Olimpiada RELIGIE ortodoxa TEME Clasa a V-a Olimpiada RELIGIE ortodoxa TEME Clasa a V-a

2019 AN OMAGIAL referat conferinta 11.06.2019

 Criza actuală a satului românesc și implicarea Bisericii Ortodoxe Române în atenuarea acesteia - Pr. Spiroiu Mișu, Parohia ”Sfântul  Nicolae”,  Bogata    

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca anul 2019 să fie „An omagial al satului românesc”, în primul rând unul „al preoţilor, învăţătorilor şi primarilor gospodari”. Dar Biserica nu este preocupată de satul românesc doar în astfel de ani omagiali. Drept dovadă sunt atâtea lucruri bune care se fac prin intermediul parohiilor de la ţară, inclusiv faptul că nu sunt trecute cu vederea nici comunităţile foarte mici, de doar câteva zeci de familii. Prezenţa unui preot în astfel de sate dinamizează, coagulează de obicei comunitatea, o aşază sau o întăreşte pe o anumită linie duhovnicească, cu multiple efecte benefice în plan social, educaţional, economic etc.

„E nevoie de o familie să naşti un copil, dar e nevoie de un sat întreg pentru a-l creşte.”

Biserica, prin cultul și activitățile ei, a polarizat comunitatea, iar viața spirituală a fost, încă de la începutul ei, o activitate centrală a satului românesc.

„dacă răsfoim istoria neamului nostru o să găsim o cultură de dimensiuni cosmice - ce se află în satul românesc: Familie, Școală și Biserică”.

„Marile bătălii nu s-au dat pe câmpurile de luptă, ci în conștiința unui om și a unei națiuni.

+ în satul românesc prezidă comunitatea așa cum o cunoaștem fiecare dintre noi și chiar dacă satul românesc se depopulează și lumea migrează spre mediul urban, fiecare pleacă cu moștenirea din comunitatea de apartenență.

+ este important să cunoaștem comunitățile de apartenență pentru a ne armoniza în comunitățile noi pe care le formăm în mediul urban. nu trebuie să părăsim mediul rural, ci trebuie să-i valorizăm tradițiile, să le perpetuăm pentru că acestea țin de identitatea noastră”.

„pentru a omagia satul românesc nu înseamnă a ne aduce aminte doar de ceea ce a însemnat el în secolul trecut”: „Ci înseamnă a-i creiona o perspectivă frumoasă în viitor, folosindu-ne și de ceea ce înseamnă tradiție, dar și modernitate, în așa fel încât satul românesc să poată respira în continuare această lume eminamente urbană și să ofere perspective înnoite celor care din ce în ce mai mult se îndreaptă spre liniștea și așezarea pe care satul românesc ne-o poate oferi”.

Rolul important pe care l-a ocupat de-a lungul timpului satul românesc:

+ la devenirea istorică a poporului român,

+ în calitatea sa de păstrător al credinței străbune.

+ Satul purtătorul unui limbaj tainic și vizibil al tradiției, al continuității fizice și spirituale ale acestui neam, sunt oglinzi ale sufletului românesc, în care se arată astăzi, după caz, hărnicia sau delăsarea noastră, responsabilitatea sau indiferența.

+ identificarea în cadrul parohiilor anumite case, troițe, monumente funerare sau alte elemente în care se mai păstrează specificul satului românesc de altă dată, iar credincioșii promovează identitatea, tradițiile, portul și valorile naționale.

+ necesară o solidaritate mai crescută între parohiile urbane și cele rurale și mai multă cooperare cu autoritățile locale, regionale şi centrale, pentru a susţine şi, implicit, ameliora viaţa satelor.

+ „Neamul românesc a fost răstignit de multe ori și totuși a ieșit biruitor prin credința în Sfânta Cruce, în Înviere și prin această cultură a Sfintei Liturghii” - „fibra creștină a poporului român”

+ legătura „dintre cult și cultură în istoria neamului românesc, întrucât marii voievozi au avut întotdeauna sfetnici ierarhi, călugări și duhovnici”.

+ În satul tradiţional, a fi parte dintr-o familie se completa firesc şi benefic prin conştiinţa apartenenţei la un adevărat organism social. Comunitatea avea anumite vârfuri morale, gospodari respectabili, la care se raportau şi ceilalţi. Faptele imorale erau repede taxate de „gura satului”. Ruşinea funcţiona, ajuta la modelarea caracterului. Se comunica foarte bine, se cunoştea fiecare cu fiecare, îi ştiai chiar şi pe cei aflaţi la distanţe mari, nu doar pe vecinii cu care stăteai „gard în gard”. 

După 1990, la o urbanizare a spaţiului public. Rareori veţi vedea promovate, evidenţiate, propuse ca modele acele persoane care-şi fac datoria, cu smerenie şi devotament, în satele româneşti. Şi dacă aţi şti cât avem de învăţat de la astfel de oameni!  - e că astfel de acţiuni sunt rarisime. Cel mai adesea auzi prin presă cântat prohodul satului românesc care „se depopulează”, e „plin de asistaţi social sau de beţivi”, în care „veceul e în fundul curţii” etc.

Nici nu trebuie să idealizăm, dar nici să dramatizăm condiţia satului românesc.

se golesc satele şi pleacă oameni gospodari, care-şi fac un rost în altă parte (de obicei în străinătate).

+ satul românesc el are încă multe de oferit, mai ales la nivel de model comunitar.

Tinerii se curtau la hora satului, la lumina zilei, în prezenţa adesea chiar şi a preotului. Statul la poartă, mai ales în zile de sărbătoare, era semn de deschidere şi prilej de interacţiune cu cei ce treceau pe drum (uneori şi de bârfă, ce-i drept).

că omul se simţea parte dintr-un organism viu, bine articulat, numit sat. Multe activităţi sau obiceiuri aveau, ca să vorbim în termeni moderni, reale virtuţi terapeutice.

Exigenţele pot şi trebuie să fie şi mai înalte pentru cei sunt uniţi în numele Domnului Hristos. Cu foarte mulţi ani în urmă, Părintele Nicolae Tănase de la Valea Plopului constata că „ceea ce se adună în jurul Potirului e parohie; restul e sat”, evidenţiind, prin această formulă sintetică, un ideal spre care trebuie mereu să tindem.

La cum au evoluat (adică decăzut) lucrurile, într-o lume în care, mai ales la bloc, uneori nici măcar nu ştii cine-ţi este vecinul din perete, putem spune cu amărăciune: „partea activă a enoriaşilor constituie un adevărat sat parohial; restul e oraş”. Aşa încât, am ajuns să ne dorim ca parohiile să fie închegate măcar precum erau (mai sunt, pe alocuri) satele tradiţionale româneşti. Modelul acesta comunitar este cel mai adecvat pentru a creşte cum se cuvine un copil, un creştin. Este un model mereu actual, care nu are nevoie decât de adaptări contextuale. Satul ca model de comunitate creştină nu va muri niciodată. Sunt la fel de convins de asta, după cum sunt absolut sigur că „nici porţile iadului nu vor birui” Biserica lui Hristos (cf. Matei 16, 18).

+ Omagierea satului românesc și a contribuției sale majore la devenirea istorică a poporului român este o necesitate și o demnitate.

este necesară cunoașterea situației precare și incerte în care se află astăzi satul românesc și locuitorii lui.

Satele românești, cu biserici și case țărănești, cu cimitire și morminte străjuite de cruci, cu ulițe și porți primitoare, sunt purtătoarele unui limbaj tainic și vizibil al tradiției, al continuității fizice și spirituale ale acestui neam, sunt oglinzi ale sufletului românesc, în care se arată astăzi, după caz, hărnicia sau delăsarea noastră, responsabilitatea sau indiferența”, a subliniat Patriarhul Daniel.

Preafericirea Sa s-a referit și la aspecte pragmatice prin care Biserica Ortodoxă Română susține dezvoltarea satului la nivel social, cultural și bisericesc. Proiectul Sănătate pentru Sate .

Chiar în Pastorala de Crăciun 2018, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul BOR a subliniat faptul că omagierea satului românesc şi a contribuţiei sale majore la devenirea istorică a poporului român este o necesitate şi o demnitate de care trebuie ţinut seama, mai ales că trebuie avută în vedere situaţia precară şi incertă în care se află astăzi satul românesc şi locuitorii lui, deşi mediul rural este spaţiul în care s-au format multe dintre valorile spirituale, culturale şi identitare transmise până în zilele noastre şi care vor constitui temeiul existenţei noastre în viitor.

tot mai săraci şi mai singuri în viaţa lor cotidiană.

satele româneşti, cu biserici şi case ţărăneşti, cu cimitire şi morminte străjuite de cruci, cu uliţe şi porţi primitoare, sunt purtătoarele unui limbaj tainic şi vizibil al tradiţiei, al continuităţii fizice şi spirituale ale acestui neam, sunt oglinzi ale sufletului românesc, în care se arată astăzi, după caz, hărnicia implicării sau delăsarea nepăsării, iresponsabilitatea sau indiferenţa autorităţilor locale şi centrale, apatia tuturor celor care odinioară vegheau la păstrarea moştenirii culturale. Astăzi, în satul tradiţional românesc dispar, încet dar sigur, portul, tradiţiile, casele vechi strămoşeşti, dispar ţăranii, animalele sunt mai puţine, rămân doar locurile, prinse şi ele în organizări administrative, ceea ce denotă că trăim o criză a satului prin depopulare şi migraţie la oraş şi în Europa.
12 octombrie 2018, despre satul românesc, la deschiderea Conferinței «Spațiul socio-economic rural. Identitate și unitate națională», organizată de către Academia de Științe Agricole și Silvice «Gheorghe Ionescu-Șișești» din București (ASAS) și Patriarhia Română, la Palatul Patriarhiei. În mesajul său, intitulat «Satul românesc astăzi: între suferință și speranță», Patriarhul României a vorbit despre caracteristicile sociale și comunitare ale satului românesc, între trecut și viitor, atrăgând atenţia că satul românesc se confruntă cu o criză, “Atât din punct de vedere practic, cât și spiritual, fiind oarecum răstignit între idealizare nostalgică și abandonare practică, între identitate tradițională și supraviețuire precară. Deși adevărații țărani muncesc din zori și până în noapte, în multe sate din România se practică o agricultură de subzistență, adică, de supraviețuire, iar unele sate sunt depopulate și chiar abandonate, încât dispar încet de pe harta României. Cu siguranţă, vitregiile îndurate în ultimul secol de țăranul român au avut efecte devastatoare la nivelul identității și mentalității sale, lovind adânc în ceea ce au fost normalitatea sau în firescul vieții sale tradiționale și generând în mediul rural transformări negative de ordin spiritual, cultural și demografic”, a declarat PF Daniel.

“Satul înseamnă matricea neamului românesc, iar reînnoirea sufletului nostru ancestral rămâne singura cale de regenerare a vieţii satului”

Instituţia susţine că satul românesc se află astăzi într-o situaţie dramatică şi că oamenii devin tot mai săraci şi mai singuri.

În societatea contemporană, marcată de secularizare sau indiferență duhovnicească, este tot mai necesară o reînnoire a chemării fiecărui creștin, cleric sau mirean, de a fi, asemenea îngerilor și păstorilor de la Betleem, vestitori sau apostoli ai iubirii milostive a lui Hristos în lume

multe localităţi sunt sortite să dispară definitiv ca urmare a depopulării şi scăderii natalităţii.

Omagierea satului românesc – necesitate

Oficialul BOR a subliniat că este nevoie să omagiem satul românesc şi contribuţia sa majoră la devenirea istorică a poporului român. Totodată, este necesară cunoașterea situației precare și incerte în care se află astăzi satul românesc și locuitorii lui, deși este spațiul în care s-au format multe dintre valorile spirituale, culturale și identitare transmise până la noi.

Domnul, Mântuitorul sufletelor noastre, să ne dea tuturor puterea de a-i înţelege şi iubi pe toţi oamenii, dar mai ales, să avem milă faţă de cei bolnavi şi bătrâni.

Depopularea satelor româneşti este o problemă care pare să nu se termine. Şi aceasta pentru că, din pricina condiţiilor grele, tinerii aleg să plece în număr mare.

O statistică realizată de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice arat că, în 11 ani, din 1991-2012, 167 de comune s-au depopulat major, cu procente mai mari de 30%. Cele mai multe sunt în Teleorman – 22, Argeş – 12, Mehedinţi – 18, Caraş Severin – 9, Hunedoara – 11, Alba – 13, Cluj – 13 şi Sălaj – 8, precizează agro-business.ro.

De altfel, potrivit unui sondaj Eurostat din 2018, de la Revoluţie şi până în prezent, ţara noastră a pierdut o şesime din populaţie. Mai exact, vorbim despre 3, 5 milioane de locuitori şi nu sunt semne că acest val ar scădea, nota hotnews.ro.

Cauzele sunt reprezentate atât de natalitatea tot mai scăzută, cât şi de plecarea peste hotare a multor români, în căutarea unui trai mai bun.

Depopularea Europei Centrale: România a pierdut 1/6 din populație și Bulgaria 1/5 (2018)

https://www.hotnews.ro/stiri-international-22660617-depopularea-europei-centrale-romnia-pierdut-1-6-din-popula-bulgaria-1-5.htm

De la prăbușirea comunismului, România a pierdut 1/6 din populație

Pe o schemă alăturată este prezentat numărul populației în milioane comparativ în anii 1989 și 2017 în câteva țări din această parte a Uniunii.

România - 23,0 în 1989 și 19,5 în 2017;

De la căderea comunismului România a pierdut 3,5 milioane de locuitori și nu sunt semnale că acest val ar scădea. Maarten van Ham, expert la Institutul Tehnologic din Delft, coautor al analizelor privind problemele demografice ale Lituaniei, subliniază în discuția cu „Rz” că motivele imigrației în masă sunt mult mai multe decât integrarea în Uniune. „În perioada Uniunii Sovietice au fost încercări conștiente de a menține o populație numeroasă la sate, pentru că Lituania trebuia să producă în perioada aceea alimente pentru întreaga țară.

În condițiile capitaliste, acest sistem nu mai avea deja sens, căci în afara orașelor Vilnius, Kovno și Klajpeda era greu de găsit un loc de muncă și oamenii au început să emigreze. Și mulți din ei au decis să plece peste graniță” – explică. Și într-adevăr, țări care nu au intrat în Uniune, ca Ucraina și Belarus, cunosc din cauza emigrației o scădere demografică dureroasă. Problema este că integrarea trebuia să asigure o asemenea dezvoltare economică rapidă, încât oamenii să nu mai vrea să plece din țara lor.

Crizele financiare dureroase, prin care au trecut între altele Lituania și România, au făcut însă ca acest lucru să nu se realizeze. „Acesta este un cerc din care este tot mai greu de ieșit, întrucât plecarea tinerilor face să se nască tot mai puțini copii. Situația aceasta adâncește și mai mult colapsul demografic prin care trece Lituania. Intrarea țării în zona euro nu a oprit acest proces” – spune Mikulioniene.

Ieri am fost la oraş

Ieri am fost la oraş
cu satul în braţe
nu am avut cu cine
să-l las acasă
ai mei toţi au fost plecaţi ...
mergeam pe străzi
mândru de parcă
strângeam la piept cerul.

Ieri am fost la oraş
şi toţi oamenii se uitau
în satul meu pe care-l
purtam în braţe
ca pe un prunc de abur
ca într-o oglindă
în care Îl vedeau pe Dumnezeu
cârpind lumina pe prispa veacului.

poezie de Girel Barbu

 

Unde-i satul românesc

La sat e maica veşnicia,
la sat e crezul din bătrâni,
la sat e cerul şi câmpia,
la sat te simţi că eşti român.

poezie de Marian Bărăscu

 

®    depărtarea omului de Dumnezeu;

®    societatea prin provocările ei modelează: religios, psihologic și social;

®    exodul tinerilor în străinătate – viață mai bună, salariu mai mare, alte oportunități;

®    bătrânii singuri rămân cu copiii;

®    durerea sufletelor celor rămași – plecarea celor dragi;

 

 

 

LIPSA EDUCAȚIEI în rândul tinerilor (și nu numai) duce la:

Þ    Vulnerabilitatea lor privind

Þ    Manipulările;

Þ    Anturajul;

Þ    Comportamente dăunătoare;

Þ    Căderile în patimi;

Þ    Consumul iresponsabil și exagerat de social-media, mass-media;

Þ    Oamenii cred că tot ce este permis, este moral: ” Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva.” (I Corinteni 6, 12)

Þ    Lipsa moralității educației – tinerii își pierd reperele morale, periclitându-și perspectiva în viață;

Þ    Adolescenții renunță la vise / carieră / speranțe, plafonându-se;

Þ    Tinerii / adulții caută / găsesc scuze pentru a nu participa la Sfânta și dumnezeiasca Liturghie, judecând Biserica nu prin/din propria perspectivă creștină, ci după ce spune mass - media / societatea neimplicată în Biserică. Astfel, tinerii preiau comentariile adulților care spun că bătrânii trebuie să meargă la Biserică, ei nu acum, ... neasumarea identității creștine duce la nepăsare / neimplicare;

Þ    Sistemul educațional șubred și șubrezit de mass-media, societate, uneori și de cadrele didactice, părinți, elevi;

Þ    Dacă nu îți asumi libertatea responsabilă, o va face altcineva pentru tine și așa o să devii scavul propriei nepăsări / ignoranțe;

Þ    Când orgoliul strălucește prea tare, orice înțelepciune se întunecă;

Þ    Vremurile noastre sunt vremea mediocrității, a lipsei de sentimente, a pasiunii pentru incultură, a lenei, a incapacității de a te apuca de treabă și a dorinței de a avea totul de-a gata (Feodor Dostoievski);

Psalmul 138

1.	Doamne, cercetatu-m-ai şi m-ai cunoscut.
2.	Tu ai cunoscut şederea mea şi scularea mea; Tu ai priceput gândurile mele de departe.
3.	Cărarea mea şi firul vieţii mele Tu le-ai cercetat şi toate căile mele mai dinainte le-ai văzut.
4.	Că încă nu este cuvânt pe limba mea
5.	Şi iată, Doamne, Tu le-ai cunoscut pe toate şi pe cele din urmă şi pe cele de demult; Tu m-ai zidit şi ai pus peste mine mâna Ta.

 

+ cei plecați trimit bani acasă pentru întreținerea copiilor / bătrânilor, construiesc case, ajută la sprijinirea celor vulnerabili;

+ GOLUL EXISTENȚIAL AL CREȘTINULUI A FOST / ESTE / VA FI ÎMPLINIT ÎN / PRIN DUMNEZEU ”Minunată este ştiinţa Ta, mai presus de mine. Unde mă voi duce de la Duhul Tău şi de la faţa Ta unde voi fugi? De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi coborî în iad, de  faţă eşti.” (Psalmul 138, 6-8);

Dacă vrei să culegi, seamănă! Dacă vrei să culegi toată viața, educă un om!!

†        școala prin / alături de Biserică, în comunitate are resurse duhovnicești îm/plinite prin virtuțile teologice (credința, nădejdea și dragostea) sădite în sufletele noastre la botez;

†        să prezentăm tinerilor valorile creștine ale poporului român de-a lungul istoriei;

†        să descoperim tinerilor bucuria tradițiilor, obiceiurilor care au împlinit / completat creațiile populare;

†        satul a fost și este izvorul înțelepciunii / creației . S-au născut la sat : Mihai Eminescu, Ion Creangă, Constantin Brâncuși, George Enescu, etc.

†        Lucian Blaga - Sufletul satului ”Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.”;

†        Mobilizarea Bisericii / comunităților creștine pentru educație și dezvoltarea satului;

†        Implicarea în activități culturale, sociale, educative, religioase în / la sat/e prin / din oraș/e; ”Adoptă un bătrân”, ”Sărbătorile creștine prin ochi de copil”, etc.

†        Biserica împreună cu creștinii de valoare ce îi adună în jurul ei să găsească rezolvări / soluții personalizate – în funcție de problemele comunităților rurale, pentru reclădire;

†        Creștinii să mărturisească prin fapte pe Domnul Iisus Hristos; Moralitatea și valorile creștine autentice și nepieritoare trebuie readuse în satele românești începând din azi, pentru că mâine nu știm dacă sau cum va fi! Mai bine să fim împreună : ”Dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privinţa unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în ceruri. Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor.” (Matei 18, 19-20)

 

Olimpiada RELIGIE ortodoxa TEME 

Clasa a V-a

Numele/ prenumele                                                                                      

Clasa                                                                                                            Data

Test RELIGIE ORTODOXA

FIŞA – SFINTELE TAINE

I. Completeaza spatiile punctate folosind cuvintele din paranteze:

a) Botezul este Sfanta Taina prin care oamenii se unesc cu ………......…si devin membrii ai .................................prin.............................. in numele ................... si al ....................... si al............................ .

(Sfantului Duh, Fiului, Tatalui, Bisericii, Dumnezeu, afundarea).

b) Mirungerea este Sfanta Taina prin care oamenii primesc de la ................................., prin ungerea cu ................................................, darurile .................................... .

(Sfantului Duh, Sfantul si Marele Mir, Dumnezeu).

c) Impartasania este Sfanta Taina prin care oamenii primesc de la ..................................., sub forma ....................... si a ..............................., ................................. si ........................ Domnului necesar pentru sfintirea si ............................. lor.

(mantuirea, painii, vinului, Trupul, Sangele, Dumnezeu).

d) Spovedania este Sfanta Taina prin care oamenii primesc de la ..............................., prin rugaciunile ....................... iertarea ........................... .

(preotului, pacatelor, Dumnezeu).

e) Preotia este Sfanta Taina prin care unii ......................... aparatori ai dreptei credinte, primesc de la .................................. puterea sfintitoare a ............................. divin.

(Harului, Dumnezeu, crestini)

f) Cununia este Sfanta Taina prin care oamenii primesc de la ............................ prin unirea unui ...................... cu o ......................... de credinta crestin ortodoxa binecuvantarea intemeierii ................................. .

(femeie, barbat, familiei, Dumnezeu)

g) Maslul este Sfanta Taina prin care oamenii primesc de la ............................ prin rugaciunile ................. si a credinciosilor puterea vindecarii ............................. si ........................

(preotilor,trupesti, sufletesti, Dumnezeu )

Toate Sfintele Taine au fost intemeiate de catre ………………………………………. . Biserica Ortodoxa are un numar de ………………. Sfinte Taine.

Test RELIGIE ORTODOXA 

Grupa I

II. Raspundeti la urmatoarele intrebari:

1. Care sunt cele sapte Sfinte Taine?
2. Sfintele Taine sunt? (Definitia)
3. Savarsitorul vazut al Sfintelor Taine este?
4. Savarsitorul nevazut al Sfintelor Taine este?
5. Sfintele Taine se savarsesc unde? Exemplifica!
6. Care este partea vazuta a Sfintelor Taine? Exemplifica!
7. Care este partea nevazuta a Sfintelor Taine? Exemplifica!
8. Cine poate primi Sfintele Taine?
9. Materiile folosite la Sfanta Taina a Botezului? Exemplifica!
10. Cum se savarseste Sfanta Taina a Botezului?
11. Formula ce se rosteste la Sfanta Taina a Botezului?
12. Cuvintele rostite de Domnul Iisus Hristos la intemeierea Sfintei Taine a Botezului?
13. Importanta nasilor in viata celui nou botezat?
14. Importanta Sfintei Taine a Botezului in viata crestinilor!

  

Versete intemeierea Sfintelelor Taine

Completeaza ce Sfanta Taina este intemeiata prin cuvintele:

 U “Mergand invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.” (Matei 28,19)                                                                                                     ................................................

U  “Si iata, Eu trimit peste voi fagaduinta Tatalui Meu; voi insa sedeti in cetate, pana ce va veti  imbraca cu putere de sus” (Luca 24,49)                                                                              ...............................................

U “Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatal va trimit si Eu pe voi. Si zicand aceasta, a suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfant; carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute.” (Ioan 20, 21-23)  ..............................................

U “Luati mancati, acesta este Trupul Meu…. Beti dintru acesta toti acesta este Sangele Meu al Legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor” (Matei 26,27) ............................

  

Test RELIGIE ORTODOXA 

Grupa a II-a

  

II. Raspundeti la urmatoarele intrebari:

1.      Care sunt cele sapte Sfinte Taine?

2.      Sfintele Taine sunt? (Definitia)

3.      Savarsitorul vazut al Sfintelor Taine este?

4.      Savarsitorul nevazut al Sfintelor Taine este?

5.      Sfintele Taine se savarsesc unde? Exemplifica!

6.      Care este partea vazuta a Sfintelor Taine? Exemplifica!

7.      Care este partea nevazuta a Sfintelor Taine? Exemplifica!

8.      Cine poate primi Sfintele Taine?

9.      Materiile folosite la Sfanta Taina a Mirungerii? Exemplifica!

10.  Cum se savarseste Sfanta Taina a Mirungerii? Ce se unge cu Sfantul si Marele Mir? Explica!

11.  Cuvintele rostite de Domnul Iisus Hristos la intemeierea Sfintei Taine a Mirungerii?

12.  Importanta Sfintei Taine a Mirungerii in viata crestinilor!

   

Versete intemeierea Sfintelelor Taine

Completeaza ce Sfanta Taina este intemeiata prin cuvintele:

 U “Mergand invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.” (Matei 28,19)     ................................................

U  “Si iata, Eu trimit peste voi fagaduinta Tatalui Meu; voi insa sedeti in cetate, pana ce va veti  imbraca cu putere de sus” (Luca 24,49)  ...............................................

U “Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatal va trimit si Eu pe voi. Si zicand aceasta, a suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfant; carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute.” (Ioan 20, 21-23) .........................................

U “Luati mancati, acesta este Trupul Meu…. Beti dintru acesta toti acesta este Sangele Meu al Legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor” (Matei 26,27) .............................

  

Test RELIGIE ORTODOXA 

Grupa a III-a  

II. Raspundeti la urmatoarele intrebari:

1.      Care sunt cele sapte Sfinte Taine?

2.      Sfintele Taine sunt? (Definitia)

3.      Savarsitorul vazut al Sfintelor Taine este?

4.      Savarsitorul nevazut al Sfintelor Taine este?

5.      Sfintele Taine se savarsesc unde? Exemplifica!

6.      Care este partea vazuta a Sfintelor Taine? Exemplifica!

7.      Care este partea nevazuta a Sfintelor Taine? Exemplifica!

8.      Cine poate primi Sfintele Taine?

9.      Materiile folosite la Sfanta Taina a Impartasaniei? Exemplifica!

10.  Cand a fost intemeiata si de catre cine? In ziua de astazi cine ne impartaseste?

11.  Cum se savarseste Sfanta Taina a Impartasaniei? Trupeste si sufleteste.

12.  Cuvintele rostite de Domnul Iisus Hristos la intemeierea Sfintei Taine a Impartasaniei?

13.  Diferenta dintre primirea Sfintei Taine a Impartasaniei si celelalte Sfinte Taine?

14.  Importanta Sfintei Taine a Impartasaniei in viata crestinilor! Urmarile impartasirii cu Trupul si Sangele Domnului in viata crestinilor?

  

Versete intemeierea Sfintelelor Taine

Completeaza ce Sfanta Taina este intemeiata prin cuvintele:

 U “Mergand invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.” (Matei 28,19)   ................................................

U  “Si iata, Eu trimit peste voi fagaduinta Tatalui Meu; voi insa sedeti in cetate, pana ce va veti  imbraca cu putere de sus” (Luca 24,49) ...............................................

U “Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatal va trimit si Eu pe voi. Si zicand aceasta, a suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfant; carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute.” (Ioan 20, 21-23) ..............................................

U “Luati mancati, acesta este Trupul Meu…. Beti dintru acesta toti acesta este Sangele Meu al Legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor” (Matei 26,27) .........................

  

Test RELIGIE ORTODOXA 

Grupa a IV-a 

  

II. Raspundeti la urmatoarele intrebari:

1.      Care sunt cele sapte Sfinte Taine?

2.      Sfintele Taine sunt? (Definitia)

3.      Savarsitorul vazut al Sfintelor Taine este?

4.      Savarsitorul nevazut al Sfintelor Taine este?

5.      Sfintele Taine se savarsesc unde? Exemplifica!

6.      Care este partea vazuta a Sfintelor Taine? Exemplifica!

7.      Care este partea nevazuta a Sfintelor Taine? Exemplifica!

8.      Cine poate primi Sfintele Taine?

9.      Momentele/etapele Sfintei Taine a Spovedaniei? Explicarea fiecareia!

10.  Cum se savarseste Sfanta Taina a Spovedaniei?

11.  Cuvintele rostite de Domnul Iisus Hristos la intemeierea Sfintei Taine a Spovedaniei?

12.  Ce putem primi dupa Sfanta Taina a Spovedaniei?

13.  Importanta Sf. Taine a Spovedaniei in viata crestinilor!Urmarea iertarii pacatelor in viata crestinilor?

  

Versete intemeierea Sfintelelor Taine

Completeaza ce Sfanta Taina este intemeiata prin cuvintele:

 U “Mergand invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.” (Matei 28,19)  ................................................

U  “Si iata, Eu trimit peste voi fagaduinta Tatalui Meu; voi insa sedeti in cetate, pana ce va veti  imbraca cu putere de sus” (Luca 24,49) ...............................................

U “Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatal va trimit si Eu pe voi. Si zicand aceasta, a suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfant; carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute.” (Ioan 20, 21-23) ..............................................

U“Luati mancati, acesta este Trupul Meu…. Beti dintru acesta toti acesta este Sangele Meu al Legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor” (Matei 26,27) .............................

____________________________________________________

     SFINTELE TAINE – GENERALITĂŢI

Sursa: http://www.religieortodoxa.ro/forum/index.php?topic=253.120

Definiţia:  Sfintele Taine sunt lucrări sfinţitoare întemeiate de Domnul Iisus Hristos pentru mântuirea oamenilor. Prin primirea lor, creştinii se sfinţesc şi se pregătesc pentru viaţa veşnică în Împărăţia lui Dumnezeu.

Explicaţie: Li se spune Taine pentru că puterea Sfântului Duh care lucrează prin preoţi şi episcopi în ele nu se vede, nu se poate înţelege cu mintea, ci prin credinţă.

Numărul Sfintelor Taine:  În Biserica ortodoxă există şapte Taine:

1.      Botezul

2.      Mirungerea

3.      Împărtăşania (Euharistia)

4.      Spovedania (Mărturisirea)

5.      Preoţia (Hirotonia)  - săvârşită numai de arhierei (episcopi);

6.      Nunta (Cununia)

7.      Maslul.

Săvâşitorul  Sfintelor Taine: -  în mod văzut:   preotul şi episcopul.

                                          - în mod nevăzut: Mântuitorul Hristos, prin puterea sfinţitoare  a Duhului Sfânt. 

- Sfintele Taine care, după rânduială,  se administrează o dată în viaţă :  Botezul, Mirungerea, Preoţia,  Nunta.

- Sfintele Taine care se primesc de mai multe ori în  viaţă:

Spovedania, Împărtăşania şi Maslul.

    SFÂNTA TAINĂ A BOTEZULUI

Definiţia:  Botezul este acea Sfântă Taină care, prin  întreita cufundare în apă sfinţită în numele Sfintei Treimi, dă celui ce o primeşte harul care şterge păcatul strămoşesc şi celelalte păcate şi-l face membru al Bisericii lui Hristos.

Efectele Tainei (importanţa) Botezului:

-          iertarea păcatului strămoşesc (al neascultării protopărinţilor nostri Adam şi Eva) şi a celorlalte păcate (dacă cel ce se botează este mai în vârstă);

-          omul devine membru al Bisericii lui Hristos (intră în familia creştinilor).

-          Cel botezat începe o viaţă nouă duhovnicească;

-          fără Botez nimeni nu se poate mântui

Formula Sfintei Taine:  Se botează robul lui Dumnezeu (numele) în numele Tatălui. Amin. Şi al Fiului. Amin. Şi al Sfântului Duh. Amin. Acum şi pururea  şi în vecii vecilor. Amin.

Partea văzută a Tainei:  afundarea copilului (sau a celui ce se botează) de trei ori in apa sfinţită; 

Obiecte folosite la Taina Botezului: cristelniţa, lumânarea, pânză albă, foarfece pt. tunderea părului;

Întemeierea Sfintei Taine a Botezului:  Mântuitorul, după Învierea din morţi, a spus Apostolilor Săi: Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. (Matei 28, 19)

Texte despre botez importante din Sfânta Scriptură  :

-          Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat. (Galateni, 3,27)

-          De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.

                                                                                                                                               (Ioan 3,5);

-          Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.   

                                                                                                                                         (Matei 28, 19)

 Naşii devin părinţi sufleteşti ai celor botezaţi şi sunt datori să vegheze ca finii lor să fie buni creştini.

      SFÂNTA TAINĂ A MIRUNGERII

  

Această Sfântă Taină este nedespărţită de Botez.

 Definiţia:  Mirungerea este Sfânta Taină prin care se dau celui botezat, prin ungerea cu Sfântul şi Marele Mir, darurile Sfântului Duh, necesare creşterii şi întăririi în viaţa duhovnicească.

Efectele Tainei (importanţa) Tainei Mirungerii:

-          primirea puterii Sfântului Duh, pentru noua viaţă cu Hristos.

Argument: Iar roada Duhului este dragostea, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia. (Galateni 5,22)

Formula Sfintei Taine-  Preotul rosteşte :  Pecetea darului Sfântului Duh. Amin.

Partea văzută a Tainei:  Ungerea cu Sfântul şi Marele Mir de către preot a mai multor părţi a trupului: fruntea, gura, ochii, nasul, urechile, pieptul, spatele, mâinile şi picioarele.

Sfântul şi Marele Mir este materia special pregătită, alcătuită din untdelemn şi vin, fierte cu 38 de aromate. Este sfinţit de toţi arhiereii Bisericii  in Joia Mare şi  folosit la mirungere şi la sfinţirea bisericilor.

Întemeierea Sfintei Taine a  Mirungerii:  Înainte de Înălţarea la cer, a spus Apostolilor Săi: Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă să şedeţi în cetate până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus” (Luca 24,49).

Texte  importante despre Taina Mirungerii:

- Iar roada Duhului este dragostea, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia. (Galateni 5,22)

- Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă să şedeţi în cetate până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus” (Luca 24,49).

- Se unge în chip văzut cu Mir, iar sufletul se sfinţeşte în chip tainic. ( Sfântul Chiril al Ierusalimului)

 SFÂNTA TAINĂ A SPOVEDANIEI (MĂRTURISIREA, POCĂINŢA)

 Definiţia:   Pocăinţa este Sfânta Taină prin care credinciosul primeşte de la Însuşi Dumnezeu iertarea păcatelor mărturisite preotului duhovnic.

Efectele Sfintei Taine a Spovedaniei:  iertarea păcatelor, linişte sufletească, bucurie duhovnicească, împăcare cu Hristos şi cu semenii;

Întemeierea Sfintei Taine a Spovedaniei:  După Învierea Sa din morţi, Iisus le-a zis Apostolilor: Luaţi Duh Sfânt; cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi tine, vor fi ţinute.  (Ioan 20, 23)

Partea văzută a Tainei:  mărturisirea păcatelor  în faţa preotului duhovnic (preot la care se spovedeşte creştinul)  apoi acesta rosteşte o rugăciune de iertare şi dezlegare punând epitrahilul şi mâinile pe capul credinciosului.

Condiţiile spovedaniei:  mărturisirea păcatelor trebuie făcută de bună voie, cu părere de rău pentru ele, completă, fără a învinui pe cineva, cu hotărârea de a nu repeta răul făcut.

La sfârşitul spovedaniei, credinciosul primeşte de la preotul duhovnic un canon,  adică o reţetă pentru suflet, pentru îndreptarea vieţii. Preotul duhovnic  în timpul spovedaniei este părinte, doctor şi judecător. Adică analizează viaţa celui ce i se spovedeşte ca un părinte iubitor, judecă faptele cu dreptate şi dă tratamentul potrivit pentru suflet, precum un doctor după ce face unele analize medicale. Canonul este un îndreptar pentru viaţă  în efortul de a nu repeta păcatele şi constă în săvârşirea unor rugăciuni, metanii, fapte de milostenie, etc.,

Etapele Tainei Spovedaniei:

-regretarea păcatelor;

- molitfa citită de preot înainte de spovedanie;

- mărturisirea sinceră şi completă a păcatelor;

- dezlegarea păcatelor;

-canonul

Texte  importante despre Taina Spovedaniei:

 -          Luaţi Duh Sfânt; cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi tine, vor fi ţinute. (Ioan 20, 23)

-          Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. (Psalmul 50)

-          Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea. (I Ioan 1, 8-9)

  

SFANTA TAINĂ A ÎMPĂRTĂȘANIEI

(EUHARISTIA)

Definiția:  Împărtășania este Sfanta Taină în care, sub chipul pâinii și al vinului, se împărtășește  credincioșilor Însuși Trupul și sangele lui Hristos, spre iertarea păcatelor și viața de veci.

Obs: Este cea mai importantă dintre Sfintele Taine, deoarece prin aceasta creștinul primește pe Iisus Hristos în mod real.

Întemeierea :  Mântuitorul Hristos, la Cina cea de Taină, a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o și a dat-o Apostolilor Săi zicând: Luați, mâncati, acesta este Trupul Meu, care se frânge pentru voi.   Apoi a luat paharul cu vin și  mulțumind Tatălui a zis: Beți dintru acesta toți; acesta este Sângele Meu, la Legii celei noi, care pentru voi și pentru mulși se varsă spre iertarea păcatelor.  (Matei 26, 26-28).

Apoi  le-a poruncit:  Faceți aceasta spre pomenirea Mea.

Săvârșitorul Sfintei Taine:  Împărtășania are loc numai în timpul Sfintei Liturghii și  poate fi săvârșită numai de episcop sau preot.

Primitorul: orice creștin, care s-a pregătit prin post,  prin Taina Spovedaniei și a primit dezlegare de la preotul duhovnic. Nu pot primi Împărtășania necreștinii sau  creștinii de alte confesiuni.

Efectele împărtășirii:

-Unirea reală cu Hristos;

-Curățirea de păcate;

-Progres în viața duhovnicească;

- Promisiunea învierii și a vieții veșnice.

Obiecte folosite la Taina Împărtășaniei:  Sfântul Potir, Sfântul Disc, lingurița, Sfântul Antimis;

Materia Sfintei Taine:   pâine și vin

Formula Sfintei Taine:  În timpul Sfintei Liturghii preotul sau episcopul zice: Luați, mâncati, acesta este Trupul Meu, care se frânge pentru voi, spre iertarea păcatelor.  Apoi: Beți dintru acesta toți; acesta este Sângele Meu, la Legii celei noi, care pentru voi şi pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor.

Texte importante din Sfânta Scriptură despre Taina Împărtășaniei:

-          Luați, mâncati, acesta este Trupul Meu, care se frânge pentru voi.

-          Beți dintru acesta toți; acesta este Sângele Meu, la Legii celei noi, care pentru voi și pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor.  (Matei 26, 26-28).

-          Eu sunt pâinea vieții…..cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. (Ioan 6, 48-54)

PILDA SAMARINEANULUI MILOSTIV

Rezumat:

-          Un om, de neam evreu, călătorea (cobora) de la Ierusalim la Ierihon (două orașe importante din Tara Sfântă);

-          Pe drum a fost atacat de tâlhari, care l-au rănit și jefuit;

-          Pe lângă el a trecut un preot și un levit (ajutorul preotului la slujbele Vechiului Testament)  și nu i-au acordat nicio atenție;

-          Unui  samarinean (locuitor al provinciei Samaria), străin de neamul evreiesc, i se face milă de el;  i-a legat rănile, l-a  dus la o casă de oaspeți și a plătit gazda să aibă grijă de cel bolnav.

Simbolurile pildei:

1.      Omul ce cobora pe cale și rănit de tâlhari = oamenii înșelați de diavoli, care rămân cu răni sufletești,  și chiar trupești;

2.      Preotul și levitul  simbolizează Legea Vechiului Testament, care nu a putut mântui omul păcătos; 

3.      Samarineanul milostiv Îl simbolizează pe Mântuitorul, care vindecă rănile păcatelor  prin Jertfa Sa, lăsându-ne darurile Sfâtului Duh prin Taina Mirungerii – untdelemnul  și unirea cu El în Taina Împărtășaniei- vinul.

4.      Casa de oaspeți este Biserica, unde păcătoșii primesc iertare și vindecare de bolile sufletești și trupești;

5.      Gazda simbolizează preotii Noului Testament.

6.      Dinarii oferiţi de samarinean gazdei simbolizează învățătura Noului Testament, care, dacă este respectată,  este mântuitoare pentru suflet;

7.      Venirea bunului samarinean pentru a plăti gazdei întreținerea bolnavului este asemănată cu venirea Domnului pentru a judeca lumea după faptele ei.

Invățături pentru suflet – pilda Samarineanului milostiv

1.      Aproapele nostru este orice om,  indiferent de neam, credință, distanță geografică, etc.;

2.      Suntem datori să iubim și să ajutăm pe toți oamenii, deoarece suntem fiii aceluiași Tată ceresc.

3.      Legea Noului Testament se mai numește și Legea Iubirii, pentru că Iisus Hristos pune accent în învățătura Sa pe iubire, chiar și a dușmanilor.

Texte importante din pildă:

-Cine este aproapele meu?

- Mergi și fă și tu asemenea!

PILDA BOGATULUI NEMILOSTIV ȘI A SĂRACULUI LAZĂR

Rezumat:

- Un om bogat da petreceri în fiecare zi cu prietenii lui;

- La poarta lui sta de mult timp un  sărac plin de bube, numit Lazăr, care nu primea nici firimiturile de la ospețele bogatului;

- Bogatul moare și sufletului lui este condamnat în iad pentru zgârcenia lui;

- A murit și săracul, iar sufletul său a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam ;

- Bogatul fiind în iad, cere Părintelui Avraam permisiunea ca Lazăr, săracul de la poarta lui, să-i ude puţin limba, că se chinuie în văpaie;

- Toate rugăminţile bogatului nu mai pot fi împlinite, acum făcându-se dreptate după faptele făcute în viaţă.

Invățături pentru suflet – pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr:

1.Viaţa aceasta e una pregătitoare pentru Împărăţia Cerurilor;

2. Trebuie să folosim în această viaţă prilejul de a ne câştiga mântuirea prin împlinirea cuvântului lui Dumnezeu;

3.În funcţie de faptele făcute, vom primi răsplata de la Dumnezeu;

4.      Dumnezeu nu condamnă averea bogatului (dacă e adunată prin muncă cinstită), ci zgârcenia şi nepăsarea faţă de săraci;

5.      Nu pentru sărăcie a fost răsplătit Lazăr, ci pentru credinţa şi răbdarea sa.

Simbolurile pildei:

1. Bogatul simbolizează pe omul egoist şi nepăsător faţă de cei din jur;

2.Lazăr simbolizează pe omul smerit, răbdător al nedreptăţilor celor puternici ai societăţii;

4.      sânul lui Avraam  - simbolizează raiul, locul de odihnă al celor drepţi;

5.      cei cinci fraţi ai bogatului  simbolizează cele cinci simţuri pe care le are omul de la Creator, prin care Îl poate preamări şi urma pe Dumnezeu, ca să fie fericit în viaţa veşnică;

6.      Moise şi proorocii, de care trebuia să asculte bogatul şi fraţii lui, simbolizează Legea, Decalogul, care reglementa relaţiile între oameni şi Dumnezeu  în vremea de dinaintea venirii Mântuitorului.

Texte importante din pildă:

- Fiule, adu-ţi aminte că tu ai primit pe cele bune ale tale în viaţa ta, iar Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum el aici se mângâie, iar tu te chinuieşti.

- Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi.

  

PILDA VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI

Rezumat:

- Un vameş şi un fariseu s-au urcat la templu să se roage;

- Fariseul se ruga cu mândrie, mulţumind lui Dumnezeu că nu e nedrept,  imoral sau ca vameşul de lângă el;

- Vameşul, păcătos, se ruga cu smerenie şi durere pentru păcatele sale;

- Mântuitorul Hristos concluzionează că rugăciunea vameşului este primită, deoarece mândria e pierzătoare de suflet, iar smerenia îl înalţă spre sfinţenie.

Invățături pentru suflet – pilda vamesului si a fariseului

1.adevărata rugăciune trebuie însoţită de pocăinţă;

2.      Dumnezeu iubeşte smerenia şi urăşte slava deşartă (mândria);

3.      Vameşul din pildă este model de om smerit, care deşi a făcut multe păcate, îşi ia hotărârea de a-şi îndrepta viaţa, cerându-i iertare lui Dumnezeu. Fiind un Tată iubitor, Dumnezeu se bucură mult de întoarcerea păcătoşilor din calea pierzării.

4.      Fariseul, deşi împlinea cu conştiinciozitate toate poruncile, se mândrea cu felul lui de a fi, pentru că se considera mai bun decât ceilalţi oameni. De aceea rugăciunea lui nu a fost primită.  

Dicţionar:

1.      Fariseii  erau membri ai unei societăţi politico-religioase iudaice, ce trăiau separaţi de restul evreilor, considerându-se drepţi pentru că împlineau cu rigoare ritualurile religioase. De aceea dispreţuiau pe toţi ceilalţi din societate.

2.      Vameşii erau funcţionari ai societăţii israelite, care colaborau cu puterea romană cotropitoare. Se ocupau cu strângerea taxelor şi impozitelor. De cele mai multe ori făceau abuzuri în serviciu, de aceea erau dispreţuiţi de popor.

Texte importante din pildă:

- Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!  (rugăciunea vameşului)

- …oricine se înalţă pe sine, se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.

PILDA CELOR ZECE FECIOARE

Rezumat:

- Iisus Hristos aseamănă Împărăţia cerurilor cu zece fecioare ce  aşteptau  venirea mirelui.

Mirele trebuia aşteptat de către fecioare cu candele aprinse;

- Întârziid mirele, toate au adormit;

- La miezul nopţii s-a dat de ştire că vine mirele;

- Cinci dintre fecioare nu au fost prevăzătoare, neavând ulei în candelele lor;

- Cele neglijente le-au ceut celor înţelepte din uleiul lor, dar au fost sfătuite să meargă să-şi cumpere;

- Între timp, apare mirele, uşa se închide iar mirele nu mai acceptă pe celelalte, spunându-le că nu le cunoaşte.

Invățături pentru suflet – pilda celor zece fecioare

1.Viaţa omului trebuie trăită cu bucuria curată a iubirii faţă de Dumnezeu;

2.      Creştinul trebuie să fie într-o continuă pregătire duhovnicească pentru întâlnirea cu Mirele- Hristos, precum fecioarele cele înţelepte;

3.      Pregătirea candelei sufletului se face prin spovedanie, rugăciune, viaţă curată, fapte bune;

4.      Aşa cum mirele a venit pe neaşteptate, la fel este şi cu sfârşitul vieţii omului sau a lumii, când Mântuitorul Hristos va veni să răsplătească  tuturor după faptele lor;

Simbolurile pildei:

1. Nunta  e simbolizată cu Împărăţia lui Dumnezeu, la care sunt chemaţi toţii oamenii, dar intră numai cei pregătiţi, cu haina sufletului curată;
2. Mirele este Mântuitorul Iisus Hristos, care va veni a doua oară în lume, pentru a o judeca;
3. Fecioarele sunt oamenii chemaţi la judecată: Fecioarele înţelepte simbolizează creştinii care se îngrijesc de sufletele lor, prin credinţă, fapte bune, Spovedanie , Împărtăşanie, etc.; Fecioarele cele fără minte sun creştinii nepăsători faţă de suflet, amânând până la moarte îndreptarea vieţii;
4. Candela reprezintă sufletul omenesc, care trebuie mereu îngrijit pentru a nu se stinge flacăra dreptei credinţe şi a faptelor bune;
5. Untdelemnul simbolizează faptele bune şi toate virtuţile care trebuie să împodobească viaţa creştinului;
6. Venirea mirelui pe neaşteptate sugerează a doua venire Mirelui Hristos pentru a judeca lumea, Care a spus că nici îngerii nu ştiu când va fi.   

 Texte importante din pildă:

-          Iată, mirele vine!

-          Privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului.

Precizare suplimentară: În cultul ortodox, există o slujbă numită miezonoptică, care se face mai ales în mănăstiri; această slujbă aminteşte de venirea Mirelui şi îndeamnă la pregătire permanentă prin rugăciune şi fapte bune.

  

DESPRE SĂRBĂTORI – ÎMPĂRŢIREA ŞI IMPORTANŢA LOR

- Cuvântul sărbătoare  provine din latinescul servatoria care semnifică a păstra, a conserva, a respecta.

-În calendarul creştin ortodox zilele de sărbătoare sunt scrise cu roşu şi însemnate cu o cruce roşie.

Clasificarea sărbătorilor (praznicelor) creştine

a)      după data la care se ţin, sărbătorile pot fi:

1.      sărbători cu dată fixă;

2.      sărbători cu dată schimbătoare – sunt cele legate de Paşti – principala sărbătoare cu dată schimbătoare;

b)      după importanţa lor, sărbătorile pot fi:

1.      sărbători (praznice) împărăteşti – sunt cele dedicate Persoanelor Sfintei Treimi, evenimentelor din viaţa pământească a Mântuitorului;

2.      sărbători împărăteşti în cinstea  Maicii Domnului;

3.      sărbători în cinstea Sfinţilor Îngeri şi a Sfintei Cruci;

4.      sărbători în cinstea sfinţilor;

Importanţa sărbătorilor pentru viaţa creştinului:

1. întreţin de-a lungul vremii, în conştiinţa generaţiilor de credincioşi, amintirea unor fapte memorabile şi a persoanelor sfinte;
2. sunt prilejuri şi mijloace de a preamări pe Dumnezeu şi pe sfinţi;
3. constituie un mijloc de promovare a virtuţilor morale, a iubirii de Dumnezeu şi de oameni;
4. sunt popasuri de odihnă pentru trup, cât şi momente de reculegere şi reconfortare pentru suflet.

DUMINICA- SĂRBĂTOAREA SĂPTĂMÂNALĂ A CREŞTINILOR

-          Duminica este cea dintâi şi cea mai veche sărbătoare a creştinătăţii.

-          Denumirea provine din latinescul Domini dies , care înseamnă ziua Domnului.

-          În această zi sunt prăznuite toate cele trei persoane ale Sfintei Treimi;

-          Modul cel mai înalt prin care cinstim Duminica este participarea noastră la Sfânta Liturghie, mai ales când ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele Domnului.

-          În timpul Sfântului Împărat Constantin cel Mare s-a dat libertate religioasă creştinilor, iar duminica a devenit zi de odihnă recunoscută.

Motivul serbării Duminicii ca zi de odihnă:  

-          în ziua duminicii Duhul Sfânt s-a pogorât în chip de limbi de foc asupra Apostolilor la Cincizecime, luând fiinţă Biserica;

-          in această zi a înviat Mântuitorul, biruind păcatul şi moartea sufletească;

-          tot în această zi Dumnezeu Tatăl începe crearea lumii; 

_______________________________________________________________________________

“IISUS HRISTOS, IERI SI AZI SI IN VECI ESTE ACELASI!” (Evrei 13,8)

SFINTELE TAINE

Sfintele Taine-lucrarile sfinte prin care Biserica lui Hristos trimite asupra credinciosilor sai, sub forma unor semne vazute, puterile nevazute ale Duhului Sfant pentru sfintirea si mantuirea credinciosilor.

            Prin Sfintele Taine -  Biserica lui Hristos:

v   Intemeietorul: Iisus Hristos;

v   Numite “taine” – se savarsesc in vazul oamenilor trimitand puterea nevazuta a Duhului Sfant, sunt de nepatruns pentru mintea noastra.

v   Savarsite: Biserica.(in cazuri exceptionale–boala, neputinta-se savasesc in casele credinciosilor sau la spital).

v   Despre intemeierea lor aflam in Sf. Scriptura (Biblia);

v   Primim: harul nevazut al Sfantului Duh;

v   Se savarsesc pentru sfintirea si mantuirea credinciosilor;

v   Savarsitorul: vazut-episcopul/preotul;                       nevazut: Iisus Hristos prin harul Sfantului Duh lasat in Biserica prin Sfintele Taine;

v   Partea vazuta: desfasurarea slujbei, toate materiile si obiectele folosite.

v   Partea nevazuta: lucrarea sfintitoare a lui Dumnezeu asupra crestinilor vrednici de primirea lor prin Sf. Duh.

v   Sf. Taine primite o data in viata: Botez, Mirungere, Cununie, Preotie.

v   Sf. Taine primite de mai multe ori in viata: Spovedania, Impartasania, Maslul.

v   Biserica - se ingrijeste de toti crestinii;          - Ii intareste sufleteste in aceasta viata;      - Ii pregateste pentru viata vesnica (Rai);

V  Sf. Taina a Botezului: ii naste spre viata vesnica prin apa si prin Duhul Sfant;

V  Sf. Taina a Mirungerii: ii intareste in dreapta credinta ungandu-i cu Sfantul si Marele Mir;

V  Sf. Taina a Impartasaniei (Euharistie): ii hraneste cu Trupul si Sangele lui Hristos “spre iertarea pacatelor si spre viata de veci”;

V  Sf. Taina a Spovedaniei (Pocaintei): ii impaca, ii curateste si ii uneste cu Dumnezeu pe cei despartiti de El prin pacat;

V  Sf. Taina a Preotiei (Hirotoniei): face din unii crestini aparatori si dreptei credinte si iconomi ai harului divin;

V  Sf. Taina a Nuntii (Cununiei): binecuvinteaza si sfinteste unirea barbatului cu femeia, intemeiaza/binecuvinteaza familia;

V  Sf. Taina a Maslului: usureaza suferintele crestinilor bolnavi trupeste/sufleteste trimitand duhul intaritor;

Dictionar:

Har-puterea sfintitoare a lui Dumnezeu;

Tainic-misterios, ascuns, neinteles;

Arhiereu-preot cu cea mai inalta functie de conducere in Biserica; ierarh;

Iconomi-pastratori;

 Invataturi:

1.          Biserica urmareste sfintirea si mantuirea omului;

2.          Sfintele Taine transmit harul divin in Biserica pentru sfintirea si mantuirea omului;

3.          Prin Sfintele Taine harul lucreaza asupra noastra si ne sfinteste treptat;

4.           

5.           

6.           

7.           

8.            

	Sf. TAINA a BOTEZULUI	Sf. TAINA a MIRUNGERII
1. Efectul? Scopul?	- membru al Bisericii crestin-ortodoxe; - iertarea de pacatul stramosesc; - iertarea pacatelor personale; - se imbraca/traieste cu Hristos;	- primirea pecetelor darurilor Sf. Duh; -sporire si intarire in credinta impotriva pacatelor; - cresterea in Biserica lui Hristos; - darurile primite prin Sf. Taina a Mirungerii: darul intelepciunii, al intelegerii, al sfatului, al cunostintei, al bunei credinte, al dragostei de Dumnezeu;
2. Intemeietorul?	Iisus Hristos	Iisus Hristos
3. Unde/cand a fost intemeiata?	Dupa Invierea Domnului din morti.	-Inainte de Inaltarea Sa la ceruri prin porunca data Sf. Apostoli: Luca 24,49. -In chip vazut intemeiata in ziua Pogorarii Sfantului Duh.
4. Cuvintele rostite la intemeiere?	“Mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.” (Matei 28,19)	“Iata, Eu trimit fagaduinta Tatalui Meu peste voi, iar voi sedeti in cetatea Ierusalimului pana ce va veti imbraca cu putere de sus.” (Luca 24,49)
5. Cine savarseste?	- episcopul / preotul - diaconul / calugarul - orice crestin	- episcopul - preotul
6. Unde?	- In Biserica - oriunde	- In Biserica
7. Cu ce?	- apa sfintita si Duh - nisip, pamant, etc	- Sfantul si Marele Mir
8. Cum se savarseste?	Prin scufundare (3 ori) – NU prin turnare/stropire.	- prin ungere la incheieturi si organele de simt;
9. Ce spune savarsitorul?	“Se boteaza robul/roaba lui Dumnezeu…in numele Tatalui.Amin.Si al Fiului .Amin. Si al Sfantului Duh. Amin.”	“Pecetea darului Sfantului Duh! Amin!”
10. Cand se savarseste?	O singura data in viata.	O singura data in viata, dupa Botez.
11. Conditii / Primitorii	Matur: credinta in Sf. Treime si dorinta de a fi crestin. Copil: nas crestin care isi asuma educatia crestina a finului.	- sa fie crestin ortodox-botezat; - sa doreasca sa devina crestin (daca a “pierdut” credinta sau a fost de alta credinta);
12. Alte denumiri	“poarta de intrare in crestinism”/	“taina Sf. Mir”, “mirungerea”
13. Citate biblice	- Mantuitorul catre Nicodim: “De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in Impartia lui Dumnezeu.” (Ioan 3,5) - Exista: “un Domn, o credinta, un botez.” (Efeseni 4,5) - -	“Se unge in chip vazut cu Mir, iar sufletul se sfinteste in chip tainic.” (Sf. Chiril al Ierusalimului) “Iar cela ce ne adevereste pe noi impreuna cu voi intru Hristos si ne-a uns pe noi, Dumnezeu este, care ne-a pecetluit pe noi si a dat arvuna Duhului intru inimile noastre.” (II Corinteni 1, 21-22) (Efeseni 4,30)
14. In vechime	- Taierea imprejur a evreilor preinchipuia botezul; - potopul; - trecerea Marii Rosii; - Sf.Ap. Pavel a botezat casa temnicerului din Filipi; - Sf.Ap. Petru a botezat casa lui Corneliu;	Sf. Apostoli-prin punerea mainilor si prin ungerea sau pecetluirea cu Sf. Mir a celor botezati. Mai tarziu, crescand numarul crestinilor, urmasii lor:episcopii si preotii au savarsit aceasta.
15. Alte asemanari	- botezul lui Ioan Botezatorul – cu apa; - botezul Mantuitorului – cu apa si cu Duhul Sfant;	Sf. Apostoli-prin punerea mainilor si prin ungerea sau pecetluirea cu Sf. Mir a celor botezati. Mai tarziu, crescand numarul crestinilor, urmasii lor:episcopii si preotii au savarsit aceasta.
16. Momentele tainei	1. Sfintirea apei; 2. Ungerea cu untdelemn; 3. Intreita afundare;	1. Inconjurarea mesei Botezului; 2. Spalarea pruncului; 3. Tunderea parului.
17. Obiecte/materii folosite	Preot: Cristelniţa, Sf. Cruce,  Sf. Evanghelie, sfeşnic, aghiasmatar, Untdelemn sfinţit, Sf.şi Marele Mir, foarfecă, miruitorul. Creştini: lumânare, busuioc, faşă, crâşma, prosop, săpun, haine.	Preot: Sfantul si Marele Mir, miruitorul, Sf. Cruce, aghiasmatar, Sf. Evanghelie, sfeşnic, foarfecă. Creştini: lumânare, busuioc, faşă, crâşma, prosop, săpun, haine.
18. Semnificaţii	Naşii-parintii sufletesti (spirituali); Cristelniţa si apa sfinţită – mormântul unde se naşte Hristos/pântecele Fecioarei Maria din care S-a nascut Domnul Iisus; Imbracamintea alba la botez-viata curată si frumoasa pe care trebuie sa o aiba copilul; Lumanarea aprinsa-viata luminoasa pe care trebuie sa o aiba copilul prin respectarea invataturilor date de Mantuitorul;	Sfantul si Marele Mir-aromatele, miresmele (untdelemn, vin si 38 diferite aromate) semnifica variatele daruri ale Duhului Sfant pe care le capata crestinii prin aceasta Sf. Taina; Fruntea-pentru a I se sfinti mintea si gandurile; Ochii-pentru a privi slava lui Dumnezeu si lucrarile Lui in lume; Urechile-pentru a auzi si a asculta invataturile dumnezeiesti si cele de folos; Nasul-pentru a simti aromele dumnezeiesti ale creatiei si a-l feri de “mirosurile” daunatoare; Gura-pentru a vorbi cuviincios, a se ruga si a canta cele duhovnicesti catre Dumnezeu; Pieptul si spatele-pentru sfintirea inimii si a dorintelor, pentru imbracarea cu toate armele lui Dumnezeu in lupta cea buna, pentru a putea sta impotriva mestesugirilor celui rau si a le birui pe acestea; Mainile-pentru ferirea de pacate si lucrarea faptelor bune, placute lui Dumnezeu; Picioarele-pentru a se feri de caile rele si a urma calea vietii, a virtutii si a sfinteniei;
19. Partea vazuta/ nevazuta	Vazuta-afundarea, miruirea Nevazuta-primirea harului divin/ iertarea pacatului stramosesc - celorlalte pacate (adult)	Vazuta-ungerea in semnul Sf. Cruci cu miruitorul a fruntii, ochilor, narilor, buzelor, urechilor, pieptului, spatelui, mainilor, picioarelor celui botezat –rosteste la fiecare ungere: “Pecetea darului Sfantului Duh” Nevazuta-primeste sfintirea simturilor si madularelor si puterea de a merge spre Dumnezeu si a lucra toate dupa voia Lui, ajutat de puterea Duhului Sfant.
20. Dictionar	A administra-(aici) a da, a primi; Diacon-cel mai mic grad in slujirea preoteasca; (primul diacon/ martir: Arhidiaconul Stefan)-nu savarseste nicio Sf. Taina; Preot-al doilea grad in slujirea preoteasca (savarseste 6 Sf. Taine); Episcop-cea mai inalta treapta harica si de conducere in Biserica (savarseste 7 Sf. Taine); Duhovniceste-care tine de suflet; A invrednici-a acorda favoarea, cinstea; a se dovedi vrednic, capabil; Întinaţi-patati, murdariti; Cristelniţă(colimvitră)-obiect de cult in Biserica crestina, de forma unui vas, in care se pune apa pentru botezul pruncilor; Untdelemn-ulei; Miruitor-mic obiect liturgic, metalic, folosit de preot la mirungere sau pentru miruirea crestinilor (Botez/ Mirungere/ slujbe); Aghiasmatar (Molitfelnic)-carte de cult ce cuprinde slujbele celor 7 Sf. Taine; Sfesnic-suport pentru lumanari (cu 1,2,3,7 brate);	Mirungere-ungere cu Sfantul si Marele Mir; Miruitor-mic obiect liturgic, metalic, folosit de preot la mirungere sau pentru miruirea crestinilor (Botez/ Mirungere/ slujbe); Plante aromatice-plante frumos mirositoare; Sfântul si Marele Mir-untdelemn special pregatit si sfintit de arhiereii Bisericii, folosit la savarsirea unor sfinte slujbe printre care Mirungerea si sfintirea bisericii; (se prepara din untdelemn, vin si 38 diferite aromate si se sfinteste in Joia Mare de catre toti episcopii fiecarei Biserici Ortodoxe de sine statatoare. Aromatele, miresmele Sfantului Duh, inchipuie variatele daruri ale Duhului Sfant pe care le capata crestinii prin aceasta Taina); Viaţă duhovnicească-viaţa care tine de suflet, de cele spirituale; Miruire-ungerea (binecuvantarea) cu untdelemn sfintit, pe frunte de catre preot a credinciosilor la sfarsitul slujbelor bisericesti (dupa fiecare slujba); Mirungere-ungerea (binecuvantarea) cu Sfantul si Marele Mir a fruntii, ochilor, narilor, buzelor, urechilor, pieptului, spatelui, mainilor, picioarelor celui botezat (o data in viata, dupa Botez);

	Sf. TAINA a IMPARTASANIEI	Sf. TAINA a SPOVEDANIEI
1. Efectul?	-Unire cu Hristos; -Sfintirea si indumnezeirea noastra; - curatarea de pacate; - fagaduinta invierii si a vietii vesnice; -Inaltare duhovniceasca; - prin celelalte taine crestinul primeste harul divin, prin Aceasta primeste pe Insusi Izvorul harului-Domnul Hristos, in mod real sub forma Painii (Trupul) si a Vinului (Sangele);	-iertarea pacatelor recunoscute cu parere de rau si dorinta de indreptare; -reinnoire sufleteasca; -reintrarea (refacerea) in comuniune (legatura) cu Dumnezeu si cu semenii; - usurarea sufletului; - impacarea constiintei; - vindecarea de ranile pacatelor;
2. Intemeietorul?	Iisus Hristos	Iisus Hristos
3. Unde/cand a fost intemeiata?	Ierusalim, La Cina cea de Taina	Dupa Invierea din morti a Mantuitorului
4. Cuvintele rostite la intemeiere?	Domnul Iisus Hristos catre Sf. Apostoli: “luand paine si binecuvantand, a frant si, dand ucenicilor a zis: Luati, mancati, acesta este Trupul Meu. Si luand paharul si multumind, le-a dat zicand: Beti dintru acesta toti, ca acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor.” (Matei 26, 26-28) Apoi le-a poruncit sa savarseasca aceasta Taina dupa ce El nu va mai fi intre ei: “Aceasta sa faceti intru pomenirea Mea!” (Luca 22,19)	Dupa Invierea din morti a Mantuitorului cand S-a aratat Sf. Apostoli zicandu-le: “Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatal va trimit si Eu pe voi. Si zicand aceasta, a suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfant; carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute.” (Ioan 20,21-23)
5. Cine savarseste?	- Preotul/episcopul; - calugarii si pustnicii se pot impartasii singuri; - diaconul/cantaretul sau un credincios mai curat daca este pe moarte cel ce are nevoie de Sf. Impartasanie;	-  preotul; - episcopul;
6. Unde?	- In Biserica - spital sau la casa celui bolnav;	- in Biserica; - oriunde;
7. Cu ce?	- Painea (Trupul) si Vinul (Sangele) Domnului;	- cu puterea cuvantului;
8. Cum se savarseste?	- prin inghitire; - Crestinul pregatit primeste Painea (Trupul) si Vinul (Sangele) Domnului;	- prin recunoasterea pacatelor; - fagaduinta de a nu le mai repeta; - indreptarea crestinului - iertarea acestuia de catre preot/episcop (Iisus Hristos);
9. Ce spune savarsitorul?	- “Se impartaseste robul/roaba lui Dumnezeu …”	- “… Eu, preotul si slujitorul lui Dumnezeu te dezleg pe tine fiule/fiica duhovnicesc/duhovniceasca … .”
10. Cand se savarseste?	- In timpul Sfintei Liturghii, duminica sau in zi de sarbatoare; - cand este necesar;	- cat mai des;                    - cel putin in cele 4 posturi mari de peste an; - cand simte nevoia crestinul;
11. Conditii / Primitorii	- in cele 4 posturi mari de peste an (Postul Pastelui/Invierii, Postul  Sf. Ap. Petru si Pavel, Postul Adormirii Maicii Domnului, Postul Craciunului/ Nasterii Domnului) sau cand este necesar; - impacati cu toti; - abtinerea de la mancare si bautura (post trupesc); - abtinerea de la ganduri rele (post sufletesc); - cei pregatiti si vrednici dupa ce s-au spovedit; - citirea rugaciunilor inainte si dupa Sf. Impartasanie; - pana la 7 ani fara spovedanie, iar dupa 7 ani spovedit sa fie; - nemancat, spovedit, dornic si cu binecuvantare de la preot; - nu se pot impartasi necrestinii sau crestinii neotodocsi;	- Sf. Taina a Spovedaniei are urmatoarele momente: regretarea pacatelor; marturisirea sincera si completa a pacatelor; hotararea de a nu repeta pacatele; dezlegarea de pacate; canonul; - copiii pana la 7 ani pot fi impartasiti fara sa se spovedeasca; - spovedania trebuie facuta cand simte nevoia crestinul;
12. Alte denumiri	“Euharistie”, “Cuminecatura”, “Cina Domnului”, “Frangerea painii”, “Paharul binecuvantarii”, “Dumnezeiestile si infricosatoarele Taine”;	“Taina Pocaintei”, “Taina Marturisirii”, “al doilea Botez”, “mana lui Dumnezeu”
13. Citate biblice	- “Cela ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu intru Mine petrece si Eu intru el.” (Ioan 6,56) - “Caci cel ce mananca si bea cu nevrednicie, osanda isi mananca si bea, nesocotind Trupul Domnului.” (I Corinteni 11,29) - “Dupa Sf. Impartasanie nu mai este loc unde sa pasesti, de aceea trebuie sa te opresti aici sis a te gandesti cum sa faci ca sa poti pastra pana la sfarsit comoara pe care ai dobandit-o.” (Sf. Nicolae Cabasila)	- “De nu va veti pocai, toti asa veti pieri.” (Luca 13,5) - “Daca zicem ca pacat nu avem, ne amagim pe noi insine si adevarul nu este cu noi. Daca marturisim pacatele noastre, El credincios este si drept ca sa ne ierte noua pacatele si sa ne curateasca pe noi de toata nedreptatea.” (I Ioan 1, 8-9) - “Toti gresim mult” (Iacob 3,2) - “Nu-ti fie rusine a-ti marturisi pacatele.” (Sirah 4,28) - “Pocaiti-va si credeti in Evanghelie.“ (Marcu I,15) - “Pocaiti-va, caci s-a apropiat Imparatia Cerurilor.” (Matei 4,17)
14. In vechime	- La inceput Sf. Apostoli si urmasii lor frangeau painea in case de rugaciune, pana in anul 313 cand imparatul Constantin cel Mare a dat libertate crestinismului; - Cina cea de Taina -  prima Sf. Impartasanie (Domnul Hristos); - Sf. Liturghie – Sf. Impartasanie pana la sfarsitul lumii (preot/episcope – urmasi directi ai Sf. Apostoli);	- Regele David s-a marturisit lui Natan proorocul (II Regi 12,13); - Aaron s-a marturisit cu credinta lui Moise (Numeri 3, 11,12); - Zaheu vamesul si-a rascumparat pacatele prin ajutorarea saracilor si despagubirea celor ce i-a nedreptatit (Luca 19,8);
15. Alte asemanari	-	-
16. Momentele tainei		- Sf. Taina a Spovedaniei are urmatoarele momente: regretarea pacatelor; marturisirea sincera si completa a pacatelor; hotararea de a nu repeta pacatele; dezlegarea de pacate; canonul;
17. Obiecte/materii folosite	Preotul: Sf. Potir, Lingurita, painea (Trupul Domnului), vinul (Sangele Domnului); Crestinul pregatit: lumanare aprinsa;
18. Semnificaţii	Painea – Trupul Domnului; Vinul – Sangele Domnului;	- diavolul ne ia rusinea cand pacatuim si ne-o aduce cand vrem sa ne spovedim; - pacatele le iarta Hristos prin preot in Duhul Sfant;
19. Partea vazuta/ nevazuta	Painea (Trupul) si Vinul (Sangele) Domnului;
20. Dictionar	Epicleza-momentul prefacerii painii si vinului in Trupul si Sangele Domnului in timpul Sfintei Liturghii; Sf. Liturghie-cea mai importanta slujba din Biserica Ortodoxa in timpul careia darurile nesangeroase de paine si vin se prefac la rugaciunile preotului (preotilor) si a intregii Biserici in Trupul si Sangele Domnului pentru sfintirea si mantuirea credinciosilor.	Duhovnic-preot la care se spovedeste crestinul; Canon-reteta pentru vindecarea sufletului data de preotul duhovnic pentru indreptarea celui ce a gresit (rugaciuni, metanii, fapte de milostenie, post); Pacatul-orice fapta/gand impotriva voii si poruncii lui Dumnezeu;

Nunta din Cana Galileii (Ioan 2,1-11)	Sf. TAINĂ a CUNUNIEI/NUNŢII
1. Efectul? Scopul?	- o familie creştină se întemeiază prin Sf. Taină a Cununiei;     Efectul  -unirea mirilor într-un singur trup;        - sfinţirea;       - binecuvântarea familiei; - din punct de vedere creştin motivul căsătoriei trebuie să fie dragostea dintre cei doi soţi şi nu alte interese;                  Scopul căsătoriei este întreit: - ajutorul reciproc (Facere 2,18);                                - naşterea de copii (Facere 1,28);                - ferirea de desfrânare (I Corinteni 7,2);
2. Intemeietorul?	Iisus Hristos, la 3 zile după ce Sf. Ioan Evanghelistul L-a cunoscut şi L-a urmat pe Mântuitorul, prin mijlocirea lui Ioan Botezătorul;
3. Unde/cand a fost intemeiata? Familia	- In Vechiul Testament – Adam (pământ) şi Eva (viaţă) - Dumnezeu in Rai  (Facere 2, 22-24); - In Noul Testament Mantuitorul ridică căsătoria la rangul de Sf. Taină, prin participarea la nunta din Cana Galileii şi prin săvârşirea celei dintâi minuni (Ioan 2,1-2); - In Noul Testament Mantuitorul ridică căsătoria la rangul de Sf. Taină, legatura dintre bărbat şi femeie închipuind legătura dintre Hristos şi Biserică. (Efeseni 5, 32);
4. Însuşirile / Caracteristicile familiei creştine  (Matei 19,6)	- unitatea – Cununia este o legatură între un singur bărbat şi o singură femeie; “Nu mai sunt doi, ci un trup.” (Matei 19,6); - indisolubilitatea – Cununia nu se poate desface, ea fiind încheiată pentru întreaga viaţă, după cuvintele Mântuitorului: “Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă.” (Matei 19,6);
5. Formula?	- “Se cunună robul lui Dumnezeu (numele), cu roaba lui Dumnezeu (numele) în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.”
6. Cine savarseste? Partea vazuta/ nevazuta	- Partea vazută – preotul/episcopul; - Partea nevazută – Domnul Iisus Hristos prin harul din lăsat în Biserică prin Sfânta Taină a Cununiei;
7. Unde? Cu ce? Cum se savarseste? Rănile familiei?	- în Biserică; - acasă sau în Biserică – nunta de argint (la 25 de ani), nunta de aur (la 50 de ani); - Rănile familiei: adulterul (înşeală unul din soţi pe celălalt), egoismul (se gândeşte doar la sine), divorţul (se despart), avortul (uciderea copiilor nenăscuţi), concubinajul (trăirea împreună a unui bărbat cu o femeie fără să fie cununaţi religios)
8. Ideile principale Nunta din Cana Galileii (Ioan 2,1-11)	Împrejurările săvârşirii minunii; Intervenţia mamei Sale; Săvârşirea şi autentificarea minunii prefacerii apei în vin; Scopul prefacerii apei în vin;
9. Datoriile membrilor familiei	a) Datoriile reciproce ale soţilor: - să aibă model în viaţa lor - legătura dintre Hristos şi Biserică (Hristos şi-a dat viaţa pentru a întemeia Biserica pentru ca Biserica să dăinuiască veşnic în/prin El); - să se iubească şi să se stimeze reciproc (I Corinteni 7,3);                              - să se roage unul pentru altul;                      - să fie fideli unul altuia; b) Datoriile părinţilor faţă de copii: - să îi înveţe calea dreaptă: ascultarea şi împlinirea poruncilor Domnului;                                                                         - să-i iubească;                  - să se îngrijească de bunăstarea lor materială şi de educaţie;                                                                                             - să se roage pentru ei; c) Datoriile copiilor faţă de părinţi: - să se roage pentru ei;                                                                                     - să îi asculte şi împlinească voia (după poruncile Domnului); - să îi cinstească (Ieşire 20,12) iubindu-i, ascultându-i, ajutându-i în caz de nevoi, iar după moarte să se roage neîncetat pentru sufletul lor;
10. Cand se (nu) fac nunţi?	NU se fac nunţi: - în cele 4 posturi mari de peste an;                                       - săptămâna Brânzei;                                          - săptămâna Luminată; - în perioada dintre Crăciun şi Bobotează;                             - în ajunul tuturor praznicelor împărăteşti; - în toate zilele de post de peste an: miercurea şi vinerea; Ziua Crucii (14 sept); Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul (29 august);
11. Conditiile întemeierii familiei / Primitorii	- soţii trebuie să aibă vârsta majoratului şi să nu fie între ei o diferenţă mai mare de 7 ani; - soţii să nu se afle într-un grad de rudenie apropiat; - soţii să fie de aceeaşi religie; - să se iubească, dragostea fiind fundamentul căsătoriei;
12. Citate biblice	- “Iar coasta pe care Domnul Dumnezeu o luase din Adam a prefacut-o in femeie si a adus-o la Adam. Si a zis Adam: "De data aceasta iata os din oasele mele si carne din carnea mea!; ea se va numi femeie, pentru ca a fost luata din barbatul ei". De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa si cei doi vor fi un trup. “  (Facere 2, 22-24) - “Şi a treia zi s-a făcut nuntă în Cana Galileii şi era şi mama lui Iisus acolo. Şi a fost chemat şi Iisus şi ucenicii Săi la nunta.” (Ioan 2,1-2); - “Taina aceasta mare este; … în Hristos şi în Biserică.” (Efeseni 5, 32); - “De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup. Taina aceasta mre este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică.” (Efeseni 5, 31-32); - “Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el.” (Facere 2,18); - “Familia este Biserica de acasă.” (Sf. Ioan Gură de Aur); - “Căsătoria este instituită pentru acele două temeiuri: Dragostea şi naşterea de copii.” (Astenie al Amasei) - “Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să îţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie.” (Ieşire 20,12)
13. Momentele tainei Cununiei/Nunţii	- Logodna (din limba slavă - “a face făgăduinţă de căsătorie”) – unirea celor 2 miri, binecuvântarea şi punerea inelelor; - Cununia – binecuvântarea mirilor. Cel mai important moment – punerea cununiilor;
14. Obiecte/materii folosite	- Preot: Sf. Evanghelie, Cununiile, Sf. Cruce, sfeşnic, pahar, foarfecă, aghiasmatar (molitfelnic); - Mirii: lumânări, inele (verighete), pişcoturi (biscuiţi, cozonac), vin, certificatul de căsătorie civil;
15. Semnificaţii	- Inele – forma rotundă simbolizează iubirea fără sfârşit dintre cei doi soţi; - Lumânările aprinse – simbol al curăţiei mirilor, al luminii darului de sus şi al bucuriei nuntaşilor; - Rochia albă – puritatea, fecioria, curăţia miresei; - Cununia – semn împărătesc, devin rege şi regina în casa lor, iar copiii sunt prinţi şi prinţese;
16. Alte asemanari. In vechime	- -
17. Alte denumiri	Cununie, Nuntă, Căsătorie,
18. Dicţionar	- Cununia (Nunta, Căsătoria) – taina prin care un bărbat şi o femeie care se iubesc şi s-au hotărât să trăiască împreună întreaga lor viaţă primesc de la Dumnezeu, prin rugăciunile preotului, harul divin ce sfinţeşte unirea lor; - Minune-fapt, lucru, fenomen uimitor, neobişnuit, inexplicabil, care se petrece împotriva legilor firii, prin intervenţie divină, cu un scop moral-religios; - Cana Galileii-oraş din ţinutul Galileia, aflat la 10 km de vestul Mării Galileii; - naşii – părinţii spirituali (sufleteşti) ai finilor; trebuie să fie o familie creştină, ortodocşi, mai în vârstă; - angajament – promisiune, făgăduinţă de a realize ceva; - cununii – coroniţe care se pun pe capetele mirilor asemănătoare celor pe care le purtau împăraţii şi regii; simbolizează cinstea de care se bucură tinerii în momentul slujbei; - demnitate – funcţie înaltă; măreţie; - pecetluieşte –confirmă, fixează;
20. Învăţături	Nunta din Cana Galileii (Ioan 2,1-11): - să-L chemăm veşnic pe Iisus în sufletul nostru; - Hristos intervine în chip miraculos în viaţa noastră atunci când consideră că este necesar; - îndemnul Maicii Domnului: “Faceţi orice vă va spune. (El)” să-l avem zilnic în sufletele noastre; - să ne iubim unii pe alţii; - să fim iertători, milostivi, buni, ascultători; -  atributele divine ale Domnului Hristos manifestatecu prilejul săvârşirii acestei minuni: atoputernicia, dragostea; -  să facem tot ce ne-a învăţat Iisus;
21. Precizări	Clasificarea minunilor: a) Minuni asupra naturii (Înmulţirea pâinilor şi a peştilor, Prefacerea apei în vin, Pescuirea minunată); b) Minuni asupra oamenilor (Învierile unor persoane: fiica lui Iair, fiul văduvei din Nain, Lazăr, vindecarea unor oameni ce sufereau de boli incurabile); c) Minuni asupra Fiinţei Sale (Învierea, Înălţarea la cer, Schimbarea la Faţă);               Rolul minunilor: -          dovedirea dumnezeirii Mantuitorului; -          transmiterea unor adevăruri divine; -          manifestarea dragostei Sale faţă de oameni;       Maica Domnului era acolo fără să fie invitată special pentru că era rudă apropiată a celor ce făceau nunta. Iisus împreună cu ucenicii Săi au venit ca invitaţi speciali. El a primit această invitaţie pentru a ne arăta ca ospăţul, nunta şi orice petrecere lumească, Domnul le preface în prilejuri de a-şi săvârşi lucrarea, de a învăţa, de a face minuni şi de a deschide calea mântuirii.       Prezenţa lui Iisus la petrecerea căsătoriei celor 2 tineri a dat nunţii o importanţă deosebită. Cu toate că Dumnezeu hotărâse şi legiferase nunta când a creat prima pereche de oameni, după căderea strămoşilor noştrii şi îndepărtarea oamenilor de Dumnezeu, s-a alterat ăi caracterul sfânt al nunţii. De aceea, Mântuitorul când a venit în lume a înălţat nunta la importanţa sa străveche şi a făcut-o “taina” a Bisericii Sale.     “Încă n-a venit ceasul Meu.” – nu venise “ceasul” Său, pentru că nu era cunoscut de mulţime, nu era timpul potrivit pentru a îşi arăta puterea Sa făcătoare de minuni.    “Faceţi orice vă va spune. (El)” – îndemnul Maicii Domnului către Fiul ei, îndemn lăsat peste veacuri tuturor creştinilor pentru împlinirea rugăciunilor.     Cele 6 vase de piatră nu fuseseră întrebuinţate niciodată erau acolo pentru ca la evrei era obiceiul ca înainte de masă să se spele pe mâini. A poruncit umplerea tuturor celor 6 vase cu apă pentru că 6 erau persoanele care îl însoţeau pe Iisus şi că Domnul când împarte darurile Sale nu se zgârceşte, nu face economie.      Apa transformată în vin a fost dus la nun (naş) pentru că acesta era organizatorul ospăţului şi se îngrijea de toate cele necesare nunţii.      Mântuitorul a transformat apa (simbolul vieţii pământeşti) în vin (simbolul vieţii veşnice-Sângele Domnului, Taina Sf. Împărtăşanii săvârşită în timpul slujbei Sf. Liturghie) pentru a dovedi că a venit să îi “înveşnicească” pe toţi cei ce cred-vor crede în El.
22. Teme acasă	descrieţi atmosfera dintr-o familie creştină; în acţiunile tale din fiecare zi ce valore dai sfaturilor pe care le primeşti de la părinţi; dacă una din alegerile tale este contrară aşteptărilor părinţilor tăi, cum te comporţi? De ce criterii te laşi călăuzit? care sunt criteriile după care ar trebui să îşi aleagă naşii doi tineri ce vor să se căsătorească? Dar invers? cum se pregătesc doi tineri pentru a primi Sf. Taină a Cununiei? în societatea în care trăieşti oamenii respectă cu stricteţe poruncile pe care le-a dat Dumnezeu legate de întemeierea familiei? familia mea de acasă. Cum aş vrea să fie familia mea? îţi influenţează ceilalţi membrii ai familiei modul de gândire şi acţiune? care sunt diferenţele dintre valorile promovate de familia creştină şi valorile promovate de familiile promovate de telenovele? cu ce probleme se poate confrunta o familie în care lipseşte iubirea şi legătura cu Dumnezeu?
	Sf. TAINĂ a PREOTIEI/HIROTONIEI
1. Efectul? Scopul?	- primirea harului Sfântului Duh necesar pentru a-i învăţa pe oameni cuvântul Evangheliei, a-i sfinţi prin săvârşirea Sf.Taine şi a-i conduce spre mântuire;
2. Intemeietorul?	Iisus Hristos;
3. Unde / cand?	După Învierea Sa din morţi;
4. Cuvintele rostite la intemeiere?	După Învierea Sa din morţi, în prima zi, când S-a arătat Sf. Apostoli şi le-a spus: “Precum M-a trimis pe Mine Tatăl şi Eu vă trimit pe voi. Acestea zicând, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt, cărora veţi ierta păcatele le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.” (Ioan 20, 21-23);
5. Cine savarseste? Partea vazuta/ nevazuta	- episcopul/arhiereul – diacon/preot; - episcopi/arhierei – episcop/arhiereu;
6. Unde? Cu ce? Când se savarseste?	- în biserică,în timpul Sf. Liturghii, prin punerea mâinilor de către un alt episcop (arhiereu)-diacon/preot şi mai mulţi episcopi (arhierei)-episcop (arhiereu); v   hirotonia diaconului – după sfinţirea Darurilor; v   hirotonia preotului – înainte de sfinţirea Darurilor, după Heruvic; v   hirotonia episcopului(arhiereului) – după cântarea “Sfinte Dumnezeule”;
7. Treptele preoţiei	- citeţ şi ipodiacon – se dau prin “punerea mâinilor” (hirotesie) – se dau înainte de a primi treapta de diacon; - diacon;                                                   - preot;                                                              - episcop (arhiereu);
8. Atributele treptelor preoţeşti	Atributele treptelor preoţeşti: v   treapta arhierească – poate săvârşi cele 7 Sf. Taine; să sfinţească Sf. şi Marele Mir şi Sf. Antimis; putere de a învăţa, putere de a săvârşi cele sfinte şi putere de a conduce Biserica; v   treapta preoţească - poate săvârşi 6 Sf. Taine (fără hirotonie/preoţie); NU poate să sfinţească Sf. şi Marele Mir şi nici Sf. Antimis; putere de a învăţa, putere de a săvârşi cele sfinte şi putere de a conduce Biserica; v   treapta diaconească-ajută arhiereul şi preotul, NU poate săvârşi NICIO Sf. Taină sau ierurgie (slujbe de sfinţire/binecuvântare a naturii/omului);
9. Condiţii / Primitorii	- bărbat creştin ortodox care îndeplineşte anumite condiţii: v   căsătorit ortodox; v   pregătire specială; v   model demn de urmat; v   blând; paşnic; neiubitor de argint;
10. Datoriile faţă de credincioşi	- a-i învăţa pe oameni cuvântul Evangheliei; - a-i sfinţi prin săvârşirea Sf.Taine; - a-i conduce spre mântuire;
11. Citate biblice	- “Precum M-a trimis pe Mine Tatăl şi Eu vă trimit pe voi. Acestea zicând, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt, cărora veţi ierta păcatele le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.” (Ioan 20, 21-23); - “Luaţi aminte de voi şi de toată turma întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcope, ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu.” (Fapte 20,28); - “Cine îl cinsteşte pe preot, acela pe Dumnezeu Îl cinsteşte.” - “Aşa să ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos şi iconomi ai Tainelor lui Dumnezeu.” (I Corinteni 4,1);
12. Momentul	- în timpul slujbei Sf. Liturghii;
13. Obiecte/materii folosite	Ø    veşmintele diaconului: orar, stihar; Ø    veşmintele preotului: felon, mânecuţe, bederniţă, stihar, epitrahil; Ø    veşmintele episcopului/arhiereului: mitră, omofor, sacos, mânecuţe, engolpion (medalion cu Iisus Hristos sau cu Maica Domnului), cârjă, bederniţă, epitrahil, stihar;
14. Formule de adresare către reprezentanţii clerului	¨               patriarh – “Prea Fericirea Voastră”, “Prea Fericite Părinte”; ¨               mitropolit – “Înalt Prea Sfinţia Voastră”, “Înalt Prea Sfinţite Părinte”; ¨               episcop – “Prea Sfinţia Voastră”, “Prea Sfinţite Părinte”; ¨               preot – “Prea Cucernice Părinte” sau “Prea Cuvioase Părinte” (dacă este călugăr); ¨               diacon – “Părinte”;
15. Alte asemanari. In vechime	Ø    . Ø    .
16. Alte denumiri	“hirotonia”, “hirotesia”, “preoţia”
17. Dictionar	- hirotonia – investirea în una din treptele preoţiei; - hirotesia – acordarea unei slujbe bisericeşti inferioare sau a unor grade şi ranguri onorofice în ierarhia bisericească administrativă; - succesiunea apostolică – lucrarea de transmitere a harului preoţiei continuă în Biserică, în mod neîntrerupt, de la Sf. Apostoli până astăzi; - diaconul (închipuie îngerii care slujesc permanent în jurul tronului dumnezeiesc) – poate fi căsătorit. - preotul – sfânta taină prin care cei chemaţi de Dumnezeu şi anume pregătiţi de a sluji Bisericii Sale, primesc de la Dumnezeu prin punerea mâinilor episcopului/arhiereului harul divin necesar pentru a-i învăţa pe oameni cuvântul Evangheliei, a-i sfinţi prin săvârşirea Sf.Taine şi  a-i conduce spre mântuire. Poate fi căsătorit - episcopul/arhiereul – în timpul sfintelor slujbe îl reprezintă pe Mântuitorul Hristos. Treptele superioare episcopului/arhiereului: episcop, arhiepiscop, mitropolit, patriarh. Arhiereii/episcopii aleşi întotdeauna din rândul călugărilor. Nu sunt căsătoriţi.
18. Veşminte – explicaţii/semnificaţii	- orar – veşmânt bisericesc în formă de fâşie lungă, pe care îl poartă pe umăr diaconul, în timpul slujbelor religioase, simbolizează aripile îngerilor; - stihar – veşmânt lung şi larg purtat în timpul slujbelor religioase de diacon/preot/episcop ce are broderii în formă de râuri albe şi roşii, simbolizează apa şi Sângele scurs din coasta Mântuitorului la răstignire; - felon - veşmânt bisericesc de forma unei pelerine scurte, fără mâneci, pe care preotul îl îmbracă peste celelalte veşminte în timpul slujbelor religioase, simbolizează hlamida roşie în care a fost îmbrăcat Domnul Iisus în curtea lui Pilat, precum şi puterea, dreptatea şi sfinţenia lui Dumnezeu; - mânecuţe (rucaviţă, mânecar) - piesă din veşmintele arhiereului/preotului, care se poartă peste mâneci; - bederniţă – piesă din veşmintele arhiereului, în formă de romb şi având brodată pe ea cu fir scena Învierii sau o cruce, care se leagă cu un şnur după gât şi atârnă la nivelul genunchiului drept, simbolizând sabia spirituală cu care trebuie înarmat arhiereul (se acordă şi preotului pentru merite deosebite); - epitrahil  (patrafir)- veşmânt bisericesc în formă de fâşie lungă pe care sunt brodate motive religioase, purtat de preot/episcop în timpul slujbelor religioase, simbolizează jugul slujirii lui Hristos şi darul Sfântului Duh; - mitră – acoperământ al capului, purtat de arhiereu în timpul slujbelor religioase, simbolizează cununa de spini purtată la răstignire de Domnul Hristos; - omoforul - piesă din veşmintele arhiereului, în forma unei eşarfe, purtat pe umeri, în jurul gâtului, în timpul slujbelor religioase, simbolizează demnitatea şi rangul arhieresc; - sacos - piesă din veşmintele arhiereului, lung până la genunchi şi cu mâneci largi, purtat în timpul slujbelor religioase peste stihar; - engolpion – medalion cu Iisus Hristos sau cu Maica Domnului;
Teme acasă:	Alcătuieşte un text în care să prezinţi rolul preotului în familia ta. Dă un titlu potrivit.

  

1.      PENTATEUHUL – STRUCTURA SI PREZENTARE GENERALA

Pentateuhul = cinci volume, numite de iudei Tora Moșe (Legea lui Moise) sau Tora Iahve (Legea Domnului).

Importanța Pentateuhului:

El este temeiul istoric al întregii religii revelate, întreaga ordine dogmatică și morală, atât a Vechiului cât și a Noului Testament, neputându-se explica fără Pentateuh. Pe el se reazemă frățietatea popoarelor, născute din același strămoș comun, Adam. Fără căderea în păcatul strămoșesc nu există răscumpărarea, iar dacă nu ne tragem din același strămoș, răscumpărarea prin Mesia nu este universală.

Caracterul general al Pentateuhului:

El nu este o carte de istorie în sens propriu și obișnuit, nici o carte de cosmogonie sau geogonie. Pentateuhul, în realitate, este istoria întemeierii neamului omenesc.

Cuprinsul lui principal este „Legea dată de Dumnezeu”, dar nu expusă sistematic, cu paragrafe, ca într-un cod de legi, ci expusă istoric, în ordinea promulgării ei.

Þ     Facerea este prologul istoric, care istorisește întâmplările premergătoare Legii;

Þ     cele trei cărți următoare expun însăși legislația și unele evenimente în legătură cu promulgarea legilor;

Þ      Deuteronomul este epilogul care recapitulează și confirmă constituirea Legii.

Centrul și fondul lucrării este, prin urmare, Legea. Pe Muntele Sinai se face un legământ între Dumnezeu și poporul lui Israel, care a fost prevestit în făgăduința făcută lui Avraam. De aceea autorul insistă mai puțin pe anumite lucruri (istoria de după Noe până la risipirea neamurilor, petrecerea în Egipt, cei 40 de ani din pustie, etc.), în schimb redă amănunțit întâmplările din iconomia mântuirii (căderea în păcat, potopul, ieșirea din Egipt și mai ales legislația sinaitică).

Unitatea Pentateuhului:

Unitatea lucrării, deci și a autorului, se vede, pe lângă felul de istorisire și caracterul lingvistic, și din faptul că întregul material este grupat în jurul a trei idei principale: ideea mesianică, separarea poporului biblic de alte neamuri și dreptul divin și istoric al lui Israel asupra Canaanului. Prima idee mesianică anunțată în Facere 3:15 (Izbăvitorul va veni) se precizează mai departe astfel: El Se va naște din neamul lui Sem (Facere 9), din Avraam, descendent al lui Sem (Facere 12), din Iacov, nepotul lui Avraam (Numerii 24) și din Iuda, fiul lui Iacov (Facere 49). El va fi marele legislator, ca și Moise (Deuteronom 18).

Pentru păstrarea trează a ideii mesianice și a monoteismului, a fost necesară separarea poporului de orice influență păgână și străină. Separarea aceasta se asigură prin legi severe și speciale, și se poate face numai prin așezarea poporului într-o țară îmbelșugată, unde singur e stăpân și unde e ferit de contactul cu lumea păgână. Această țară este Canaanul, la a cărei stăpânire poporul are și drept natural istoric (pentru că acolo s-au zămislit strămoșii lui, părinții celor 12 seminții), dar și drept divin (căci a fost promisă de Dumnezeu lui Avraam și urmașilor lui).

Cuprinsul Pentateuhului:

1. Facerea își are denumirea de la faptul că prezintă originea tuturor, a cerului și a pământului, a oamenilor și a tuturor lucrurilor. Introducerea arată dependența creaturilor față de Dumnezeu, Care aduce totul din neființă la ființă; în Facere 1:1 se cuprinde cosmogonia mozaică, iar în Facere 1:2 - 2:3 se află geogonia, cele șase zile ale întocmirii Pământului sau Hexameronul.

®     Prima parte (capitolele 1 – 11) arată cum a pregătit Dumnezeu întreaga omenire pentru mântuire; ni se descrie începutul neamului omenesc, starea paradisiacă, apoi căderea în păcat, familia lui Adam, fratricidul lui Cain, urmașii lui Cain și ai lui Set, înrăutățirea oamenilor, potopul, alegerea lui Sem, fiul lui Noe, alegerea familiei lui Terah.

®     A doua parte (capitolele 12 – 50) arată cum Dumnezeu, în opera de mântuire, trece de la calea universală la cea particulară, alegând în scopul acesta o familie, pe care o face popor – familia lui Avraam și a urmașilor acestuia, Isaac și Iacov. Ca să nu se creadă că descendența din Avraam este suficientă pentru mântuire, se arată și descendenți ai lui Avraam eliminați de la binefacerile cuvântărilor mesianice – Ismail, Esau și urmașii lor.

2. Ieșirea își are denumirea de la evenimentul istoric cu care începe: ieșirea poporului din robia Egiptului.

º        Introducerea arată pe scurt că urmașii lui Iacov în Egipt s-au înmulțit și au devenit popor.

º        Prima parte (capitolele 1 – 13) cuprinde istoria ieșirii poporului din Egipt, sub conducerea lui Moise (cele 10 pedepse, instituirea serbării Paștelui).

º        A doua parte (capitolele 13 – 18) cuprinde călătoria evreilor spre muntele Sinai și pregătirea lor pentru primirea Legii (trecerea prin Marea Roșie, Dumnezeu conduce poporul Său, ziua în stâlp de nor și noaptea în stâlp de foc, îl hrănește cu mană din cer, cu prepelițe, cu apă izvorâtă din stâncă, biruirea amaleciților prin puterea rugăciunii).

º        A treia parte (capitolele 19 – 40) istorisește promulgarea Legii pe muntele Sinai. După promulgarea Decalogului și a altor legi, legământul încheiat între Dumnezeu și popor se ratifică prin jertfe și stropirea poporului cu sânge. Moise, în singurătate timp de 40 de zile pe muntele Sinai, primește noi descoperiri și instrucțiuni, între altele și cele referitoare la construirea cortului sfânt și la obiectele de cult. Între timp poporul se închină vițelului de aur; la întoarcere, Moise, supărat, izbește cu tablele Legii în vițelul de aur, care se sfărâmă, și pedepsește pe cei fără de lege. Reînnoiește legământul și primește noi table ale Legii. Se construiește cortul sfânt.

3. Leviticul, numită de evrei „Legea preoților” sau „Legea jertfelor”, cuprinde dispoziții referitoare la cultul sacru.

Y  Prima parte (capitolele 1 – 10) vorbește despre felurile jertfelor, despre îndatoririle și drepturile preoților, și istorisește consacrarea lor solemnă.

Y  A doua parte (capitolele 11 – 27) cuprinde dispoziții referitoare la curățirea levitică. Poporul trebuie curățit prin curățire externă legală, pe lângă cea internă. Preoții au norme speciale de curățire. Observarea sau călcarea Legii cauzează stări speciale, pentru care există dispoziții aparte, atât pentru preoțime cât și pentru popor.

4. Numerii își are denumirea de la faptul că în ea se cuprinde recensământul poporului întreg. Evreii o denumesc „În pustiu”, deoarece cuprinde istoria peregrinării poporului în deșertul Arabiei. Generația rebelă e respinsă ca una care, deși martora atâtor semne și dovezi ale providenței divine, totuși e în continuă nemulțumire.

v  Prima parte (capitolele 1 – 14): după numărătoarea poporului se istorisește răzvrătirea ivită în urma informațiilor mincinoase ale iscoadelor trimise în Canaan și din cauza ostenelilor călătoriei, precum și a lipsei de carne. Însuși Aaron și Mariam sunt între răzvrătiți. Dumnezeu respinge generația răzvrătită și hotărăște putrezirea osemintelor lor în pustiu.

v  A doua parte (capitolele 15 – 19) expune unele întâmplări din cursul celor 40 de ani de călătorie în pustiu.

v  A treia parte (capitolele 20 – 36): Moise scoate apă din stâncă; moartea lui Aaron și înlocuirea lui cu Eleazar, fiul său; pentru o nouă nesupunere, pedepsirea cu șerpii veninoși; șarpele de aramă; se ocupă țara amoniților; moabiții încearcă să se împotrivească; Balaam; madianiții sunt înfrânți; ținutul de dincolo de Iordan e ocupat și este dat în stăpânirea triburilor Ruben, Gad și jumătatea tribului Manase.

5. Deuteronomul (A doua Lege), numită de evrei și „repetarea Legii”, cuprinde trei cuvântări ale lui Moise, în care sunt reamintite binefacerile, în parte primite, în parte încă numai promise de Dumnezeu, pentru împlinirea Legii. Se repetă sumar Legea însăși. Adaosul istoric (capitolele 31 – 34) cuprinde istorisirea alegerii lui Iosua, ultima cântare a lui Moise, moartea și jelirea lui de către popor în câmpurile Moabului.

Raportul între Legea Veche si Noua Lege

După conţinut apare ca o cuvântare program, în care sunt schiţate contururile împărăţiei lui Dumnezeu în lume. Sfinţii Părinţi o numesc: «Codicele Legii noi», poate de la faptul că se începe cu «Fericirile», care ar corespunde «Decalogului» din Legea lui Moise.

A. Introducerea: Condiţiile de intrare în împărăţia lui Dumnezeu (Matei 5: 1-16):

1. Fericirile (Matei 5: 1-12);

2. Menirea Apostolilor şi a urmaşilor lor (Matei 5: 13-16): Voi sunteţi sarea pământului. Dacă sarea îşi va pierde gustul, prin ce îşi va capătă iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună de nimic, decât să fie lepădată afară si călcată în picioare de oarneni. Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate rămâne ascunsă. Şi oamenii nu aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic şi luminează celor din casă. Tot aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei sa vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru din ceruri: În cuvintele pe care le adresează ucenicilor, Mântuitorul se serveşte de două metafore, cu imagini împrumutate din vorbirea obişnuită a timpului aceluia în Palestina. Sarea, având proprietatea de a păstra nealterate alimentele şi de a le da gust, se folosea în Vechiul Testament chiar şi la pregătirea jertfelor. Numind pe ucenici sarea pământului, le atrage atenţia asupra faptului că ei trebuie să fie elementul care menţine ordinea pusă de Dumnezeu în lumea din care provin, prevenind alterarea morală a acesteia. Dacă sarea se va strica... va fi aruncată şi călcată în picioare. Mântuitorul vrea să spună că dacă şi sarea, singurul element lipsit de stricăciune, se alterează, atunci totul este pierdut. Stricăciunea generală nu mai poate fi oprită. Deci, dacă şi ucenicii, singurul element care promovează virtutea în acest neam rău şi păcătos au pierdut forţa virtuţii, cine va mai putea împiedica distrugerea completă săvârşită de păcat? De bună seamă, nimeni. Şi ei îşi merită soarta de a fi dispreţuiţi ca şi sarea călcată în picioare. Voi sunteţi lumina lumii. Apostolii au, deci, menirea de a fi luminători duhovniceşti, călăuzitori, dascăli ai lumii. Ei călăuzesc lumea atât cu cuvântul, cât si cu fapta. Fapta lor trebuie să fie conformă cu porunca lui Dumnezeu şi astfel, prilej de laudă a numelui lui Dumnezeu din partea celor necredincioşi, pentru că ucenicii Domnului şi ucenicii acestora nu se pot ascunde de ochii oamenilor; ei sunt mereu ţinta acestora, ca unii care sunt călăuzitori ai poporului lui Dumnezeu, aşa curn nu se poate ascunde o cetate zidită pe un loc înalt.

B. Fiinţa noii dreptăţi pretinse de Mântuitorul (Matei 5: 17-48):

1. Introducere (Matei 5,17-20): Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate. Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chema în împărăţia cerurilor. Căci zic vouă: Că de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. În introducere Domnul precizează atitudinea Sa ca Fiu al lui Dumnezeu faţă de Lege şi Profeţi: o atitudine de împlinire şi desăvârşire, nicidecum de opoziţie.

În ce formă Mântuitorul săvârşeşte această împlinire? Fie prin adevărata trăire a Legii, fie prin completarea ei prin noi adevăruri. Această precizare de atitudine a fost necesară din două motive:

1) Activitatea Sa Mântuitorul şi-o desfăşoară în mijlocul fiilor lui Israel, în sufletul acestora nu era permis să rămână vreun dubiu asupra rosturilor Evangheliei Lui;

2) Nevoia de a respinge acuza fariseilor că El este potrivnic Legii, acuză care ar fi putut prinde teren în sufletul celor slabi.

2. Cinci exemple: Introducerii îi urmează o ilustrare a noii dreptăţi, în 5 exemple (Matei 5: 21-48). Ilustrarea este făcută printr-o paralelă între câteva porunci principale ale Legii, tălmăcite şi aplicate practic de poporul iudeu şi adevăratul sens al acestor porunci divine, arătat de descoperirea Mântuitorului. Din această paralelă rezultă o profundă deosebire de fond, între sclavia fariseică (iudaică) şi cea pretinsă de Mântuitorul din partea celor ce-i urmează Lui. Exemplul l (Matei 5: 21-26): Aţi auzit că s-a zis celor de demult: Să nu ucizi; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă. Are la temelie porunca a cincea din Decalog: «Să nu ucizi». Porunca revelată din Lege are o formulare negativă, condamnând fără rezerve crima. După sensul ei adânc, omul care are pe conştiinţă o asemenea faptă nu se mai poate numi fiu al Legii. Rabinii, în tălmăcirea şi aplicarea practică a acestei porunci, printr-un adaus ulterior i-au schimbat sensul genuin, căci zice tălmăcirea: «Să nu ucizi, căci ucigaşul este vrednic de osândă». Cu alte cuvinte, nu numai că ucigaşul nu cade din calitatea sa de fiu al Legii, ci e pasibil de o pedeapsă omenească ispăşitoare, pe care o poate da cel mai mic for iudaic judiciar. Crima este astfel redusă la o faptă de mai puţină gravitate. Eu, însă, zic vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului. Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău. Împacă-te cu pârâşul tău degrabă, până eşti cu el pe cale, ca nu cumva pârâşul să te dea judecătorului, şi judecătorul slujitorului şi să fii aruncat în temniţă. Adevărat grăiesc ţie: Nu vei ieşi de acolo, până ce nu vei fi dat cel de pe urmă ban. Pentru Mântuitorul, nu numai crima, ci şi simpla mânie împotriva semenului nostru ştirbeşte raportul normal care există între om şi Dumnezeu. De aceea darul (jertfa) omului mânios nici nu e primit de Dumnezeu. Mai mult face pacea cu semenii săi, decât orice jertfă, indiferent dacă vina o poartă aproapele sau cel ce se mânie. Când mânia neînnăbuşită se măreşte, dezvoltându-se în ură, exteriorizându-se în afară prin cuvinte defăimătoare ca «raca» (prostule), e vinovată de o pedeapsă mai gravă omenească, pedeapsa Sinedriului, supremul for iudaic de judecată. Când, în fine, mânia transformată în ură izbucneşte în afară prin cuvinte ca «nebunule», cuvinte care ştirbesc integritatea morală a semenului, punându-l în rândul animalelor, judecata omenească nu mai poate pedepsi, ci numai Dumnezeu, dând condamnarea Ia chinurile iadului. Mântuitorul condamnă nu numai crima în sine, ci şi starea sufletească ce duce la aceasta. Exemplul II (Matei 5: 27-32): Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu săvârşeşti adulter". Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui. Iar dacă ochiul tău cel drept te sminteşte pe tine, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul să fie aruncat în gheenă. Şi dacă mâna ta cea dreaptă te sminteşte pe tine, taie-o şi o aruncă de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă. S-a zis iarăşi: "Cine va lăsa pe femeia sa, să-i dea carte de despărţire". Eu însă vă spun vouă: Că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, o face să săvârşească adulter, şi cine va lua pe cea lăsată săvârşeşte adulter. Se poate face aceeaşi observaţie ca şi la porunca despre interzicerea crimei. Rabinii, în tălmăcirea poruncii amintite, lărgiseră la maximum si cadrul adulterului. Este condamnabil nu numai adulterul propriu-zis, spune Mântuitorul, ci: «Tot cel ce caută la femeie pentru a o pofti pe ea, iată a preacurvit în inima sa». Voind a respecta porunca a şaptea din Decalog, omul trebuie să înfrâneze pofta lăuntrică a desfrâului. Alimentarea acesteia în orice formă este o contribuţie la înfăptuirea desfrâului.

Desfrânarea poftei ne-o ilustrează în două metafore:

1) ochiul care te sminteşte trebuie scos;

2) mâna care te sminteşte trebuie tăiată. Mai bine să piară un mădular, oricât de necesar ar fi, decât să piară întreg trupul.

Majoritatea exegeţilor din perioada patristică au interpretat alegoric cele două imagini, văzând în ele nu mădulare ale trupului, ci prieteni şi chiar rude apropiate, care, într-un fel sau altul, ispitesc şi induc la păcat. În legătură cu porunca prin care se interzicea desfrâul, Domnul vorbeşte despre «cartea de divorţ», pe care o putea da cineva soţiei sale, pentru a consfinţi divorţul, în cazul în care considera că viaţa conjugală nu mai poate fi continuată. Cartea de divorţ era prevăzută de Lege şi avea ca scop întărirea căsătoriei monogame şi înlăturarea abuzurilor. O astfel de carte se procura foarte greu, presupunea drum lung până în oraşele unde se puteau procura astfel de exemplare, cheltuieli şi numai bărbatul înrăit sau absolut hotărât în cugetul său ducea ostenelile până la capăt; în cele mai multe cazuri bărbatul se împăca cu soţia sa. Pe vremea Mântuitorului procurarea acestor cărţi de divorţ se făcea relativ uşor, aşa că ea devenise în mâna rabinilor un mijloc lesnicios de a destrăma viaţa familială. Adepţii scolii lui Hilel permiteau soţului să-si lase soţia chiar dacă greşea mâncarea: «femeia care pune prea multă sare în bucatele soţului ei sau le lasă să se ardă trebuie lăsată». Pentru a curma aceste abuzuri, Domnul nostru Iisus Hristos aminteşte iudeilor că actul căsătoriei este un act sacru, întrucât a fost instituit şi voit de Creator. Deci nici un motiv nu poate dizolva căsătoria, afară de desfrâu. Desfrâul rupe unitatea intimă dintre cei doi soţi, iar divorţul se impune; el este atunci doar o formalitate. În cazul în care soţia nu a desfrânat, ea continuă să facă o unitate sufletească cu soţul ei. Îndepărtând-o de la căminul conjugal, există riscul să păcătuiască soţul care o izgoneşte, pentru că el rămâne virtual căsătorit. Păcătuieşte, apoi, soţia lăsată, pentru că virtual ea rămâne căsătorită şi cu primul ei soţ; păcătuieşte şi cel care ia de soţie pe cea lăsată, pentru că se căsătoreşte cu o femeie care are bărbat. Exemplul III (Matei 5: 33-37): Aţi auzit că s-a zis celor de demult: Să juri strâmb, şi să ţii înaintea Domnului jurământul tău. Eu însă vă spun vouă: Să nu vă juraţi nicidecum pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu, nici pe pământ, fiindcă este aşternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a marelui împărat, nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă nu poţi să faci un fir de păr alb sau negru. Ci cuvântul vostru să fie aşa: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este. Textul biblic la care se referă Mântuitorul este un rezumat liber al următoarelor citate din Vechiul Testament: «Să nu juraţi strâmb în numele Meu» (Levitic 19, Exod 20); «Dacă ai făcut făgăduinţă lui Dumnezeu să nu întârzii a o îndeplini» (Numerii 30, Deuteronom 23). Cred unii exegeţi că în această nouă antiteză Mântuitorul ne arată o tălmăcire corectă a poruncii a treia din Decalog; dimpotrivă, cred alţii, că este vorba de tălmăcirea poruncii a noua. În realitate, Mântuitorul se ocupă de jurământ în general, condamnând practica obişnuită la iudei de a întări orice afirmaţie prin jurământ. Oricât de categorice ar fi fost sancţiunile Legii, n-au putut feri de bagatelizare nici jurământul, nici votul. Şi aici rabinii îşi au partea lor de contribuţie. Ei vorbesc de un jurământ obligatoriu, în formularea căruia era invocat numele lui Dumnezeu şi de un jurământ neobligatoriu, în a cărui formulare nu era invocat numele cel preasfânt. Conform acestui raţionament, iudeul se poate jura pe orice, inclusiv pe templu şi pe jertfele sale, şi dacă nu pomenea numele lui Dumnezeu, împlinea doar acele jurăminte care îl favorizau. Mântuitorul combate aşa-zisul jurământ neobligatoriu, spunând că omul trebuie să împlinească orice promisiune, chiar dacă nu pomeneşte numele Domnului. Cel ce se jură pe cer şi pe pământ se jură pe lucrarea mâinilor lui Dumnezeu şi în ultimă instanţă pe Dumnezeu, căruia îi aparţin toate. Exemplul IV (Matei 5: 38- 42): Auzit-aţi că s-a zis: ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte. Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt. Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa. Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două. Celui care cere de la tine, dă-i; şi de la cel ce voieşte să se împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta. E vorba de vechea lege a talionului, care trăia în sângele tuturor popoarelor vechi şi pe care Legea Vechiului Testament a îmblânzit-o, dar n-a dezrădăcinat-o. Principiul pe care este întemeiată este acela al răzbunării sângelui. Cu toate că Vechiul Testament, printr-o serie întreagă de porunci încearcă să o desfiinţeze, rabinii, în numele demnităţii omeneşti, întreţin principiul răzbunării, zădărnicind scopul urmărit de Lege.

Legea talionului trăieşte aproape cu aceeaşi intensitate şi pe vremea Mântuitorului. Faţă în fată cu această lege, Mântuitorul pune principiul moral valabil pentru toate timpurile: «Nu răsplăti răul cu rău... împotriva celui rău să nu stai» Noul principiu este ilustrat de Domnul în patru exemple:

a) De te va lovi cineva peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt (fiţi pregătiţi în orice moment a suferi pentru împărăţia lui Dumnezeu cu resemnare, îndoit de ceea ce suferiţi);

b) Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia veşmântul, lasă-i şi cămaşa (ocoliţi cearta şi judecata omului lacom; mai bine suferă nedreptate, dar ocoleşte pricina cu cel orbit de lăcomia după avuţie);

c) Celui ce te va sili să mergi o mie de paşi, mergi cu el două (exemplul este luat din viaţa supuşilor romanilor; sensul lui este: nu te opune celui puternic);

d) Celui care cere de la tine dă-i şi de la cel ce voieşte să se împrumute de la tine nu întoarce faţa ta (exemplul al patrulea ne porunceşte ca semenului nostru ajuns în sărăcie din propria vină, să-i dăm ajutor dacă ne cere, fără a mai aştepta să ne restituie cândva împrumutul).

Ideea comună celor patru exemple este: toţi câţi urmează Mântuitorului să facă mai mult decât le-ar cere semenii lor, câtă vreme pentru ei nu dreptul este norma de conduită în viaţă, ci iubirea paşnică şi jertfitoare. Exemplul V (Matei 5: 43-48): Aţi auzit că s-a zis: “Să iubeşti pe aproapele tău si să urăşti pe vrăjmaşul tău”. Iar Eu vă zic vouă: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blesteamă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc. Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Cel din ceruri, că El face să răsară soarele peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru? Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Au nu fac şi neamurile acelaşi lucru? Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit e.

Referitor la iubirea aproapelui, în Lege se spune: «Să iubeşti pe aproapele tău, ca pe tine însuţi» (Levitic 19), dar Moise nu stabileşte lărgimea noţiunii de aproapele. În general, totuşi, rezultă din Lege că prin aproapele se înţelege iudeul. Rabinii, pe de o parte, lasă partea a doua a poruncii: «ca pe tine însuţi», înlocuind-o cu adausul (pe care nicăieri nu-l găsim în Lege): «să urăşti pe duşmanul tău»; pe de altă parte îngustează noţiunea de aproapele până la rudeniile de sânge şi la prietenii intimi.

Prin aceasta înţelesul poruncii iubirii aproapelui e definitiv schimbat. Justificarea rabinică a acestei schimbări este faptul că în Lege se spune că «Dumnezeu urăşte pe păcătoşi». Pentru fiul Legii, care iubeşte pe Dumnezeu, se desprinde o poruncă: să urască şi el pe păcătoşi. Şi pentru că păcătos este păgânul, de aceea fiul Legii, în primul rând trebuie să urască pe păgân. Dar păcătos, deci duşman al lui Dumnezeu, poate să fie şi un iudeu. Şi faţă de acesta fiul Legii trebuie să se poarte la fel ca şi cu păgânul. Faţă în faţă cu această poruncă rabinică, Mântuitorul pune porunca iubirii vrăjmaşului, arătând şi cum trebuie aplicată practic în viaţă. Iar Eu vă zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vâ blesteamă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc.

Prin această lămurire a practicii iubirii duşmanilor înlătură posibilitatea oricărei dileme în ceea se priveşte lărgimea noţiunii de aproapele. Aplicarea practică a acestei porunci dezarmează, îndreptând chiar şi pe cel mai rău om. Astfel:

a) Cel ce face bine duşmanului său îl dezarmează, îl face să se căiască, câştigă un loc în sufletul lui. Sentimentul de afecţiune răsărit pe ruinele sentimentului de ură, prin nimic nu este ştirbit, dacă izvorăşte dintr-o faptă bună nemeritată;

b) Cel ce răspunde blestemului cu binecuvântarea trebuie să aibă o mare putere de stăpânire. Binecuvântarea ca răspuns al blestemului trezeşte şi în sufletul celui mai mare duşman acelaşi sentiment ca acela din care a izvorât;

c) în fine, cel ce se roagă pentru duşmanii săi dă supremul exemplu de tărie, urmând pe Mântuitorul în cele mai înălţătoare clipe ale jertfei sale pe cruce. Ruga pentru duşmani nu numai că-i dezarmează, ci îi converteşte, îi subjugă. În versetele 46-47, Mântuitorul arată că iubirea faţă de prieteni şi neamuri nu este un fapt deosebit, pentru că este dictată de o poruncă naturală a firii omeneşti. Ea e practicată şi de păgâni. Pentru aplicarea ei nu e necesară nici stăpânire de sine, nici lepădare de sine, nici jertfelnicie. De aceea, pentru ea, nimeni nu poate aştepta o răsplată de la Dumnezeu.

 SFÂNTA TAINĂ A CUNUNIEI (Nunta)

Sursa: http://www.religieortodoxa.ro/forum/index.php?topic=253.120

          Sfânta Taină a Cununiei este precedată de o slujbă numită Logodnă,  prin care Biserica binecuvintează  angajamentul pentru căsătorie al mirilor. În timpul acestei slujbe, se binecuvintează inelele, pe care mirii le vor purta pe degete toată viaţa.

Mirii sunt însoţiţi în faţa altarului de naşi, care devin părinţii lor sufleteşti. Naşii trebuie să fie ortodocşi, soţ şi soţie.

Definiţia:  Cununia este Sfânta Taină prin care un bărbat şi o femeie care se iubesc şi s-au hotărât să trăiască împreună întreaga viaţă primesc de la Dumnezeu, prin rugăciunile preotului, harul divin ce sfinţeşte unirea lor.

Efectele Tainei (importanţa):

-          întemeierea unei familii creştine, după voia şi rânduiala lui Dumnezeu;

-          naşterea copiilor într-un cadru normal, înconjuraţi de iubire şi siguranţă;

-          ajutorarea reciprocă a soţilor în viaţă atât material, cât şi duhovniceşte, în perspectiva mântuirii lor şi a copiilor lor;

-          oferirea unei educaţii adecvate copiilor;

Formula Sfintei Taine:  În timpul Sfintei Taine  a Cununiei, preotul (sau episcopul) rosteşte cuvintele: Se cunună robul lui Dumnezeu (numele), cu roaba lui Dumnezeu (numele) în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Partea văzută a Tainei:  Momentul principal al acestei Taine este aşezarea cununiilor pe capetele mirilor, prin rostirea formulei specifice.

Obiecte folosite la Taina Cununiei: coroanele (cununiile), Sfânta Evanghelie, lumânări;

Întemeierea Sfintei Taine a Cununiei:  

-          Prima familie a fost întemeiată de Dumnezeu în Rai, când a zis: Nu e bine să fie omul singur pe pământ, să-i facem ajutor potrivit pentru el….Creşteţi si vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; (Sfânta Scriptură, cartea Facerea);

-          În Noul Testament, Mântuitorul ridică Nunta la demnitatea de Sfântă Taină, participând la nunta din Cana Galileii, unde face prima minune.

Texte  importante din Sfânta Scriptură  :

-          Nu e bine să fie omul singur pe pământ, să-i facem ajutor potrivit pentru el….Creşteţi si vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; (Sfânta Scriptură, cartea Facerea);

- Dar de la începutul făpturii, bărbat şi femeie i-a făcut Dumnezeu.

- De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa. Şi vor fi amândoi un trup; aşa că nu mai sunt doi, ci un trup.Deci ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu mai despartă.

                                                                                                                         (Marcu 10, 6-9)

Texte  importante din Sfinţii Părinţi:

- Nunta păstrează sfinţenia (Sfântul Ioan Gură de Aur).

- Căminul este o mică Biserică (Sfântul Ioan Gură de Aur).

- Nimic nu uneşte viata noastră atât de strâns şi de puternic ca dragostea dintre bărbat şi femeie (Sfântul Ioan Gură de Aur).

- Adevărata mamă nu este cea care-i dă viaţa copilului, ci buna creştere (Sfântul Ioan Gură de Aur).

- Toţi suntem fiii unei mari familii (Sfântul Ioan Gură de Aur).

Însuşirile Tainei Cununiei:

1.      UNITATEA – Cununia este o legătură dintre  un singur bărbat şi o singură femeie;

2.      INDISOLUBILITATEA -  Cununia este încheiată pentru întreaga viaţă: Deci ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu mai despartă (Marcu 10, 9).

Simboluri în Taina Nunţii:

-          cununiile – simbolizează cinstea pe care o acordă Biserica  mirilor în timpul slujbei;

-          inelul simbolizează iubirea fără sfârşit dintre cei doi soţi;

-          rochia albă a miresei simbolizează castitatea (fecioria);

-          lumânările aprinse simbolizează bucuria, lumina darului de sus.

  

Nu se fac nunţi în timpul posturilor de peste an şi în zilele de post din cursul săptămânii!!!

 SFÂNTA TAINĂ A PREOŢIEI (HIROTONIA)

Definiţia:  Preoţia este Sfânta Taină prin care cei chemaţi de Dumnezeu şi anume pregătiţi de a sluji Bisericii Sale primesc de la Dumnezeu, prin punerea mâinilor episcopului pe capul lor şi prin rugăciune, harul Sfântului Duh, necesar pentru a învăţa, sfinţi şi conduce pe credincioşi la mântuire.

Săvârşitorul Sfintei Taine a Preoţiei   este numai episcopul.

Primitorul: este totdeauna o persoană de parte bărbătească, care are o pregătire specială şi îndeplineşte anumite condiţii de a fi slujitorul Domnului.

Partea văzută a Tainei:  Această Sfântă Taină se săvârşeşte numai în timpul Sfintei Liturghii. La timpul stabilit în rânduiala slujbei, candidatul îngenunchează în faţa Sfintei Mese înaintea episcopului, care-şi pune mâinile pe capul acestuia şi roagă pe Sfântul Duh să-i dea puterea (harul) de a sluji.

 Întemeierea Sfintei Taine a Preoţiei:

 Sfânta Taină a Preoţiei a fost întemeiată de Domnul nostru Iisus Hristos după Învierea Sa din morţi, când S-a arătat Apostolilor şi le-a spus: Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi. Apoi a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, ţinute vor fi. (Ioan 20, 20-23)

Treptele Preoţiei:

1.      diaconul este prima treapta a slujirii bisericeşti. Slujirea diaconului constă în a-i ajuta pe episcopi şi preoţi la săvârşirea sfintelor slujbe;
2.      preotul- este a doua treaptă a ierarhiei bisericeşti. Are puterea harică de a săvârşi toate sfintele slujbe, cu excepţia celor pe care le face doar episcopul, adică: Taina Preoţiei, sfinţirea Sfântului şi Marelui Mir, sfinţirea antimiselor. Este părintele duhovnicesc al credincioşilor.

3.      episcopul (arhiereul)-   este treapta cea mai înaltă a ierarhiei bisericeşti. Este urmaş direct al Sfinţilor Apostoli. Ei au dreptul şi puterea harică de a face toate sfintele slujbe.

După răspunderea pe care o au în Biserica lui Hristos, arhiereii pot fi: episcopi, arhiepiscopi, mitropoliţi şi patriarhi.

Texte  importante din Sfânta Scriptură despre Preoţie :

-          Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi. (Ioan 20, 21)

-          Aşa să ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos şi iconomi ai Tainelor lui Dumnezeu.(I Corinteni 4,1)

Texte  importante din Sfinţii Părinţi despre Preoţie :

-          Dacă cineva îl dispreţuieşte pe preot, imediat şi Dumnezeu îl va dispreţui pe el .

                                                                                                                    (Sfântul Atanasie cel Mare)

-          Preoţia se săvârşeşte aici, pe pământ, dar ea are rang între dregătoriile cereşti. (...) Însuşi Hristos a întemeiat această  slujire. El a stabilit ca, în timp ce suntem încă în trup, să facem serviciu îngeresc.                                                                               (Sfântul Ioan Gură de Aur).             

SFÂNTA  TAINĂ A MASLULUI

Definiţia:  Maslul este Sfânta Taină în care, prin rugăciunile preoţilor şi prin ungerea cu untdelemn sfinţit, se împărtăşeşte creştinilor bolnavi harul divin necesar vindecării de bolile trupeşti şi sufleteşti, precum şi pentru iertarea păcatelor.

Săvârşitorul Sfintei Taine a Maslului:  La slujba acestei Taine este obligatoriu să fie prezenţi cel puţin doi preoti.

Primitorul:  creştinul bolnav, când această Sfântă Taină se săvârşeşte la casa acestuia. Dacă aceasta se face la biserică, poate participa orice credincios, sănătos sau bolnav. În mod special, prin rânduiala acestei slujbe se cere ajutorul lui Dumnezeu pentru vindecare de boli.

Efectele Tainei (importanţa):

-          vindecarea de bolile trupesti şi sufleteşti;

-          iertarea păcatelor;

Întemeierea Sfintei Taine a Maslului: 

Din Sfânta Scriptură aflăm ca Sfinţii Apostoli au primit puterea de a vindeca încă din vremea când Mântuitorul Hristos era cu ei:

-          Şi chemând pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere  asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată şi să tămăduiască orice boală şi orice neputinţă. (Matei 10, 1);

-          Iar ei plecând, mergeau prin sate binevestind şi vindecând pretutindeni. (Luca 6,9)

Argumente  principale:

-          Sfintii Apostoli au practicat Taina Sfântului Maslu chiar de la prima lor propovăduire : Si scoteau multi demoni si ungeau cu untdelemn pe multi bolnavi si-i vindecau (Marcu VI, 13).

-          Urmând apostolilor, episcopii si preotii au săvârsit si ei această Sfântă Taină, cum ne arată Sfântul Apostol Iacob : Este cineva bolnav între voi ? Să cheme preotii Bisericii si ei să se roage pentru el, ungandu-l cu untdelemn, în numele Domnului. Si rugăciunea credintei va mântui pe cel bolnav si Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui (Iacob 5, 14-15).

Momentele  principale ale slujbei Sfântului Maslu:

1. rugăciunea pentru sfinţirea untdelemnului, citită de şapte ori;
2. şapte lecturi din cartea numită Apostol (prezintă aspecte din activitatea şi învăţătura Sf. Apostoli);
3. şapte lecturi din Sfânta Evanghelie;
4. rugăciuni stăruitoare pentru vindecarea bolnavului; ungerea cu untdelemn sfinţit de şapte ori, după fiecare rugăciune;

Obiecte folosite la Taina Sfântului Maslu:

-          Sfânta Evanghelie

-          Sfânta Cruce

-          Un vas cu untdelemn;

-          Şapte lumânări

-          Şapte beţişoare pentru ungerea bolnavului.