, cărţi creştineşti, că şi vederea cărţilor ne face mai pregetători spre păcat şi ne îndeamnă mai curând să ne înălţăm spre dreptate. Pentru Avva Epifanie, vlădica Ciprului, Patericul Egiptean 

Tot el a spus: păcatele drepţilor sunt în jurul buzelor, dar ale celor necredincioşi din tot trupul. De aceea cântă David, „pune Doamne strajă gurii mele şi îngrădire împrejurul buzelor mele”, şi „am spus că voi păzi căile mele, ca să nu păcătuiesc cu limba mea”. Pentru Avva Epifanie, vlădica Ciprului, Patericul Egiptean 

Tot el a spus: David proorocul nu se ruga la vreme, se scula la miezul nopţii, pe mânecate îl chema pe Dumnezeu, în zori i se închina, dimineaţa i se ruga, seara şi la prânz iar se ruga, de aceea a spus „de şapte ori pe zi te-am lăudat”. Pentru Avva Epifanie, vlădica Ciprului, Patericul Egiptean 

Tot el a spus: cananeanca strigă şi e ascultată, şi cea cu scurgere de sânge tace şi e făcută fericită; fariseul strigă şi e osândit, vameşul nici nu-şi deschide gura şi e ascultat. Pentru Avva Epifanie, vlădica Ciprului, Patericul Egiptean 

Tot el spunea: Dacă icoana lui Hristos, Melhisedec, l-a slăvit pe Avraam, rădăcina evreilor, cu atât mai mult însuşi adevărul Hristos îi binecuvintează şi sfinţeşte pe toţi cei ce cred în El. Pentru Avva Epifanie, vlădica Ciprului, Patericul Egiptean 

A mai zis: încetează legăturile cu cei mulţi, ca nu cumva lupta cugetului să nu te bântuiască şi să-ţi stingherească şi cursul liniştirii. Pentru Avva Dula, Patericul Egiptean

A zis avva Dula: dacă vrăjmaşul ne sileşte să părăsim liniştea, să nu ascultăm de el, că nimic nu este asemenea ei şi înfrânării de la mâncare, care îi vine în ajutor: ele ascut vederea ochilor celor lăuntrici. Pentru Avva Dula, Patericul Egiptean 

A mai spus: mare trădare a mântuirii să nu ştii nici una din legile dumnezeieşti. Pentru Avva Epifanie, vlădica Ciprului, Patericul Egiptean 

A mai spus: necunoaşterea Scripturilor este prăpastie mare şi genune adâncă. Pentru Avva Epifanie, vlădica Ciprului, Patericul Egiptean 

A mai spus: mare întărire împotriva păcătuirii este citirea Scripturilor. Pentru Avva Epifanie, vlădica Ciprului, Patericul Egiptean 

A mai spus avva Daniel: pe cât înfloreşte trupul, pe atâta se veştejeşte sufletul, şi pe cât se ofileşte trupul, pe atâta înfloreşte sufletul. Pentru Avva Daniel, Patericul Egiptean 

Călătorea odată avva Daniel cu avva Ammóes. Iar avva Ammóes spuse:
–Când ne vom aşeza şi noi în chilie, părinte?
–Cine ni-l ia nouă pe Dumnezeu acuma? Dumnezeu este în chilie şi în afara ei. Pentru Avva Daniel, Patericul Egiptean 

Un frate l-a întrebat pe avva Daniel:
–Dă-mi o poruncă şi o s-o păzesc.
–Nu întinde niciodată mâna în acelaşi blid cu o femeie şi nu mânca cu ea; şi aşa vei scăpa puţin de dracul curviei. Pentru Avva Daniel, Patericul Egiptean 

A spus avva Gherontie cel din Petra: mulţi fiind ispitiţi de plăcerile trupeşti, neapropiindu-se de trup, au curvit cu mintea; şi păstrându-şi trupurile feciorelnice, curvesc cu sufletul. E bine deci, dragii mei, să facem cele scrise, şi să ne păzim fiecare inima cu toată băgarea de seamă. Pentru Avva Gherontie cel din Petra, Patericul Egiptean 

A mai spus: toată viaţa omului e o zi pentru cei munciţi de dor. Pentru Avva Grigorie (Grigore de Nazianz.), Patericul Egiptean 

A zis avva Grigore (Grigore de Nazianz): pe acestea trei le cere Dumnezeu de la tot omul botezat: credinţă dreaptă de la suflet, adevăr de la limbă, curăţie de la trup. Pentru Avva Grigorie (Grigore de Nazianz), Patericul Egiptean 

A venit un frate la avva Victor, cel care petrecea în tăcere în lavra lui, zicând: ce să fac părinte, că mă biruieşte lenevirea? Bătrânul i-a zis: această boală este sufletească. Aşa cum celui bolnav de ochi, din mare durere, i se pare că vede lumină, iar celui sănătos i se pare că vede rău, tot aşa şi celui slab de fire, din trândăvie se slăveşte, părându-i că e mare lenevia, iar cel sănătos cu sufletul, se bucură mai mult în ispite. Pentru Avva Victor, Patericul Egiptean 

L-a întrebat cineva pe avva Viaré:
–Ce să fac pentru ca să mă mântuiesc?
–Du-te, fă-ţi pântecele mic, şi lucrarea mâinilor tale mică, şi nu te frământa în chilia ta, şi te vei mântui. Pentru Avva Viaré, Patericul Egiptean 

Tot el a spus: mergeţi pe calea împărătească, număraţi milele, nu fiţi nepăsători! Pentru Avva Veniamin, Patericul Egiptean 

A spus avva Veniamin fiilor săi pe când trăgea să moară: faceţi aşa şi veţi putea să vă mântuiţi „bucuraţi-vă totdeauna, rugaţi-vă neîncetat, mulţumiţi pentru toate (I Tesaloniceni 5, 16). Pentru Avva Veniamin, Patericul Egiptean 

A spus avva Visarion când trăgea să moară: călugărul se cade să fie ca heruvimii şi serafimii, numai ochi. Pentru Avva Visarion, Patericul Egiptean 

Un frate care locuia cu alţii l-a întrebat pe avva Visarion: ce să fac? Iar el i-a spus: taci, şi nu te compara cu ceilalţi. Pentru Avva Visarion, Patericul Egiptean 

Tot el a spus: când eşti în pace şi nu te lupţi, atunci smereşte-te mai mult, ca nu cumva, venind bucurie dinafară, să ne înfumurăm şi să fim iar daţi luptei. Căci adesea Dumnezeu pentru slăbiciunea şi neputinţa noastră nu îngăduie să fim înfruntaţi, ca să nu pierim. Pentru Avva Visarion, Patericul Egiptean 

Spunea avva Dulás, ucenicul avvei Visarion: cum mergeam noi pe malul mării, mi s-a făcut sete şi i-am spus avvei Visarion:
– Avvo, mi-e sete.
Iar el făcând o rugăciune îmi spuse:
– Bea din mare.
Şi s-a îndulcit apa şi am băut. Eu am umplut şi vas, ca să nu-mi fie sete şi mai încolo. Bătrânul văzând îmi zise:
–Ce faci?
–Iartă-mă, ca nu cumva să-mi fie sete mai încolo.
Iar bătrânul zise:
–Dumnezeu aici şi pretutindeni Dumnezeu. Pentru Avva Visarion, Patericul Egiptean 

A spus avva Andrei: acestea trei i se potrivesc călugărului: înstrăinarea, neaverea, tăcerea întru răbdare. Pentru Avva Andrei, Patericul Egiptean 

A spus tot el despre primirea fraţilor: trebuie să ne închinăm fraţilor care vin, căci nu lor ne închinăm, ci lui Dumnezeu. Dacă-l vezi pe fratele tău, îl vezi pe Domnul Dumnezeul tău, şi asta am moştenit-o de la Avraam. Când primiţi pe cineva, siliţi-i să se întremeze; şi asta am învăţat de la Lot, care i-a silit pe îngeri. Pentru Avva Apolló, Patericul Egiptean 

Era un bătrân la Chilii, Apolló. Şi dacă venea cineva să-l roage pentru orişice muncă, mergea bucuros, zicând: voi lucra azi cu Hristos pentru sufletul meu, aceasta este răsplata mea. Pentru Avva Apolló, Patericul Egiptean 

Se povestea despre vlădica Oxyrinhului, pre numele său avva Apfy, că era călugăr, care ducea un trai aspru. Când a ajuns episcop, a vrut să facă aceleaşi nevoinţe şi în lume, dar n-a izbândit. Şi s-a aruncat înaintea lui Dumnezeu, zicând: nu cumva din pricina vlădiciei m-a părăsit harul? Şi i s-a descoperit lui: nu; ci atunci era pustie, şi nefiind om, te ajuta Dumnezeu; acum e lume, şi te ajută oamenii. Pentru Avva Apfy, Patericul Egiptean

A spus avva Alonie: de nu-şi va spune întru inima sa omul „eu singur şi Dumnezeu suntem pe lume” nu va avea odihnă. Pentru Avva Alonie, Patericul Egiptean 

A mai spus: de nu m-aş fi năruit cu totul n-aş fi putut să mă zidesc. Pentru Avva Alonie, Patericul Egiptean 

De vrea omul, de dimineaţa până seara ajunge la măsura dumnezeiască. Pentru Avva Alonie, Patericul Egiptean 

L-a întrebat odată avva Agathon pe avva Alonie:
– Cum să-mi stăpânesc gura să nu spună minciuni?
– Dacă nu minţi o să faci multe păcate.
– Cum aşa?
– Iată că doi oameni au săvârşit ucidere înaintea ta, şi unul s-a ascuns în chilia ta. Şi vine dregătorul şi te întreabă: „în faţa ta s-a petrecut uciderea?” Dacă nu minţi îl dai pe om morţii. Mai bine lasă-l dinaintea lui Dumnezeu fără lanţuri; căci El le vede pe toate. Pentru Avva Alonie, Patericul Egiptean 

A spus avva Anub: de când s-a chemat numele lui Hristos asupra mea nu mi-a mai ieşit minciună din gură. Pentru Avva Anub, Patericul Egiptean

Avva Ammun nitriotul a venit la avva Antonie şi i-a spus:
– Eu mă ostenesc mai mult decât tine; cum de s-a mărit printre oameni numele tău mai mult ca al meu?
– Fiindcă eu îl iubesc pe Dumnezeu mai mult decât tine. Pentru Avva Ammun nitriotul, Patericul Egiptean 

Spunea avva Pimen, că un frate a venit la avva Ammoe, cerându-i un cuvânt. Deşi a rămas şapte zile la el, nu i-a răspuns bătrânul. Şi petrecându-l, i-a spus: mergi, ia aminte. Căci mie mi s-au făcut păcatele zid întunecat între mine şi Dumnezeu. Pentru Avva Ammoe, Patericul Egiptean 

A fost întrebat avva Ammona ce este calea cea strâmtă şi îngustă, şi a zis: calea strâmtă şi îngustă înseamnă a-ţi struni gândurile, şi a-ţi nimici voia ta, de dragul lui Dumnezeu. Asta înseamnă „iată noi am lăsat toate şi ţi-am urmat Ţie” (Matei XIX, 27). Pentru Avva Ammona, Patericul Egiptean 

L-a întrebat un frate pe avva Ammona spunându-i: zi-mi un cuvânt. Iar el i-a spus: mergi, şi gândeşte aşa cum gândesc răufăcătorii din închisoare. Căci ei tot întreabă unde este stăpânul şi când vine, şi plâng din pricina aşteptării. La fel şi călugărul trebuie să ia aminte mereu şi să îşi mustre sufletul zicând: vai mie! cum voi sta la judecata lui Hristos şi cum mă voi dezvinovăţi? şi dacă te vei îngriji de asta mereu poţi să te mântuieşti. Pentru Avva Ammona, Patericul Egiptean

A mai spus: omul trebuie să ia seama în toată vremea cu ce măsuri măsoară Dumnezeu. Pentru Avva Agaton, Patericul Egiptean 

A spus avva Agathon: să-mi fie cineva oricât de drag, dacă ştiu că mă trage în păcat, mă despart de el. Pentru Avva Agaton, Patericul Egiptean 

L-a întrebat un frate: am primit o poruncă, dar e luptă acolo unde e porunca. Aş împlini-o, dar mă tem de luptă. El i-a răspuns: dacă era Agathon, împlinea porunca şi biruia lupta. Pentru Avva Agaton, Patericul Egiptean 

A fost întrebat avva Agathon: ce e mare? truda trupească sau paza celor lăuntrice? Şi a răspuns: omul e ca pomul. Truda trupească sunt frunzele, şi paza celor lăuntrice rodul. Căci aşa spune Scriptura, „tot pomul care nu dă roadă se va tăia şi se va arunca în foc” (Matei III, 10), e vădit că toată truda noastră e pentru roade, adică paza minţii. Dar e nevoie şi de apărarea şi dichisul frunzelor, adică osteneala trupească. Pentru Avva Agaton, Patericul Egiptean

A mai spus: niciodată nu m-am culcat având ceva împotriva cuiva, nici n-am lăsat pe cineva să se culce având ceva împotriva mea, pe cât mi-a stat în puteri. Pentru Avva Agaton, Patericul Egiptean

Mai spunea avva Agathon: dacă mi-ar fi cu putinţă să găsesc un lepros, să-i dau trupul meu şi să-l iau pe al lui, aş fi mulţumit. Aceasta este milostenia desăvârşită. Pentru Avva Agaton, Patericul Egiptean 

Un frate l-a întrebat pe avva Agathon despre curvie. Şi i-a spus: haide, aruncă-ţi neputinţa înaintea lui Dumnezeu şi vei avea odihnă. Pentru Avva Agaton, Patericul Egiptean 

Tot el spunea: un om repede la mânie, nici dacă ar învia morţii nu este plăcut înaintea lui Dumnezeu. Pentru Avva Agaton, Patericul Egiptean 

Când vedea ceva şi gândul lui voia să înfiereze, îşi zicea: Agathon, tu să nu faci aşa. Şi aşa i se domolea gândul. Pentru Avva Agaton, Patericul Egiptean 

Se spunea despre avva Agathon că trei ani de-a rândul a ţinut o piatră în gură până să se deprindă să tacă. Pentru Avva Agaton, Patericul Egiptean 

L-au întrebat iar fraţii:
– Ce virtute este, părinte, dintre toate felurile de trai, cea mai ostenitoare?
– Să mă iertaţi, dar cred că nu e mai mare osteneală decât să te rogi lui Dumnezeu. Totdeauna când vrea omul să se roage, vrăjmaşii vreau să-l abată; căci ştiu că nimic altceva nu-i împiedică decât rugăciunea către Dumnezeu. Şi orice fel de trai ar avea omul, dacă stăruie în el, dobândeşte odihna; dar rugăciunea este luptă până la cea de pe urmă suflare. Pentru Avva Agaton, Patericul Egiptean 

A mai spus: fără păzirea sfintelor porunci nu înaintează omul nici măcar spre o virtute. Pentru Avva Agaton, Patericul Egiptean 

A spus avva Agathon: monahul nu trebuie să-şi lase mintea să-l învinuiască pentru nimica. Pentru Avva Agaton, Patericul Egiptean 

Spuneau unii despre avva Agathon că au venit unii la el, auzind că are duh al deosebirii, şi vrând să-l încerce, i-au spus:
– Tu eşti Agathon? Am auzit că eşti curvar şi îngâmfat.
– Da, aşa e.
– Tu eşti Agathon cel flecar şi bârfitor?
– Eu sunt.
– Tu eşti Agathon ereticul?
– Nu sunt eretic.
Şi l-au întrebat:
– Spune-ne, de ce ţi-am zis atâtea, şi le-ai primit, şi cuvântul acesta nu l-ai răbdat?
– Cu cele dintâi mă prihănesc singur, căci e spre binele sufletului meu; eretic înseamnă depărtarea de Dumnezeu, şi nu vreau să mă îndepărtez de Dumnezeu. Pentru Avva Agaton, Patericul Egiptean 

I-a cerut un frate avvei Arsenie să audă un cuvânt de la el. Şi el i-a spus: pe cât îţi stă în puteri, luptă-te, ca truda ta lăuntrică să fie întru Dumnezeu şi vei birui patimile cele dinafară. Pentru Avva Arsenie, Patericul Egiptean 

Tot el spunea: m-a chemat într-o zi avva Arsenie şi mi-a spus: mângâie-l pe părintele tău, ca atunci când va urca la Domnul să se roage pentru tine, şi-ţi va fi bine. Pentru Avva Arsenie, Patericul Egiptean 

Când trăgea să moară, l-au văzut fraţii plângând şi i-au spus: şi tu te temi, părinte? Iar el le spuse: Într-adevăr frica mea din ceasul acesta mă însoţeşte de când m-am făcut monah. Pentru Avva Arsenie, Patericul Egiptean 

– Cum tu, fiind cel mai mărunt, ai cutezat să fii slujit de preot?– Eu când mă ridic să torn apă, mă bucur să ia toţi, ca să am răsplată; şi nu de asta am luat, ca să ia el răsplată, ci ca să nu se mâhnească pentru că nu primeşte nimeni de la el. Pentru avva Ioan Colov, Patericul Egiptean 

A spus avva Ioan:
– Cine l-a vândut pe Iosif? 
A răspuns un frate:
– Fraţii lui.
– Ba nu – smerenia lui l-a vândut. Căci putea să tăgăduiască şi să spună „sunt fratele lor” (Facere 37, 36). Dar tăcând, din pricina smereniei lui s-a lăsat vândut. Şi smerenia l-a făcut cârmuitor al Egiptului. Pentru avva Ioan Colov, Patericul Egiptean 

Tot el a spus: smerenia şi frica de Dumnezeu sunt mai presus de toate virtuţile. Pentru avva Ioan Colov, Patericul Egiptean