Rezolvare subiecte - TITULARIZARE religie ortodoxa 2012
http://examentitularizare.blogspot.ro/2012/08/rezolvare-model-religie-titularizare.html
aici se gasesc rezolvate subiectele de religie ortodoxa de la titularizare - 2012.
(mi-a fost model in prelucrarea datelor ce se cuprind mai jos):
TITULARIZARE RELIGIE ORTODOXA
2012 – Rezolvarea subiectelor
Subiectul I
- „Pilda celor zece fecioare”- conţinutul 1
- „Întemeierea Bisericii Crestine. Raspandirea crestinismului” - conţinutul 2
- „Raspandirea crestinismului pe teritoriul tarii noastre” – conţinutul 3
- „Sfintele Taine : Botezul, Mirungerea, Spovedania, Împartasania”- conţinutul 4
- „Natura – darul lui Dumnezeu pentru oameni”- conţinutul 5
- „Crestinul în scoala si în societate”- conţinutul 6
*** Precizarea a cinci
metode didactice folosite în predarea religiei, justificând totodată şi
alegerea acestora din perspectiva formării/dezvoltării competenţelor date;
În vederea realizării
sarcinilor didactice legate de conţinutul activităţii de predare-învăţare,
profesorul de religie foloseşte diferite metode
în funcţie de specificul temelor predate în lecţie.
Metodele
de învăţământ
se pot clasifica după mai multe criterii:
1. istoric;
2.
al
sarcinii didactice;
3.
al
organizării învăţării
4.
demersul
logic specific;
5.
izvorul
principal al învăţării.
După demersul logic specific care duce la
învăţare, metodele de învăţământ
sunt:
a)
metoda
inductivă;
b)
metoda
deductivă;
c)
metoda
analitică;
d)
metoda
sintetică;
e)
metoda
genetică.
După izvorul principal al învăţării, metodele de învăţământ sunt clasificate
astfel :
1.
Metode de comunicare şi asimilare a cunoştinţelor:
-Metode
de comunicare orală;
- Metode de comunicare
scrisă.
2.
Metode de cunoaştere a realităţii religioase;
3.
Metode fundamentate pe acţiune.
1. Metodele de
comunicare şi asimilare a cunoştinţelor sunt utilizate în mod frecvent la
orele de religie şi au rolul de a asigura o asimilare corectă şi completă a
adevărului revelat. Din această categorie fac parte:
A.
metodele
de comunicare orală;
B.
metodele
de comunicare scrisă.
A.
Metodele de comunicare orală sunt acele metode prin care comunicarea noilor
cunoştinţe se face de către profesor, prin expunere sau conversaţie. Aceste
metode pot fi metode expozitive şi metode interogative.
Din categoria metodelor
expozitive fac parte :
a)
povestirea,
b) descrierea,
c)
explicaţia,
d) argumentarea,
e)
prelegerea,
f)
expunerea
cu oponent.
Metodele interogative
se realizează pe baza dialogului dintre profesor şi elev.
Din categoria metodelor
interogative fac parte:
a)
conversaţia
(conversaţie catehetică, conversaţie
euristică, dezbatere sau discuţie colectivă);
b)
problematizarea.
B.
Metode de comunicare scrisă
sunt:
a. lectura
(lectura explicativă, luarea notiţelor, studiul individual, efectuarea
activităţii suplimentare),
b.
lectura
şi interpretarea textului biblic,
c.
referatul;
d.
eseul.
2. Metode de
cunoaştere a realităţii religioase sunt:
1.
Observarea
directă a realităţii religioase
2.
Studiul
şi interpretarea simbolurilor
3.
Analiza
documentelor
4.
Studiul
de caz
5.
Exemplul
6.
Rugăciunea
7.
Meditaţia
religioasă
8.
Deprinderile
morale
9.
Cultul
divin (cele şapte Laude bisericeşti, Sfânta Liturghie, Sfintele Taine, cântarea
religioasă).
3. Metode
fundamentate pe acţiune sunt:
1.
Jocul
didactic
2.
Dramatizarea
3.
Exerciţiul
moral
4.
Metoda
îndrumării teoretice şi practice.
În predarea-învăţarea
religiei profesorul poate folosi şi metode activ-participative moderne alături
de cele tradiţionale. Aceste metode
active sunt elaborate în contextul modelului ERR (evocare – realizarea sensului
– reflecţie) al lui J.L. Meredith şi K.S. Steele, de organizare a activităţilor
pentru o situaţie de învăţare în perspectiva dezvoltării gândirii critice şi a
integrării creative a informaţiilor şi a conceptelor.
Printre metodele active utilizate în studiul
religiei, conform modelului ERR se numără:
a.
Metode active utilizate în evocarea cunoştinţelor anterioare :
- brainstorming-ul, scrierea liberă, gândiţi/lucraţi în perechi/comunicaţi, masa rotundă simultană, stabilirea succesiunii evenimentelor, ciorchinele, termenii-cheie iniţiali.
b.
Metode active utilizate în realizarea sensului :
- SINELG; unul stă, trei circulă; cubul; metoda photolangage; controversa academică; studiul de caz; Phillips 6-6; metoda 6-3-5; cadranele; analiza SWOT; organizatorul grafic.
c.
Metode active utilizate în reflecţie :
- Linia vieţii; cvintetul; întrebările; turul galeriei; acelaşi nume, altă persoană/semnificaţie; jocul de rol.
d.
Metode active complexe :
- KWL; mozaicul; explorarea interdisciplinară.
Conform Portofoliului
profesorului, Religie, cultul ortodox, model orientativ, anul şcolar 2010-2011,
autori: Elena Mocanu şi Corneliu Muha, Editura „Sf. Mina”, pentru conţinuturile precizate în secvenţa
dată se pot utiliza următoarele metode
didactice :
Conţinutul
1 –
lectura explicativă, conversaţia, dezbaterea, exerciţiul, meditaţia religioasă,
problematizarea
Conţinutul
2 –
conversaţia, lectura, explicaţia, observarea dirijată, audiţie muzicală,
exerciţiul
Conţinutul
3 –
conversaţia, explicaţia, expunerea, demonstraţia cu substitute
Conţinutul
4 –
lectura expresivă, descrierea, conversaţia, explicaţia, exerciţiul, cântarea
religioasă
Conţinutul
5 –
conversaţia, lectura, exerciţiul, studiul de caz, observarea dirijată
Conţinutul
6 –
explicaţia, conversaţia, lectura, argumentarea, studiul de caz, problematizarea.
În vederea formării/dezvoltării competenţelor
precizate în secvenţa dată se pot folosi următoarele metode didactice :
C.S. 1.2. – lectura şi
interpretarea textului biblic sau dezbaterea
C.S. 2.2. – observarea dirijată
sau analiza documentelor
C.S. 3.4. – conversaţia euristică
sau analiza documentelor
C.S. 3.1. – cultul divin:
Sfintele Taine
C.S. 4.2. – deprinderile morale
sau dramatizarea
C.S. 5.2. – metoda îndrumării
teoretice şi practice
*** Exemplificarea formării/
dezvoltării competenţelor date prin utilizarea metodelor didactice pe care le-aţi ales;
- lectura şi interpretarea textului biblic
- analiza documentelor
- cultul divin: Sfintele Taine
- deprinderile morale
- metoda îndrumării teoretice şi practice
*** Descrierea modului de utilizare a cinci
mijloace de învăţământ adecvate pentru formarea/ dezvoltarea competenţelor
date;
Mijloacele de învăţământ utilizate în
predarea-învăţarea Religiei sunt:
- textul biblic
- icoana
- portretul
- harta
- tabelul cronologic
- elementele de istorie locală
- literatura religioasă
- casetele audio
- diapozitivele
- filmul emisiunile religioase televizate
- calculatorul.
(Metodica predării
Religiei, Şebu)
Conform Portofoliului
profesorului, Religie, cultul ortodox, model orientativ, anul şcolar 2010-2011,
autori: Elena Mocanu şi Corneliu Muha, Editura „Sf. Mina”, pentru conţinuturile
precizate în secvenţa dată se pot utiliza următoarele mijloace de învăţământ :
- Texte-suport (selectate din Sfânta Scriptură, materiale didactice auxiliare, cărţi de cult, cărţi din literatura religioasă etc.), planşe didactice sugestive, fişe de lucru --- conţinutul 1
- Texte-suport (selectate din Sfânta Scriptură, materiale didactice auxiliare, manualul de „Istoria Bisericească Universală”, pr. prof. dr. Ion Ramureanu,), icoana „Pogorârea Duhului Sfânt”, casetă audio/CD, harta „Palestina Noului Testament”, harta „Ţinuturile încreştinate de Sfinţii Apostoli” --- conţinutul 2
- Texte-suport (selectate din Sfânta Scriptură, materiale didactice auxiliare, manualul de „Istoria Bisericii Ortodoxe Române”, pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, „Vieţile Sfinţilor”, „Proloage”), icoana Sf. Apostol Andrei, harta României, ilustraţii cu peştera Sf. Apostol Andrei din Dobrogea, racla unde se află părţi din moaştele Sf. Ap. Andrei, Catedrala din Patras unde se află moaştele Sfântului, crucea pe care a fost răstignit, pelerinajul moaştelor Sf. Apostol Andrei în România (diapozitiv/prezentare PowerPoint cu aceste imagini prezentat pe un ecran de proiecţie, folosind calculatorul şi videoproiectorul) --- conţinutul 3
- Texte-suport (selectate din Sfânta Scriptură, materiale didactice auxiliare, povestiri morale), fişe de lucru, planşa „Sfintele Taine”, casete audio, video, icoana „Cina cea de Taină” --- conţinutul 4
- Fişe de lucru, flip-chart, marker, coli de hârtie, Atlas biologic, pliante --- conţinutul 5
- Texte-suport (selectate din Sfânta Scriptură, materiale didactice auxiliare, scrieri ale Sfinţilor Părinţi), fişe de lucru cu studii de caz --- conţinutul 6
În vederea formării/dezvoltării
competenţelor precizate în secvenţa dată se pot folosi următoarele mijloacele de învăţământ :
C.S. 1.2. – planşe didactice „Pildele Mântuitorului”
de la Editura „Sf. Mina”
Pornind de la
învăţăturile desprinse din „Pilda celor zece fecioare” profesorul organizează
împreună cu elevii o dezbatere pe tema Cum ar trebui să vegheze astăzi creştinii
„candela” sufletului lor. În demersul didactic se vor folosi imaginile din
planşele didactice menţionate. Sunt prezentate şase imagini şi pe baza acestora
are lor dezbaterea.
·
Prima
imagine: un copil mic jucându-se: „sunt prea mic, e timp pentru toate…”.
·
A
doua imagine: un copil jucând baschet: „mă joc, nu am timp…”.
·
A
treia imagine: doi tineri îndrăgostiţi într-o barcă la apusul soarelui: „sunt
îndrăgostit, restul nu contează…”.
·
A
patra imagine: un adult la birou muncind: „sunt prea ocupat, am prea multe de
făcut…”.
·
A
cincea imagine: un bătrân bolnav pe o bancă: „sunt prea bătrân, nu mai pot…”.
·
A
şasea imagine: un mormânt cu o cruce: „e mult prea târziu…”
C.S. 2.2. – harta „Ţinuturile încreştinate de
Sfinţii Apostoli”
Profesorul le prezintă
elevilor, folosind harta, numele locurilor unde, potrivit Tradiţiei, au
predicat Sfinţii Apostoli.
Din Sfânta Scriptură („Faptele
Apostolilor”) aflăm despre activitatea Sfinţilor Apostoli Petru, Iacov cel
Bătrân, Iacov cel Mic şi Ioan, iar din Sfânta Tradiţie aflăm despre ceilalţi
Apostoli (Andrei, Toma, Matei, Bartolomeu, Tadeu, Filip, Simon, Matia).
o
Sfântul
Apostol Iacov cel Bătrân a predicat în Ierusalim până la moartea sa († 61
d.Hr.), fiind primul apostol martir.
o
Sfântul
Apostol Iacov cel Mic a predicat la Ierusalim.
o
Sfântul
Apostol Ioan a predicat la Efes.
o
Sfântul
Apostol Petru a predicat în Samaria, Iudeea, Antiohia, Pont, Galatia, Bitinia,
Capadocia, Babilon, Macedonia, Corint, Roma.
o
Sfântul
Apostol Andrei, fratele lui Petru a predicat în Asia Mică, Capadocia, Bitinia,
Tracia, Scythia Mare (Ucraina), Scythia Mică (Dobrogea), Bizanţ, Grecia. A fost
răstignit în localitatea Patras (Grecia) pe o cruce în formă de „X”.
o
Sfântul
Apostol Toma a predicat în India, murind ca martir străpuns cu lancea.
o
Sfântul
Apostol şi Evanghelist Matei a predicat în Palestina (unde a scris Evanghelia),
Arabia, Siria, Persia şi Etiopia, unde a murit ca martir, fiind tăiat cu
fierăstrăul.
o
Sfântul
Apostol Bartolomeu a propovăduit în Arabia de Sud unde a dus Evanghelia scrisă
de Sfântul Apostol Matei.
o
Sfântul
Apostol Tadeu a predicat în Palestina.
o
Sfântul
Apostol Filip a predicat împreună cu cele două fiice ale sale, în Frigia
(Ieropolis), unde a murit ca martir.
o
Sfântul
Apostol Simon Zilotul a predicat în Persia şi Babilon.
o
Sfântul
Apostol Matia a predicat în Etiopia, unde a fost şi martirizat.
C.S. 3.4. – diapozitiv/prezentare PowerPoint cu
principalele evenimente din istoria Bisericii primare;
Folosind
calculatorul/laptopul şi videoproiectorul, profesorul le prezintă elevilor
diapozitivul pe un ecran de proiecţie.
Notă : Acest diapozitiv trebuie
realizat iniţial de profesor. Exemplu:
(voi prezenta conţinutul unui astfel de diapozitiv)
1- Învăţătura
Mântuitorului a fost răspândită de timpuriu pe teritoriul dintre Dunăre şi
Marea Neagră (Scythia Minor). Din bogata activitate misionară a Sf. Ap. Pavel
desfăşurată printre neamurile păgâne, relatată în Sf. Scriptură, reiese că
provinciile romane sud-dunărene au fost evanghelizate de Sf.Ap. Pavel.
2- Din Epistola Sf.
Ap. Pavel către Coloseni cap. 3, versetul 11 ar reieşi că şi sciţii au putut
auzi Cuvântul lui Dumnezeu. „Nu mai
este elin (grec) şi iudeu (...), barbar, scit, rob ori liber, ci toate
şi întru toţi Hristos". Până la anul 62 (63) Evanghelia se predicase la
toate neamurile de atunci, deci şi la daci.
3- Cercetările recente
arată că în teritoriul danubiano-pontic a predicat şi Sf.Ap. Filip. Deci o
parte a teritoriului ţării noastre a fost evanghelizat chiar de ucenici ai
Mântuitorului, Sfinţii Apostoli Andrei şi Filip şi ucenici ai Apostolilor
veniţi din sudul Dunării.
4- Când Dacia a fost
cucerită de Traian (anul 106) şi transformată în provincie romană, aici au fost
aduşi colonişti din toate părţile lumii, din Siria, din Asia Mică, din
Peninsula Balcanică. Cum aceste teritorii fuseseră deja încreştinate de Sf.
Apostoli, e foarte probabil ca mulţi din aceşti colonişti să fi fost creştini.
5- Pentru paza
militară, Traian şi împăraţii care i-au urmat au adus în Dacia unităţi militare
numite legiuni (legiunea a XIII-a „Gemina” la Apulum – Alba-Iulia, legiunea a
V-a „Macedonica” la Potaissa – Turda). Mulţi dintre aceşti soldaţi erau
creştini. În secolul al II-lea, când au fost înregistraţi primii martiri ai
ţării noastre, printre ei erau şi mulţi soldaţi romani.
6- Până în anul 271
cât a durat stăpânirea romană în Dacia, aici au venit şi negustori, fie din
Asia, fie din Grecia; mulţi dintre aceştia, la rândul lor, au contribuit la
răspândirea creştinismului în ţara noastră.
7- Dovada că noi,
românii, am fost încreştinaţi încă de timpul stăpânirii romane este faptul că
multe cuvinte de bază din vocabularul religios sunt de origine latină.
C.S. 3.1. – textul biblic
În cadrul orei,
profesorul va folosi Sfânta Scriptură pentru citirea şi explicarea textele scripturistice
de instituire a Sfintelor Taine. Astfel, elevii vor căuta în Sfânta Scriptură
versetele indicate de profesor şi vor citi aceste texte scripturistice.
Profesorul îi va
îndemna pe elevi să înveţe aceste versete pe care se sprijină învăţătura de credinţă
ortodoxă, pentru a le folosi în sens misionar şi apologetic.
® Sfânta Taină a
Botezului: Matei 28, 19
® Sfânta Taină
aMirungerii: Luca 24, 49
® Sfânta Taină a
Spovedaniei: Ioan 20, 21-23
® Sfânta Taină a
Împătăşaniei: Matei 26, 26-28; Luca 22, 19
C.S. 4.2. – pliante
Profesorul le solicită
elevilor realizarea unor pliante pentru protecţia mediului înconjurător, a unui
cod de reguli eco.
Lecția de religie cu
tema “Natura – darul lui Dumnezeu pentru oameni” din programa clasei a
V-a poate declanșa elevilor dorința de a se implica mai mult, fiecare în felul
lui, în acest sens. Deja sensibilizaţi în urma unor proiecte şcolare pe teme
eco, elevii pot transforma o simplă temă, cea de a alcătui un afiş în legătură
cu protejarea naturii de către om, în forfotă pentru o pledoarie în toată
regula.
În urma desfăşurării
unei astfel de activităţi elevii au crezut cu tărie că vocea lor contează, că
pot avea o mentalitate diferită în privinţa raportării la natură decât cei care
sunt simpli consumatori de resurse naturale şi au scandat, au discutat, și-au
pus probleme, s-au mirat cum de atât de mulți români nu observă, nu fac, nu
văd, nu simt ceea ce orice copil știe: natura este darul lui Dumnezeu pentru
oameni, iar felul în care omul Îi răspunde lui Dumnezeu pentru acest dar –
chiar contează, în primul rând pentru binele omenirii, dar și ca formă de
mulțumire, respect, iubire față de Dumnezeu. Câteva afişe realizate de elevi au avut
următoarele mesaje :
a. Salvați
planeta!
b. Fără
poluarea planetei!
c. Protejați
pădurile!
d. Reciclați,
nu aruncați gunoaiele!
e. Reciclarea
reduce cantitatea de deșeuri ce trebuie depozitată în gropi de gunoi sau
incinerată.
f.
Cu fiecare obiect
reciclat, pământul devine tot mai vesel și ne dăruiește un... ZÂMBET :)
g. Dacă
ne batem joc de natură, Dumnezeu se va întrista, că nu ne pasă de darul Lui.
h. Ce
frumoasă este planeta noastră! Haideți să nu o distrugem!
i. Aruncați gunoaiele la
coșul de gunoi sau în containerele speciale pentru hârtie, plastic și metal!
Aveți grijă de plante și de animalele pe cale de dispariție!
j.
Nu lăsați lumina sau
electronicele deschise aiurea!
k. Distrugerea
naturii este un păcat pentru omenire!
l. Poluarea este
rezultatul care determină un dezechilibru ecologic natural; orice adaus de
substanță sau forme de energie pe care mediul nu le mai poate dispersa,
descompune sau recicla conduce la apariția poluării. Poluarea a constituit o
problemă pentru populația orașelor încă din antichitate. În Evul Mediu,
condițiile neigienice favorizau apariția epidemiilor, iar începând din sec. XIX,
ca urmare a exploziei tehnologice, poluarea a devenit o problemă universală.
Poluarea este de mai multe tipuri: poluarea atmosferei, poluarea apelor,
poluarea solului.
m. Păstrați
natura pentru binele tuturor!
n. I
love nature!
o. Natura
este o sursă de bucurie în viața noastră.
p. „La
început a făcut Dumnezeu cerul și pământul. Și pământul era netocmit și gol. Și
a zis Dumnezeu: Să fie lumină! Și a fost lumină. Și a văzut Dumnezeu că este
bună lumina, și a despărțit Dumnezeu lumina de întuneric. Lumina a numit-o
Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte”. În ziua a șasea a făcut
Dumnezeu omul. El a făcut omul pentru a se bucura de natură, darul lui
Dumnezeu. De aceea trebuie să protejăm natura! Acesta este darul Domnului
pentru noi, oamenii. Iubiți natura și respectați-o!
q. Natura
are nevoie de noi!!! Implică-te și tu!
r. Ajută
la reciclare!
s. Economisește
energia și apa!
t.
Participă direct la
curățenia orașului!
u. Nu
lăsa resturi și gunoaie în natură!
v. Plimbă-te
cu bicicleta sau pe jos!
w. Folosește
resturi de hârtie pentru notițe!
x. Imprimă
sau copiază pe ambele fețe ale hârtiei!
y. Folosește
scările în loc de lift!
z. Să
nu existe defrișări!
aa. Reciclează
pentru oraşul tău! Doar imaginează-ți... Un oraş verde, cu aer curat, și plin
de voie bună! Într-o pauză să îți mănânci sandwich-ul sub un copac, într-o oază
verde, fără grija că te va mușca o căpușă!
bb. Să
nu ne mai distrugem singuri!
Iar după ce a trecut
febra scandărilor... Au rămas florile de pe pervazul geamului clasei, mai
îngrijite ca altădată. Și,
desigur, promisiunea pe care și-au făcut-o acești elevi de a
respecta, de a privi altfel tot ce e în jurul lor, ca pe un dar. Nu al oricui.
Folosind ca mijloc de
învăţământ pliantul, profesorul poate forma / dezvolta competenţa specifică
C.S. 5.2. de aplicare a învăţăturilor creştine cu privire la relaţiile dintre
semeni şi cu natura înconjurătoare.
C.S. 5.2. – fişă de lucru (studii de caz)
În vederea formării /
dezvoltării competenţei 5.2. profesorul poate folosi următoarele activităţi de
învăţare:
Ø
organizarea
unor acţiuni cu scop caritabil (vizite la orfelinate, spitale, azile ; colecte
umanitare)
Ø
exerciţii
de conştientizare a rolului rugăciunilor pentru semeni
Ø
discuţii
în grup în scopul soluţionării unor probleme prezentate în studii de caz
Profesorul va realiza o fişă de
lucru ce conţine câteva studii de caz şi rezolvarea acestora o va discuta cu
elevii.
*** Compararea a două mijloace de
învăţământ din punct de vedere al eficienţei acestora în formarea competenţelor
precizate;
*** Evidenţierea importanţei
contextului intra si interdisciplinar în predarea-învăţarea religiei;
Interdisciplinaritatea
şi contextualizarea ei la ora de religie
Ca exemple de activităţi de învăţare, Programa
analitică prevede şi încadrarea evenimentelor din Istoria Bisericii în cadrul
Istoriei Universale. În cazul acesta activităţile de învăţare la religie
interferează cu cele de la istorie.
Exemplu : Referitor la problema
reformei, profesorul de religie va prezenta reforma ca o schismă produsă în
sânul Bisericii precum şi urmările acesteia. Profesorul de istorie prezintă
reforma ca un salt benefic în cadrul istoriei şi civilizaţiei europene. În
cazul în care profesorul de religie va constata că elevii au o atitudine
duplicitară în raport cu cele două puncte de vedere, în prima fază va relua în
discuţie problematica reformei apreciind că într-adevăr în plan cultural şi
economic reforma a fost un proces cu urmări pozitive, dar în acelaşi timp va
prezenta urmările reformei în plan religios, conflictele de ordin doctrinar
care s-au ivit, precum şi faptul că reforma a constituit terenul fragmentării
religioase medievale, precum şi fondul apariţiei cultelor neoprotestante de mai
târziu. Aceste efecte le simţim până azi: dezbinarea religioasă, disputele
interconfesionale etc. Problematizarea acestor teme poate continua prin a
învăţa elevii că menirea noastră este aceea de a nădăjdui şi lupta pentru
refacerea unităţii creştine, după cuvintele Mântuitorului, “Ca toţi să fie
una”. În a doua fază profesorul de religie poate să propună factorilor
responsabili cu Programa analitică pentru cele două discipline, soluţii în
vederea revizuirii şi îmbunătăţirii activităţilor de învăţare specifice.
Profesorul de religie
poate propune în cadrul curriculum-ului la decizia şcolii discipline
opţionale. Opţionale specifice religiei ar putea fi: Istoria religiilor,
Arta creştină, Muzică Bisericească, Elemente de iconografie etc.
Un opţional se poate
propune:
a) la nivelul disciplinei:
Pictura religioasă în ţările române în secolele XVI – XVII;
b) la nivelul ariei curriculare,
unde se va viza o temă interdisciplinară: Misiuni creştine în afara Europei în
evul mediu (religie, geografie, istorie);
c) la nivelul mai multor arii
curriculare, pornind de la un obiectiv transdisciplinar: Spovedanie,
psihanaliză, consiliere (religie, psihologie, consiliere, biologie).
Astfel, un opţional la
“Istoria religiilor” poate avea ca obiective de referinţă:
® lărgirea orizontului
cunoaşterii civilizaţiei şi istoriei universale; localizarea geografică a
zonelor acoperite de una sau alta dintre religiile lumii;
® identificarea unor
valori sociale şi morale promovate de diferite religii; realizarea unor
comparaţii între diferite sisteme religioase;
® localizarea unor
obiective turistice cu semnificaţii religioase;
® să identifice influenţa
religiei asupra unor culturi şi civilizaţii.
Un opţional cum ar fi
“Biserica şi problemele tineretului” poate avea printre obiectivele de
referinţă:
Ø
-descrierea
cauzelor anumitor boli trupeşti şi sufleteşti deopotrivă;
Ø
-înţelegerea
consecinţelor datorate unor acte iresponsabile (avort, clonare, eutanasie
etc.).
Cum
contextualizăm (aplicăm) programa şcolară la disciplina religie ?
După cum se ştie
programele şcolare sunt “documente reglatoare, componente ale Curriculumu-lui
Naţional”. În nota de prezentare a programei şcolare pentru ciclul inferior al
liceului şi pentru şcolile de arte şi meserii, obiectivul general al
disciplinei religie constă în formarea personalităţii elevilor în concordanţă
cu valorile creştine, prin integrarea cunoştinţelor religioase în structura de
atitudini moral-creştine şi prin aplicarea învăţăturii de credinţă în viaţa
proprie şi a comunităţii. Finalităţile predării religiei vizează formarea unor
caractere moral-creştine care să faciliteze o nouă concepţie asupra relaţiei
Dumnezeu-om, om-semeni, şi totodată o atitudine morală şi responsabilă faţă de
propria persoană.
Important este ca
profesorul de religie să-şi adapteze discursul şi activităţile didactice în
funcţie de caracteristicile clasei, în funcţie de evenimentele şi sărbătorile
religioase, în funcţie de puterea de înţelegere a elevilor, şi de ce nu în
funcţie de interesele şi preocupările elevilor. Astfel riscăm ca ora de religie
să fie mai mult teoretică, iar finalităţile acestei ore să nu fie cele
scontate.
Conţinuturile didactice ale programei şcolare
în vigoare pentru disciplina religie sunt, în general, bine structurate. Totuşi
unele teme dau impresia că ar fi indicate pentru elevii care urmează o şcoală
teologică. Atunci când aplicăm programa şcolară să nu uităm că elevii din
şcolile laice nu sunt seminarişti. Pentru îmbunătăţirea programei şcolare
considerăm că se impune cooptarea în Comisia Naţională pentru disciplina
Religie a mai multor profesori care predau religia în învăţământul
preuniversitar.
Activitatea complexă
de predare – învăţăre nu poate fi deprinsă prin învăţarea unor principii
teoretice care urmează să fie aplicate mai târziu în practică. Este timpul să
înţelegem că “experienţa în şcoli este necesară pentru a şti ce idei merită
transpuse în practică, care pot fi tanspuse şi în ce condiţii sunt necesare”.
Numai în şcoală se poate învăţa ce înseamnă a fi profesor. Orice temă din
programă se impune a fi adaptată în funcţie de situaţiile concrete, spre
exemplu la clasa a IX-a, printre altele, avem tema Cinstirea Sfinţilor.
Observăm că unii
dintre elevii noştri nu sunt întotdeauna interesaţi de cinstirea sfinţilor, dar
toţi aceşti elevi sunt interesaţi de propria reuşită, de mijloacele prin care
poţi reuşi în viaţă. În această situaţie tema mai sus amintită poate fi
nuanţată şi formulată astfel: Sfântul ca model de reuşită şi de împlinire
(spirituală, socială, profesională etc). În acest mod tema poate stârni
curiozitate şi chiar interes din partea elevilor.
La clasa a XII-a în
cadrul conţinuturilor apare şi tema Rugăciunile pentru cei adormiţi în
Domnul. Această temă poate stârni mai mult sau mai puţin curiozitatea în
rândul elevilor. Cu siguranţă orice elev este interesat să-i meargă bine în
viaţă, să aibă parte de succese. În această situaţie tema poate fi adaptată sub
următoarea formă Rugăciunile pentru cei adormiţi în Domnul, ca formă de respect
pentru înaintaşi şi garanţie a binecuvântării lui Dumnezeu pentru noi. Pe
această cale elevii vor învăţa că rugăciunile pentru cei morţi constituie atât
o obligaţie a noastră cât şi o formă de respect şi de “milostenie” pentru
suflele înaintaşilor, iar faptele noastre nu vor rămâne nerăsplătite. Cu
siguranţă vom stârni motivaţia elevilor. Sfântul Chiril al Ierusalimului se
întreba: “îşi va propune vreodată un om să slujească lui Dumnezeu, dacă nu
crede că Dumnezeu îl răsplăteşte”.
Conţinuturile la clasa
a X-a încep cu tema Argumente raţionale pentru dovedirea existenţei lui
Dumnezeu. În urma inspecţiilor avute în şcoli precum şi a discuţiilor cu
profesorii de religie am constat că această temă este foarte greu de adaptat la
nivelul elevilor, există şi riscul ca această temă să fie luată şi predată după
manualele de dogmatică. În acest caz riscăm să nu reuşim atingerea obiectivelor
şi finalităţilor propuse.
Iată motivul pentru
care se impune să fim mereu atenţi la felul în care predăm anumite adevăruri de
credinţă, să redescoperim interferenţa între a cunoaşte şi a înţelege. Cine
cunoaşte un fenomen (teoretic) nu neapărat îl şi înţelege. Cine ajunge să înţeleagă
un fenomen, acela până la urmă îl va cunoaşte. Credinţa nu poate fi neapărat
învăţătă, în schimb poate fi trăită.
Scopul
primordial al predării religiei, constă în a restaura demnitatea elevilor, în a le
forma şi cizela caracterul, în a-i ajuta să se redescopere, în a-i ajuta să-şi
evalueze şi să-şi desăvârşească relaţia lor cu Dumnezeu şi cu semenii.
Atunci când prezentăm
o secvenţă didactică nu trebuie avute în vedere doar strategiile de care ne vom
folosi, ci se cere ca lecţia să fie gândită ca un eveniment inţiatic,
indiferent de tema abordată. Orice lecţie de religie se poate constitui într-o
analogie la istoria mântuirii, istorie care, teologic vorbind este recapitulată
în cadrul fiecărei Sfinte Liturghii. Aşa cum “parohia, pentru ca să devină o
comunitate disciplinată, sănătoasă şi sfântă trebuie să aibă în centrul vieţii
ei Liturghia Euharistică şi credincioşii sunt îndemnaţi să participe la jertfa
euharistică”, tot aşa şi lecţia de religie se cade a fi un mijloc de îndrumare
a elevilor, pentru a se apropia cât mai des de Sfintele Taine.
Elevii pot fi
îndemnaţi, pe parcursul activităţilor didactice, să participe la viaţa
liturgică a parohiei şi conştientizaţi de faptul că toţi suntem mădulare ale
trupului lui Hristos, “anamneza liturgică reînoind neîncetat identitatea
noastră de mădulare ale trupului lui Hristos”.
Conştientizarea
fraternităţii liturgice a avut un rol fundamental în spaţiul ortodox şi sta la
baza tuturor formelor de comunitate şi comuniune creştină. Scopul ultim al
moralităţi personale şi sociale este acela ca Hristos - în Care locuieşte toată
plinătatea Dumnezeirii (Coloseni 2,9) - să ia chip în tot şi în toate (Galateni
4,19). Este menirea noastră să purcedem la atingerea acestui scop “lăsându-L pe
Hristos să ia chip în acţiunile noastre personale şi sociale”. În acest fel
elevii pot fi responsabilizaţi cu privire la faptele şi preocupările lor, pot
fi îndrumaţi să se raporteze mereu la principiile creştine.
Soloviov, învăţa şi
îndemna ca “înainte de a te hotărâ la un pas cu o oarecare importanţă pentru
viaţa personală şi socială, să-ţi chemi în suflet chipul moral al lui Hristos,
să te cercetezi şi să-ţi răspunzi: ar face El acest pas, sau - cu alte cuvinte
- l-ar saluta sau nu, m-ar binecuvânta dacă îl fac sau nu”.
Finalitatea
orei de religie
are în vedere convertirea personală, trăirea credinţei şi conştientizarea
aparteneţei elevilor la o comunitate de cult şi de credinţă organizată.
Strategiile, mijloacele şi procedeele didactice specifice pentru predarea unei
anumite teme din programa şcolară sunt diverse; alegerea lor ţine de profesor. Pentru ca
activităţile didactice şi misionare să fie reuşite este nevoie mai întâi de
ajutorul lui Dumnezeu. În lucrarea Educaţia religioasă. Învăţături pentru
copii şi tineri, Irineu, episcop de Ekaterinburg şi Irbit, le adresa
profesorilor de religie următorul îndemn: “Nu uitaţi să chemaţi mereu
binecuvântarea lui Dumnezeu asupra muncii voastre de educaţie şi, având această
binecuvântare, efortul, grija şi munca vă vor fi încununate de dobândirea unor
copii ascultători”.
Concluzie : Orice programă
şcolară este perfectibilă, dar importante sunt strategiile şi mijloacele
didactice folosite precum şi modul în care profesorul îşi adaptează
conţinuturile pentru ca discursul didactic să devină unul accesibil şi
interesant. Aceste argumente ne îndreptăţesc să afirmăm că deprinderea predării
Religiei este un drum anevoios, complex şi interesant pe parcursul căruia
învăţăm mereu.
*** Justificarea modului în care forma
frontală, respectiv individuală de organizare a activităţii
didactice favorizează formarea/dezvoltarea competenţelor specifice
precizate în secvenţa de mai sus;
Pentru realizarea unui
proiect bine gândit, o etapă obligatorie, de maximă importanţă, o constituie
etapa de elaborare a strategiilor
didactice. Acestea sunt o componentă a programului de instruire,
reprezentând o perspectivă a profesorului, prin care se asigură, într-un mod
dinamic, procesul de dirijare eficientă a învăţării.
În elaborarea strategiilor didactice, profesorul
trebuie să se raporteze, în principal, la ansamblul de procedee şi metode
oferite de literatura pedagogică şi la mijloacele de învăţământ care pot
sprijini procesul învăţării.
Strategia didactică cuprinde:
1.
metodele
şi procedeele utilizate
pentru atingerea obiectivelor / competenţelor urmărite;
2.
mijloacele
de învăţământ ce
pot ajuta în procesul învăţării;
3.
formele
de organizare a activităţii elevilor: activitate individuală,
activitate frontală şi activitate pe grupe
Predarea frontala se
bazeaza pe principiul tratarii nediferentiate, al muncii egale cu toti elevii
din aceeasi clasa.
Profesorul are rolul
principal, organizează, conduce şi dirijează activitatea elevilor, este denumit
magistral. În activitatea frontală este
predominanta activitatea profesorului. Activitatea frontală este bazată
exclusiv pe expunere, pe transmitere de cunoştinţe unei clase întregi de elevi,
reducându-se astfel invăţarea la achiziţionarea pasivă de cunoştinţe şi
limitează foarte mult activitatea colectivă propriu-zisa.
Elevii execută în
acelaşi timp şi în acelaşi sistem, aceleaşi sarcini, dar fiecare lucreaza
strict individual, fără a se stabili legaturi de interdependentă între ei.
Comunicarea între colegi şi posibila invaţare prin cooperare sunt reduse la
maximum, ele având loc numai în afara predării, în pauze şi în timpul liber
Este totusi de
preferat atunci când se intenţioneaza expunerea unor noţiuni fundamentale,
sintetizarea unei informaţii mai cuprinzătoare, efectuarea unor demonstraţii,
sensibilizarea şi câştigarea adeziunii pentru o idee, ori atunci când se caută
modelarea unor opinii şi atitudini prin abordarea unor teme profund caracter
emoţional-educativ.
Activitatile
individuale cuprind
studiul individual, efectuarea temelor pentru acasa, studiul în biblioteci,
lectura suplimentara si de completare, întocmirea de proiecte, referate,
desene, scheme, alte lucrari scrise, comunicari stiintifice, alte proiecte
practice. Pun accentul pe munca independentă, fară supraveghere directă şi
consultantă din partea profesorului.
Există mai multe
variante de organizare individuală a activităţii alevilor: cu sarcini de
instruire comune pentru toti elevii, cu teme diferenţiate pe grupe de nivel, cu
teme diferite pentru fiecare elev. In acest ultim caz, activitatea se numeşte
individualizata sau personalizată, pentru că ţine cont de particularităţile
fizice şi psihice ale fiecărui elev, de nivelul pregătirii sale, aptitudinile
lui, de nevoile lui educaţionale.
Profesorul va organiza
activitatile didactice astfel încât sa sporeasca sansele de reusita a atingerii
obiectivelor propuse, adoptând o varietate de activitati la specificul si
potentialul elevilor sai.
Forma frontală,
respectiv individuală de organizare a activităţii didactice favorizează
formarea/ dezvoltarea competenţelor specifice precizate în secvenţa dată.
Astfel, pentru formarea/dezvoltarea competenţelor specifice C.S. 1.2., C.S.
3.4., C.S. 3.1 se va utiliza forma frontală, iar pentru formarea/dezvoltarea
competenţelor specifice C.S. 2.2., C.S. 4.2., C.S. 5.2. se va utiliza forma
frontală în combinaţie cu cea individuală.
Exemple :
- pentru formarea/dezvoltarea
competenţei specifice C.S. 1.2. profesorul prezintă elevilor mai multe planşe
didactice sugestive ce prezintă diferite aspecte din viaţa cotidiană
(activitate frontală), şi folosind ca metodă de învăţământ dezbaterea îi
conduce pe elevi spre identificarea modalităţilor de relaţionare cu Dumnezeu
- pentru formarea/dezvoltarea
competenţei specifice C.S. 2.2. profesorul le enumeră elevilor numele locurilor
unde, potrivit Tradiţiei, au predicat Sfinţii Apostoli (activitate frontală) şi
un elev va veni în faţa clasei să identifice pe hartă acele localităţi indicate
de profesor (activitate individuală). Cadrul didactic poate interveni acolo
unde elevul nu reuşeşte singur sau poate numi un alt elev să îl ajute.
*** Explicarea importanţei sugestiilor
metodologice, prevăzute în programa şcolară, pentru demersul
educaţional la disciplina Religie – Cultul Ortodox;
Sugestiile
metodologice prevăzute în programa şcolară oferă informaţii utile profesorului
de Religie pentru realizarea demersului educaţional.
Sugestiile
metodologice cuprind recomandări specifice disciplinei, privind metodologia de
aplicare a programei şcolare şi proiectarea demersului didactic. Acestea
includ:
a.
propuneri
de organizare a procesului de predare-învăţare-evaluare centrat pe formarea de
competenţe;
b.
recomandări
de strategii didactice specifice disciplinei;
c.
modalităţi
de evaluare.
Sugestiile
metodologice au rolul de a orienta utilizarea prezentului curriculum în
proiectarea şi realizarea activităţilor de predare-învăţare-evaluare, în
concordanţă cu specificul disciplinei Religie.
Programa şcolară
pentru disciplina Religie - Cultul ortodox – clasa pregătitoare reprezintă o ofertă
curriculară dezvoltată în jurul unei teme majore: Dumnezeu este cu noi prin
descoperire şi iubire. Având ca scop familiarizarea copiilor cu domeniul
religios, această temă orientează formularea competenţelor specifice, precum şi
construirea situaţiilor de învăţare într-un mod flexibil şi creativ, în raport
cu particularităţile de vârstă şi individuale ale elevilor. În acest context,
sugestiile metodologice prezintă: lista conţinuturilor utilizate pentru
dezvoltarea competenţelor, strategii didactice recomandate; contexte şi medii
de instruire adecvate; aspecte privind metodele de evaluare.
Programa şcolară
pentru clasele I – a IV-a cuprinde
sugestii de bibliografie pentru lectură suplimentară şi sugestii pentru
repertoriul de cântece şi pentru audiţiile muzicale. Aceste sugestii
metodologice au rolul de a-l ghida pe profesorul de religie în demersul
educaţional.
Programa şcolară
pentru clasele a V-a – a VIII-a include unele sugestii metodologice care orientează
cadrul didactic spre modalităţi didactice concrete de utilizare a
curriculumului în proiectarea şi realizarea activităţilor de
predare-învăţare-evaluare.
Modul în care este
concepută programa şcolară pentru clasele V-VIII răspunde unei duble exigenţe:
de a fi un punct de plecare comun pentru toţi profesorii şi, pe de altă parte,
de a-i incita în interpretarea şi adecvarea acesteia la condiţiile specifice în
care îşi desfăşoară activitatea.
În vederea valorizării
competenţelor cheie şi a asigurării transferabilităţii la nivelul activităţii
educaţionale, se recomandă ca strategiile didactice utilizate în
predarea disciplinei Religie – Cultul Ortodox să pună accent pe:
construcţia progresivă a cunoaşterii; flexibilitatea abordărilor şi parcursul
diferenţiat; coerenţă şi abordări inter- şi transdisciplinare.
Actuala programă
şcolară valorifică exemplele de activităţi de învăţare din programele
anterioare (elaborate după modelul centrat pe obiective), oferind astfel
cadrelor didactice un sprijin concret în elaborarea strategiilor de predare
care să permită trecerea reală de la centrarea pe conţinuturi, la centrarea pe
experienţe de învăţare.
Pe parcursul claselor
V-VIII, se recomandă următoarele activităţi:
- participarea la slujbele Sfintelor Taine;
- exerciţii de dialog pe o temă dată;
- exerciţiu de povestire a unor texte biblice;
- dialog pe baza unui text religios;
- alcătuirea de rezumate ale textelor religioase;
- exemple de definire a termenilor istorici;
- completare de enunţuri lacunare, rebusuri;
- redactarea de scurte compuneri după un plan dat şi cu utilizarea termenilor învăţaţi;
- exerciţii de selectare a simbolurilor şi a semnificaţiei pildelor Mântuitorului din textele biblice;
- discutarea mesajelor pildelor şi raportarea acestora la viaţa personală;
- prezentarea calendarului creştin ortodox;
- observarea şi explicarea icoanelor sărbătorilor studiate;
- identificarea sărbătorilor după icoană;
- enumerarea sărbătorilor împărăteşti;
- vizitarea bisericilor sau a mănăstirilor pentru discuţii despre sărbători;
- dialog pe baza modului de petrecere a sărbătorii de duminică;
- integrarea evenimentelor religioase creştine în istoria omenirii;
- utilizarea hărţii pentru localizarea evenimentelor religioase;
- realizarea de tabele cronologice cu principalele evenimente din istoria Bisericii primare;
- vizionarea şi comentarea de filme cu subiect religios;
- lecturarea şi comentarea unor texte literare cu subiect religios;
- exerciţii de analiză şi comentare a schimbărilor aduse de creştinism în istorie;
- discutarea aspectelor morale pozitive/negative din situaţii reale sau imaginare;
- jocul de rol: dramatizarea unor pilde;
- discutarea în grup a unor norme de comportament religios-moral;
- lecturarea unor povestiri despre natură ca dar al lui Dumnezeu;
- descrierea şi compararea tipurilor de atitudini religios-morale;
- studiul de caz (discutarea în grup în scopul soluţionării de situaţii problemă);
- iniţierea de acţiuni de întrajutorare;
- exerciţii de dialog pe tema rolului rugăciunilor pentru semeni;
- discuţii în grup în scopul soluţionării unor situaţii speciale apărute în clasă;
- exerciţii de dialog pe tema comportamentului acasă, în biserică, în şcoală, în societate;
- utilizarea calculatorului şi a altor mijloace audio-vizuale pentru ilustrarea unor teme, pentru căutarea de informaţii sau pentru documentarea pe o temă dată.
Utilizarea surselor
biblice, teologice în
predarea Religiei trebuie să se afle permanent în atenţia profesorului. Din
această perspectivă, strategiile didactice focalizate pe utilizarea surselor
trebuie să ia în considerare elemente precum categoria formală de sursă,
categoria cronologică, utilitatea sursei în atingerea scopurilor de predare.
Gândirea critică este considerată un
factor-cheie în învăţarea eficientă. Antrenarea acestui tip de gândire poate
avea ca punct de plecare strategii bazate pe lectura activă, elaborarea
raţionamentelor, formulare de întrebări, elaborare de texte diverse (fişe de
lectură, comentarii, recenzii, referate, eseuri), folosirea de metode grafice.
Integrarea noilor
tehnologii informatice în
procesul de predare-învăţare (inclusiv Internetul) devine esenţială în
condiţiile multiplicării surselor de informare şi de comunicare.
Evaluarea reprezintă o
componentă organică a procesului de învăţare. În perspectiva unui demers
educaţional centrat pe competenţe, se recomandă utilizarea cu preponderenţă a
evaluării continue, formative. Alături de formele şi instrumentele clasice de
evaluare, se recomandă utilizarea unor forme şi instrumente complementare, cum
sunt: proiectul, portofoliul, autoevaluarea, evaluarea în perechi, observarea
sistematică a activităţii şi a comportamentului elevilor. Procesul de evaluare
va pune accent pe:
- corelarea directă a rezultatelor evaluate cu competenţele specifice vizate de programa şcolară;
- valorizarea rezultatelor învăţării prin raportarea la progresul şcolar al fiecărui elev;
- recunoaşterea, la nivelul evaluării, a experienţelor de învăţare şi a competenţelor dobândite în contexte non-formale sau informale;
- utilizarea unor metode variate de comunicare a rezultatelor şcolare.
Programa şcolară
pentru clasele a IX-a – a XII-a, Liceu şi Şcoala de arte şi meserii include unele sugestii
metodologice elaborate pentru a orienta proiectarea demersului didactic adecvat
competenţelor, valorilor şi atitudinilor prevăzute.
Conţinuturile propuse
în programa şcolară de Religie – cultul ortodox pentru clasa a
IX-a sunt organizate pe domenii tematice. O parte dintre acestea le
continuă pe cele abordate la nivelul claselor I-VIII (dogmatică, morală
creştină, liturgică, spiritualitate şi misiune), propunând teme de sinteză şi
oferind oportunităţi de valorificare a cunoştinţelor asimilate în anii
anteriori. Alte domenii sunt nou introduse, urmând a fi continuate pe tot parcursul
liceului, şi propun conţinuturi cu caracter mai complex, posibil de abordat la
nivelul elevilor de clasa a IX-a (religiile în istorie, ortodoxia şi
creştinismul în contextul culturii naţionale şi universale, creştinismul şi
problemele lumii contemporane).
Temele au fost
selectate din perspectiva următoarelor principii:
o
accentuarea
caracterului pragmatic, prin centrarea pe dezvoltarea de atitudini şi de
comportamente;
o
referirea
la aspecte actuale din viaţa personală a adolescenţilor, din viaţa comunităţii,
din istoria Bisericii;
o
corelarea
cunoştinţelor specifice religiei cu cele dobândite la alte discipline de
învăţământ, mai ales la nivelul ariei curriculare ”Om şi societate” (Istorie,
Geografie, Logică).
Prezentul curriculum
este conceput într-o manieră flexibilă, care permite profesorului libertatea de
opţiune în abordarea demersului didactic, prin:
- alegerea succesiunii capitolelor sau a temelor, în funcţie de caracteristicile clasei sau de evenimentele religioase, cu condiţia respectării logicii interne a domeniului şi a parcurgerii integrale a materiei prevăzute în programă;
- alegerea de metode, activităţi şi stiluri variate, adecvate particularităţilor elevilor şi ale clasei, în concordanţă cu competenţele precizate pentru fiecare nivel;
- identificarea de soluţii metodice optime pentru a sensibiliza elevii şi a converti învăţătura moral-creştină în act de conduită.
Se recomandă
utilizarea unor activităţi de învăţare, precum:
º
dialogul,
dezbaterea privind importanţa şi rolul diferitelor elemente (de dogmatică, de
morală creştină, de istorie a religiilor);
º
analiza
asemănărilor şi a deosebirilor (între forme de cinstire a celor sfinte, între
religii, între textele religioase şi cele laice pe teme comune etc.);
º
studiul
de caz cu rol de exemplificare a elementelor de morală creştină;
º
analiza
unor modele de acţiune privind implicarea în rezolvarea unor probleme concrete
din viaţa comunităţii;
º
argumentarea
biblică şi patristică;
º
utilizarea
calculatorului şi a altor mijloace audio-vizuale pentru ilustrarea unor teme,
pentru căutarea de informaţii sau pentru documentarea pe o temă dată;
º
vizite
la locaşuri de cult.
În cadrul orei de Religie,
evaluarea trebuie să aibă caracter formativ, cu scopul de a-l învăţa pe elev să
se autoevalueze în acord cu valorile creştine. Prin evaluare, valorizarea
efortului de învăţare al elevului şi analiza progresului acestuia în învăţare
trebuie completate cu motivarea sa pentru aplicarea în practică a învăţăturilor
de credinţă. Deoarece formele clasice de evaluare au, pentru educaţia
religioasă, limite mai accentuate decât în cazul altor discipline de studiu, se
recomandă utilizarea unor modalităţi complementare de evaluare: proiectul,
portofoliul, autoevaluarea, observarea sistematică a comportamentului elevilor
în spaţiul şcolii şi în afara acestuia.
Conţinuturile propuse
de programa şcolară de Religie pentru clasa a X-a, cultul ortodox sunt
organizate pe domenii tematice. O parte dintre aceste domenii le continuă pe
cele abordate la nivelul claselor I-VIII, propunând teme de sinteză şi oferind
oportunităţi de valorificare a cunoştinţelor asimilate în anii anteriori:
dogmatică, morală creştină, liturgică, spiritualitate şi misiune. Alte domenii
sunt nou introduse, sunt comune pentru clasele IX-X şi propun conţinuturi cu
caracter mai complex, posibil de abordat la nivelul elevilor de clasa a X-a:
religiile în istorie, ortodoxia şi creştinismul în contextul culturii naţionale
şi universale, creştinismul şi problemele lumii contemporane.
Temele au fost
selectate din perspectiva următoarelor principii:
Ø
accentuarea
caracterului pragmatic al conţinuturilor, prin centrarea pe dezvoltarea de
atitudini şi de comportamente;
Ø
referirea
la aspecte actuale din viaţa personală a adolescenţilor, din viaţa comunităţii,
din istoria religiilor şi din istoria Bisericii;
Ø
corelarea
cunoştinţelor specifice religiei cu cele dobândite la alte discipline de
învăţământ, mai ales la nivelul ariei curriculare ”Om şi societate” (Istorie,
Geografie, Psihologie).
Prezentul curriculum
este conceput într-o manieră flexibilă, care permite profesorului libertatea de
opţiune în abordarea demersului didactic, prin:
- alegerea succesiunii capitolelor sau a temelor, în funcţie de caracteristicile clasei sau de evenimentele religioase, cu condiţia respectării logicii interne a domeniului şi a parcurgerii integrale a materiei prevăzute în programă;
- alegerea de metode, activităţi şi stiluri variate, adecvate particularităţilor elevilor şi ale clasei, precum şi în concordanţă cu competenţele precizate pentru fiecare nivel.
Se recomandă
utilizarea unor activităţi de învăţare, precum:
® dialogul, dezbaterea
privind importanţa şi rolul diferitelor elemente (de dogmatică, de morală
creştină, de istorie a religiilor);
® analiza asemănărilor
şi a deosebirilor (între forme de cinstire a celor sfinte, între religii, între
textele religioase şi cele laice pe teme comune etc.);
® studiul de caz cu rol
de exemplificare a elementelor de morală creştină;
® analiza unor modele de
acţiune privind implicarea în rezolvarea unor probleme concrete din viaţa
comunităţii;
® argumentarea biblică
şi patristică;
® utilizarea
calculatorului şi a altor mijloace audio-vizuale pentru ilustrarea unor teme,
pentru căutarea de informaţii, pentru documentarea pe o temă dată;
® vizite la locaşuri de cult.
În cadrul orei de Religie,
evaluarea trebuie să aibă caracter formativ, cu scopul de a-l învăţa pe elev să
se autoevalueze în acord cu valorile creştine. Prin evaluare, valorizarea
efortului de învăţare al elevului şi analiza progresului acestuia în învăţare
trebuie completate cu motivarea sa pentru aplicarea în practică a învăţăturilor
de credinţă. Deoarece formele clasice de evaluare au, pentru educaţia
religioasă, limite mai accentuate decât în cazul altor discipline de studiu, se
recomandă utilizarea unor modalităţi complementare de evaluare: proiectul,
portofoliul, autoevaluarea, observarea sistematică a comportamentului elevilor
în spaţiul şcolii şi în afara acestuia.
Conţinuturile din
programa şcolară pentru clasa a XI-a, la disciplina Religie –
cultul ortodox sunt organizate pe şapte domenii tematice: Dogmatică,
Morală creştină, Liturgică şi artă, Spiritualitate şi misiune, Religiile în
istorie, Ortodoxie şi cultură naţională, Creştinismul şi problemele lumii
contemporane. Acestea le continuă pe cele abordate la nivelul claselor a IX-a –
a X-a şi propun conţinuturi cu caracter mai complex, posibil de abordat la
nivelul elevilor de clasa a XI-a.
Prezentul curriculum
este conceput într-o manieră flexibilă, care presupune regândirea rolurilor celor
doi parteneri educaţionali – profesorul şi elevul. Astfel, programa permite
profesorului libertatea de opţiune în abordarea demersului didactic prin
alegerea succesiunii capitolelor sau a temelor (care nu au în programă o ordine
obligatorie), în funcţie de caracteristicile clasei sau de evenimentele
religioase, cu condiţia respectării logicii interne a domeniului şi a
parcurgerii integrale a materiei prevăzute în programă. De asemenea, profesorul
are libertatea de a alege metode, activităţi şi stiluri variate, adecvate
particularităţilor elevilor şi ale clasei, precum şi în concordanţă cu
competenţele precizate pentru fiecare nivel.
În ceea ce priveşte
elevii, temele au fost selectate astfel încât să asigure implicarea activă a
acestora în procesul de predare-învăţare, care să contribuie la formarea
capacităţii de comunicare, de manifestare a spiritului critic, tolerant, la
exprimarea liberă şi argumentată a propriei opinii. Alegerea temelor a avut în
vedere asigurarea caracterului practic-aplicativ al cunoştinţelor de religie
prin valorificarea experienţei de viaţă a elevilor, prin referirea la aspecte
actuale din viaţa personală a adolescenţilor şi din societatea contemporană,
din viaţa comunităţii, din istoria religiilor şi din istoria Bisericii.
Pentru realizarea
competenţelor specifice se recomandă utilizarea unor activităţi de învăţare,
precum:
Þ
dialogul,
dezbaterea privind importanţa şi rolul diferitelor elemente (de dogmatică, de
morală creştină, de istorie a religiilor);
Þ
analiza
asemănărilor şi a deosebirilor (între diferite aspecte ale vieţii religioase,
între religii, între textele religioase şi cele laice pe teme comune etc.);
Þ
realizarea
unor observaţii, studii de caz, micro-anchete, sondaje de opinie pe teme
privind aspecte concrete din viaţa religioasă a unei comunităţi sau a
adolescenţilor;
Þ
jocul de rol, studiul de caz cu rol de
exemplificare a elementelor de morală creştină;
Þ
analiza
unor modele de acţiune privind implicarea în rezolvarea unor probleme concrete
din viaţa adolescenţilor sau din viaţa comunităţii;
Þ
argumentarea
biblică şi patristică;
Þ
elaborarea
de texte diverse pe teme religioase (fişe de lectură, comentarii, recenzii,
referate, eseuri);
Þ
utilizarea
noilor tehnologii informatice şi a altor mijloace audio-vizuale în procesul de
predare-învăţare (pentru ilustrarea unor teme, pentru căutarea de informaţii,
pentru documentarea pe o temă dată);
Þ
vizite
la locaşuri de cult.
În cadrul orei de Religie,
evaluarea trebuie să aibă caracter formativ, cu scopul de a-l învăţa pe elev să
se autoevalueze în acord cu valorile creştine. Prin evaluare, valorizarea
efortului de învăţare al elevului şi analiza progresului acestuia în învăţare
trebuie completate cu motivarea sa pentru aplicarea în practică a învăţăturilor
de credinţă. Deoarece formele clasice de evaluare au, pentru educaţia
religioasă, limite mai accentuate decât în cazul altor discipline de studiu, se
recomandă utilizarea unor modalităţi complementare de evaluare: proiectul,
portofoliul, autoevaluarea, observarea sistematică a activităţii şi a
comportamentului elevilor în spaţiul şcolii şi în afara acestuia.
Conţinuturile din
programa şcolară pentru clasa a XII-a, la disciplina Religie –
cultul ortodox sunt organizate pe şapte domenii tematice: Dogmatică,
Morală creştină, Liturgică şi artă, Spiritualitate şi misiune, Religiile în
istorie, Ortodoxie şi cultură naţională, Creştinismul şi problemele lumii
contemporane. Acestea le continuă pe cele abordate la nivelul claselor a IX-a
–a X-a şi propun conţinuturi cu caracter mai complex, posibil de abordat la
nivelul elevilor de clasa a XII-a.
Prezentul curriculum
este conceput într-o manieră flexibilă, care presupune regândirea rolurilor
celor doi parteneri educaţionali – profesorul şi elevul. Astfel, programa
permite profesorului libertatea de opţiune în abordarea demersului didactic
prin alegerea succesiunii capitolelor sau a temelor (care nu au în programă o
ordine obligatorie), în funcţie de caracteristicile clasei sau de evenimentele
religioase, cu condiţia respectării logicii interne a domeniului şi a
parcurgerii integrale a materiei prevăzute în programă. De asemenea, profesorul
are libertatea de a alege metode, activităţi şi stiluri variate, adecvate
particularităţilor elevilor şi ale clasei, precum şi în concordanţă cu competenţele
precizate pentru fiecare nivel.
În ceea ce priveşte
elevii, temele au fost selectate astfel încât să asigure implicarea activă a
acestora în procesul de predare-învăţare, care să contribuie la formarea
capacităţii de comunicare, de manifestare a spiritului critic, tolerant, la
exprimarea liberă şi argumentată a propriei opinii. Alegerea temelor a avut în
vedere asigurarea caracterului practic-aplicativ al cunoştinţelor de religie
prin valorificarea experienţei de viaţă a elevilor, prin referirea la aspecte
actuale din viaţa personală a adolescenţilor şi din societatea contemporană,
din viaţa comunităţii, din istoria religiilor şi din istoria Bisericii.
Pentru realizarea
competenţelor specifice se recomandă utilizarea unor activităţi de învăţare,
precum:
® dialogul, dezbaterea
privind importanţa şi rolul diferitelor elemente (de dogmatică, de morală
creştină, de istorie a religiilor);
® analiza asemănărilor
şi a deosebirilor (între diferite aspecte ale vieţii religioase, între religii,
între textele religioase şi cele laice pe teme comune etc.);
® realizarea unor
observaţii, studii de caz, micro-anchete, sondaje de opinie pe teme privind
aspecte concrete din viaţa religioasă a unei comunităţi sau a adolescenţilor;
® jocul de rol, studiul
de caz cu rol de exemplificare a elementelor de morală creştină;
® analiza unor modele de
acţiune privind implicarea în rezolvarea unor probleme concrete din viaţa
adolescenţilor sau din viaţa comunităţii;
® argumentarea biblică
şi patristică;
® elaborarea de texte
diverse pe teme religioase (fişe de lectură, comentarii, recenzii, referate,
eseuri);
® utilizarea noilor
tehnologii informatice şi a altor mijloace audio-vizuale în procesul de
predare-învăţare (pentru ilustrarea unor teme, pentru căutarea de informaţii,
pentru documentarea pe o temă dată);
® vizite la locaşuri de
cult.
În cadrul orei de Religie,
evaluarea trebuie să aibă caracter formativ, cu scopul de a-l învăţa pe elev să
se autoevalueze în acord cu valorile creştine. Prin evaluare, valorizarea
efortului de învăţare al elevului şi analiza progresului acestuia în învăţare
trebuie completate cu motivarea sa pentru aplicarea în practică a învăţăturilor
de credinţă. Deoarece formele clasice de evaluare au, pentru educaţia
religioasă, limite mai accentuate decât în cazul altor discipline de studiu, se
recomandă utilizarea unor modalităţi complementare de evaluare: proiectul,
portofoliul, autoevaluarea, observarea sistematică a activităţii şi a
comportamentului elevilor în spaţiul şcolii şi în afara acestuia.
Notă: A se consulta
programele şcolare în vigoare.
*** Argumentarea unui punct de vedere
cu privire la faptul că programa şcolară recomandă o serie de valori si
atitudini care să completeze dimensiunea cognitivă a învăţării cu cea
afectiv-atitudinală si morală, din perspectiva finalităţilor educaţiei.
Programa şcolară
recomandă o serie de valori şi atitudini care să completeze dimensiunea
cognitivă a învăţării cu cea afectiv-atitudinală şi morală, din perspectiva
finalităţilor educaţiei.
Competenţele generale si specifice care trebuie formate
prin procesul de predare-învăţare-evaluare a disciplinei „Religie - Cultul
Ortodox” au la bază si promovează următoarele valori si atitudini:
Ø
Conştientizarea
rolului învăţăturilor Bisericii în viaţa personală si a comunităţii;
Ø
Responsabilitate
în exercitarea drepturilor si a obligaţiilor care decurg din apartenenţa la
diferite dentităţi (confesiune, naţiune, comunitate, profesie, cultură etc.);
Ø
Asumarea
toleranţei etnice, religioase si culturale.
Recomandarea unor
valori şi atitudini are rolul de a completa dimensiunea cognitivă a învăţării
cu cea morală, din perspectiva finalităţilor educaţiei, dar şi a disciplinei
Religie.
Programa şcolară
pentru clasele V-VIII prezintă următoarele valori şi atitudini:
- Conştientizarea rolului învăţăturilor Bisericii în viaţa personală şi a comunităţi;
- Dezvoltarea respectului faţă de cele sfinte;
- Asumarea propriei identităţi religioase;
- Responsabilitate în exercitarea drepturilor şi a obligaţiilor care decurg din apartenenţa la diferite identităţi (confesiune, naţiune, comunitate, profesie, cultură etc.);
- Respect şi înţelegere faţă de semenii de alte credinţe şi convingeri;
- Manifestare a respectului pentru ceilalţi;
- Interesul pentru aprofundarea cunoştinţelor religioase în vederea permanentei deveniri spirituale;
- Asumarea toleranţei etnice, religioase şi culturale
Programa şcolară
pentru clasele IX-XII prezintă următoarele valori şi atitudini:
·
conştientizarea
rolului învăţăturilor Bisericii în viaţa personală şi a comunităţii
·
dezvoltarea
respectului faţă de cele sfinte
·
asumarea
propriei identităţi religioase
·
responsabilitate
în exercitarea drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din apartenenţa la
diferite identităţi (confesiune, naţiune, comunitate, profesie, cultură etc.)
·
respect
şi înţelegere faţă de semenii de alte credinţe şi convingeri
·
grija
faţă de aproapele
·
interesul
pentru aprofundarea cunoştinţelor religioase în vederea permanentei deveniri
spirituale
Pornind de la ideea că
un demers de proiectare curriculară trebuie să acorde conceptului de competenţă
semnificaţia unui „organizator” în relaţie cu care sunt stabilite finalităţile
învăţării, sunt selectate conţinuturile specifice şi sunt organizate
strategiile de predare-învăţare-evaluare, actuala programă şcolară a urmărit
valorizarea cadrului european al competenţelor-cheie la următoarele niveluri:
o
formularea
competenţelor generale şi selectarea seturilor de valori şi atitudini;
o
organizarea
elementelor de conţinut şi corelarea acestora cu competenţele specifice;
o
elaborarea
sugestiilor metodologice.
Programa este în aşa
fel concepută încât să încurajeze creativitatea didactică şi adecvarea
demersurilor didactice la particularităţile elevilor.
Subiectul al II-lea
- „Rugaciunile pentru cei adormiti în Domnul”
- „Rolul dialogului ecumenic si inter-religios”
- „Rolul crestinismului în dezvoltarea culturii si civilizatiei europene”
- „Oameni de cultura români - promotori ai credintei crestine”
(Nicolae Iorga,
Nichifor Crainic, Vasile Voiculescu, Nicolae Steinhardt, Petre Tutea, Dumitru
Staniloae, Mircea Eliade, Constantin Brâncusi etc.)
Þ
„Rolul
tinerilor în apararea vietii” (combaterea violentei, a suicidului, a eutanasiei
si a degradarii demnitatii umane)
Þ
„Monumente
reprezentative de arta religioasa din Europa si din România”
a) Test de evaluare
sumativă, alcătuit din 5 tipuri diferite de itemi, pentru evaluarea
formării/ dezvoltării competenţelor din secvenţa dată, astfel încât fiecărei
competenţe să îi corespundă câte un item.
Notă: Se punctează
corectitudinea proiectării itemilor, elaborarea detaliată a răspunsului
asteptat în baremul de evaluare si corectitudinea stiinţifică a informaţiilor
de specialitate.
Sunt date 6 competenţe
şi testul elaborat trebuie să cuprindă 5 tipuri diferite de itemi, astfel încât
fiecărei competenţe să îi corespundă câte un item.
Disciplina: Religie,
cultul ortodox Data………….…
Numele şi prenumele
elevului………………………………………………………….
Clasa a XII-a
TEST DE EVALUARE
SUMATIVĂ
Timp de lucru: 45
minute.
I. Citeşte cu atenţie
următoarele afirmaţii. În cazul în care apreciezi că sunt adevărate
încercuieşte litera „A”, dacă sunt false încercuieşte litera „F”. 4p.
a) Consiliul Ecumenic al
Bisericilor (CEB) este o asociaţie frăţească de Biserici, care primesc pe
Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu şi Mântuitor. A / F
b) O formă de manifestare a
ecumenismului local din România după 1989 este reprezentată de Societatea
Biblică Interconfesională, din care fac parte 12 Biserici şi confesiuni. A / F
c) Rolul dialogului ecumenic este
mai mult decât promovarea discuţiilor religioase şi anume cel de accentuare a
misiunii Bisericii în societate. A / F
d) Dialogul ecumenic nu ne
îndeamnă la colaborare în vederea rezolvării unor probleme grave ale
umanităţii, precum sărăcia, boala, poluarea, războaiele,etc. A / F
II. Alege răspunsul
corect pentru afirmaţiile următoare: 12 p.
1. În Rai sau Iad se ajunge, în
principal, în funcţie de:
a) faptele înaintaşilor noştri;
b) ce fac cei vii pentru cei
adormiţi;
c) faptele săvârşite în timpul
vieţii.
2. Pomenirea celor adormiţi se face
în:
a) Sâmbăta lui Lazăr;
b) Sâmbăta dinaintea Pogorârii
Sfântului Duh;
c) Ziua Înălţării Sfintei Cruci.
3. Pentru a schimba (îmbunătăţi)
starea celor adormiţi, cei rămaşi pot :
a) să facă milostenie;
b) să postească;
c) să-şi păstreze credinţa.
III. Pentru fiecare dintre
personalităţile studiate completează spaţiile punctate din tabel cu
informaţia corectă: 20 p. Nicolae Iorga
|
gânditor creştin, preocupat de
Istoria ……………….. Române, punând accent pe importanţa studierii acesteia
|
Nae Ionescu
|
personalitate complexă
fascinantă: ……………………………., gazetar, om politic
|
Petre Ţuţea
|
două cuvinte-cheie a
personalităţii sale au fost: ………………….. şi român
|
Nichifor Crainic
|
a contribuit la restaurarea
teologiei româneşti în spirit…………………………
|
Vasile Voiculescu
|
poet religios, cunoscător al
sufletului românesc, ce se caracterizează printr-o largă deschidere către
spiritualitatea……………………
|
Nicolae Steinhardth
|
personalitate fascinantă atât
prin cultura sa, cât mai ales prin spiritul său adânc pătruns de …………..
creştină
|
Bartolomeu Anania
|
poet, prozator, dramaturg,
teolog de prestigiu, predicator apreciat, ……………….. al Clujului, Albei,
Crişanei şi Maramureşului
|
Dumitru Stăniloae
|
aduce un suflu nou în
…………………………. : a abordat toate subiectele teologiei dogmatice după scrierile
patristice, cristalizând în sinteze originale şi reprezentative experienţa
Ortodoxiei
|
Mircea Eliade
|
intensă activitate beletristică
şi………………………. (sute de studii şi articole, zeci de volume), proza lui
fascinând generaţii întregi
|
Constantin Brâncuşi
|
cel mai strălucit reprezentant
al ………………………..secolului XX, cu expoziţii în lumea întreagă (Europa, SUA,
India, Brazilia etc.)
|