Facebook este reţeaua de socializare ce ne influenţează în mod negativ stările emoţionale, scrie psihologul Maria Konnikova într-un articol din publicaţia americană „The New Yorker”.
Psihologul analizează mai multe studii şi arată că Facebook-ul ne face să fim mai trişti. Unul dintre aceste studii este cel condus de Ethan Kross, director al Laboratorului privind Emoţiile şi Autocontrolul din cadrul Universităţii din Michigan. Cercetătorul aminteşte şi de studiile anterioare realizate de Robert Kraut, cel care ajunsese la concluzia că utilizatorii de internet se simt singuri şi deprimaţi într-o măsură direct proporţională cu timpul petrecut în mediul virtual.
Un alt studiu pus în discuţie este cel care arată că oamenii singuri şi într-o stare melancolică au tendinţa de a sta mult pe Facebook. Cercetarea a fost publicată în revista de specialitate American Psychological Association de Beth Anderson, Patrick Fagan şi Tom Woodnutt în 2013.
Un alt studiu, cum ar fi cel al Hannei Krasnova, arată că utilizarea reţelelor de socializare, precum Facebook-ul, sporeşte gradul de gelozie şi invidie, învinovăţindu-i de multe ori pe cei din mediul virtual pentru nemulţumirile noastre. Gelozia şi invidia apar în momentul în care încep comparaţiile între ceea ce au ceilalţi, dar mai ales modul în care aleg cum să arate.
Facebook şi dezintegrarea umanului. Este Facebook un avantaj sau o cauză de îngrijorare pentru industria sănătăţii mintale?
28 mar. 2013 09:53
Autor: Belen Fernandez
Facebook continuă să dezvolte noi opţiuni şi funcţionalităţi care atrag şi mai mult atenţia utilizatorilor săi [Reuters]
Conform articolului din New York Times scris de Jan Hoffman cu referire la un studiu al profilurilor de Facebook aparţinând unui număr de 200 studenţi universitari din Statele Unite, aproximativ 30% dintre studenţi
“postau statusuri actualizate care corespund criteriului Asociaţiei Psihiatrice Americane pentru un simptom de depresie, descriind sentimente de inutilitate sau lipsă de speranţă, insomnie sau somn excesiv şi dificultate la concentrare”. Aceste descoperiri “confirmă un studiu care sugerează că depresia este un fenomen din ce în ce mai frecvent în rândul studenţilor universitari”.
Ideea lui Hoffman este că Facebook poate, prin urmare, servi drept “sistem de avertizare timpurie pentru intervenţia la timp” a părinţilor şi a terapeuţilor. Articolul se încheie cu un citat de la o mamă din Ohio: “Facebook poate fi o pacoste… Dar existenţa unei forme suplimentare de comunicare salvează vieţi”.
Nu se menţionează deloc influenţa evident exacerbantă a site-urilor de ‚social networking’ atunci când este vorba despre fenomene ca insomnia şi dificultatea la concentrare. Mai degrabă decât să promovăm Facebook ca instrument care salvează vieţi, am putea argumenta imediat că aceste forumuri şi alte distracţii tehnologice contribuie, de fapt, la tendinţe depresive.
Alienarea de realitate
“Redacţia de ştiri Facebook” prezintă în prezent progrese cum sunt “Astăzi implementăm îmbunătăţiri la jurnalul de activităţi care te ajută să exprimi ce este important pentru tine” şi“Astăzi anunţăm o nouă versiune Facebook concepută pentru… a se axa mai mult pe poveştile oamenilor la care ţii”.
Încercarea de injectare a emoţiei umane în ceea ce este la urma urmei o experienţă dezumanizantă este simbolică pentru înstrăinarea generală de realitate în care cultura Facebook este şi o cauză şi un simptom.
Efectele adverse ale conversiei emoţiei şi empatiei într-un clic pe un computer sau telefon mobil se pot observa în următoarea anecdotă din articolul lui Hoffman:
“Răspunzând la întrebările postate pe Facebook de The New York Times, Daylina Miller, recentă absolventă a Universităţii din South Florida a spus că atunci când şi-a exprimat tristeţea online unii cititori au răspuns doar cu simbolul Facebook ‘Îmi place’: degetul mare în sus.
‘Te simţi la fel?’ a întrebat dra Miller, mirată. ‘Sau îţi place că sunt tristă? Eşti sadic?’”
Exemple nefericite similare ale constricţiei empatiei şi a deformării relaţiilor interumane includ “apăsarea pe butonul Îmi place” în cazul anunţurilor de deces. Pe propriul flux de Facebook am fost martora postării de către prieteni a anunţului decesului unui părinte doar pentru a fi bombardaţi cu semne care prezintă degetul mare în sus şi comentarii de genul:“Îmi pare rău, frate!”
În afara deprecierii sentimentului, Facebook încurajează alienarea de realitate prin deplasarea continuului spaţiu-timp: în loc să trăiască evenimentele şi gândurile pe măsură ce acestea se produc în timp real, utilizatorii sunt adesea distraşi de modul în care ar putea ‚comercializa’ evenimentele şi gândurile respective publicului lor de pe Facebook.
Transferul sinelui pe ecranul computerului descentrează şi mai mult având în vedere concomitenta difuzare a identităţii. Ca şi necesitatea condiţionată a validării personale sub forma unor mici notificări roşii care apar în partea superioară a paginii de Facebook, acest lucru duce la o stare de permanentă anticipare care este contraproductivă pentru funcţionarea sistemului nervos. Posturi privind mişcările intestinelor şi similare sunt un exemplu extrem al necesităţii de a reitera şi obţine recunoaşterea existenţei fragmentate.
Deşi Internetul poate compune natura schizofrenică a societăţii americane, există în mod clar cauze mai recunoscute de dezumanizare şi alienare individuală. Glorificarea naţională a violenţei şi militarismului, de exemplu, abrogă realităţile suferinţei umane din întreaga lume; în acest context de înstrăinare dedicată de umanitate, nu este prea surprinzător atunci când cetăţenii lipsiţi de empatie comit acte ca masacrul de la şcoala din Connecticut din anul 2012.
Tulburare hiperkinetică cu deficit de atenţie în masă
Funcţia aparentă a site-urilor de ‚social networking’ este, bineînţeles, aceea de a apropia oamenii. Aceeaşi funcţie este atribuită procesului globalizării neoliberale. În ciuda creşterii superficiale evidente a interconectivităţii în ambele cazuri, totuşi,
rezultatul fundamental alienează. În ultimul caz, ‚interconectivitatea’ a fost caracterizată de
disparitatea crescută a condiţiilor socio-economice şi o cruciadă pentru profit în detrimentul bunăstării comune. În primul caz, contactul faţă în faţă pentru
care sunt programate fiinţele umane este înlocuit cu
schimburi electronice incapabile de a satisface necesităţile înnăscute de comunicare.
Persoanele care interpretează greşit în mod intenţionat istoria contemporană continuă să argumenteze că globalizarea reprezintă soluţia la relele foarte globale pe care le creează. Într-o manieră vag similară, articolul lui Hoffman din New York Times prezintă Facebook ca pe un ajutor util în promovarea sănătăţii mintale când cele două concepte par să fie total în dezacord inerent.
Experimentul neoliberal în SUA a ajutat la formarea unei societăţi deconectate de la condiţia umană, în care oprimarea individului a avut drept obiectiv contracararea solidarităţii populare care poate ameninţa experimentul. Ceea ce ar trebui să fie un drept universal la asistenţa sanitară, de exemplu, este utilizat în schimb în mod punitiv împotriva populaţiei, şi, după cum semnalează aclamatul ziarist şi prezentator radio Doug Henwood,“Obamacare” va avea probabil drept rezultat o situaţie în care “milioane de oameni sunt aruncaţi pe piaţa asigurărilor individuale de sănătate private şi obligaţi să achite 1 000 USD pe lună pentru o acoperire care lasă mult de dorit”.
Henwood speră ca “acest lucru să crească mult clientela planurilor cu contribuabili individuali, cum este Medicare for All—presupunând că guvernatorii noştri nu distrug mai întâi Medicare”. În cele din urmă, poate că Facebook şi fenomenele similare au contribuit la solidaritatea frontului asistenţei sanitare: cel puţin suntem uniţi în Tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenţie.
Belen Fernandez este autoarea cărţii The Imperial Messenger: Thomas Friedman at Work, lansată de Verso în anul 2011. Este membră a comisiei editoriale a Revistei Jacobin şi articolele sale au apărut pe blogul London Review of Books, The Baffler, Al Akhbar English şi multe alte publicaţii. Opiniile exprimate în acest articol aparţin autorului şi nu reflectă neapărat politica editorială Al Jazeera.
Traducere de L.P. pentru razbointrucuvant. Preluarea e posibila doar cu acordul nostru explicit.
Un studiu al asociatiei “Salvati Copiii” confirma un
fenomen devenit larg raspandit in ultimii ani: copiii romani petrec din
ce in ce mai mult timp pe Internet.
86% dintre ei aloca trei ore in fiecare zi navigarii pe Internet, iar
in zilele fara scoala peste 4 ore. Studiul “Salvati Copiii” atrage
atentia asupra expunerii copiilor la imaginile porno din mediul online
si la ignoranta parintilor in privinta activitatilor copiilor pe
Internet.
Fata de 2010, s-a triplat accesarea Internetului de catre copii prin
intermediul telefoanelor mobile, iar varsta medie la care incepe
utilizarea Internetului in Romania a scazut pana la 9 ani.
Studiul “Salvati Copiii” a avut ca subiecti peste 1200 de
copii, dintre acestia 90% folosind retelele sociale, in special Facebook
(87% au conturi pe aceasta retea). Jumatate dintre copiii chestionati
au admis ca incearca sa-si faca prieteni noi pe Internet, aproape
jumatate dintre ei (45%) au avut contact cu necunoscuti online si
jumatate dintre acestia au mers si la intalniri cu acesti necunoscuti.
Aproape jumatate dintre copiii romani care folosesc Internetul (43%) admit ca au vazut imagini cu caracter sexual. Procentul s-a dublat fata de datele din 2010. Majoritatea copiilor nu sunt deranjati de asta (63%).
Interesant este ca activitatile online rapesc din timpul petrecut cu
familia (57%), iar in unele cazuri (29%) s-a micsorat si durata somnului
sau frecventa meselor. Parintii din Romania
permit in general un acces neingradit la Internet copiilor (79% dintre
ei nu impun niciun fel de restrictii). Dar doar o cincime dintre
parintii chestionati stiu ca copiii lor au vazut/primit mesaje cu
continut sexual pe Internet.
Studiul “Utilizarea Internetului in cadrul familiei” poate fi accesat la www.sigur.info.
Concluzia principala a studiului este ca, prin cresterea numarului si
timpului petrecut de copii online, comportamentele periculoase online
s-au inmultit (expunerea la imagini porno, cyberbullying). Doar 20%
dintre parintii romani folosesc programe de control a activitatii
online.
Pe site-ul www.sigur.info parintii pot gasi mai multe aplicatii prin care pot controla/monitoriza activitatea online a copiilor lor.Cu ocazia lansarii acestui studiu, organizatia “Salvati Copiii
Romania” a propus utilizarea in scoli a unui ghid scolar, ce contine
atat informatii teoretice cat si aplicatii practice, pentru a promova
utilizarea in siguranta a Internetului de catre elevi.
Un
studiu britanic demonstrează că un copil de aproximativ 7 ani pierde un
an, stând zi şi noapte, cu ochii într-un ecran: televizor, laptop,
tabletă, telefon mobil etc. Consecinţele sunt dramatice: mai mulţi tineri obezi, bolnavi de diabet, cu tulburări de atenţie şi de concentrare. Aric
Sigman, medic britanic, psiholog pediadru, a analizat şi calculat cât
timp stau copiii noştri în faţa unui ecran. Concluziile specialistului
britanic au fost publicate în revista Archives of Disease in Childhood,
şi ele sunt înspăimântătoare.
Înainte de a împlini 10 ani, un
copil din Anglia are acces la cel puţin cinci tipuri de ecrane
diferite: televizor, calculator sau laptop, consolă de jocuri, tabletă,
telefon mobil. Un copil de aproximativ 7 ani a pierdut un an complet în
faţa ecranelor. Să fim bine înţeleşi, când spunem un an, părinţii să
înţeleagă că zi şi noapte continuu, un copil stă cu ochii pironiţi în
ecran. Calculele specialistului britanic merg mai departe. Astfel, trei ani plini de stat în faţa ecranului pentru un adolescent de 18 ani. Şi în acest ritm, un octogenar ar putea să atingă păgubosul record: 18 ani de stat zi şi noapte în compania ecranului. Studiul arată că tinerii nord-americani (Canada, SUA) îi surclasează pe tinerii britanici la acest capitol.
Tinerii nord-americani stau, în medie, aproape opt ore zilnic
în compania ecranului, comparativ cu şase ore, în cazul tinerilor
britanici. Studiul subliniază că, în Europa, părinţii nu sunt prea fermi în privinţa timpului permis copiilor de a privi la televizor.
Psihologul britanic subliniază că acest fenomen este asociat
cu mai multe probleme: una culturală legată de calitatea informaţiilor
la care copilul are acces, de comportament legat de modul de a-şi
petrece timpul liber. Dar statul multor ore în şir, zile şi nopţi la rând, în faţa unui ecran devine o problemă de sănătate publică, deoarece acest fenomen este în directă legătură cu riscul de boală.
Aric Sigman spune că multele ore de stat la televizor sau laptop
sporeşte alarmant riscul ca un copil să se transforme foarte repede
într-o persoană sedentară. Şi de aici tot cortegiul de boli grele: obezitate, diabet, hipertensiune, infarct, dar şi reducerea capacităţii de atenţie şi de concentrare a copiilor.
De asemenea, Aric Sigman pune
pe seama acestui fenomen şi frecvenţa în creştere alarmantă a
accidentelor vasculare cerebrale la tineri. Periculos este şi faptul că
aceşti copii sunt din ce în ce mai tăcuţi, introvertiţi, izolaţi. Aric Sigman susţine că, din păcate, toate aceste aspecte extrem de delicate sunt prea puţin studiate, “poate
şi pentru că timpul irosit în faţa unui ecran nu corespunde unei
substanţe periculoase – ca în cazul unor alimente – sau unei activităţi
riscante, cum ar fi, să spunem, boxul. Ca şi alte studii, şi cel al lui Sigman are un capitol consacrat recomandărilor adresate părinţilor.
* Eliminarea din
camera copiilor a ecranelor, mai ales din dormitor * În cazul copiilor
sub 3 ani – vârsta cea mai vulnerabilă – ecranele sunt interzise total * După
această vârstă, un copil va sta la calculator în prezenţa părinţilor
*Între 6 şi 12 ani, folosirea în scop pedagogic a ecranelor, la şcoală
sau chiar acasă, poate fi benefică, dar evident sub supravegherea
părintelui sau a pedagogului.
Specialiştii în protecţia copilului îi sfătuiesc
pe părinţi să monitorizeze cu atenţie activitatea online a copiilor lor,
pentru a-i proteja de pericolele la care sunt expuşi minorii care deţin
un cont de Facebook, potrivit Daily Mail.
Peter Davies, consilierul pe probleme legate de minori al premierului britanic, susţine că părinţii trebuie să insiste să citească mesajele şi fişierele pe care copiii le trimit între ei prin intermediul internetului.
În urma declaraţiilor sale au apărut foarte mulţi specialişti care
încearcă să tragă un semnal de alarmă asupra gravităţii pericolelor
care-i pândesc pe copii pe Facebook şi pe alte site-uri de socializare.
“Odată ce o fotografie este postată în mediul online, ea poate ajunge de la colegii de clasă până la străini”, afirmă specialista Sue Berelowitz pentru sursa citată.
Aceasta face referire şi la un studiu realizat de
Universitatea din Birmingham, Marea Britanie, care demonstrează că
minorii ai căror părinţi se implică foarte puţin în activităţile
copiilor lor prezintă un risc mai ridicat de a deveni victime ale
capcanelor de pe internet.
Serviciile de protecţie a copiilor din Marea Britanie se plâng că au primit din ce în ce mai multe reclamaţii de abuz sexual, pedofilii atrăgându-şi victimele prin intermediul site-urilor de socializare şi prin camerele video.
În 2012 s-au înregistrat 1.145 de plângeri legate de incidente
petrecute online, în medie trei pe zi. Raportul vizează condamnarea a
doi fraţi din Kuweit, care în luna decembrie au urmărit activitatea a
110 copii din lumea întreagă, inclusiv 78 de copii din Marea Britanie,
pe care i-au forţat să întreţină acte sexuale online, prin intermediul
camerelor video.
“Nu putem interzice internetul, dar putem educa tinerii şi putem
discuta cu ei despre cum să se ferească de capcanele aflate online, aşa
cum le vorbim şi despre necunoscuţi sau droguri”, afirmă Claire Lilly, de la Protecţia Copilului. (Maria Neagu)