PREL - Perfecţionarea cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar care predau disciplina Religie

PREL - Perfecţionarea cadrelor didactice 

din învăţământul preuniversitar 

care predau disciplina Religie

Proiect POSDRU ID 134267 

•Primul program de pregătirea/perfecționarea cadrelor didactice de religie având conținuturi de specialitate, acreditat de Ministerul Educației 

 Prezentare_proiect_POSDRU

Obiectivul general

•Îmbunătăţirea competenţelor profesionale a 1500 cadre didactice care predau disciplina Religie în învăţământul preuniversitar, în predarea conţinuturilor de învăţare proprii disciplinei.


Obiective

Dezvoltarea capacităţii cadrelor didactice pentru:

→ predarea într-un stil didactic inovativ bazat pe învăţare pozitiv-creativă şi de concepere a unor materiale atractive adecvate fiecărui conţinut de învăţare abordat în această manieră.
→ predarea conţinuturilor de învăţare interdiscipinare.
→ predarea conţinuturilor de învăţare cu potenţial conflictual ideatic-religios şi de prevenire şi gestionare a potenţialelor situaţii conflictuale.
→ planificarea şi implementarea activităţi extracurriculare adecvate specificului disciplinei, în special cu caracter social.


Obiective

Dezvoltarea capacităţii cadrelor didactice pentru:

→ utilizare a tehnologiilor informaţiei şi comunicării (TIC) şi de integrare a lor în procesul de predare a disciplinei Religie.
→ îmbunătățirea rezultatelor la debutul în carieră.
→ îmbunătăţirea coeziunii sociale a cadrelor didactice prin respectarea drepturilor fundamentale, diversităţii culturale, egalităţii de şanse şi prin combaterea discriminării de orice fel.

8 Programe de perfecționare

• Predarea temelor interdisciplinare la Religie ortodoxă – gimnazial si liceal (P1) - 25 credite 
• Perfecționarea în conținuturi din zone de interferență religie istorie, artă, literatură, filosofie, științe ș.a. 
• Managementul conflictului ideatic religios – pentru ciclul gimnazial (P2) și liceal (P3) - 25 credite 
• Gestionarea situațiilor de predare-învățare cu potențial conflictual cadrul didactic - colectivul clasei și între elevi 
• Predarea pozitiv-creativă a Religiei - pentru ciclul primar (P4), gimnazial (P5) și liceal (P6) - 25 credite 
• Mod de predare inovativ bazat pe limbaj religios pozitiv, creativitate și joc didactic 
• Realizarea activităților extracurriculare prin proiecte – pentru toate ciclurile (P7) - 25 credite 
• Dezvoltarea competenţelor cadrelor didactice de a realiza activităţi extracurriculare în sistem de proiect. 
• Program de perfecţionare TIC – nivel intermediar (P8) - 25 credite 

Modul de TIC specializat pe specificul disciplinei Religie.

Ghidul profesorului debutant

Conceperea şi realizarea unui ghid pentru cadrele didactice care predau Religie asistate la debutul în carieră.

Implementarea proiectului

Structura programului

5 grupe/module în fiecare localitate

9-18 locuri pentru fiecare grupă de participanți la modul

Etapa 1 - 20 ore online

Etapa 2 - Ziua 1 și ziua 2 (2 x 8 ore = 16 h) față către față

Etapa 3 - 48 ore online

Etapa 4 - Ziua 3 și ziua 4 - față către față = 13 ore

- 3 ore - Evaluarea participanților

CĂLĂRĂȘI – PLANIFICAREA MODULELOR DE FORMARE

Perioada de desfășurare - 6.10 – 26.10.2014

Realizarea activitătilor extracurriculare prin proiecte - pentru toate ciclurile (P7)
Perioada de desfășurare - 27.10-16.11.2014

Program de perfecţionare TIC - nivel intermediar (P8)
Perioada de desfășurare - 17.11-7.12.2014

Managementul conflictului ideatic religios - pentru ciclul gimnazial (P2) SAU Managementul conflictului ideatic religios - pentru ciclul liceal (P3)

Predarea pozitiv-creativă a Religiei - pentru ciclul primar (P4) SAU Predarea pozitiv-creativă a Religiei - pentru ciclul gimnazial (P5)

Perioada de desfășurare - 8.12.2014 – 11.01.2015

Predarea pozitiv-creativă a Religiei - pentru ciclul liceal (P6) SAU Predarea temelor interdisciplinare la Religie ortodoxă - pentru ciclul gimnazial si liceal (P1)

Echipa

Diac. Lect. Dr. ADRIAN SORIN MIHALACHE 

Coordonator
admiso@gmail.com
0744 708 930

Lect. Dr. MARIA ROXANA ATEȘOAE
Asistent manager
roxana_andrei2001@yahoo.com
0729 964 414


ALINA BOBU
Asistent manager
alina.vornicu@uaic.ro
0745 314 020

Pr. Prof. Dr. GHEORGHE POPA
Coord. evaluare
gt.popa@gmail.com
0744 639 658

VALENTIN GROSU
Secretar
valgrosu@gmail.com
0743 783 373

MARTA GRĂDINARU
Secretar
marta.gradinaru.is@gmail.com
0747 773 149

Înscrieri prin email 

calarasi.prel@gmail.com

Parintele Paisie Aghioritul – o mare comoara a Greciei

Parintele Paisie Aghioritul – o mare comoara a 

Greciei

Cuviosul Paisie Aghioritul
- inconjurat de monahi si inchinatori

Smeritul Parinte Paisie Aghioritul dobandise inca din timpul vietii o faima uriasa, care a trecut dincolo de hotarele Greciei si s-a raspandit in toata lumea, fara radio, fara televizor, fara ziar sau alte mijloace de informare in masa care sa spuna ceva despre el cata vreme a trait. Toata aceasta faima a Cuviosului Paisie Aghioritul s-a transmis din gura in gura de catre oameni care au ramas uimiti de binefacerile si minunile lui. Veneau sa-l vada si sa-i ceara sfatul oameni din America, Canada, Germania, Rusia, Romania, Franta, Australia, Africa si de pretutindeni.

Cu fiecare zi care trece lumea afla ce fel de om a trecut pe pamant si il cinsteste tot mai mult. Cauta sa afle tot ce s-a scris referitor la el, sa intrebe pe oamenii care l-au cunoscut. Multi citesc cartile lui, folosesc cuvintele lui in predici, in cicluri de catehizare, si-l au ca model pe acest smerit monah, care avea doar clasele primare. Iar aceasta inseamna ca Harul lBunului Dumnezeu a dat deja binecuvantarea sa fie popularizat, lucru pe care Cuviosul Paisie Aghioritul nu l-a urmarit niciodata.

Intr-o zi obisnuita il vizitau la chilie o suta - doua sute de oameni, pentru a-i primi sfatul. Atunci cand iesea din Sfantul Munte pentru a vedea pe femeile si pe bolnavii neputinciosi care nu puteau veni in Sfantul Munte, mii de persoane asteptau la rand pana in zori, pentru a lua binecuvantare si a vorbi un minut-doua cu Parintele Paisie. In acest foarte scurt rastimp, multi primeau dezlegare tuturor problemelor lor; alteori acest lucru se petrecea mai tarziu, prin rugaciunile Cuviosului Paisie Aghioritul. Masinile parcate pe marginile drumului depaseau distanta de un kilometru. La Sfanta Manastire de maici a Sfantului Ioan Teologul de la Suroti – Tesalonic (care a fost intemeiata de Cuviosul Paisie Aghioritul), masinile veneau si plecau continuu. Parintele Paisie Aghioritul le-a fost calauzitor multora, mari si mici, insemnati si neinsemnati. Pe smeritul monah Paisie Aghioritul il cercetau oameni din toate paturile sociale: eruditi si neinvatati, persoane politice, deputati, ministri, senatori din Statele Unite, profesori universitari, medici, teologi, episcopi si oameni de alte religii.

Cu miile erau scrisorile pe care oamenii i le trimiteau. Problemele psihologice, cancerul, familia despartita – cel putin una din acestea trei era cuprinsa in scrisori.Durerea curgea la Parintele Paisie fie personal, fie prin scrisori. Durerea altuia o facea a sa; nu voia si nu putea ramane indiferent, atunci cand ceilalti sufereau. Daca se putea, ridica toata greutatea crucii pe umerii sai, pentru a-l usura pe aproapele. Parintele Paisie Aghioritul aduna durerea, nelinistea si problemele lumii si dadea inapoi solutii, bucurie si pace. Cand trebuia si unde anume era nevoie, Cuviosul Paisie Aghioritul intervenea in mod minunat cu stapanire dumnezeiasca si dezlega cele de nedezlegat.

Chiar si dupa adormirea sa, Cuviosul Paisie Aghioritul ii ajuta pe oameni prin scrierile sale. Cartile sale au un rasunet nemaiintalnit, sunt citite cu nesat, sunt traduse in multe limbi straine, deoarece vorbesc direct inimii, ii misca sufleteste si pe cei simpli, si pe cei culti. Prin invatatura pe care a lasat-o, Cuviosul Parinte Paisie Aghioritul s-a dovedit a fi un mare dascal contemporan al vietii duhovnicesti.

Cuviosul Paisie Aghioritul a unit in persoana sa pe apostolul, pe proorocul, pe evanghelistul, pe dascalul si, mai ales, pe parintele. Toata viata sa a fost o marturie a Invierii. El insusi a fost o marturie vie a Invierii, care ii intraripa cu aripile nadejdii pe toti oamenii care veneau la el. Datorita nevointei si a jertfei sale peste putere (priveghere, post, metanii, zavorare in pesteri, sedere in scorburi de stejar, rugaciune indurerata pentru toata lumea, metanii), Dumnezeu l-a impodobit pe Cuviosul Paisie Aghioritul cu numeroase harisme. 

Cuviosul Pr. Paisie Aghioritul 

        Sărmanii mireni nu ştiu cât ajută metaniile, nu numai la sănătatea sufletului, ci şi la cea a trupului.... 
        Gheronda, vă doare trupul? 
        - Nu, pentru că fac... gimnastică duhovnicească. 
        - Adică? 
   - Metanii, binecuvântată! Vezi, mirenii au gimnastica suedeză, iar monahii metaniile. Mirenii, prin gimnastică, îşi fac trupurile sănătoase, iar monahii, prin metanii, îşi fac şi sufletele şi trupurile şi mai sănătoase. Sărmanii mireni nu ştiu cât ajută metaniile, nu numai la sănătatea sufletului, ci şi la cea a trupului. Fac bine la încheieturi, înlătura fragilitatea, fac să dispară burţile nefireşti, împrăştie linişte şi dau nobleţe. Odată cu acestea, metaniile dau omului posibilitatea să urce la înălţimile duhovniceşti ale virtuţilor, dar şi pe înălţimile munţilor cu multă uşurinţă, fără să gâfâie. Metaniile sunt absolut necesare şi pentru cel tânăr, şi pentru cel în vârstă; şi pentru cel care are război trupesc, şi pentru cel uşurat de acest război. Cel care are o constituţie fizică puternică trebuie să facă mai multe metanii decât unul bolnăvicios, aşa cum şi o maşină puternică lucrează mai mult. Metaniile îi ajută mai ales pe tineri ca să-şi supună trupul. De aceea totdeauna le spun tinerilor: 
        „Să faceţi cât de multe metanii puteţi, atât pentru voi înşivă, cât şi pentru cei bolnavi sau bătrâni, care nu mai pot face”. 
    Metaniile înseamnă rugăciune, dar în acelaşi timp sunt şi asceză şi ajuta mai mult decât toate celelalte nevoinţe duhovniceşti. În afară de faptul că ne pornesc motorul nostru duhovnicesc pentru rugăciune, ele aduc şi multe alte bunătăţi. Prima dintre ele este că ne închinăm lui Dumnezeu şi-I cerem cu smerenie mila Sa. A doua bunătate este că, prin metanii, se smereşte trupul sălbatic şi se face liniştit şi nepătimaş. Iar a treia este că metaniile ne dăruiesc şi sănătatea trupească, aducându-i astfel omului îndoită sănătate. 
        Prin metanii cerem iertare de la Dumnezeu şi ne manifestăm recunoştinţa noastră.

          Cu rugăciunea lui, îmbrăţişa întreaga lume şi prinosul lui era incomparabil mai mare decât cel pe care i-l propuneau închinătorii respectivi. Şi este cunoscută tuturor puterea rugăciunii lui, ca şi a tuturor sfinţilor, mai vechi şi mai noi.

       Este foarte cunoscut şi următorul eveniment minunat. Cu câţiva ani în urmă, un copil a scăpat de sub supravegherea părinţilor lui şi a ajuns sub roţile unui camion.

Însă copilul a fost salvat, precum a mărturisit el însuşi, din cauza intervenţiei unui bătrânel. În mod ciudat, acest bătrânel a dispărut. Salvarea copilului de la moarte sigură a rămas un mister. Când copilul s-a dus apoi la Sfântul Munte Athos cu tatăl lui, l-a recunoscut în persoana părintelui Paisie pe salvatorul lui. Părintele Paisie a obiectat că în acea vreme el se afla în Sfântul Munte. În fine, a întrebat de ora la care s-a petrecut întâmplarea şi a recunoscut că la acea oră el se roagă pentru accidentele rutiere!

         Asemănătoare cu aceasta este şi următoarea întâmplare:
       Părintele Paisie dedicase noaptea întreagă rugăciunii; numai în zori se odihnea vreo două ore, ca să poată iubirea lui să răspundă lumii îndurerate care îl vizita. Noaptea se ruga foarte mult pentru tinerii care sunt necăjiţi şi mai ales pentru cei care îşi pierd nopţile în diversele centre de distracţie şi îşi pun viaţa în pericol. Întâmplările care arată că rugăciunile părintelui Paisie îi apără pe mulţi de impasuri sunt foarte multe. El însuşi, desigur, niciodată nu recunoştea că a făcut ceva. Una dintre aceste întâmplări o vom povesti aici ca mic exemplu al marii lui iubiri:

        Un tânăr din Atena, era om de distracţie, nu avea absolut nicio legătură cu Biserica şi cu religia, nici părinţii lui. O dată, deci, pe la ora 3 noaptea, gonea cu motocicleta lui cu viteză ameţitoare şi urca pe strada Kavala, îndreptându-se de la Atena spre Dafni. Pe când gonea ameţitor, dintr-o dată vede în faţa lui un bătrân monah! S-a zăpăcit şi luând piciorul de pe acceleraţie a redus viteza, apăsând şi frâna. Imediat bătrânul a dispărut din faţa ochilor lui în mod misterios, exact aşa cum apăruse. În aceeaşi clipă, însă, s-a întâmplat ceva care i-a tăiat respiraţia: în locul unde apăruse bătrânul monah, din dreapta, a trecut un camion de mare tonaj, nerespectând culoarea roşie a semaforului şi trecând cu viteză foarte mare. Dacă nu s-ar fi petrecut înainte apariţia bătrânului monah, tânărul ar fi fost deja mort, pentru că ar fi trecut peste el camionul! Tremurând, aşadar, şi-a continuat drumul, în vreme ce inima lui s-a umplut de gânduri de nedumerire şi de mirare pentru inexplicabila întâmplare.

       După mult timp, nişte prieteni de-ai lui l-au obligat să meargă cu ei în Sfântul Munte, ca să vadă un stareţ care, după cum spuneau aceştia – a făcut minuni. Au venit, deci, în Sfântul Munte, iar când au ajuns la Panaguda (chilia părintelui Paisie), tânărul a rămas mut de uimire! În faţa lui l-a văzut clar pe bătrânul monah care, cu apariţia lui misterioasă, îi salvase viaţa! A povestit întâmplarea bătrânului şi acesta – aşa cum făcea întotdeauna – a încercat să îi strice părerea şi să nu recunoască ceea ce s-a întâmplat. Adică a încercat să-l facă pe tânăr să nu creadă nici el însuşi că bătrânul Paisie fusese cel care i se arătase. Dar acesta era ferm convins şi nu putea să nege ceea ce văzuse cu proprii lui ochi. S-a minunat, însă, în acelaşi timp de smerenia bătrânului, care pentru nimic nu a vrut să recunoască adevărul.

        Şi bătrânul avea dreptate din punctul lui de vedere, căci potrivit părerii lui corecte înţelegea că Altul era cel care lucra faptele cele minunate şi nu el însuşi. Concret, el zicea:

         Singurul lucru pe care pot să-l fac, cu ajutorul lui Dumnezeu, este să mă rog cu durere, smerit, toată noaptea pentru toţi cei care se află pe drumuri şi sunt în primejdii. Bunul Dumnezeu, aşadar, încearcă să găsească motiv ca să îi salveze pe copiii Lui cei neastâmpăraţi şi neascultători şi ia ca pretext rugăciunea mea proprie şi acţionează El Însuşi. Însă Domnul, pentru că este smerenia în sine, nu vrea să Se arate, ci – considerând drept cauză rugăciunea mea – pune un înger cu înfăţişarea mea să acţioneze şi astfel… eu dau de bucluc!

(Ieromonah Hristodulos, Vasul ales  / Σκεύος εκλογής, pp. 29-30)

PARINTELE PAISIE AGHIORITUL: “Este foarte obositor atunci cand nu exista

 sim­plitate si incredere! In vremea noastra insa, cu cat se raspandeste politetea lumeasca, cu atata se pierde bucuria adevarata si zambetul firesc”.

Simplitatea, primul vlastar al smereniei

Primul vlastar al smereniei este simplitatea. Iar, cand in om exista simplitate, exista si dragoste, jertfa, bunatate, marinimie, evlavie. Omul sim­plu are curatie sufleteasca si o incredere neiscoditoare in Dumnezeu. Simplitatea a fost starea lui Adam di­nainte de cadere, cand le vedea pe toate curate, de­oarece era imbracat in Harul lui Dumnezeu.
- Gheronda, atunci cand se spune: „Harul se afla in simplitate”, se refera la Harul dumnezeiesc?
- Fireste. Omul simplu si fara de viclesug, deoa­rece are smerenie, primeste Harul de la Dumnezeu, Care este simplu si din fire bun.
- Gheronda, se poate sa umble cineva cu simpli­tate si sa aiba mandrie?
- Asta nu se poate. Nu exista mandrie in omul care are simplitate adevarata.
- E posibil ca sa imite cineva unele manifestari ale omului simplu, fara ca sa aiba simplitate adevarata?
- Da, se poate ca prefacandu-se a fi simplu, sa re­useasca ceea ce urmareste. Inlauntrul simplitatii ce­lui care joaca rolul omului simplu pentru a-si atinge un scop exista cea mai grosolana viclenie. Este ca si cum un batran ar purta sosete de copil mic, ca sa i se faca si lui hatarurile ce i se fac unui copil mic. Pe cand cel care are adevarata simplitate are si onestitate si discernamant.
- Gheronda, uneori consider ca ma port cu sim­plitate, insa mi se spune ca m-am purtat cu obrazni­cie. Cum voi deosebi simplitatea de obraznicie?
- Una este simplitatea si alta este obraznicia. Obraznicia il satisface pe om lumeste. Adica te porti obraznic si-ti satisfaci egoismul. Iti spui: „L-am pus la punct pe celalalt”. Acest lucru iti aduce o satisfactie lumeasca, care-n realitate nu-l multumeste pe om. Pe cand simplitatea, odihneste duhovniceste si lasa in inima o usurare.
- Gheronda, mi se spune ca ma port cu superficialitate insa, eu cred ca ma port cu simplitate.
- Asculta: cand spunem „simplitate”, nu intelegem sa se poarte cineva cu neghiobie. Tu incurci lu­crurile. Vorbesti fara sa gandesti si crezi ca te porti cu simplitate. Ai putina simplitate din fire, dar iti lipseste intelepciunea. Si, desi nu esti copil la minte, te comporti ca un copil. Din fericire, maicile te cunosc si nu te interpreteaza gresit.

Prin sfanta simplitate omul cunoaste tainele lui Dumnezeu

- Gheronda, studiul cartilor si cunoasterea il ajuta pe om sa-L cunoasca pe Dumnezeu?

- Asculta la mine: atunci cand cineva lucreaza duhovniceste si ajunge la o stare duhovniceasca buna, vede foarte limpede anumite lucruri prin dumnezeiasca luminare, fara sa le fi cunoscut mai dinainte din carti. Si, mai ales, le vede mai limpede decat altii care au citit toate cartile de pe lume. Prin curatia lui launtrica vede limpede foarte departe si foarte adanc, fiindca a iesit de pe traiectoria lumeasca si se misca de acum pe cea duhovniceasca, in spatiul tainelor. Toti cei care au dobandit simplitatea si curatia launtrica vad lucrurile suprafiresti ca fiind foarte simple, ca fiind firesti, caci la Dumnezeu toate sunt simple, asa cum si El Insusi este foarte simplu si cum ne-a aratat-o si Fiul Sau pe pamant prin Sfanta Lui simplitate. Si nu foloseste o putere mai mare pentru lucrurile mai presus de fire si alta mai mica pentru cele firesti, ci aceeasi putere pentru toate.

- Adica un om poate sa cunoasca tainele lui Dumnezeu chiar si fara mult studiu?
- Da, daca are Sfanta simplitate, el poate nu nu­mai sa cunoasca tainele lui Dumnezeu, ci si sa le traiasca. Va amintiti de acel monah foarte simplu care s-a invrednicit sa manance impreuna cu Hristos? Acesta, inainte de a deveni nonah, era cioban si singu­rul lucru care il preocupa era cum sa se mantuiasca. Odata, prin partile unde locuia, a trecut un pustnic si i-a spus:

„Daca vrei sa te mantuiesti, sa mergi pe calea cea dreapta”.
El insa a luat cuvantul asta dupa litera. A apucat, asadar, pe un drurn si a mers trei zile doar drept inainte, pana ce in cele din urma a ajuns la o manastire. Acolo egumenul, cand i-a vazut dorul lui de mantuire, l-a facut indata monah si l-a pus sa slujeasca in Biserica. Intr-o zi, in timp ce facea curatenie in Biserica, egumenul a trecut pe acolo si l-a sfatuit sa-si faca treaba bine. Acela, dupa ce a ascultat sfaturile, l-a intrebat pe egumen aratand spre Mantui­torul Rastignit:

„Gheronda, cine este Cel Care sta aco­lo atarnat? Sunt aici de atatea zile, dar nu L-am vazut sa coboare ca sa manance sau sa bea ceva”.
Cand a auzit acestea, egumenul s-a minunat de simplitatea lui ii spune:
„Eu L-am pedepsit sa stea acolo sus, fiindca nu-Si facea bine treaba”.
Monahul l-a ascultat fara sa spuna nimic. Seara si-a luat portia de man­care si s-a incuiat in Biserica. S-a oprit la picioarele Celui Rastignit si I-a spus cu durere:
„Coboara, frate, ca sa mancam impreuna!”.
Atunci Hristos a coborat si a mancat impreuna cu monahul cel simplu, dupa care i-a fagaduit ca il va lua in Casa Tatalui Sau, ca sa se desfateze vesnic. Si intr-adevar, dupa cateva zile acest monah simplu a adormit in pace. Vedeti, avea o desavarsita nestiinta, dar ce s-a invrednicit sa traiasca, datorita multei simplitati si curatiei pe care le avea!Amin.

"Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicesti V – Patimi si virtuti, Editura Evanghelismos, 2007 "

Incepem scoala impreuna. Doneaza rechizitele scolare de care copiii tai nu mai au nevoie

Incepem scoala impreuna. Doneaza rechizitele scolare de care copiii tai nu mai au nevoie, ai altora, da!

Sursa (ideea): http://resita.ro/index.php/actualitate/item/2132-incepem-scoala-impreuna-doneaza-rechizitele-scolare-de-care-copiii-tai-nu-mai-au-nevoie

Rechizitele scolare care nu mai sunt folositoare pentru unii scolari, ii pot ajuta pe semenii nostri care nu au situatie materiala usoara.

Astfel, tinerii voluntari ai Centrului Alexandra Florea din Episcopia Caransebes, invita parintii care considera ca nu mai au nevoie de ghiozdane sau ceea ce trebuie sa contina geanta de scoala (carioci, culori, creioane, acuarele, caiete, pixuri, stilouri..etc.) sa le doneze. Voluntarii Episcopiei vor veni dupa donatii, fara ca parintii sa se deplaseze de acasa la centru. Doritorii pot suna la telefoanele 0731 709 075, 0785 869 250, pana in 15 septembrie (perioada se poate prelungi). Anul trecut, aproape 400 de copii din clasele 0-IV au beneficiat de rechizite scolare, in urma campaniei initiate de Centrul de Voluntariat Alexandra Florea.

Cum sa donezi rechizite scolare pentru fundatii Sursa: http://www.imparte.ro/Fundatii/Articole-fundatii-asociatii/Cum-sa-donezi-rechizite-scolare-pentru-fundatii-340.html               http://www.imparte.ro/Implica-te Lista Fundatiilor din Romania este accesibila aici. Orice scoala/comunitate poate aplica ideea!

Cuv. Paisie Aghioritul: SIMPLIFICATI-VA VIATA!

Cuv. Paisie Aghioritul: SIMPLIFICATI-VA VIATA!

Sursa: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/06/21/simplificati-va-viata-ca-sa-se-indeparteze-stresul/

Din fericirea lumeasca iese stresul lumesc

“Cu cat oamenii se indeparteaza mai mult de viata cea simpla, fireasca si inainteaza spre lux, cu atat creste si nelinistea din ei. Si cu cat se indeparteaza mai mult de Dumnezeu, este firesc sa nu afle nicaieri odihna. De aceea umbla nelinistiti chiar si imprejurul lumii.

 Din traiul cel bun lumesc, din fericirea lumeasca iese stresul lumesc. 

 Cand omul prinde sensul cel mai adanc al vietii celei adevarate, i se indeparteaza toata nelinistea si-i vine mangaierea dumnezeiasca, si astfel se vindeca. 

Oamenii incearca sa se linisteasca cu calmante sau cu teorii yoga, si nu vor adevarata liniste, care vine atunci cand se smereste omul si care aduce mangaierea dumnezeiasca inlauntrul lor.

Cand vedem un om cu o neliniste mare, cu mahnire si suparare, desi le are pe toate – nu-i lipseste nimic – atunci sa stim ca-i lipseste Dumnezeu. In cele din urma, oamenii sunt chinuiti si de bogatie, pentru ca bunurile lumesti nu-i implinesc sufleteste; sufera de un chin indoit. 

Viata de astazi, cu necontenita e alergatura, este un iad

Oamenii se grabesc si alearga mereu. La ora cutare trebuie sa se afle aici, la cealalta acolo, si asa mai departe. Si ca sa nu uite ce au de facut, si le noteaza pe toate. Cu atata alergatura, tot este bine ca isi mai amintesc cum ii cheama… Nici pe ei insisi nu se cunosc. Dar cum sa se cunoasca? Se poate sa te oglindesti in apa tulbure? Dumnezeu sa ma ierte, dar lumea a ajuns un adevarat spital de nebuni. Oamenii nu se gandesc la cealalta viata, ci cer numai aici mai multe bunuri materiale. De aceea nu afla liniste si alearga mereu.

Bine ca exista viata de dincolo. Daca oamenii ar fi trait vesnic in viata aceasta, nu ar fi existat un iad mai mare, dat fiind felul in care si-au facut ei viata. Cu nelinistea asta de acum, daca ar fi trait 800-900 de ani, ca in vremea lui Noe, ar fi trait un mare iad. “Zilele anilor nostri saptezeci de ani, iar de vor fi in putere, optzeci de ani; si ce este mai mult decat acestia, osteneala si durere.” (Ps.89, 10-11). Saptezeci de ani sunt de ajuns ca oamenii sa-si capatuiasca copiii.

Simplificati-va viata!

Mirenii spun: “Fericiti sunt cei care traiesc in palate si au toate inlesnirile”. Dar insa fericiti sunt cei care au izbutit sa-si simplifice viata si s-au eliberat din latul acestui progres lumesc al multelor inlesniri, sau mai degraba al multelor greutati, si au scapat de acest stres infricosator al vremii noastre de azi. Daca omul nu isi simplifica viata, se chinuieste, in timp ce simplificand-o nu va avea acest stres.

Cea mai mare durere de cap vine din gandurile acestea: “Sa facem aceasta, sa facem cealalta”. Daca gandurile ar fi duhovnicesti, cel ce le are ar simti mangaiere duhovniceasca si nu ar avea durere de cap.

Inca si la mireni insist mult asupra simplitatii, pentru ca multe din cele ce se fac nu sunt de trebuinta si ii mananca stresul. Le vorbesc de cumpatare si nevointa. Strig mereu: “Simplificati-va viata, si stresul va fugi!“ 

Cele mai multe divorturi de aici pornesc. Oamenii au de facut multe treburi, multe lucruri si astfel se ametesc. Lucreaza amandoi, tata si mama, si isi lasa copiii de izbeliste. Osteneala, nervi – din probleme mici, scandaluri mari – apoi, divort fara justificare. Acolo ajung. Dar daca si-ar simplifica putin viata, ar fi si odihniti, si veseli. Acest stres este o catastrofa.

Nemultumirea si nesatiul sunt un rau mare. Cel robit bunurilor materiale este stapanit mereu de mahnire si de neliniste, pentru ca pe de o parte tremura ca sa nu piarda cele materiale, iar pe de alta parte ca sa nu i se ia sufletul. 

Intr-o zi a venit un bogat din Atena si mi-a spus: “Parinte, am pierdut legatura cu fiii mei; mi-am pierdut copiii!”. “Cati copii ai?”, il intreb. “Doi”, imi raspunde. “I-am crescut cu lapte de pasare. Tot ce au vrut au avut! Chiar si masina le-am luat.” Din discutie reiesea ca si el avea masina lui, si femeia sa pe a ei, si copiii lui pe a lor. “Binecuvantatule, i-am spus, tu in loc sa-ti micsorezi problemele, le-ai marit. Acum ai nevoie de un garaj mare pentru masini, de un mecanic pe care sa-l platesti de patru ori mai mult ca sa le repare, ca sa nu mai vorbim de faptul ca va primejduiti toti patru in fiecare clipa sa muriti. In timp ce daca ti-ai fi simplificat viata, familia ti-ar fi fost unita, v-ati fi inteles unul pe altul si nu ai fi avut aceste probleme. Nu sunt vinovati copiii tai, tu esti vinovat ca nu te-ai ingrijit sa le dai alta educatie”. O familie, patru masini, un garaj, un mecanic etc.! Ce are daca merge unul mai tarziu? Toate aceste inlesniri nasc greutati.

Simplificarea este totul”. 

Mirenii se ineaca in multimea lucrurilor. S-au umplut de inlesniri peste inlesniri si si-ai facut viata grea. Daca omul nu isi va simplifica lucrurile, atunci o inlesnire ii va naste un nou sir de greutati.

“Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu...”[4]. De aici porneste simplitatea si orice infruntare corecta a lucrurilor”.

_____________________________________________________
[1] In vechile uzine, “roata nebuna” era roata care nu producea nimic, ci o foloseau numai pentru a trece cureaua unei roti atunci cand voiau sa o scoata din functiune

[2] Staretul se refera la randuiala Ceasurilor din Ceaslov.

[3] Lc. 12,20.

[4] Matei 6,33.

(in: “Cu durere si cu dragoste pentru omul contemporan”, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2003)

Legaturi:

• GRIJA SI MUNCA PREA MULTA DEPARTEAZA DE HRISTOS!
• “RASUCITI BUTONUL LA HRISTOS!”
• NU VA DATI INIMA CELOR MATERIALE!
• Cuviosul Paisie Aghioritul despre sensul cel mai adanc al vietii

Parintele Steinhardt profetic: INVAZIA DERBEDEILOR, DOMNIA SMECHERILOR, FLAGELUL BANUIELII. “Atunci multi se vor sminti si se vor uri unii pe altii…”

Parintele Steinhardt profetic: INVAZIA DERBEDEILOR, DOMNIA SMECHERILOR, FLAGELUL BANUIELII. “Atunci multi se vor sminti si se vor uri unii pe altii…”

Sursa: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/03/29/steinhardt-jurnalul-fericirii-banuiala-smecheri-barbari-vanzare/

Trei fenomene ale timpului

“1937, Paris
Manole despre trei fenomene ale timpului: invazia verticală a bar­barilor (expresia e a lui Rathenau), domnia proştilor, trădarea oamenilor cumsecade.
Primul: năvălesc nu barbarii din alte continente ci, de jos în sus, derbedeii. Barbarii aceştia preiau locurile de conducere.
Al doilea: au sosit – pur şi simplu, în sensul cel mai categoric – proştii şi inculţii la putere şi în ciuda tuturor legilor economice şi tuturor regulilor politice fac prostii, ca nişte ignoranţi ce se află.
Al treilea: în loc de a se împotrivi, oamenii cumsecade adoptă expectative binevoitoare, se fac că nu văd şi nu aud, pe scurt trădează. Nu-şi fac datoria. Imparţialii şi încrezătorii înregistrează şi tac. Sunt cei mai vinovaţi”.

***

Smecherul si boala endemica a banuielii

„Să vedem, îi zice Coufontaine lui Turelure, ce va să iasă cînd lumea afecţiunii şi încrederii va fi înlocuită cu lumea concurenţei.“
Se prea poate ca şi în lumea veche mîngiietoarele cuvinte afecţiune şi încredere să fi sfirşit prin a se goli de conţinut, să fi ajuns formale ca atîtea altele. Dar de văzut am văzut noi ce înseamnă o lume întemeiată numai pe concurenţă, lumea căreia urmaşa ei dialectică i-a pus capac venind cu noile ei temeiuri: ura, invidia şi bănuiala.
Marea taină a tuturor nenorocirilor: bănuiala. Otrava, neghina, pîrjolul.
Nu degeaba e pentru Bergson timpul aducător de nebănuite surprize, iar evoluţia e creatoare.

Dovadă: cine s-a gîndit în primii ani ai veacului că acestea vor fi problemele noastre de căpetenie: frica, bănuiala generalizată, şmecheria atotputernică? 

Avem, noi, alte griji.
Şi printre ele chinuitoarea problemă a bănuielii prefăcută în boală endemică.
Pentru creştinism bănuiala e un păcat grav şi oribil. Pentru creştinism încrederea e calea morală a generării de persoane. Numai omul îşi făureşte semenii proporţional cu încrederea pe care le-o acordă şi le-o dovedeşte. Neîncrederea e ucigătoare ca şi pruncuciderea; desfiinţează ca om pe cel [asupra] căruia este manifestată.
Dînd nume animalelor, potrivit poruncii dumnezeeşti, omul le rînduieşte în cuprinsul creaţiei: purtînd aproapelui dragoste şi acordîndu-i încredere, face din el o Persoană, altceva decît un individ.
Iată pentru ce bănuiala este atît de nocivă. Din persoană omenească ea îl transformă pe cel bănuit în – în ce? Nu în brută, ar fi prea bine, ci în ceva nespus mai făcător de rău, în făptura cea mai abjectă, mai pernicioasă, mai cancerigenă ce poate fi – în şmecher.
Corolar: cînd însă ne formăm convingerea că un individ ori un grup de indivizi intră sub calificarea de ticălos ori ticăloşi, altul e procedeul (tot creştin): neîntîrziata, neşovăitoarea luare de măsuri – stîrpirea”.

***

“Octombrie - noiembrie 1962

Atunci mulţi se vor sminti şi se vor vinde unii pe alţii şi se vor uri unii pe alţii. Mat. 24. 10

In camera 44 de la Gherla, cameră de infirmerie, cunosc atmosfera exact opusă celei din tunelul 34 de la Reduit.
Ura clocoteşte, pîra se simte la ea acasă, pizma şi zavistia aici şi-au aşezat jilţurile, dracii dănţuiesc iar Belzebub joacă tontoroiul ca pe moşia lui taică-său, de cine să-i pese. Urzici, cucută, mătrăgună. 

Neîncrederea şi bănuiala au pustiit torul, ca vipiile vîntului de stepă, dogoritor. Nu numai că oamenii nu-şi mai vorbesc după cuviinţă, nu numai că nu-şi mai vorbesc deloc, dar nici nu-şi mai adresează injurii. Norii apăsători ai electricităţii mîniei se izbesc de norii puhavi ai electricităţii oţâririi. O pîclă grea, uneori tulburată de zvîcnirile harţei spontane.
Fiecare bolnav este convins că ceilalţi sunt simpli simulanţi. Medicii deţinuţi semnalează caraliilor numeroasele cazuri de simulare suspectate.
- Deşi proba e făcută, nu conving pe nimeni“.

(din: N. Steinhardt, “Jurnalul fericirii”)

 

• PARINTELE NICOLAE STEINHARDT –  cuvintele unui om nobil intr-o lume a celor smecheri, turnatori, nemilosi…
• POMENIREA PARINTELUI NICOLAE STEINHARDT, PATIMITORUL FERICIT CA A URMAT LUI HRISTOS PE GOLGOTA “Daca va voi spune, nu veti crede!”
• “Jurnalul fericirii” in actualitate: EXCESUL DE ZEL, EGOISM SI RAUTATE GRATUITA, TEAMA NORMALA SI PANICA IRATIONALA, CURAJUL FIZIC…
• PARINTELE STEINHARDT – ANTOLOGIC – DESPRE FARISEISM: “Bunatatea o suspecteaza, ii atribuie cauzele cele mai josnice, binele il pangaresc degraba, coborand totul la nivelul sufletului lor…”
• Parintele Nicolae Steinhardt despre “PROBLEMA PAINII” SI PREDICATORII FATARNICI AI FALSULUI IDEALISM

***

• O VORBA BUNA
• Eu, eu, eu… FANTOMELE DIN CEATA
• “Toţi ne gîndim numai la noi înşine. De aceea ne înecăm cu toţii”
• Nicolae Steinhardt - Despre puritate si dreapta socoteala (mp3 – cu vocea parintelui Nicolae)
• Parintele Nicolae Steinhardt – cuvinte si pilde pentru dreapta socotinta si ne-absolutizarea ideilor sau virtutilor
• Parintele N. Steinhardt: INCREDEREA IN HRISTOS
• Vom putea spune si noi ca“n-am stiut”?
• “Staţi şi vă uitaţi cu toţii şi nu ştiţi ce vă aşteaptă…”
• O, generatie inconstienta si rasfatata…
• Parintele Nicolae Steinhardt: DE AJUNS MIE, DOAMNE!
• PACATUL PROSTIEI SI AL FRICII
• Suflet de rob (sau taina libertăţii) – de N. Steinhardt
• “NU, DOMNULE!” - IMPOTRIVIREA SI RUGACIUNEA: CHEILE REZISTENTEI
• “CRED, DOAMNE, AJUTA NECREDINTEI MELE!”
• A SPUNE CA 2+2=4 SAU DESPRE MARTURISIREA SI LEPADAREA ADEVARULUI INCOMOD
• Scoala Crucii
• Parintele N. Steinhardt: TREPTELE IERTARII (din “Jurnalul fericirii”)
• ACUM trebuie sa fii crestin!
• TIMPUL ROADELOR: ACUM!
• Vrem noi cu adevarat sa ne mantuim?
• Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?
• Intre libertatea Duhului si piedicile meschine ale procedurismului
• SFANTUL PROOROC ILIE – BICIUITORUL FATARNICIEI
• Parintele Steinhardt despre vocatia monahala si despre posibilele derapaje ale manastirilor romanesti
• Parintele Nicolae Steinhardt: FALSUL IDEALISM SI PROBLEMA PAINII APROAPELUI
• Nicodim - nadejdea nebuna a intelectualilor sfarsitului de veac
• Maria versus Iuda - logica daruirii vs. logica eficientei
  
• Cronica prigoanei: 50 de ani de la PROCESUL INTELECTUALILOR (I)
• CRONICA PRIGOANEI: 50 DE ANI DE LA PROCESUL INTELECTUALILOR (II) – Marturiile zguduitoare ale Monicai Pillat
• Parintele Nicolae Steinhardt: CE INSEAMNA “A CREDE”?

 

Eugen Ionescu și duhovnicul de la Muntele Athos: „Dacă ai, într-adevăr, credintă, atunci totul intră în rânduială, de la sine!”

Sursa:http://sfantulmunteathos.wordpress.com/2012/02/10/eugen-ionescu-si-duhovnicul-de-la-athos/

Eugen Ionescu (26 noiembrie 1909 – 28 martie 1994) a fost un dramaturg româno-francez si unul dintre cei mai proeminenti reprezentanti ai teatrului absurd. Într-un interviu acordat revistei franceze Paris Match, Eugen Ionescu relatează experienta de mai jos, pe care a avut-o pe Muntele Athos:

„M-am născut într-o familie ortodoxă si am locuit la Paris. La douăzeci si cinci de ani, eram un tânăr reprezentant autentic al culturii seculare din Parisul de pe vremea aceea. Într-o zi, mi-a venit ideea să vizitez Muntele Athos, din cauza asezării ei (si asa si era, în fapt): un loc al pustniciei în Biserica Ortodoxă. Odată ajuns acolo, mi-a mai venit un gând: să mă spovedesc. Asa că m-am dus si am găsit un ieromonah, un părinte duhovnic.
Ce i-am spus părintelui? Păcatele obisnuite ale unui tânăr secularizat, care trăia fără să-L cunoască pe Dumnezeu. După ce m-a ascultat, părintele ieromonah m-a întrebat: – Fiul meu, crezi în Dumnezeu? – Da, da, părinte; cred. De fapt, eu chiar sunt botezat crestin-ortodox. – Ei bine, fiul meu, crezi si accepti pe deplin faptul că Hristos este Dumnezeu si Ziditorul lumii si al nostru?
Aici m-am cam pierdut. Era pentru prima oară când îmi punea cineva această întrebare atât de direct – o întrebare la care trebuia să dau un răspuns onest si în fata căreia trebuia să îmi exprim clar atitudinea. Nu era vorba doar dacă credeam că cineva a creat lumea, dar si că acest Dumnezeu, Creatorul lumii, are legătură cu mine. Si că am si o relatie personală cu El! I-am răspuns părintelui:
- Părinte, eu cred; dar te rog, ajută-mă să înteleg lucrul acesta mai bine. – Ei, dacă crezi cu adevărat, atunci totul intră în rânduială, de la sine.”

Această întâmplare a determinat o schimbare în viata lui Eugen Ionescu, care, în ciuda celebritătii si notorietătii sale, până la sfârsitul vietii a dus o viată pioasă de crestin ortodox, profund credincios.

Ce-au însemnat acele cuvinte ale bătrânului duhovnic: „Dacă crezi, totul intră în rânduială, de la sine”? Părintele n-a vrut decât să îi arate lui Eugen Ionescu faptul că credinta în Dumnezeu nu este o teorie abstractă, oarecare, sau niste cuvinte pompoase. Credinta în Dumnezeu înseamnă încredere si ascultare totale fată de Persoana care este Creatorul si totodată Mântuitorul tău.

Asadar, credinta în Hristos nu tine doar de cuvinte, ci mai ales de niste eforturi de pocăintă constientă si de întoarcere la dorinta si îmbrătisarea lui Hristos, care este Biserica.

Ultima scrisoare – Gabriel Garcia Marquez

Sursa: http://www.argumentpress.ro/ultima-scrisoare-gabriel-garcia-marquez/
 
Moto: “Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete”

“Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic. As da  valoare lucrurilor, dar nu pentru ceea ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica. As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor…

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata… N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii… Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.

Am invatat ca un om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as sti ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune “te iubesc”si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui “imi pare rau”, “iarta-ma”, “te rog” si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gândurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si întelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cât de importanti sunt pentru tine.”