Predica si talcuire la BOTEZUL DOMNULUI a Sfantului Nicolae Velimirovici: MINUNATA SMERENIE A LUI DUMNEZEU. “Hristos a intrat in apa nu ca sa Se curateasca pe Sine, ci ca sa inece simbolic pe omul cel vechi”
Botezul Domnului
Evanghelia despre Botezul Domnului
Matei 3:13-17
In acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, catre Ioan, ca sa Se boteze de catre el. Ioan insa Il oprea, zicand: Eu am trebuinta sa fiu botezat de Tine, si Tu vii la mine? Si raspunzand, Iisus a zis catre el: Lasa acum, ca asa se cuvine noua sa implinim toata dreptatea. Atunci
L-a lasat. Iar botezandu-Se Iisus, cand iesea din apa, indata cerurile
s-au deschis si Duhul lui Dumnezeu S-a vazut pogorandu-Se ca un porumbel
si venind peste El. Si iata glas din ceruri zicand: “Acesta este Fiul Meu cel iubit intru Care am binevoit”.
In
vremurile de odinioara, Domnul a fagaduit sa vina si sa Se arate intru
slava mare. Oamenii au auzit aceasta dar au uitat ce se spusese. Dar
Dumnezeu nu Si-a uitat cuvantul Sau, pentru ca cuvintele Domnului sunt
ca stalpii de piatra care nu se pot narui.Domnul
a fagaduit ca vine; si iata, El nu a venit la vremea cand noi aveam cel
mai putin nevoie de El, ci cand nevoia noastra era cea mai mare. Dumnezeu a trimis un prooroc sau un inger in locul Sau, la vremea potrivita. Dar
cand raul s-a inmultit in lume atat de mult, ca nici macar un inger nu
mai era in stare sa-l arda cu lumina sa, nici un prooroc nu mai avea
putinta sa-l stramtoreze prin cuvintele sale, atunci Dumnezeu Si-a
implinit vechea fagaduinta si S-a aratat pe pamant. Dar cum a venit Dumnezeu in plina slava? In smerenie si ascultare de negrait. Intr-un asemenea chip in care ingerii Sai aratau mai stralucitori si proorocii Sai mai mareti decat El. Cand
s-au aratat la Iordan proorocul si Stapanul, proorocul a atras atentia
mai mult decat Stapanul. Ioan Inaintemergatorul parea mai tainic si mai
mare decat Domnul Hristos. Domnul Hristos Isi ascundea slava Sa si
maretia sub doua invelisuri groase: unul era trupul omenesc si celalalt
era smerenia. Asa incat oamenii nici nu L-au bagat in seama, nici nu
L-au recunoscut, in timp ce ochii tuturor puterilor ceresti erau asezati pe El mai mult decat pe intreaga lume zidita. Invesmantat in trup adevarat si in smerenie curata, Domnul Hristos a venit
din Galileea, la Iordan, catre Ioan, ca sa se boteze de catre el. (Matei 3:13).
Minunat
este Dumnezeu intru lucrarile Lui! Prin toate lucrarile Sale, El ne
invata smerenia si ascultarea. El Se ascunde in spatele lucrarilor Sale, tot
asa cum soarele se ascunde noaptea in spatele stralucirii stelelor, tot
asa cum o privighetoare se ascunde in tufe in spatele cantecului sau.
El
da lumina soarelui si soarele straluceste de parca ar avea lumina de la
sine, pe cand faptul este ca lumina lui Dumnezeu se trece cu vederea.
El da glas tunetului Sau si vanturilor Sale si acestea se aud; dar El nu se aude.
El da frumusete muntilor Sai si pajistilor Sale si ele stralucesc de frumusete, ca si cum ar fi de la ele, pe cand frumusetea lui Dumnezeu ramane ascunsa ca o taina.
El da frumusete si mireasma florilor campului si acestea o raspandesc in jurul lor ca si cum ar fi de la ele; nebagandu-se in seama ca aceasta mireasma este a lui Dumnezeu.
El da putere fiecarei fapturi si fiecare faptura se impodobeste in fata celorlalte, falindu-se cu puterea, ca si cum ar fi a sa; pe cand puterea nemasurata a lui Dumnezeu nici nu se impodobeste, nici nu cauta a fi bagata in seama.
El da minte din mintea Sa oamenilor si oamenii cugeta si gandesc ca si cum ar fi cu mintile lor; pe cand mintea lui Dumnezeu ramane in pace desavarsita, intorcand spatele laudei lumii.
Astfel ne invata Dumnezeu smerenia. Tot ceea ce face El, face atat potrivit firii Sale, cat si pentru oameni,
ca omul sa se rusineze si sa se faca constient de mandria sa
prosteasca; ca omul sa nu se dea mare, neavand nici o lucrare buna a sa;
ci sa lase faptele sa vorbeasca pentru sine si el sa se ascunda in
spatele lor, asa cum Dumnezeu sta tainuit in spatele lucrarilor Sale,
fara sa fie vazut ori auzit, asa cum merge un pastor in spatele turmei
sale mari.
Minunat este Dumnezeu, Care ne invata astfel smerenia! El este minunat si atunci cand ne invata ascultarea. Omul niciodata nu poate sa fie ascultator ca Dumnezeu. Omul
seamana samanta in pamant si apoi o lasa in grija lui Dumnezeu. Omul
seamana intr-o zi, dar Dumnezeu Se ingrijeste de samanta vreme de o suta
de zile, pazind-o, incalzind-o, dandu-i viata si ridicand-o incetisor
din pamant ca un firicel, impodobind firicelul cu mugurasi si apoi o
coace, pana cand omul merge din nou la camp, petrecand o zi sau doua ca
sa stranga granele si sa le transporte cu caruta la hambarul sau.
Corbul
isi cloceste puii si apoi ii paraseste, nemaiingrijindu-se de ei. Dar
Dumnezeu ia asupra Lui pe acesti pui nestiutori, slujindu-le si
purtandu-le de grija cu ascultare, ziua si noaptea. Pestele isi depune
icrele si pleaca, dar Dumnezeu ramane, ca sa scoata pestisori din icre
si ca sa le supravegheze hranirea si cresterea lor. Orfani
fara de numar, atat de la oameni, cat si de la animale, nu ar ramane in
viata daca Dumnezeu nu ar avea grija de acestia. Dumnezeu Isi
supravegheaza intreaga Sa zidire zi si noapte, ascultandu-le cererile si
dandu-le ceea ce le este de folos.
Dumnezeu
asculta doririle si rugaciunile oamenilor si le implineste; El le
implineste intotdeauna cu ascultare, atata vreme cat nu exista nici un
pacat in cererile si rugaciunile lor. Totusi, rugaciunile care cauta
sa-L traga pe Dumnezeu in pacat si sa-L faca partas la pacatul omului –
Dumnezeu nu asculta aceste rugaciuni; Dumnezeu nu primeste aceste
rugaciuni. Dintre
toate rugaciunile, Dumnezeu asculta cel mai grabnic rugaciunile celui
smerit, care se pocaieste, care se roaga pentru iertarea pacatelor sale
si pentru dezlegarea de ele. In felul acesta, omul se face zidire noua,
punand inceput bun – pentruviata de fiu in locul celei de rob. De aceea, toti proorocii, din vremuri stravechi, au cautat pocainta oamenilor. De aceea Sfantul
Ioan Inaintemergatorul nu numai ca propovaduieste pocainta, dar
savarseste botezul pocaintei, pentru ca oamenii sa puna pecete vazuta pe
pocainta lor. Cu cat este mai mare pocainta
unui om, cu atat mai deplin se slobozeste de cele ale lumii si se
intareste cu ravna pentru Dumnezeu; Dumnezeu degraba ia aminte si in
ascultare raspunde rugaciunilor oamenilor.
Asadar,
omul nu poate sa fie niciodata la fel de smerit ca Dumnezeu, nici
ascultator ca El. In intreaga Sa zidire, in cer si pe pamant, Dumnezeu
ii invata pe oameni smerenia si ascultarea. Dumnezeu
trimite aceasta veste lumii din marea Sa dragoste pentru oameni si din
dorinta Sa arzatoare ca toti oamenii sa se mantuiasca si nici unul sa nu
se piarda.
Dar
Dumnezeu a dat oamenilor aceasta invatatura despre smerenie si
ascultare in chip mijlocit, fie prin firea zidita de El, fie prin
proorocii Sai, oameni alesi si ingeri. Numai prin Persoana Domnului Iisus, Dumnezeu da aceasta invatatura in chip nemijlocit, prin Sine Insusi imbracat in trup. In
fiecare clipa a vietii Sale pamantesti, de la nasterea Sa in pestera
pana la moartea Sa pe Cruce, Domnul Iisus traia invatand oamenii despre
smerenie si ascultare. El a dat aceasta invatatura vie si prin botezul
Sau in apa Iordanului.
Ioan
era cel mai insemnat om al zilei. Hristos nu era cunoscut nimanui si,
chiar atunci cand L-au cunoscut, oamenii pacatosi Il socoteau pe Ioan
mai mare decat El. Oamenii se adunau in jurul lui Ioan din toate
categoriile, simpli si invatati, saraci si bogati. Ioan
atragea atentia atat prin infatisarea sa din afara, cat si prin viata
sa pustniceasca din pustie si prin cuvintele sale cu inteles tainic. Nu
se strangeau multi in jurul lui Ioan din pricina pacatoseniei lor ori
din dorinta de pocainta, cat din iscodire, ca sa vada si sa auda un om
care nu era obisnuit. Desarta iscodire! Cat timp de mare pret ne fura
aceasta, dandu-ne in schimb nimic altceva decat o dulceata bolnavicioasa
trecatoare, care se schimba indata in ceva amar! Cum ne prinde in capcana si cum ne scapa pocainta si impreuna cu aceasta mantuirea noastra!
Hristos
nu a starnit iscodire. In mijlocul multimii, El mergea fara graba catre
Iordan. El nu avea nimic care sa atraga privirea oamenilor si nimeni
nu-I dadea nici o atentie. Infatisarea Sa nu avea ceva aparte, ca aceea a
lui Ioan, nici vietuirea Sa nu era atat de bogata in osteneli
pustnicesti.
El
era deopotriva cu multimea si cu totii mergeau impreuna din Galileea la
Iordan, mancand si band cu El si vorbind cu El ca si cu oricare alt om
din multime. Marele Isaia a vazut si a proorocit aceasta dinainte,
zicand: “si cand L-am vazut, nu avea frumusete ca sa ne fie drag“ (Isaia 53:2).
Dar, in multimea aceea intreaga de oameni de langa Iordan, se afla un om, si numai unul singur, care Il cunostea cu adevarat. Acesta
era chiar Ioan Botezatorul. Ochii sihastrului desavarsit straluceau si
tunetul glasului sau a amutit pentru o clipa. Ioan a uitat cu totul de
restul multimii stranse in jurul apei si in apa si, aratand catre Iisus,
a spus linistit:
“Iata Mielul lui Dumnezeu!“ (Ioan 1:29).
“Mielul lui Dumnezeu!” Cu aceste cateva cuvinte a vadit Inaintemergatorul smerenia si ascultarea Domnului Hristos.El este smerit ca un miel, si ascultator ca un miel – atat smerenia cat si ascultarea fiind indreptate spre Dumnezeu. De aceea spune el: “Mielul lui Dumnezeu”. El
merge cu sfiala si smerenie ca un miel si, tot ca un miel, merge la
pascut si moarte cu aceeasi incredere in pastorul sau, asa incat Hristos
merge oriunde Il indruma Tatal Sau din cer: catre nasterea intr-o
pestera, catre botezul din Iordan, catre moartea pe Cruce – toate cu
aceeasi consimtire si incredere.
Dar, la cuvintele “Mielul lui Dumnezeu“, Ioan le adauga pe acestea: “Cel ce ridica pacatul lumii”. Cum
ridica Hristos pacatul lumii asupra Lui? Prin dragostea Sa si jertfa
Sa, una fiind nedespartita de cealalta; caci nu exista dragoste
adevarata fara jertfa, si nici o jertfa adevarata fara dragoste.
In dragostea Sa, Hristos a coborat in aceasta lume materialnica si S-a
imbracat in trup de carne supus ispitei. Aceasta lume nu este curata si
frumoasa si minunata asa cum era inainte de pacatul lui Adam. Ca
urmare a pacatului, aceasta lume a luat chip materialnic intunecos,
ascuns, si il poarta asa pana in zilele noastre. Lumea aceea luminoasa
s-a schimbat intr-o lume a prostiei si intunecimii; lumea curata s-a
facut necurata; lumea frumoasa s-a facut strambacioasa si urata; lumea
linistita s-a facut razboinica. In
aceasta lume a venit Prealuminatul, Preacuratul, Preaminunatul si
Preadulcele. Prin aceasta lucrare, El a luat deja asupra Lui pacatul
lumii – de indata ce El S-a aratat in lume in trup stricacios, care se
hraneste cu hrana stricacioasa.
El
a facut aceasta, mai intai, luandu-si trup asa cum se facuse acesta
dupa primul pacat al omului; in al doilea rand, prin venirea Sa pe
pamant din dragoste, ca sa implineasca toate legile care fusesera date
omului dupa pacat. Cu toate ca El nu trebuia sa dea ascultare acestor
legi, El a venit pe pamant pentru a le implini pe toate: atat legile
date firii, cat si legile date omului. Si
astfel, El a suferit foame si sete, istovire si dureri de tot felul,
asa cum li se intampla si altor muritori; si El a crescut incet, asa cum
li se intampla tuturor celor care se nasc, de-a lungul a treizeci de
ani, pana cand Si-a inceput lucrarea Lui in lume. Din aceasta pricina,
El a fost taiat imprejur si botezat, El a mers la sinagoga ca sa Se
roage si a platit darile lui Cezar. El
a primit toate legile facute pana la pacatul cel dintai si le-a
implinit. De aceea se spune ca El a preluat pacatele lumii asupra Sa. Cu
alte cuvinte: El a preluat asupra Lui implinirea tuturor legilor si a
facut aceasta cu ascultare si lesniciune, in aceeasi masura in care
oamenii implineau aceste legi in neascultare si cu greutate. In
cele din urma, in al treilea rand, El a facut aceasta, dandu-Se pe Sine
ca jertfa pentru pacatele lumii; prin rastignirea Sa de bunavoie pe
Cruce, moartea Sa ca un miel si varsarea sangelui Sau nevinovat pentru
pacatele multora. Cu
adevarat, intreaga Sa viata pamanteasca a fost o jertfa, tot asa cum
intreaga Sa viata a fost dragoste. A fost o jertfa pentru El ca sa Se
imbrace in trup omenesc; a fost o jertfa pentru El ca sa dea ascultare
legii. Dar, pe Cruce,
El, cu sangele Sau a pus pecetea jertfei Sale si a sters toate
socotelile pacatelor noastre. Pe Cruce, El ne-a aratat toata apasarea
pacatului omenesc si plinatatea dragostei lui Dumnezeu, o dragoste care
nu inceteaza din pricina jertfei de sine.
Si astfel, Hristos ia pacatele lumii asupra Sa in trei chipuri
mai intai, prin luarea de trup;
in al doilea rand, supunandu-Se legii;
in al treilea rand, dandu-se jertfa pe Sine.
Cand Domnul a venit in lume, intrupat, implinind legea, aceasta intamplare a fost insotita de fenomene minunate firesti: steaua
de la rasarit, ingerii coborand pe pamant si veselirea pastorilor din
Betleem, slavirea Lui, a Pruncului sfant, de catre pastorii cei simpli
si de catre crai.Dar aceasta intamplare a fost urmata de
uciderea pruncilor de catre Irod si de fuga Mantuitorului in intunecimea
Egiptului, dintr-o intunecime si mai mare: aceea a Ierusalimului.
Apoi, cand Domnul a implinit in chip lamurit, in fata lumii, legea oamenilor, primind botezul in apele Iordanului, si aceasta intamplare a fost insotita de un fenomen firesc minunat – potrivit Predaniei – se spune ca apele Iordanului si-au oprit curgerea cea fireasca intorcandu-se inapoi.
“Marea a vazut si a fugit, Iordanul s-a intors inapoi” (Psalm 113:3).
Atunci
s-au deschis cerurile, S-a auzit glasul Tatalui din ceruri si S-a vazut
Duhul Sfant in chip de porumbel. Lumea a simtit aceasta si a vazut
totul prin Sfantul Ioan Botezatorul. Dar
aceasta intamplare a fost urmata de postirea cea de patruzeci de zile a
lui Hristos in intunecimea si groaza ispitei satanice. Si dupa aceea,
s-au aratat ingerii si I-au purtat Lui de grija.
Cand
Domnul a pus pecetea pe toata suferinta Sa din trupul Sau pamantesc,
prin chinurile Sale si prin varsarea sangelui Sau pe Cruce, natura a
insotit aceasta intamplare de lucrari infricosatoare: soarele s-a
intunecat, pamantul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat si mormintele
s-au deschis. Viii
si mortii au simtit insemnatatea infricosatoare a sfintei jertfe de pe
Golgota; talharii si paganii au venit sa creada in Fiul lui Dumnezeu si
mortii s-au aratat pe strazile Ierusalimului. Si aceasta intamplare a
fost urmata de intuneric: intuneric in afara si inlauntrul mormantului,
dupa care au venit zorile, biruinta cea de la urma – si Invierea cea de
la urma. Si, iarasi, ingerii au fost de fata!
Asadar,
aceste trei intamplari din viata lui Hristos, ne dau invatatura cea mai
luminata si mai nemijlocita despre smerenia si ascultarea Dumnezeiasca. Veselia
cereasca si firea minunata a fiecareia dintre acestea se imbina cu
infricosarea uciderii omului si cu stricaciunea satanica. Dar in toate
cele trei intamplari, Hristos a iesit Biruitor slavit: asupra omului
Irod dupa nasterea Sa, asupra lui Satan dupa botezul Sau si asupra
intelegerii dintre oameni si Satan dupa moartea Sa.
Sfantul Matei descrie Botezul in apele Iordanului in acest chip:
In acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, catre Ioan, ca sa Se boteze de catre el. Ioan insa Il oprea, zicand: “Eu am trebuinta sa fiu botezat de Tine si Tu vii la mine?”
Ioan
Il recunoaste pe Hristos, dar nu cunoaste planul Sau de mantuire. Acum
se desfasoara o intamplare fara de asemanare din istoria omenirii:
Dumnezeu se intrece cu omul in smerenie! Ioan
boteza pacatosi spre pocainta. Totusi, Cel fara de pacat, Care nu avea
pentru ce sa Se pocaiasca, a venit la el si i-a cerut ca el sa-L boteze.
Ioan, care era mai intarit duhovniceste decat toti pacatosii din jurul
sau, indata a recunoscut in Hristos pe Unul mai puternic decat el. Inainte de a-L vedea, Ioan stia deja ca El venise pe pamant si vietuia printre oameni: “In mijlocul vostru se afla Acela pe Care voi nu-L stiti” (Ioan 1:26).Numai atunci cand s-a aflat fata catre fata cu El, L-a cunoscut pe El si, aratand catre El, a spus: “Iata Mielul lui Dumnezeu!“.
De indata ce Ioan L-a vazut, se poate ca el sa fi crezut ca menirea lui
ca Inaintemergator a luat sfarsit si sa fi spus ca dreptul Simeon mai
inainte: “Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, in pace” (Luca 2:29), sau asa cum a spus Ioan mai tarziu intr-o imprejurare: “Acela trebuie sa creasca, iar eu sa ma micsorez“ (Ioan 3:30). Dar nu; in
loc sa se intample precum a gandit si s-a asteptat Ioan, Hristos i-a
dat porunca neasteptata. Aflat in mijlocul oamenilor pacatosi, Hristos
Cel fara de pacat a cautat la Ioan ca acesta sa faca pentru El ceea ce
el facuse pentru altii: sa Il boteze in rau asa precum botezase pe
altii. Impotrivirea lui Ioan la aceasta este cu totul de inteles pentru oamenii muritori. Ah,
fratii mei, este un lucru infricosator sa aduci in apa pe Cel mai curat
decat apa! Este cel mai infricosator pentru zidire ca sa-si puna mana
pe capul Ziditorului! Cum poate omul, care este facut din tarana si
cenusa, sa cuteze sa-si puna mana pe El, Care sade pe heruvimi?
Dar Hristos termina indata vorba cu Ioan cu o zicere scurta, dar hotarata:
“Lasa acum, ca asa se cuvine noua sa implinim toata dreptatea” (Matei 3:15).
Atunci L-a lasat. Este ca si cum Domnul ar spune aici: Lasa
acum orice cuvinte despre vrednicia Mea si despre care este mai mare
sau mai puternic. Ziua aceasta nu are aceasta menire, ci alta. Va veni
vremea cand ceea ce spui acum se va face lamurit. Nu putem invata pe
oameni ceea ce nu am facut noi insine. Daca nu vom face asa, cine ne va
crede? Cum ne vom deosebi, altfel, de fariseii si carturarii
Ierusalimului care invata si ei nu fac? Noi trebuie sa implinim toata
legea pentru a da legii intregi un inteles mai inalt, duhovnicesc. Eu
trebuie sa fiu mai intai botezat cu apa, ca dupa aceea sa botez cu Duh
Sfant si cu foc. Planul mantuirii este dat la iveala prin implinirea sa.
Ceea ce acum nu este lamurit se va lamuri in curand. Cerurile se vor
deschide si vor lamuri ceea ce va cer Eu voua.
In
masura in care Ioan s-a temut in prima clipa sa-L boteze pe Hristos, in
aceeasi masura el asculta acum porunca lui Mesia. Si cerul cu adevarat
s-a grabit sa adevereasca si sa binecuvanteze lucrarea mainii
Inaintemergatorului.
(Ieronim
spune: Exista o pricina intreita pentru a primi botezul de catre Ioan.
Mai intai, fiind nascut om, pentru a implini toata dreptatea si smerenia
pe care o cerea legea. In al doilea rand, prin botezare, sa
incuviinteze sensul botezului lui Ioan. In al treilea rand, sfintind
apele Iordanului, sa arate, prin pogorarea porumbelului, ca Duhul Sfant
era de fata la botezul credinciosilor.)
Hristos a intrat in apa nu ca sa Se curateasca pe Sine, ci ca sa inece simbolic pe omul cel vechi. Prin supunerea
Sa, El a reintregit in chip simbolic Potopul care a inecat lumea de pe
vremea lui Noe si, de asemenea, inecarea lui Faraon si a armatei sale
egiptene, in Marea Rosie. In
Potopul care a cuprins intreaga lume, omenirea pacatoasa a fost
inecata. In Marea Rosie, Faraon, vrajmasul Dumnezeului Celui viu, a fost
inecat. Hristos a luat asupra Lui pacatele lumii. El
a primit de bunavoie sa Se inece in locul omenirii pacatoase; El de
bunavoie a luat asupra Lui soarta lui Faraon cel inecat, vrajmasul
Dumnezeului Celui viu. El a ingaduit apei sa-I inghita trupul ca si cum
ar fi fost ingropat in mormant. El
a lasat apa sa curga o clipa peste El si apoi S-a ridicat si a iesit
din apa. Prin aceasta, El a repetat acea lectie inspaimantatoare pe care
a dat-o Dumnezeu oamenilor prin inecarea pacatosilor in vremea lui Noe
si aceea a lui Faraon in Marea Rosie. Prin aceasta El, in chip vazut, dar tainuit, a spus ceea ce zice El mai tarziu in cuvinte catre fariseul Nicodim:
Dar
numai acela se poate naste din nou in aceasta viata care a murit pentru
omul cel vechi; sau, cu alte cuvinte, cel in care omul cel vechi,
pacatos, a murit. Cel care se cufunda cu pacatele sale in apa iese afara
curatit de pacat. Cel care isi osandeste trupul, om trupesc fiind, se
ridica prin Duhul ca om duhovnicesc. Cel care se ingroapa cu Hristos prin botez, ca in mormant, se ridica cu Hristos in Invierea Sa (cf. Coloseni 2:12). Cel
care isi ineaca mandria, neascultarea, zavistia si toata necuratia
omului celui vechi, pacatos, va iesi din apa cu smerenie, umilinta,
ascultare si dragoste. Cel care moare pentru sine va vietui impreuna cu Dumnezeu (cf. Romani 6:3-8). Pe scurt, cel
care a murit ca pacatos si se naste din nou ca om drept, isi va repeta
si el exemplul dat de Hristos prin botezul Sau in Iordan.
“Inainte de a se pune inceput nou vietii, trebuie sa se puna capat celei vechi“,
spune Sfantul Vasile cel Mare. O,
ce insemnatate adanca si plina de invataminte are botezul lui Hristos,
prin scufundarea in apa a sfantului Sau trup! Numai intelepciunea
nemarginita a lui Dumnezeu era in stare sa dezlege oamenii in chip atat
de povatuitor, si cu folos, prin botezarea in Iordan. Numai
aceasta intelepciune nemarginita, care vede trecutul si viitorul
intocmai ca si prezentul, a fost in stare sa lege inceputul istoriei
omenesti de sfarsitul acesteia, si sa puna la un loc potopul care a
inecat omenirea cea pacatoasa, cu scufundarea lui Hristos in apa. Numai
aceasta intelepciune de negrait prin cuvant poate, cu o singura
priveliste, un singur semn, sa spuna mai mult decat toate limbile
omenesti de pe pamant. Pentru ca intreaga cale a mantuirii noastre a fost aratata in lucrarea botezului lui Hristos in Iordan.
Duhul
nu a pogorat asupra lui Hristos pe cand Se afla in apa, ci atunci cand
El a iesit din apa. Prin aceasta, intelepciunea lui Dumnezeu cauta sa ne
arate ca Duhul lui Dumnezeu nu pogoara peste omul cel vechi, care este
viu pacatului si mort pentru Dumnezeu, ci numai asupra omului nascut din
nou duhovniceste, care a murit pacatului si a inviat intru Dumnezeu.
Duhul
a pogorat asupra lui Hristos in chip de porumbel, nu intrupat ca
porumbel, asa cum este Hristos intrupat ca om, ci numai in chip de
porumbel, ca porumbel. (Ieronim spune: “Porumbelul
a pogorat asupra capului lui Iisus asa incat nimeni sa nu creada ca
glasul Tatalui a fost indreptat catre Ioan, si nu catre Domnul.”) Aceasta aratare in chip de porumbel inseamna ca Duhul
poate sa Se infatiseze in oricare alt chip si, cu adevarat s-a aratat
mai tarziu Apostolilor in chip de limbi de foc si ca o suflare de vant
ce vine repede(Fapte 2:2). In Cartea Facerea, se spune despre Duhul:
Atunci, Duhul
lui Dumnezeu Se infatiseaza in chipuri diferite, potrivit intamplarilor
pe care le sfinteste sau le pune in lucrare. Dar fiecare chip pe care
il ia, Il arata in lucrare, indreptatit si curat, aducand odata cu Sine
caldura, lucrare si curatie. La botezul in apele
Iordanului, Duhul S-a aratat in chip de porumbel bland; botezul
Apostolilor a fost cu Duhul Sfant si cu foc, de Rusalii, Duhul S-a
infatisat in chip de vant puternic si de foc. Prin aceasta, se face
lamurita deosebirea dintre botezul lui Ioan si cel al lui Hristos. Botezul
lui Ioan, sau botezul cu apa, ii face pe oameni blanzi si curati ca
porumbeii, dar botezul lui Hristos, sau botezul prin Duh, ii face pe
oameni puternici si inflacarati. (Sfantul Chiril al Ierusalimului spune, in Invatatura lumii, Cartea III: “Asa
cum omul este alcatuit din doua parti: suflet si trup, exista si o
curatire indoita: netrupeasca pentru ceea ce nu este a trupului si
trupeasca pentru trup. Apa curateste trupul, si Duhul curateste si
intareste sufletul”.)Pogorarea
Duhului in chip de porumbel – asa cum deslusesc aceasta Sfintii Parinti
– ne aminteste de porumbelul pe care l-a trimis Noe de trei ori de pe
arca sa, ca sa vada daca pamantul se uscase. Si porumbelul s-a intors cu o ramura de maslin in cioc. Ramura de maslin este simbolul pacii: pacea dintre Dumnezeu si om. Si
acum, dupa iesirea lui Hristos din apa, dupa inecarea simbolica in apa a
omului celui vechi, S-a aratat Duhul deasupra capului lui Hristos in
chip de porumbel, ca sa arate ca potopul s-a sfarsit si ca domnea pacea
intre Dumnezeu si omul cel nou. De ce nu tinea acest porumbel o ramura de maslin in cioc, ca semn al pacii? Pentru ca aici,
in locul ramurii de maslin se afla chiar Domnul Hristos, cel mai
desavarsit simbol al pacii intre Dumnezeu si om, intre cer si pamant. El
este ramura de maslin a Noii Zidiri. Si astfel porumbelul, poposind deasupra lui Hristos, nu avea nevoie sa tina o alta ramura de maslin ca semn al pacii. Hristos este sfarsitul potopului si inceputul pacii.
Si iata glas in ceruri! Cerurile deschise, Duhul in chip de porumbel si, mai mult, glas din ceruri! Astfel botezul lui Hristos este bogat in inteles, caci nu
au venit doar ingeri, ci Sfanta Treime Insasi: Tatal, Fiul si Duhul
Sfant: Tatal prin glasul din cer, Duhul in chip de porumbel si Fiul ca
om nou si desavarsit, Dumnezeu-Om.
“Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit”.
Cu
aceste cuvinte, Dumnezeu Tatal Il vadeste pe Iisus Fiul Sau, ca si in
cuvintele Marelui Arhanghel Gavriil catre Preasfanta Fecioara Maria: “si Fiul Celui Preainalt Se va chema“ (Luca 1:32) si iarasi: “(si El) Fiul lui Dumnezeu Se va chema“ (Luca 1:35). Acum Dumnezeu Tatal Il numeste cu adevarat Fiul Sau, Fiul Sau cel iubit.
Caci Hristos este singurul Fiu al lui Dumnezeu prin existenta Sa din
vesnicie si singurul Fiu al lui Dumnezeu prin nasterea sa in timp.Dumnezeu
Tatal nu ii numeste pe toti oamenii fiii Sai, ci numai pe Hristos.
Fiindca alti oameni pot fi numiti fii ai lui Dumnezeu prin adoptie,
numai prin Hristos si in numele Sau.Cand Hristos a spus mai tarziu oamenilor: “Unul este Tatal vostru in cer”, El nu vrea sa spuna prin aceasta altceva decat faptul ca oamenii sunt fiii lui Dumnezeu prin adoptie. Dumnezeu
poate numi zidirile sale fii, in marea lui iubire. Dar Hristos este
singurul, adevaratul Fiu al lui Dumnezeu atat in iubire, cat si in
fiinta.
Si de aceea: “Fiul Meu iubit intru Care am binevoit” se spune. In aceste doua grairi se dau la iveala aratarea iubirii Tatalui si bunavoirea Tatalui fata de Fiul Sau.
Legatura pe care o are Tatal cu Fiul nu a slabit, nici dragostea lor, a
Unuia fata de Celalalt, nu s-a racit prin pogorarea Fiului in lumea
aceasta pacatoasa, El fiind imbracat in trup omenesc supus ispitei.
Si astfel, botezul
lui Hristos in Iordan se leaga de descoperirea Sfintei Treimi
oamenilor. Nu exista nici o descoperire mai mare ca aceasta, fiindca
prin aceasta ni se arata fiinta trinitara a lui Dumnezeu. La Iordan, Mantuitorul a pus pecetea pe aceasta taina preaminunata atat in cer, cat si pe pamant. Spunem dinadins “cat si pe pamant”, pentru ca firea trinitara a fiintei lui Dumnezeu desluseste si tainele cele mai adanci ale omului, firea intreita a omului,caci se spune chiar la inceputul Sfintei Scripturi ca Dumnezeu a facut omul dupa chipul Sau(Facerea 1:26). Si astfel sarbatoarea
botezului lui Hristos se numeste Boboteaza – Descoperirea lui Dumnezeu –
caci Dumnezeu S-a descoperit in Iordan, asa cum este El, atat cat
aceasta descoperire poate fi inteleasa de omul cel trupesc.Aceasta sarbatoare se mai numesteIluminare, caci prin aceasta duhul omului este iluminat cu cunoasterea celor mai adanci taine Dumnezeiesti. Se mai numesteIluminare pentru ca botezul lui Hristos prin scufundarea Sa in apa, ne lumineaza mintile, ne curateste inimile si ne inalta sufletele cu cunoasterea caii mantuirii noastre, care sta in ingroparea omului celui vechi si nasterea celui nou;
sau, altfel spus, aceasta se afla in moartea pacatului nostru, fiind
muritor, si aducerea la viata a omului fara de pacat si fara de moarte.
Tot ceea ce s-a intamplat la botezul lui Hristos, se intampla la botezul fiecaruia dintre noi.(Scriind despre botez, Sfantul Vasile cel Mare spune: “Domnul,
care indruma vietile noastre, a intemeiat pentru noi legamantul
botezului, care are chipul mortii si al vietii … apa este chipul mortii,
a ducerii trupului la ingropaciune, si Duhul insufleteste cu putere
datatoare de viata, care innoieste viata sufletelor noastre, ducand-o de
la moartea pacatului la viata cea dintai”). Prin scufundarea in apa, noi murim cu Hristos, si prin iesirea din apa, noi
suntem uniti cu Hristos Cel viu. Dulcele Duh al lui Dumnezeu poposeste
deasupra noastra ca un porumbel, insufletindu-ne cu harul Sau
atotputernic. Si Tatal, prin iubirea lui Iisus Hristos, ne adopta ca fii
si anunta aceasta adoptie cu glasul Sau. Cine
poate sti, in clipa botezului, ce se intampla in inima fiecarui prunc?
Intunecati si descurajati de pacatele de mai tarziu, noi uitam cea mai
mare dintre tainele ceresti care ni se descopera la botez. Fiindca prin
botez noi suntem curatiti de tot pacatul, desi, dupa ce ne botezam, dam
peste ispite dracesti, carora Hristos nu le-a cazut prada, asa cum facem
noi. Dar aceia
dintre noi care cugeta la mantuirea noastra zi si noapte, cu smerenie
si ascultare necurmata fata de Dumnezeu, se pot invrednici de
descoperirea de taine mari, sfinte, asa cum au fost descoperirile de la
Iordan, tot asa cum s-au invrednicit multi sfinti si mucenici pentru
Hristos de aceasta viziune.
Mucenicia pentru Hristos se socoteste ca fiind al treilea botez: primul fiind botezul lui Ioan cu apa; al doilea, botezul lui Hristos cu Duhul Sfant si cu foc. Cel de-al treilea botez,botezul muceniciei, se numeste “botezul cu sange”. Mucenicii
lui Hristos care au fost botezati prin varsarea sangelui lor pentru
Hristos, au vazut foarte adesea multe dintre tainele Iordanului, care
s-au descoperit la botezul lui Hristos. Cel mai cunoscut exemplu al acestui botez minunat, prin sange, este moartea intaiului mucenic al lui Hristos, Arhidiaconul Stefan, care
este descris in felul acesta: Iar Stefan, fiind plin de Duh Sfant si
privind la cer, a vazut slava lui Dumnezeu si pe Iisus stand de-a
dreapta lui Dumnezeu. Acum se arata Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Iar
Stefan a strigat: “Iata vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu“. Si iudeii il bateau cu pietre (Fapte 7:55-59).
Sa
ne mai ostenim, cu credinta neschimbata, cu fapte bune si cu
impartasirea frateasca a bucuriei si a suferintei celor care ne sunt
apropiati, intregi in smerenie si ascultare fata de Dumnezeul Cel viu,
sa ne intoarcem la curatia fara de pacat in care ne-am imbracat la botez.
Asa ne vom invrednici de slava, bucuria si frumusetea vesnica a
sfintilor si mucenicilor lui Dumnezeu. Asa ne vom lumina din nou, cerul
se va deschide pentru noi si Dumnezeu Se va descoperi pentru noi –
Tatal, Fiul si Sfantul Duh, Treimea cea deofiinta si nedespartita,
Careia Ii aducem slava acum si pururea si-n vecii vecilor. Amin.
Alte cuvinte si cantari pentru acest mare praznic Imparatesc:
- BOTEZUL DOMNULUI. Aratarea Domnului si sfintirea apelor/ Ce semnificatie avea botezul Sfantului Ioan?/ Aviz mass-mediei anti-ortodoxe: “IMBULZEALA” de la BOBOTEAZA nu are legatura cu “habotnicia” sau “civilizatia”
- BOTEZUL DOMNULUI (TEOFANIA). Omilie a Sfantului Vasile si predici audio cu Pr. Ciprian Negreanu si Arhim. Nectarie: ARATAREA SMERENIEI LUI DUMNEZEU
- PREDICI LA BOBOTEAZA (BOTEZUL DOMNULUI): Sfantul Teofan Zavoratul si IPS Bartolomeu Anania (audio)
- BOTEZUL DOMNULUI (Boboteaza). Predica si talcuire a MITROPOLITULUI HIEROTHEOS VLACHOS
- SENSURILE ADANCI ALE BOTEZULUI DOMNULUI
- BOTEZUL DOMNULUI (BOBOTEAZA): Sf. Ioan Maximovici despre SMERENIA CARE A DESCHIS CERURILE SI A SFARAMAT CAPUL BALAURULUI. Plus: Ce inseamna Aghiazma Mare si cum se ia?
- DE CE S-A BOTEZAT HRISTOS? CE APA ARE ACEEASI PUTERE CU IORDANUL? Si: unde a fost Mantuitorul Iisus Hristos de la 12 ani pana la Aratarea Sa?
- EPIFANIA (BOTEZUL DOMNULUI): Pe Acesta sa-L ascultati! – de Sfantul Ignatie Briancianinov
- MARTURIILE ICOANEI: BOTEZUL DOMNULUI
- AJUNUL BOBOTEZEI. Predica Parintelui Sofian din urma cu un sfert de veac. Predici si cateheze actuale ale Parintelui Mihail Stanciu (audio)
- O cale mai “aplicata” de a ne cufunda si de a ne imbraca in Hristos
- BOTEZUL SI POCAINTA: “Drepte faceti cararile Lui!”
- Pr. Dumitru Staniloae: SEMNIFICATIA SI INSEMNATATEA BOBOTEZEI/ Sfintenia primita ca dar/ Ziua in care CERURILE SE DESPICA(Recomandari duhovnicesti I)
- Duminica dinaintea Botezului Domnului. CEA MAI BUNA DINTRE VESTI.Talcuirea Sfantului Vasile al Kinesmei la inceputul Evangheliei dupa Marcu sipredica audio a Parintelui Ioanichie Balan
***
- De ce s-a Botezat Hristos? - Predica Mitropolitului Augustin de Florina la Botezul Domnului
- SENSURILE ADANCI ALE BOTEZULUI DOMNULUI
- EPIFANIA (BOTEZUL DOMNULUI): Pe Acesta sa-L ascultati! – de Sfantul Ignatie Briancianinov
- O cale mai “aplicata” de a ne cufunda si de a ne imbraca in Hristos
- Lacrimile Iordanului în repejuni întoarse
- Minunata vindecare de lepră a lui Neeman Sirianul în apa Iordanului
- CUVANTUL SF.IOAN GURA DE AUR LA BOTEZUL DOMNULUI
- Sfantul Ioan Maximovici: Cuvânt în ziua Botezului Domnului, înainte de sfinţirea apelor
- Sfantul Ioan Maximovici: Predica la Botezul Domnului
- Sfaturi practice de la Sfantul si Marele Vasile pentru a aduce ROADE VREDNICE DE POCAINTA
- Troparul Bobotezei (Stavropoleos).mp3
- AJUNUL BOBOTEZEI. Predica Parintelui Sofian din urma cu un sfert de veac. Predici si cateheze actuale ale Parintelui Mihail Stanciu (audio)
- BOTEZUL DOMNULUI (BOBOTEAZA): Sf. Ioan Maximovici despre SMERENIA CARE A DESCHIS CERURILE SI A SFARAMAT CAPUL BALAURULUI. Plus: Ce inseamna Aghiazma Mare si cum se ia?
- DE CE S-A BOTEZAT HRISTOS? CE APA ARE ACEEASI PUTERE CU IORDANUL? Si: unde a fost Mantuitorul Iisus Hristos de la 12 ani pana la Aratarea Sa?
- SENSURILE ADANCI ALE BOTEZULUI DOMNULUI
- EPIFANIA (BOTEZUL DOMNULUI): Pe Acesta sa-L ascultati! – de Sfantul Ignatie Briancianinov
- MARTURIILE ICOANEI: BOTEZUL DOMNULUI
- O cale mai “aplicata” de a ne cufunda si de a ne imbraca in Hristos
- Lacrimile Iordanului în repejuni întoarse
- Minunata vindecare de lepră a lui Neeman Sirianul în apa Iordanului
- CUVANTUL SF.IOAN GURA DE AUR LA BOTEZUL DOMNULUI
- Sfantul Ioan Maximovici: Cuvânt în ziua Botezului Domnului, înainte de sfinţirea apelor
- Sfaturi practice de la Sfantul si Marele Vasile pentru a aduce ROADE VREDNICE DE POCAINTA
- Bucură-te cu mine, râu al Iordanului!
- http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2014/01/06/botezul-domnului-imbulzeala-boboteaza/
- http://www.razbointrucuvant.ro/2014/01/07/predici-sfantul-ioan-botezatorul-boboteaza-ioanichie-balan/
- http://www.razbointrucuvant.ro/2013/01/06/predici-audio-putna-si-cantari-sfantul-ioan-botezatorul/
- http://www.razbointrucuvant.ro/2012/01/05/botezul-domnului-boboteaza-predica-si-talcuire-a-mitropolitului-hierotheos-vlachos/
- Predica PS Sebastian la Duminica dupa Botezul Domnului: LOGICA PAMANTEASCA SI LOGICA DUMNEZEIASCA
- CHEMARE IN CASA PARINTEASCA - O predica a pr. Gh. Holbea la Duminica dupa Botezul Domnului
- Predica Parintelui Aldea la Duminica dupa Botezul DomnuluiDESPRE LUMINA ADUSA DE HRISTOS FATA CU MINCIUNA SINCRETISMULUI, GLOBALIZARII SI RELATIVISMULUI RELIGIOS
- Predici audio la Duminica dupa Botezul Domnului: ISPITIRILE DIAVOLULUI, CHEMAREA LA POCAINTA, DUMINICA - PRIMA ZI A SAPTAMANII
- BOTEZUL SI POCAINTA:"Drepte faceti cararile Lui!"
- Parintele Simeon Kraiopoulos despre sensul uitat al Botezului. SUNTEM CONSTIENTI DE RASPUNDEREA NOASTRA FATA DETAINA SFANTULUI BOTEZ?
- SFINTII PARINTI NE CHEAMA LA POCAINTA SI LA PLANS
- CUM NE PUTEM MINTI si cum ne putem rata salvarea?
- "Prietenul Mirelui" - INDREPTARUL IUBIRII SMERITE, JERTFELNICE SI SMERITE
- Predici audio si cantari la SOBORUL SFANTULUI IOAN BOTEZATORUL. Blandul si smeritul MARTOR al lui Hristos si MIJLOCITOR al nostru.Mesaje pentru noi
- "Iata securea sta la radacina pomilor si tot pomul care nu face roada buna se taie si se arunca in foc"
- Ce e pocainta? CEEA CE NE STRICA PETRECEREA CU MASTI IN CARE NE COMPLACEM ZI DE ZI...
- BOTEZUL DOMNULUI (Boboteaza). Predica si talcuire a MITROPOLITULUI HIEROTHEOS VLACHOS
- BOTEZUL DOMNULUI (BOBOTEAZA): Sf. Ioan Maximovici despre SMERENIA CARE A DESCHIS CERURILE SI A SFARAMAT CAPUL BALAURULUI. Plus: Ce inseamna Aghiazma Mare si cum se ia?
- DE CE S-A BOTEZAT HRISTOS? CE APA ARE ACEEASI PUTERE CU IORDANUL? Si: unde a fost Mantuitorul Iisus Hristos de la 12 ani pana la Aratarea Sa?
- MARTURIILE ICOANEI: BOTEZUL DOMNULUI
- SENSURILE ADANCI SI ESENTIALE PENTRU NOI ALE BOTEZULUI DOMNULUI. Innoirea vietii noastre prin botezul pocaintei
- O CALE MAI "APLICATA" DE A NE CUFUNDA SI IMBRACA IN HRISTOS
- CUM "GATIM CALEA DOMNULUI"? Parintele Cleopa despre nasterea duhovniceasca a crestinului