Desi
unii cred ca tutunul s-a folosit abia dupa ce a fost adus in Europa de
catre Cristofor Columb pe la anul 1492, totusi povestirile stravechilor
istorici ne arata ca el exista si inainte de era crestinismului la
triburile din Asia si America. Este binecunoscuta acea „pipa a pacii” pe
care multe popoare aveau obiceiul s-o foloseasca cand incheiau pace. La
tatari, popor care a venit cu razboi si in Tarile Romane, samanii
(preotii tatari) foloseau fumatul, crezand ca alunga spiritele rele. Ei
se asezau in jurul unui foc unde fumau, bateau din tobe, gesticulau
violent si sareau in jurul focului, racnind pana ce cadeau la pamant,
epuizati.
Poate ca tutunul va fi fost adus din America in Europa de indieni,
malaiezi, japonezi, mongoli si alti invadatori, cat si de indieni si
alte popoare asiatice care, de-a lungul istoriei vor fi trecut in
America inainte de noi. Aceasta s-a probat prin credinta americanilor in
secolul al XVI-lea despre potopul universal, circumciziune, serbarea
sabatului si a anului jubileu, intalnita doar la popoarele asiatice. La
descoperirea Americii de catre europeni, americanii aveau obiceiul sa
arda tutun in fata zeilor sau a idolilor lor. Unele legende ale lor
sustin ca oamenii au fost facuti din lutul rosu din care se fac
lulelele. Astfel zeul suprem al Pieilor Rosii le-ar fi spus ca luleaua
cu care fumeaza ei e carne din carnea lor si de aceea luleaua e in mare
cinste la toate triburile lor.
Si la popoarele pagane prezente in Vechiul Testament, idolului Moloh,
facut din cupru, dupa ce in interiorul lui se facea foc pana se inrosea,
i se jertfeau oameni care erau aruncati inauntrul lui. Fumul mirositor
iesea prin gura si narile monstrului-idol iar idolatrii, ca sa se
asemene idolului, foloseau fumatul.
Pe la anul 1560 Jean Nicot, ambasadorul Frantei in Portugalia a adus in
Franta tutun, ca dar reginei Maria de Medicis. Apoi cultivarea tutunului
s-a raspandit repede in Europa, cu toate masurile de interzicere.
Patima fumatului fiind inca de pe atunci considerata „unealta a
diavolului”, Biserica afurisea pe fumatori, iar tarii Rusiei ii deportau
in Siberia dupa ce-i biciuia cu biciul cu plumb.
INVATATURA ORTODOXA DESPRE FUMAT
Din totdeauna fumatul a fost considerat un pacat, deoarece este o
sinucidere lenta, un rau facut trupului, o calcare a cuvintelor
Sfantului Apostol Pavel:„Ca nimeni vreodata nu si-a urat trupul sau, ci fiecare il hraneste si il incalzeste”(Efeseni
5;29). Fumatul a trecut cu usurinta de la usuraticii idolatri la
majoritatea crestinilor. Deosebirea intre tamaiatul cu tamaie sau smirna
sfintita si fumatul cu luleaua sau cu tigara se vede clar de catre
oricine, incat de prea multe explicatii nu e nevoie. Bine-credinciosii
crestini au vazut totdeauna ceva diavolesc in aceasta patima. Din cauza
aceasta, in multe case au fost certuri si batai de pe urma fumatului.
Cum mai pot spune cei care fumeaza, scotand fum pe gura ca odinioara
idolul Moloh, ca mai au chipul lui Dumnezeu?
Omul gaseste o multime de scuze pentru orice deprindere rea in viata.
Asa se petrec lucrurile si cu obiceiul fumatului. La suparare omul spune
ca fumeaza ca sa-si mai risipeasca gandurile negre ce-i napadesc
sufletul. La bucurie spune ca cea mai nevinovata distractie este o
tigara…! Un lucrator incepu intr-una din zile sa faca socoteala tuturor
cheltuielilor, pe care le facea saptamanal cu tutunul, dar temandu-se ca
nu cumva, ingrozit de risipa pe care o facea, sa se hotarasca a da
uitarii acest obicei, inceta imediat socoteala. In clipa aceea sosi unul
dintre cei mai buni prieteni ai lui, care parasise de multa vreme
obiceiul fumatului si imediat il intreba: ”Ce faci acolo, bunul meu
amic?” Saracul lucrator, desi la inceput cauta sa ocoleasca lucrurile,
trebui insa, in cele din urma, sa spuna adevarul. Atunci colegul sau ii
zise: ”Prietene, lasa-te odata de tutun, ca orice tigara este un cui
batut in cosciugul in care vei fi inmormantat. De tine atarna sa-ti
gatesti, mai curand sau mai tarziu, acest cosciug si odata terminat va
trebui neaparat sa-ti iei ramas bun de la cei vii si sa pleci degraba in
mormant!” Imediat ce-i pleca musafirul, sarmanul om se puse din nou pe
ganduri si-si zise: ”E foarte adevarat ca paguba cea mai mare pe care o
cauzeaza tutunul nu este numai risipa banilor, ci si zdruncinarea
sanatatii, caci cata otrava nu introduce el in organismul nostru si cata
necuratie produce el pe unde trece, fara sa putem sterge cu ceva urmele
lui vatamatoare ! Bine s-a zis ca fumatul de tutun e drumul cel mai
scurt catre tuberculoza. Toate bune – zise bietul om – dar cum sa fac,
sa ma scap de acest obicei vatamator?! De cate ori nu mi-am luat
frumoasa hotarare de a o rupe odata pentru totdeauna cu ţigarile si
toate hotararile mele pentru viitor au ramas fara nici un folos!…”
Omule! Nu uita ca nu e de ajuns sa iei hotarari frumoase, care sa dureze
numai o clipa, caci drumul spre iad e pardosit numai cu hotarari bune
si frumoase si nu e nevoie decat de o singura hotarare, care sa traiasca
si sa ne croiasca drumul greu al ducerii ei la indeplinire in orice
clipa a vietii noastre. Pune-ti mai inainte viata si moartea si
hotaraste-te odata, ori pentru una ori pentru alta, fara sa uiti ca
tutunul se gaseste totdeauna, pentru un om cuminte si prevazator,
alaturi si in fata mortii. Hotararea odata luata, cauta de o du la bun
sfarsit si numai atunci vei vedea ca in privinta ruperii cu obiceiurile
trecutului, nu aduce anul ce aduce ceasul. Incearca si fii sigur ca vei
izbuti. ”Si Ma cheama pe Mine in ziua necazului si Eu te voi izbavi si Ma vei preaslavi”(Psalmul 49;16). Fumatul afecteaza sanatatea si Sfanta Scriptura ne invata ca „trupul nostru este templu al Duhului Sfant „(1
Corinteni 6;19), deci ii trebuie o deosebita ingrijire pentru acest dar
pe care il are de la Cel Preainalt. Astazi cu totii ne vaitam de
saracie, dar nimeni nu s-a lasat de fumat ca sa faca economie!
Oare ne putem lasa de fumat? Da! Cum? Printr-o hotarare tare de a nu mai
fuma. Trebuie stiut ca in fiecare crestin salasluieste o putere uriasa,
cu ajutorul careia biruinta este sigura in lupta cu patimile, dupa
cuvantul Mantuitorului: ”Iata, v-am dat putere sa calcati peste serpi si peste scorpii si peste toata puterea vrajmasului, si nimic nu va va vatama”(Luca
10;19). Vointa este una din cele trei facultati ale sufletului omenesc,
alaturi de ratiune si sentiment, acestea facandu-l pe om sa se
deosebeasca de animale. Vointa noastra insa trebuie sa fie inclinata
spre bine si nu sa fie subjugata de patimi. De aceea spune Mantuitorul: ”Daca lumina care e in tine este intuneric, dar intunericul cu cat mai mult?” (Matei 6;23).
Si femeile fumeaza ! Ce poate fi mai urat decat o femeie cu ţigară in
gura si, poate, beata si care injura?! Acestea cand de fapt rolul si
rostul femeii este acela de a creste copii. Ce fel de educatie vor
primii copiii de la o astfel de mama depravata si care poate cand sunt
mici le mai pune si cate-o tigara in gura ca sa faca haz de ei?
LASATI-VA GRABNIC DE PACATUL FUMATULUI!
Multi care sunt stapaniti de aceasta patima, neavand o vointa tare si un
suflet intarit duhovniceste, desi vad ca se prabusesc in iadul
vremelnic si vesnic totusi continua sa tamaie pe satana, prefacand in
fum si scrum insemnate sume de bani. Crestinii sunt datori sa tamaie
inaintea lui Dumnezeu cu tamaie si cu smirna iar nu inaintea duhurilor
necurate, cu duhoarea fumului de tutun. Toti crestinii sunt datori sa se
lupte sa paraseasca aceasta uracioasa patima pentru a castiga mult:
dezrobirea de sub tiranica robie a pacatului, bani economisiti care se
pot intrebuinta pentru fapte folositoare sufletului, sanatatea
imbunatatita, multumirea sufleteasca pentru eliberarea din tirania
acestui obicei pagubitor sufleteste si trupeste, redobandirea memoriei,
puterii, poftei de mancare. Orice pacat este daunator pentru om si de
aceia Sfantul Evanghelist Ioan a zis: ”Cine
savarseste pacatul este de la diavolul pentru ca de la inceput diavolul
pacatuieste. Oricine este nascut din Dumnezeu nu savarseste păcat,
pentru ca samanta lui Dumnezeu ramane in acesta si nu poate sa
pacatuiasca”(1 Ioan3;8-9).
DE CE FUMATUL ESTE UN PĂCAT?
Multi oameni, simpli sau invatati, sustin ca fumatul nu este pacat. Vai
ce vremuri si ce oameni am ajuns sa vedem! Vai cum ne robim noi oamenii
unei puturoase de buruieni otravitoare, apoi mai sustinem ca e bine asa.
Dumnezeu a randuit ca din ceea ce castigam sa folosim si pentru
ajutorul bisericilor, al saracilor. A arunca banii pe ceea ce ne
dauneaza noua si nu foloseste nici altora este un pacat greu. Pentru
milostenie nu avem niciodata bani dar pentru tigari avem mereu! Daca e
vorba sa cumparam icoane, carti sfinte, totdeauna stam la indoiala: ca
n-avem bani, ca-s prea scumpe. Insa cand trebuie sa cumparam pachetul
ucigas, mereu gasim bani. Chiar si ultimul leut il dam pe mahorca!
Dintre toate vietuitoarele pamantului numai omul scoate fum pe gura si
pe nas. Numai omul slujeste idolului fumatului dimineata, seara, inainte
si dupa masa si peste zi in loc de a se ruga lui Dumnezeu dupa datorie.
Ce nu am vazut niciodata la dobitoacele cele fara de minte ale
pamantului vedem la oameni! Omul patimas chiar purtator de nume
crestinesc jertfeste idolului fumatului de mii de ori mai mult decat a
tamaia lui Dumnezeu celui viu, Care ne-a creat, ne tine si se ingrijeste
de noi. Dimineata in loc de rugaciune, aprindem tigara. Seara,
intocmai. Duminica in timp ce in biserica se aduce Mantuitorului Hristos
tamaie intru miros de buna mireasma duhovniceasca, noi aducem lui Satan
tamaie… Idolul acesta care se numeste patima ne batjocoreste si ne face
sa fim plini de mirosuri grele pentru oamenii cei nefumatori iar noi ii
slujim mai mult decat Sfintei Biserici si-l iubim mai mult decat pe
saraci, pe orfani si pe vaduve. De aici se poate vedea clar ce idol
iubit ne-am facut noi oamenii pana chiar si din buruiana tutunului
careia multi ii jertfesc si ii slujesc, chiar mai mult decat Lui
Dumnezeu caruia ii datoram toate, pana si viata noastra.
Intrucat vatama sanatatea, scurteaza viata si alunga pe Duhul Sfant, fumatul este pacat.
Astfel fumatorii savarsesc trei mari si infricosate pacate din care se nasc apoi si altele:
1. Pacatul sinuciderii, pentru ca asa cum vom vedea mai departe
fumatorii, treptat, isi distrug sanatatea lor pogorandu-se in iad de vii
daca mor in acest pacat, fara sa se pocaiasca si sa se opreasca de la
acest pacat.
2. Pacatul risipei banilor dati de Dumnezeu pe ceva nefolositor nici pentru trup, nici pentru suflet: ”Pentru ce folositi argintii vostri pentru un lucru care nu va hraneste si castigul muncii voastre pentru ceva ce nu va satura?” (Isaia 55;2).
3. Pacatul profanarii trupului, in care locuieste Duhul lui Dumnezeu si care devine prin aceasta patima salas al diavolului: ”Nu
stiti oare ca voi sunteti templu al lui Dumnezeu si ca Duhul lui
Dumnezeu locuieste in voi? De va strica cineva templul lui Dumnezeu, il
va strica Dumnezeu pe el, pentru ca sfant este templu lui Dumnezeu care
sunteti voi” (1 Corinteni 3;15-17). In fiecare dintre noi exista un
loc care nu poate sta niciodata gol: ori este plin de Duhul Sfant
impreuna cu ingerul cel bun, ori este plin de pacate impreuna cu
diavolii lor, pacatele alungand pe Duhul Sfant.
Asa trebuie sa le raspundem celor care spun: „Ei, ce pacat e sa fumezi?
Nu dau in cap la nimeni, nu fur banii de tigari, sunt munca mea” sau „Nu
si tutunul este buruiana lasata de Dumnezeu?” si cate si mai cate. O,
bietii de ei! Se imbata cu apa chioara! Ca nu numai ce cred ei este
pacat, ci cele care sunt randuite de Dumnezeu sa nu le facem si nici
macar sa nu le gandim, acelea sunt pacate. Un crestin adevarat trebuie
sa lupte hotarat contra tuturor patimilor, fie ele mari sau mici. De
aceea Sf. Apostol Iacov a spus: „Cine va pazi toata legea, dar va gresi intr-o singura porunca, s-a facut vinovat fata de toate poruncile” (Iacov 2;10). Numai crestin nu se poate numi cel cu tigara in gura!
NUMAI DIAVOLII SCOT FUM PE NAS SI PE GURA
Multi sfinti carora li s-a descoperit iadul au simtit acolo un miros
foarte urat. La alti sfinti vrasmasul cel ucigator de suflete le-a adus
ispite sub forma unor mirosuri foarte grele, incat n-au mai putut sta in
locul acela de atata putoare. Asa putoare draceasca este si in casa si
in hainele si in gura si in toate ale fumatorului. Cand sfintii insa au
vazut ingeri de lumina, ei nu s-au aratat scotand fum si foc pe nari si
plini de putoare.
Vai de bietii copilasi care trebuie sa respire duhoarea de tutun cu care
parintii umplu casa! Vai de viitorul lor, caci sunt cu dracii in casa
si nu cu parintii! Caci numai ei scot fum pe nari si pe gura. Acest
aspect ni-l descrie cel mai bine Sf. Antonie cel Mare cand zice cum se
arata uneori diavolul: „Ochii lui sunt ca un chip de luceafar, din gura
lui ies faclii aprinse si se arunca precum niste scantei de foc; din
narile lui iese fum ca din cuptorul ce arde cu foc de carbuni si din
gura lui iese vapaie”. (Vietile sfintilor pe Ianuarie, pg.315). Si tot
el spune ca diavolii „poarta cu ei asemanarea focului ce are sa-i
primeasca” dupa Infricosata Judecata, la un loc cu pacatosii. Asemenea
sunteti voi, fumatorilor! Veti da seama si voi alaturi de demoni, in
fata Judecatorului, pentru supararile pe care le-ati facut aproapelui
vostru cu mirosul vostru cel urat! Veti da seama pentru cei pe care
i-ati imbolnavit cu fumul duhanit de voi! Infricosati-va ca nu cumva de
la un capat de tigara aprins uitat pe undeva, sa va aprinda Domnul casa
si sa va pedepseasca cu asa o moarte, cum am auzit pe la televizor multe
cazuri!
Fumatorule! Cand vine dracul si-ti zice: „Mai ia o tigara”, sa te
gandesti cat de frumoasa e viata si ca tigara-i moartea. Si sa mai te
gandesti ca poate chiar si peste un ceas, sufletul tau poate fi inaintea
lui Hristos Judecatorul Care-ti va cere socoteala de acest pacat? Ce
vei raspunde? Pune capat pacatului si roaga-te si iar roaga-te si
roaga-te!
Nefumatorule! Cand vezi pe un rob al acestui pacat, nu pacatui si tu!
Nu-l judeca si nicidecum nu-l condamna; nici chiar in gand sa nu
indraznesti sa faci acestea. Daca-ti este mai apropiat sfatuieste-l, dar
cu cuvinte potrivite. Nu fi insistent, nu fi cicalitor ca nu cumva
fumatorul sa mai faca alt pacat, adica sa te urasca. Stii cum il poti
ajuta cel mai bine? Roaga-te pentru el si iar roaga-te si roaga-te!
CAT DE MULTI OAMENI SE INCHINA IDOLULUI TIGARILOR ?
Stilul de viata sau comportamentul specific al oamenilor constituie
cauza unor frecvente dezechilibre fizice si psihice. Intr–o anumita
privinta, stilurile de viata par sa depinda mai degraba de
factori sociali decat individuali, pe cand comportamentul individual
depinde nemijlocit de personalitatea, educatia, starea sociala, varsta,
credinta etc., celui ce il adopta si dezvolta, astfel incat, anumite
obiceiuri, practici sau ocupatii existentiale insusite si perpetuate de
acesta pot dobandi valente negative, transformandu–se in hazarduri ce–i
ameninta integritatea fizica si psihica. Fumatul, consumul de alcool sau
alte substante psihotrope (cum ar fi drogurile), reprezinta unele din
cele mai periculoase ”deprinderi” umane care ameninta nu numai sanatatea
individului ce le practica, ci si prosperitatea comunitatii din care
acesta face parte, deoarece ele impun ridicate costuri sociale, devenind
o povara greu de suportat pentru toti cei din jur. Asemenea costuri se
exprima nu numai prin efectele directe ale acestor tipuri de
comportamente hazardante asupra bugetului, capacitatii de munca si
sanatatii individului ce le practica, ci si prin efectele indirecte la
distanta, exprimate prin consecintele medicale, sociale, financiare si
chiar morale asupra celorlalti indivizi ai comunitatii. In tarile cu
economie dezvoltata, fumatul este, de departe, cel mai important factor
de risc patogen, desi amenintarea produsa de cresterea continua a
consumului de alcool si droguri, devine tot mai accentuata, in timp ce
in tarile slab dezvoltate, desi aceleasi comportamente de risc intretin
ridicate cote de morbiditate si mortalitate, ele continua sa fie
devansate de alte cauze patogene externe, cum ar fi malnutritia, lipsa
apei si igienei, bolile parazitare etc.
Acest capitol isi propune sa analizeze dimensiunea patologica a uneia
din cele mai importante si frecvente deprinderi comportamentale
individuale: fumatul, care se practica cu aceeasi perseverenta atat in
statele dezvoltate, cat si in cele in curs de dezvoltare.
Consumul de tutun, in general, care se manifesta prin diferite forme de
mestecare, insertie rectala, prizare nazala si orala sau sugere, si
fumatul, in special, produc o serie intreaga de efecte patogene care nu
numai ca afecteaza in mod direct sanatatea umana, dar si amplifica
calitatile nocive ale altor agenti fizici, chimici si biologici prin
insidioase reactii sinergice.
Fumatul in sine este un obicei larg raspandit in intreaga lume, fiind
practicat in egala masura de barbati si femei, copii si adulti si
afectand viata si sanatatea a milioane de oameni. El are la baza
multiple cauze, dar cea mai importanta se refera la dependenta de
efectul drogant al nicotinei existenta in toate formele de prezentare
comerciala a produselor obtinute din frunze de tutun. In plus, impactul
sau major asupra comportamentului individual a fost determinat si de
industrializarea si comercializarea tutunului sub forma de tigari care
sunt relativ ieftine, usoare si deci eficiente din punct de vedere
economic, putand fi tinute in gura fara a folosi mainile care, intre
timp, pot presta alte activitati. De altfel, tutunul este daunator
organismului uman nu numai prin faptul ca, in timpul arderii sale in
procesul fumatului, nicotina din compozitia sa patrunde in caile
respiratorii, ci si prin faptul ca in timpul cultivarii sale se folosesc
o serie intreaga de pesticide care apoi sunt inhalate odata cu
nicotina, sau prin faptul ca in timpul recoltarii sau procesarii sale,
pielea umana absoarbe o mare parte din nicotina continuta in frunzele de
tutun cu care vine in contact.
Din aceste motive insumate, fumatul, si nu numai, este recunoscut drept o
importanta primejdie a sanatatii umane; in numeroase tari adoptandu–se
severe masuri legislative de prevenire si control a consumului de tutun
prin implementarea unor politici de taxare, programe educationale de
promovare a unei atitudini publice sanatoase si, nu in ultimul rand,
prin adoptarea unor masuri ferme de interzicere a fumatului in diferite
locuri publice.
Tutunul atat de larg utilizat de milioane de consumatori din intreaga
lume este reprezentat, de fapt, de frunzele speciilor Nicotina tabacum
si Nicotina rustica care apartin genului Nicotiana din familia plantelor
Solanacee, care contine peste 100 de specii si subspecii.
Acestea contin o substanta alcaloida, nicotina, care odata patrunsa in
organismul uman, produce efecte de dependenta farmacologica si
psihologica, intretinand si perpetuand obiceiul fumatului. Initial,
acesta era practicat numai de bastinasii amerindieni, dar dupa
descoperirea Americii de catre Columb, el a fost rapid adoptat si de
populatiile europene. Fumul rezultat prin arderea tutunului era inhalat,
la inceput, pe gura, prin intermediul unor tuburi sau rulouri din
frunze de tutun, precum si pe nari, cu ajutorul unui tub in forma de Y,
dar ulterior, el a inceput sa fie inghitit si exhalat de la o persoana
la alta in timpul unor ritualuri religioase, unde se mai practica si
mestecatul frunzelor de tutun singure, sau in combinatie cu cenusa, praf
de scoici si miere. In zilele noastre, obiceiul fumatului a devenit
aproape universal, constand din arderea controlata a frunzelor de tutun
(tratate si imbogatite cu diferiti aditivi aromatizanti) rulate sub
forma tigarilor sau introduse in recipienti speciali (pipe) si inhalarea
fumului rezultat. Dintre aceste forme, fumatul tigarilor a avut, de
departe, cea mai larga putere de adoptie din motive mentionate anterior.
|