scrisoare despre fericire…

scrisoare despre fericire…

Sursa: http://luminisiumbre.wordpress.com/2010/01/20/scrisoare-despre-fericire/

         Am învăţat că Fericirea e o rudă îndepărtată care vine în vizită exact atunci când nu te aştepţi. Vine simplu, ca şi când ar intra în propria ei casă, ar devasta întreaga ei viaţă, şi nici măcar nu-şi cere scuze pentru asta ….

       Se aşează pe Scaunul Memoriei, cere Albumul Destinului şi începe să răsfoiască – liniştită – pagini întregi de lacrimi şi zâmbete. Ea nu-şi dă seama sărăcuţa că se uită la o viaţă de om, ea crede că e un Joc. Apoi brusc i se face foame ( de Iluzii), i se face sete (de iubiri pierdute) şi trebuie să i le dai pe toate, fiindcă e ca un copil, nu are răbdare niciodată şi parcă nu te lasă inima să o superi, nu-i aşa?

       După ce că vine atât de rar în vizită!

      E curioasă şi neastâmpărată, dar o adori, e fermecătoare şi dulce, dar uneori, te temi de cruda ei sinceritate. Şi uite aşa, din vorbă-n vorbă, afli despre lumini care n-au strălucit niciodată, despre zboruri care nu s-au întors din zarea lacrimilor, sau despre împliniri atât de frumoase, încât, nu îndrăzneşti să şopteşti nimic, ca nu cumva să dispară ca un Castel de Nisip în apa înspumată  a mării.

      Şi când se lasă seara, ea vrea să plece, iar tu îi şopteşti – timid şi înlăcrimat – „Fericire, te rog, mai stai măcar puţin, doar câteva clipe…”

     Ştii ce-ţi răspunde? – „Am să mai vin, când ai să te îndrăgosteşti, când ai să zămisleşti prunc, când ai să-l naşti, când ai să-l vezi mergând, când ai să-l vezi om mare, când ai să fii bunică. Am să vin în fiecare clipă când te rogi la Icoană, când cauţi răspunsuri unor întrebări vechi de când lumea, am să vin mereu. Dar nu mă mai chema tu. Lasă-mă pe mine să aleg clipa. Şi ţine minte: „Când iubeşti pe cineva, lasă-l să plece. Dacă se va întoarce la tine, a fost din totdeauna al tău. Dacă nu se va întoarce, el nu ţi-a aparţinut niciodată”

Eu am fost din totdeauna a ta, crede-mă ….. şi a plecat….