joi, 13 octombrie 2022

Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași

 Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași 



Examene de grad. Examene.  https://ajutorlaexamene.wordpress.com/category/cuvioasa-parascheva-de-la-iasi/


Sfânta Parascheva vindecă o asistentă bolnavă de scleroză în plăci  https://m.youtube.com/watch?v=MowhS_UfD0M 


Procesiunea cu Moaștele Sfintei Parascheva din anul 1944 

https://www.youtube.com/watch?v=t0xm9pWL2Y0&list=PLvuEb3auoFk58WbAhxwklBPVbCXEgwnNl 

Un copilaș de câțiva anișori cântând Troparul Cuvioasei Parascheva

https://www.youtube.com/watch?v=WtkNwZ9PZX8






Sursa: https://marturieathonita.ro/parascheva-care-este-originea-si-semnificatia-acestui-nume/

„Parascheva” – care este originea și semnificația acestui nume?

Ziua de 14 octombrie este un slăvit prilej de sărbătoare pentru mulți dintre cei pe care-i cunoaștem și care ne sunt aproape. Peste 50.000 de români îşi aniversează onomastica de sărbătoarea Cuvioasei Maicii noastre Parascheva de la Iaşi, De aceea, am considerat că este potrivit ca, înaintea acestui mare praznic, să aducem în atenția dumneavoastră, a membrilor familiei Bizanticons Art, așa cum am obișnuit să vă numim, câteva considerații de ordin istoric și etimologic, legate de originea și semnificația numelui „Parascheva”, alături de derivatele sale.

Din punct de vedere etimologic, numele de „Parascheva” a intrat în onomastica creștină pe filieră grecească, provenind de la termenul grecesc „paraskevi”, care înseamnă „vineri”, cu semnificația de „pregătire”, ziua de vineri desemnând momentul temporal dinaintea Sabatului, în care aveau loc pregătirile pentru sărbătoare. Corespondentul slav al cuvântului este „petka”, cu semnificația de „a cincea zi a săptămânii” (adică, tot vineri). Conform tradiției, supranumele de „Sfânta Vineri” pe care l-a primit de-a lungul timpului nu doar Cuvioasa Parascheva, ci este interpretat fie ca provenind de la ziua în care s-ar fi născut Cuvioasa, fie ca o amintire duhovnicească a faptului că, în fiecare zi de vineri, în ziua răstignirii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cuvioasa Parascheva ținea post negru, împletindu-l cu rugăciunea și cu faptele de milostenie.

În chip deosebit, ea este cinstită în Moldova, întrucât în acest an s-au împlinit 380 de ani de când Moaștele ei se găsesc la Iași, fiind izvor de binecuvântare și însănătoșire duhovnicească și trupească pentru toți cei care o cheamă în rugăciune să fie mijlocitoare către Preamilostivul Dumnezeu. Însă, nu doar moldovenii o cinstesc. Primele atestări ale derivatelor onomastice precum Paraschia sau Paraschița le întâlnim în secolul al XVI-lea în Moldova, dar și în Muntenia, Maramureș și Ardeal unde, sub influență slavă, au început să circule nume precum Parascovea, Parasuca sau Parasca. Începând cu secolul al XVI-lea au început să circule și formele masculine ale numelui, mai ales în Muntenia, Moldova, Dobrogea și în Ardeal: Para, Schivu sau Chivu.

Demnă de menționat este și opinia potrivit căreia există o legătură între numele provenite din termenul grecesc „paraskevi”, din termenul slav „petka” și din cel românesc, derivate ale numeralului „cinci”. Astfel, nume precum Cincă sau Cinciș, ca și termenul cu care au fost denumiți aromânii, adică „cincari” (pronunțat „țințari”) sunt toate derivate de la cea de-a cincea zi a săptămânii. Mergând pe acest fir și ținând cont de faptul că mulți dintre aromânii din sudul Dunării erau păstori semi-nomazi și dețineau mari turme de oi, putem presupune că ei s-au atașat de cultul Cuvioasei Parascheva, care a viețuit tot din această zonă (Epivata, în partea europeană a Turciei) și că datorită acestei legături li s-a atribuit ulterior și numele specific. Poate că nu este o întâmplare nici faptul că tot un aromân, binecredinciosul domn Vasile Lupu al Moldovei, după ce a plătit toate datoriile Patriarhiei din Constantinopol, s-a învrednicit să aducă la Iași Moaștele Cuvioasei Parascheva „pentru sfințirea și binecuvântarea acelui loc al Bogdaniei (Țara Moldovei)”.

De-a lungul timpului, în zonele rurale din cuprinsul țării noastre au existat numeroase derivate ale numelui, dintre care amintim: Paraschia, Paraschivița, Pachița, Părăscuța, Parastița, Părăsuca, Parasca, Chiva, Chivuța, Vuța, Paraschiv, Parascu, Chivu. Astăzi, potrivit Ministerului Administraţiei şi Internelor, peste 50.000 de români îşi aniversează onomastica de Sărbătoarea Cuvioasei Parascheva. Mai exact, potrivit statisticilor Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, majoritatea femeilor care îşi sărbătoresc onomastica de Cuvioasa Parascheva, respectiv 47.274, poartă numele de Paraschiva, alte 664 poartă numele de Parascheva, 607pe cel de Chiva, iar 585 poartă numele de Chivuţa. Dintre bărbaţii care îşi sărbătoresc onomastica la această dată, 3.733 poartă numele de Paraschiv, alţi 289 – Chivu şi alți 8 – Paraschev. Toți aceștia își serbează ziua onomastică în data de 14 octombrie, zi care încheie pelerinajul amplu la care participă anual sute de mii de pelerini din România și din întreaga lume ortodoxă.

Sursa: http://blog.bizanticons.ro


Sursa: https://marturieathonita.ro/rugaciune-catre-sfanta-cuvioasa-parascheva-de-la-iasi-pentru-potolirea-urii-si-a-cerbiciei-celor-care-hulesc-cinstirea-sfintilor/

Rugăciune către Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași, pentru potolirea urii și a cerbiciei celor care hulesc cinstirea sfinților - PS Macarie Drăgoi (Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord).

Sfântă Cuvioasă 

Parascheva, întru smerenie și nevoință ai petrecut, tinerețea ca o jertfă bineplăcută aducând lui Hristos, Mirele Bisericii. Pentru aceasta, cu mare har ai fost dăruită și multe neamuri se închină cu dragoste sfintelor tale moaște de la Iași, cele care izvorăsc minuni și binecuvântări, ca odinioară osemintele Profetului Elisei, care au readus la viață pe cel mort, atins de acestea. Cu umilință și cu durere venim înaintea ta, rugându-te: caută și cercetează, Sfântă Parascheva, pe cei care se află în necazuri și primejdii, calomniați și prigoniți de cei care hulesc buna cinstire a sfinților lui Dumnezeu și izbăvește-i pe ei.

Ca ceea ce, cu puterea dată ție de Preamilostivul Dumnezeu, ai lucrat și lucrezi nenumărate minuni, scoate din cursele vrăjmașului pe cei rătăciți pentru care ne rugăm și adu-i la limanul limpezirii. Ajută-i pe cei care în mâhnire s-au adâncit. Luminează-le mintea și inima celor orbiți de ură împotriva Sfintei Biserici, fiind căzuți în cumplită înșelare. Ajută-i să înțeleagă că Domnul, prin iubitul Său Apostol Ioan, în cartea Apocalipsei, ne-a dat încredințare că sfinții și îngerii din ceruri iau cunoștință de rugăciunile noastre și le duc la Tronul lui Dumnezeu. Îmbărbătează-i pe cei pe care în puținătatea credinței și a învățăturilor otrăvite ale ereticilor s-au descurajat. Încă ne rugăm, mult milostivă Maică Parascheva, ia aminte la cei tineri și către viața cea bună întru Hristos să îi călăuzești pe ei. Căci tu știi, Sfântă Cuvioasă, că unii ca aceștia sunt greu ispitiți de viclenii potrivnici nevăzuți și văzuți, ca să-i îndepărteze de Dumnezeu și să-i prindă în cursele lor viclene. Primește rugăciunile noastre, Sfântă Parascheva, și acoperă poporul dreptmăritor cu binecuvântarea ta, ca să aflăm milă la Hristos. Amin.


Sursa: http://doxologia.ro

Și sfinții au fost copii: mesaje de la cei mici pentru Cuvioasa Parascheva


Ramona: „Dragă Sfânta Parascheva,

Eu îmi doresc un câine pentru că nu am cu cine să mă joc. Am frate, dar el are deja 15 ani și nu prea mai vrea să stea cu mine. Te rog din tot sufletul!”


Ioana: „Mult stimată Sfântă Parascheva,

Mi-aș dori ca puii cațelei mele, Bela, să fie sănătoși, voioși, bucuroși și iubitori ca și mama lor.”


Karina: „Dragă Sfântă Parascheva,

Stiu că vin la tine foarte des și că tot timpul mă rog de sănătate și fericire. Dar astăzi aș vrea să mă rog pentru o fetiță pe care o cheamă Rebeca. Ea are cinci ani și are o boală gravă.

Este o fetiță cu părul negru ca noaptea, care din cauza bolii poartă ochelari și nu mai are dinți. Rebeca face un tratament în altă țară, care o ajută foarte mult, dar care costă mulți bani.

Mi-aș dori ca ea să poată face tratamentul în București și să se facă bine cât mai repede.”


Maria: „Dragă Sfântă Parascheva,

Te rog să o faci să se simtă mai bine pe bunica mea. Măcar s-o faci să meargă. Te rog!”


Cosmin: „Dragă Sfântă Parascheva,

Îmi doresc să fiu sănătos, să fiu deștept, să ne înțelegem bine în familie și ca sora mea să nu mai fie bolnavă și să vobească.”


Alexia Maria: „Dragă Sfântă Parascheva,

Mi-aș dori de la tine ca familia mea să fie sănătoasă și fericită. Aș mai vrea ca la școală să învăț bine și eu și fratele meu mai mare, Alex.

Și ultimul lucru, îmi mai doresc un cățeluș să se joace cu motanul meu.”


Alex: „Sfântă Parascheva,

Te rog, dacă ai putea, să-mi îndeplinești o dorință. Ai putea să-mi vindeci părinții? Mama e bolnavă, iar tata are gripă. Dacă ai putea, îți mulțumesc cu toată inima.”


Elena: „Sfântă Parascheva,

Dacă ai putea să Îi spui lui Dumnezeu să o vindece pe bunica mea. Este bolnavă de diabet și acum aproximativ 6 luni a căzut în casă, s-a lovit la picior și de atunci nu se mai poate ridica din pat.”


Andrei: „Bună!

Sfântă Parascheva, eu îți cer ca părinții mei, care nu mai sunt împreună, să nu se mai certe când se văd. Nu mi se pare în regulă să se certe. Eu sper că o să alegi calea de care îți scriu. Când o să mor sper să te văd, Sfântă Parascheva!”


Elena: „Dragă Sfântă Parascheva,

Te-aș ruga să-i salvezi pe toți copiii sărmani/ orfani, pentru că și ei ar trebui să aibă tot ce avem și noi și mai ales părinți, pe tine și pe Dumnezeu lângă ei.”


Maria: „Te rog să îmi aduci, din nou, frații în România, pentru că îmi este foarte greu fără ei și să fiu singur la părinți.”


Antonia Nicola: „Eu îmi doresc sănătate pentru toată familia, să nu li se întâmple nimic rău și toate întâmplările să fie bune. Iar de le va fi greu, Dumnezeu să-i ajute.”


Luigi: „Dragă Sfântă Cuvioasă Parascheva,

Vreau să-ți spun să-i dai sănătate lui Mama și Tata. Aș mai vrea și o bunică, dar nu se poate pentru că e moartă.

Mulțumesc.”

Patricia: „Îmi doresc doar sănătate pentru familia mea și pentru bunicile mele, mai ales pentru bunica mea bătrână. Te rog, dă-i sănătate!”


Alexandru Gabriel: „Sfântă Parascheva,

Te rog frumos, din tot sufletul, să-mi faci mama mea să se facă foarte bine. Ea este bolnavă de rinichi, cu sinusurile și coloana. Este internată în spital și te rog să mi-o faci bine!”


Claudia: „Dragă Sfântă Cuvioasă Parascheva,

Eu îți cer ca tu să îi aduci înapoi pe frații mei: George, Alex, David și Bety. Ei nu au murit, dar sunt plecați în altă țară și mi-e așa de dor de ei, mai ales de George.

Îți mulțumesc!

P.S. Și pentru mine: note mai bune și puțină minte.”


Andreea: „Stimată Sfântă Parascheva,

Te rog să faci două lucruri pentru mine: să le scapi pe cele două bunici ale mele să nu mai aibă diabet și să faci o minune să o convingi pe mamaia mea de la țară să mai vrea un cățeluș.”


Denisa: „Dragă Parascheva,

Te rog să fiu sănătoasă, fratele meu de 5 ani să fie sănătos și verișoara mea și tataia să fie sănătoși, și să vină mama mea să mă vadă. Nu am mai văzut-o de la 7 ani și acum am 10 ani.”


Paula: „Sfântă Parascheva,

Am aflat că tu ajuți copiii și am și eu o dorință: poți să mă vindeci? Fiindcă tușesc și tot iau medicamente și fără rezultat. Mama s-a speriat că nu mă mai vindecam și a decis să merg la doctor.”


Miryam: „Dragă Cuvioasă Sfântă Parascheva, 

Îmi doresc să ai pace și iubire, să te binecuvânteze Domnul. Tu ai fost salvatoarea săracilor, tu ai murit cu credință și iubire. Știu că tu ai dat lucruri săracilor, dar dacă ai fi păstrat măcar o haină călduroasă, ai fi trăit. Așa tu trăiai mult mai mult și ai fi făcut mai multe bucurii și fapte bune oamenilor.”


Bianca: „Sfântă Parascheva, 

Am auzit multe despre tine. Mă gândesc de mult la un cățeluș drăgălaș. Părinții mei nu mă lasă cu un pui de câine în casă, dar știu că dacă o să-l găsească în casă o să li se facă milă de el și o să mă lase să-l păstrez. Poți, te rog, să îmi îndeplinești acest vis? Să îmi aduci tu un pui de câine?”


Mădălina: „Sfântă Parascheva,

Te rog să îmi dai multă sănătate și mie și familiei mele, să nu am nicio boală nici eu, nici familia mea, iar oamenii răi să se facă buni. Îți mulțumesc. Ține-ne sănătoși! Eu cred în tine!”


Monica: „Sfântă Cuvioasă Parascheva,

Mi-aș dori să îmi îndeplinești cea mai mare dorință. Eu îmi doresc ca fratele meu să nu se îmbolnăvească niciodată, ca nu cumva să moară ca tataia Gigi și tataia Nicolae.”


Maria: „Sfântă Parascheva,

Eu te rog să nu mai fumeze tata. Pentru mama vreau să învețe. Pentru Ioana vreau să aibă minte și sănătate și pentru mine sănătate, minte și să iau rezultate foarte bune la înot la Pitești.”


Ana Maria: „Sfântă Cuvioasă Parascheva,

Te rog să fiu sănătoasă, să îi ajuți pe părinții mei să fie sănătoși și toată familia. Și să îmi dai minte să învăț foarte bine, te rog frumos.

Și papagalul meu să fie sănătos și să trăiască foarte mult. Și cățelul meu de la țară să fie sănătos. Și bunica mea să fie sănătoasă. Eu cred că se va îndeplini.”


Nicoleta-Daniela: „Dragă Sfântă Parascheva,

Mie îmi trebuiesc multe lucruri, dar o să te rog doar câteva. Întâi, vreau ca mama să se însănătoșească, să aibă serviciu pentru a putea să ne luăm o casă, iar pentru mine aș vrea așa: să fiu sănătoasă, deșteaptă și, dacă se poate, un pisoi. Sper că o să poți, dar și ca tata să mă iubească.”


Andreea Ștefania: „Dragă Sfântă Cuvioasă Parascheva,

Te rog frumos, dacă poți, să îmi îndeplinești următoarele dorințe: Dacă poți să mă ajuți să fiu mai înțeleaptă și să iau note bune la concursul „Amintiri din copilărie” la toate etapele și ca fratele meu să fie mai înțelept și să nu mai fie certat de nimeni. Te mai rog ca mama să se împace cu mamaia și tataia din partea lui tata și cu tataia și mamaia din partea lui mami. Te rog mult și sper că nu este prea mult ce ți-am cerut.”


Daria-Nicole: „Dragă Sfântă Parascheva,

Te rog, ajută-mă să învăț bine la școală. Dă-le sănătate familiei mele, părinților, bunicilor. Fratele meu să fie cuminte și să ne înțelegem, să fie pace și armonie în familie.”


Ana: „Sfântă Parascheva,

În lume există mulți oameni nevoiași. Te rog, ajută-i și oferă-le cele necesare unui trai mai ușor: mâncare, apă, haine și încălțăminte. Scapă-i de bolile care le dau bătăi de cap.”


Andreea: „Sfântă Cuvioasă Parascheva,

Mi-aș dori să te întâlnesc și să îmi dai minte pentru școală și să nu se îmbolnăvească părinții mei. Te rog!”


Eva: „Dragă Cuvioasă Parascheva,

Îți mulțumesc că sunt sănătoasă și dacă poți să îmi îndeplinești dorința de a primi un telefon, te rog să mi-o îndeplinești.”


Diana: „Dragă Cuvioasă Parascheva,

Îți mulțumesc că sunt sănătoasă, fericită, și aș dori să îmi îndeplinești o dorință: îmi doresc sănătate pentru toți cei vii și cei morți. Pentru mine, înțelepciune și un ghiozdan din piele cu paiete argintii.”


Erika: „Vreau să se facă bine mama lui Alex. Te iubesc mult de tot.”


Ariadna: „Dragă Parascheva,

Vreau să mă ajuți cu trei membri din familia mea: mama, străbunica și fratele meu, Alex. Străbunica mea are 93 de ani și are o problemă cu plămânii, mama are 42 de ani și îi e rău și fratele meu are probleme cu respirația. Eu te rog să îi însănătoșești și să le aduci bucurii și mulțumiri.”


marți, 31 mai 2022

Jertfa euharistica si iubire jertfelnica


Sursa: http://didacticaortodoxa.blogspot.com/2017/01/jertfa-euharistica-si-iubire.html
 

Aceasta tema poate fi predata in doua lectii distincte: in prima lectie se va vorbi despre istoria Sfintei Liturghii, lectia pe care o propun mai jos si o alta lectie de dezbatere pe tema iubirii jertfelnice.

Lectia propriu zisa:

Sfanta Liturghie a fost savarsita pentru prima oara de Mantuitorul Iisus Hristos la Cina cea de taina:
„Şi luând paharul, mulţumind, a zis: Luaţi acesta şi împărţiţi-l între voi;
Că zic vouă: Nu voi mai bea de acum din rodul viţei, până ce nu va veni împărăţia lui Dumnezeu.
Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor, zicând: Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceţi spre pomenirea Mea.
Asemenea şi paharul, după ce au cinat, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă, întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi”. (Luca 22, 17 – 20)

Indemnul Manuitorului catre ucenicii sai a fost unul clar: „aceasta să faceţi spre pomenirea Mea.” Luca 22, 19. Dupa moartea si invierea Sa, Iisus intra in casa la ucenicii Sai prin usile incuiate. Ei erau adunati acolo de frica iudeilor savarsind Cina cea de taina asa cum ii invatase Iisus.

„Şi fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii (duminica), şi uşile fiind încuiate, unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă!
Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, văzând pe Domnul.
Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi.
Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt;
Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute”. (Ioan 20, 19 – 23)

Si in randuiala Liturghiei de astazi s-au pastrat cuvinte asemanatoare celor spuse de Iisus mai sus. Astfel preotul (iar prin preot Hristos) binecuvinteaza credinciosii „Pace tuturor!”. Credinciosii sunt indemnati apoi sa isi plece capetele inaintea lui Hristos: „Capetele voastre Domnului sa le plecati!” In acest timp, preotul citeste in taina o rugaciune prin care cere lui Dumnezeu să Își întindă mâna Sa cea nevăzută din sfânt locașul Său și să ne binecuvinteze, să ne ierte păcatele noastre și din multa Sa milostivire și nemăsurata iubire de oameni, să ne dăruiască bunătățile Sale.

La sfarsitul Sfintei Liturghii preotul binecuvinteaza credinciosii: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos (adica harul Sfantului Duh) si dragostea lui Dumnezeu Tatal sa fie cu voi cu toti!”

Dupa inaltarea la cer a Mantuitorului ucenicii si urmasii lor au continuat savarsirea acestei cine de taina.
"staruiau în învatatura apostolilor (Lecturi din Noul si Vechiul Testament si Predici) si în împartasire, în frângerea pâinii si în rugaciuni" (Faptele Apostolilor 2, 42)

Aceasta Cina nu s-a numit dintru inceput Sfanta Liturghie. Primele nume atribuite au fost Sfanta Euharistie, Sfanta Cuminecatura.

În Biserica primarã la Sfânta Liturghie se utilizau pâini dospite dintre cele folosite în mod curent în alimentatie. Era necesar sã se sfinteascã mai multe pâini întregi deoarece, dupã cum se stie, cei ce participau la Sfânta Liturghie se si împãrtãseau, primind cu totii, clerici si laici, Sfântul Trup în mânã si sorbind Sfântul Sânge din Potir. Ca urmare darul credinciosilor consta în pâine obisnuitã, din uzul curent. Pâinile care nu se foloseau la Sfânta Jertfã erau destinate ajutorãrii sãracilor.

Din sec. VIII întâlnim prescura. Cu timpul, numãrul celor ce se împãrtãseau a scãzut. Pe de altã parte, datoritã abuzurilor si profanãrilor la care se putea ajunge prin primirea în mânã a Sfântului Trup al Domnului, s-a introdus, în secolul VII d.H., împãrtãsirea laicilor cu lingurita, de cãtre preot, cu Sfintele Taine în cantitãti, fireste, mai mici. Toate acestea au fãcut ca si cantitatea de pâine necesarã la Proscomidie sã scadã. S-a ajuns astfel ca pentru Sfânta Jertfã sã fie suficientã o singurã pâine, iar mai apoi numai o parte din pâine. Aceastã pâine a început sã aibã o formã si o mãrime specialã, dupã sec. VIII fiind desemnatã cu denumirea de prescurã. Totusi, pânã astãzi, în caz de lipsã a prescurilor, se poate folosi pâine obisnuitã pe care preotul va însemna cu copia semnul crucii în locul pecetii. (Curs p. 16)

Vinul pe care l-a folosit Mantuitorul la Cina cea de Taina a fost un vin rosu, obtinut prin stoarcere usoara (fara zdrobirea samburilor) a strugurilor potrivit principiului "cu cât sunt strugurii sunt storsi mai putin, cu atât vinul este mai bun". Cel mai apreciat vin era obtinut din mustul scurs prin greutatea proprie a strugurilor zdrobiti. Vinul ritual era asadar un vin curat, neamestecat cu nimic altceva. În ceea ce priveste culoarea vinului, la masa pascalã era utilizat vinul rosu care, de altfel, era vinul cel mai rãspândit, în antichitate, în Palestina ca si în Grecia. În vechime vinul era bãut neamestecat cu apã, dar, în perioada elenisticã, sub influenta greceascã, se generalizeazã consumul vinului diluat cu apã.

La Cina cea de Tainã Mântuitorul Iisus Hristos a urmat ritualul unei mese pascale fãcând gesturile traditionale ale capului de familie evreu dar dându-le un înţeles cu totul nou identificând pâinea cu Trupul Sãu si vinul cu Sângele Sãu pe care îl va vãrsa pe Cruce pentru Mântuirea lumii. El a binecuvântat vinul ritual iudaic din struguri (fermentat), rosu, dulce, amestecat cu apã.

Sfânta Liturghie fiind o actualizare a Cinei celei de Tainã, Biserica a cãutat sã utilizeze acelasi tip de vin pe care l-a folosit si Mântuitorul. Ca urmare, de la început, a fost preferat pentru Sfânta Liturghie vinul curat, rosu si dulce, care se amesteca cu apã în timpul pregãtirii darurilor. La argumentul istoric pentru folosirea vinului rosu la Liturghie se adaugã cel simbolic în sensul cã acest vin este un simbol mult mai potrivit pentru sângele Mântuitorului.

In privinta impartasirii credinciosilor cu Trupul si Sangele Sau, Iisus a spus:
„Eu sunt pâinea vieţii; cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce va crede în Mine nu va înseta niciodată”. Ioan 6, 35
„Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu”. Ioan 6, 51
„Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi.
Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.
Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură.
Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el.
Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine.
Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mana şi au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac”. Ioan 6, 53 - 58

Mesajul este clar: cine doreste sa se mantuiasca (sa dobandeasca viata vesnica) trebuie sa traiasca in comuniune cu Hristos prin Sfanta Impartasanie! Din aceasta cauza crestinii primelor veacuri se impartaseau la fiecare Liturghie duminicala. Euharistia li se trimitea si celor absenti prin diaconi. Cine nu se impartasea 3 duminici la rand era exclus din comunitate. Participarea la Liturghie era insotita inevitabil si de impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului. La inceput liturghiile se faceau doar duminica, insa din secolul III ele ajung sa se oficieze de 3-4 ori pe saptamana si ulterior zilnic (pentru a contracara sacrificiile pagane). Inmultirea Liturghiilor presupunea si impartasirea zilnica a credinciosilor.

Tertulian (sec. II) scria: «Creştinii ating în fiecare zi trupul Domnului». 
Sfântul Ciprian al Cartaginei (sec. III) constata: «Creştinii se împărtăşesc în toate zilele, daca nu au făcut păcate grave»

Incepand cu anul 250 incep marile persecutii impotriva crestinilor. Din acest moment, crestinii incep sa se adune in pesteri si in crapaturile pamantului, in ascuns si in special noaptea pentru a savarsi Liturghia si a se impartasi cu Sfintele Taine. Unii crestini luau chiar acasa Sfanta Euharistie pentru a se impartasi in caz de necesitate (arestare, persecutie, calatorie, boala).

Secolul IV marcheaza o noua era. Crestinii sunt liberi. Foarte multi pagani dupa o sumara catehizare devin crestini. Acestia nu vor avea insa aceeasi evlavie si credinta ca cea a primilor crestini. Ei vor duce o viata spirituala mai relaxata si deficitara. Astfel, cu toate ca s-au inmultit numarul Liturghiilor, a scazut drastic numarul credinciosilor care se impartasesc la Sfanta Liturghie. Impartasirile erau ocazionale, doar la marile sarbatori sau chiar o singura data pe an de Pasti. Din aceasta cauza Biserica reactioneaza si impune exigente ascetice stricte pentru cuminecare. Doar monahii se mai impartaseau des si crestinii ravnitori.

In secolul V, atat in Rasarit cat si in Apus existau crestini care unii se impartaseau des (zilnic sau de 4 ori pe saptamana – cei ravnitori) si crestini care se impartaseau la sfarsitul celor 3-4 posturi de peste an (cei mai putin ravnitori).

Cu trecerea timpului tot mai mult se inradacina impartasirea rara. Din aceasta cauza conciliile occidentale din secolele VI – IX au incercat sa impuna laicilor macar cuminecarea de 3 ori pe an. Cu toate acestea, abia se mai mentinea impartasirea credinciosilor de Pasti. Din aceasta cauza, Conciliul Lateran IV din 1215 ii ameninta cu excomunicarea si neinmormantarea pe crestinii care nu se spovedesc si se impartasesc cel putin o data pe an. Impartasirea zilnica ramanea doar o obligatie a clericilor.

In secolul XIV Sfantul Grigorie Palama indemna credinciosii sa se impartaseasca macar duminica.
Incepand cu secolul XVII in Apus si cu sec XVIII si in Rasarit se incearca o renastere a vechiului obicei de impartasire deasa. In Rasarit au loc niste dispute foarte aprinse. Principalii sustinatori ai acestei reinvieri spirituale au fost Sfantul Neofit Kavsokalivitul (sec. XVIII) si Sfantul Nicodim Aghioritul (sec. XIX).



Surse bibliografice:



Tot materialul de mai sus il puteti descarca de aici:

In plus puteti descarca si schita tablei:

Semnificația așezării sfintelor icoane în Biserică





Icoanele in Biserica

Pictura bisericeasca este o arta deosebita de picture profana (nereligioasa). Ea nu este o simpla copies au fotografie a realitatii, nu este deci o arta realista.
Arta bisericeasca se deosebeste fundamental de cea profana atat prin scopul si menirea ei, cat si prin formele sau mijloacele ei de realizare. Ea este o arta religioasa, o arta pusa in serviciul Bisericii si al ideii crestine, si mai ales al cultului divin. Picture bisericeasca n-a urmarit sa satisfaca gustul sau sentimentul esthetic al credinciosilor, n-a avut o functie sau intentie pur decorativa; ea a izvorat, mai ales la inceputul existentei Bisericii, dintr-un profund sentiment religios, exprimat in formele si culorile artei de mesteri anonimi sau de pictori celebri, ei insisi profund religiosi. Acestia au cautat sa ilustreze, in imagini, istoria vietii crestine, continutul cartilor sfinte, invatatura de credinta a Bisericii, ceremoniile cultului sacru s.a.m.d., servind astfel conceptiile religioase si scopurile generale ale Bisericii.
Icoanele si pictura religioasa de pe peretii bisericilor, in ansamblul ei, au avut intai de toate un rol instructiv si educativ. Biserica a facut din ele un mijloc de invatatura si de educatie crestina.
Pictura bisericeasca in general, dar mai ales cea ortodoxa, este prin definitie simbolica; ea exprima o idee, o intentie, un inteles, un continut launtric, pe care ni-l explica stiinta iconografiei.
Pictura bisericeasca nu s-a facut la intamplare, ci dupa anumite reguli, pe care vechii zugravi le-au asternut in scris, in manuale numite Erminii (calauze) de zugravire. Aceste erminii cuprind reguli care arata zugravilor care scene sau chipuri sfinte se pot zugravi in altar, naos, pronaos si in afara bisericii asa incat decorul pictural al oricarei biserici sa alcatuiasca in intregimea lui o carte sau un ansamblu unitar si logic, inspirat si calauzit de o idee centrala, coordonatoare.
Acest program sau tipic iconografic nu a fost fix si uniform in cursul timpului. El s-a format cu incetul si a variat dupa epoci, potrivit cu evolutia arhitecturii religioase, cu ideile sau curentele teologice (dogmatice) care au framantat cugetarea crestina. Astfel, intr-un fel se picta o bazilica crestina din sec IV – VI si intr-alt fel o biserica ortodoxa din sec. XIV.
Programul iconografic a evoluat paralel cu dezvoltarea cultului sfintilor, cu discutiile si controversele dogmatice, cu dezvoltarea randuielii Liturghiei (ilustratia troparelor si a imnenlor liturgice), cu traditia religioasa specifica fiecarui popor sau fiecarei regiuni. De exemplu, in cuprinsul B.O.R., intr-un fel se prezinta decorul iconografic al bisericilor din Transilvania si in alt fel al bisericilor din Muntenia si Moldova. Programul iconografic a tinut seama si de dimensiunile locasului bisericesc si de destinatia lui. Intr-un fel se picteaza o biserica modesta de parohie, intr-alt fel o catedrala, intr-alt fel o biserica manastireasca sau un paraclis de curte domneasca (ex: biserica Sf. Nicolae de la Curtea de Arges), intr-alt fel o biserica de cimitir sau necropola, unde nadejdea invierii, deci iconografia Evangheliilor Invierii, joaca rolul principal.
Izvorul de inspiratie preferat al picturii bizantine a fost indeosebi Liturghia si Evangheliile canonice, iar pentru Orient chiar apocrifele.


Reguli de pictura bisericeasca:

a) ALTARUL
- incaperea cea mai sfanta si mai tainica a bisericii
- locul unde se impreuna Biserica pamanteasca cu cea cereasca
- se zugraveste astfel:
· sus pe bolta – Maica Domnului cu pruncul ca imparateasa a cerului
· pe pereti chipurile sfintilor care au avut un rol important in alcatuirea Sfintei Liturghii si au fost slujitori ai altarului: Sf. Ioan Gura de Aur, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigorie cel Mare sau dialogul, diaconi slujitori: Sf. Stefan Arhidiaconul, Laurentiu, s.a.

· Mai sus – scene din Vechiul Testament si Noul Testament: impartasirea apostolilor, liturghia cereasca, Cina cea de Taina, Cina de la Emaus, Altarul Legii Vechi, etc.


b) NAOSUL
- rezervat credinciosilor
- se zugraveste astfel:
· SUS - scene din viata si lucrarea Mantuitorului in lume, indeosebi Nasterea Domnului si Invierea Domnului;
· JOS PE PERETI – chipuri de sfinti si sfinte (mucenici, marturisitori, ierarhi, proroci, ucenici ai Domnului din cei 70), sarbatorile mari ale Ortodoxiei,s.a.
c) TURLA sau CUPOLA CENTRALA
- Situata deasupra naosului;
- Partea cea mai inalta a Sfantului locas;
- Infatiseaza Biserica Cereasca, adica locuitorii cerului;
- se zugraveste astfel:
· SUS pe bolta – chipul lui Dumnezeu Atotiitorul (Iisus Hristos Pantocrator) inconjurat de sfintii ingeri
· Pe peretii turlei – Sfintii Profeti si Apostoli care L-au vestit si slujit pe Hristos si care se bucura de vederea nemijlocita a fetei Lui;
· JOS – in cele 4 colturi de la baza turlei se zugravesc Sfintii Evanghelisti care ne-au lasat in scris in scris viata si cuvintele Mantuitorului (fisa de lectura despre simbolurile celor 4 evanghelisti).


d) PRONAOSUL
- Este un fel de anticamera a bisericii;
- se zugraveste astfel:
- SUS – Maica Domnului Oranta in medalion sau Sfantul Ioan Botezatorul pe tavan, scene evanghelice dupa cum urmeaza:
- Pe peretele de sud: Botezul Domnului, Schimbrea la fata, Invierea lui Lazar;
- Pe peretele de nord: Intrarea in Ierusalim, Patimile si Rastignirea Domnului;
- Pe peretele de apus: Adormirea Maicii Domnului.
- La trecerea dinspre pronaos in naos se picteaza in medalion Sfanta Treime inconjurata de textul „Prea Sfanta Treime miluieste-ne pe noi”.
- JOS pe pereti – ctitori, voievozi, cuviosi si cuvioase


e) EXTERIORUL BISERICII
- Se picteaza cei care nu au facut parte din Biserica Crestina: patriarhii, prorocii si dreptii Vechiului Testament, sibile sau profetese pagane, filosofi si intelepti ai lumii vechi, care prin intelepciunea daruita lor de Dumnezeu, au intrezarit venirea Mantuitorului in lume.


Bibliografie:
Liturgica teoretica - manual pentru seminariile teologice, Pr. Prof. Dr. Ene Braniste, Arhim. Prof. Ghenadie Nitoiu si Pr. Prof. Gheorghe Neda, pp. 115-118


Textul de mai sus poate fi descarcat de aici:

Fisa de lectura:

Optional:

Mai jos aveti cateva sugestii de carti:



Alte multe carti despre icoane gasiti aici.

Lucrarea Sfantului Duh in lume




Sfantul Duh este a treia Persoana a Sfintei Treimi.

In CREZ marturisim: "si intru Duhul Sfant, Domnul de viata facatorul care de la Tatal purcede, Cel ce impreuna cu Tatal si cu Fiul este inchinat si slavit, care a grait prin proroci". Aceste adevaruri au temeiuri in invatatura Sfintei Scripturi.

Aflam din crez ca Duhul Sfant purcede de la Tatal. Ce este purcederea, nu putm explica logic. Este modul in care Duhul Sfant isi ia fiinta din Tatal. Fiul isi ia fiinta din Tatal prin nastere, iar Duhul Sfant prin purcedere. Ce este concret nasterea sunt purcederea este peste puterea omului de intelegere.
Sfintii Parinti folosesc un exemplu foarte graitor: soarele. Asa cum din soare izvoraste deodata si lumina si caldura, la fel si din Tatal se naste din vesnicie Fiul si purcede din vesnicie Sfantul Duh. Fiul este Lumina lumii care lumineaza oamenii aflati in intunericul pacatelor, iar Duhul Sfant este caldura care incalzeste inimile inghetate. Putem spune ca Duhul este iubirea care inmoaie orice inima impietrita. Sf. Ioan Evanghelistul chiar spune ca "Dumnezeu este iubire" (1 Ioan 4,8).

Exista prin urmare un singur Dumnezeu intreit in persoane: Tatal, Fiul si Sf. Duh. Fiecare persoana a Sfintei Treimi are propria ei lucrare. Insa cu toate acestea ele conlucreaza impreuna.

Tatal - Creatorul / Proniatorul
Fiul - Mantuitorul / Judecatorul
Duhul Sfant - Sfintitorul / Datator de viață 

Sfintii Parinti spun asa "Tatal lucreaza prin Fiul in Duhul Sfant". Cum conlucreaza ele?

Iata un exemplu: Se spune ca Dumnezeu Tatal a creat lumea prin Cuvant: " El a zis si s-au facut. El a poruncit si s-au zidit". Sf. Ioan Evanghelistul spune: "La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut" (Ioan 1, 1-3). Prin urmare Tatal creaza lumea prin Fiul si o desavarseste prin Duhul Sfant. In cartea Facerii se spune ca "Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor" (Facere 1, 2).

In Vechiul Testament Dumnezeu nu S-a revelat deschis ca intreit in persoane pentru ca nu cumva evreii sa ajunga sa creada in 3 dumnezei. Totusi se vorbeste deseori in Vechiul Testament despre Duhul lui Dumnezeu care la facerea lumii se plimba pe deasupra apelor, care vorbea prin profeti, care sfintea. Insa nu s-a spus deschis ca acest Duh al lui Dumnezeu este o Persoana. S-a vorbit despre Mesia ca de un Fiu: "Fiul Meu esti Tu! Eu astazi Te-am nascut" (Psalmi 2, 7). Insa nu s-a vorbit clar despre Fiul lui Dumnezeu ca o alta persoana. Dumnezeu Yahweh nu era perceput ca Tata. Abia in Noul Testament Iisus vorbeste deschis despre persoanele Sfintei Treimi. Din aceasta cauza Iisus e condamnat la moarte. Vina Sa era blasfemia. Indraznise sa se numeasca pe Sine Fiu al lui Dumnezeu.

Despre Sfanta Treime Iisus vorbeste deschis:

“Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Matei 28, 19).

“Vă este de folos ca să mă duc Eu. Căci dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi, iar dacă Mă voi duce, Îl voi trimite la voi” (Ioan 16, 7).

“Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va vorbi de la Sine, ci toate câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti. Acela Mă va slăvi, pentru că din al Meu va lua şi vă va vesti. Toate câte are Tatăl ale Mele sunt; de aceea am zis că din al Meu ia şi vă vesteşte vouă” (Ioan 16, 13-15).

Luam in discutie acum doua cuvinte: duhovnicesc si duhovnic. Radacina acestor cuvinte este duh. Prin urmare aceste doua cuvinte vin de la Duhul Sfant.

Astfel avem:

Omul duhovnicesc - omul care traieste in comuniune cu Dumnezeu prin intermediul harului Duhului Sfant.

Duhovnic - preotul care prin lucrarea Sfantului Duh da oamenilor dezlegare de pacate dupa cuvantul Mantuitorului catre apostoli:

"Luati Duh Sfant! Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute" (Ioan 20, 22-23) Prin urmare duhovnicia este lucrarea Sfantului Duh.

Alte lucrari ale harului Sfantului Duh:
- de curatire a pacatelor;
- de tamaduire a ranilor sufletesti;
- de desavarsire, perfectionare;
- de sfintire a oamenilor, a naturii, a lucrurilor;
- de inteleptire - Dumnezeu graieste prin proroci, da cuvant intelept celot ce il marturisesc pe Hristos;
- de intarire in marturisire - da curaj si rabdare marturisitorilor, mucenicilor;

Sf. Apostol Pavel: "roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia" (Galateni 5, 22-23).

Sf. Serafim de Sarov spunea: "Scopul vietii crestine este dobandirea harului Sfantului Duh".

Toti crestinii am primit prin Taina Mirungerii harurile si darurile Sfantului Duh. De acum depinde de noi de modul cum colaboram cu harul divin. Smerenia si pocainta fac lucrator in om harul Sfantului Duh.

Nu degeaba Sfantul Apostol Pavel spune: "trupul este templu al Duhului Sfant care este in voi" (Corinteni 6, 19).

Crestinul dobandeste harul Sfantului Duh prin rugaciunea smerita facuta in particular dar si in mod comunitar in Biserica la Slujbele si Tainele Bisericii si nu in ultimul rand prin cainta pentru pacatele savarsite, dar si prin faptele virtutilor crestine.

Materialul de mai sus il puteti descarca in format electronic de aici:

Adeverirea mortii si realitatea Invierii Mantuitorului



Sursa: http://didacticaortodoxa.blogspot.com/2016/10/adeverirea-mortii-si-realitatea.html


Ora trecuta am vazut ca prin moartea pe Cruce, Iisus s-a pogorat cu sufletul in iad in slava Sa dumnezeiasca de unde a scos sufletele dreptilor din vechime pe care le-a mutat in Rai.

Acum apare o intrebare: De ce a mai fost nevoie ca Iisus sa invie din morti? A redeschis Raiul! De ce a trebuit sa revina pe pamant?

El revine pe pamant, invie din morti nu pentru ca sa faca in ciuda evreilor care L-au omorat, ci pentru a finaliza opera Sa mantuitoare. Ce anume mai avea de facut?

1. Trebuia sa indumnezeiasca firea umana la gradul cel mai inalt. Astfel, il vedem dupa invierea Sa ca intra cu trupul prin usile incuiate la apostoli, dispare din mijlocul ucenicilor Luca si Cleopa, mananca cu ucenicii dar nu are nevoie de hrana. Toate acestea ne arata ca trupul lui Iisus dupa inviere a capatat noi caracteristici. La fel vor fi si trupurile tuturor oamenilor dupa invierea cea de obste dupa Judecata de Apoi.
2. Trebuia sa-si ridice trupul la cer.
3. Trebuia sa intareasca apostolii in credinta. Acestia era inchisi de frica iudeilor. Erau extrem de speriati deoarece le era frica sa nu fie si ei ucisi. Ce curaj ar fi avut apostolii sa propovaduiasca evanghelia?
4. Trebuia sa le dea apostolilor puterea preotiei. Cand se arata apostolilor El le spune asa:
21. Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi.
22. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt;
23. Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.
(Ioan 20, 21-23)
Prin aceasta hirotonie, apostolii si urmasii lor devin conductori ai harului Sfantului Duh. Sfantul Ioan Gura de Aur spunea foarte frumos: “Dumnezeu se foloseste de mainile si gura preotului pentru ca sa trimita harul Sfantului Duh in lume”.

Prima hirotonie a apostolilor in treapta diaconei este relatata de evanghelistul Matei la capitolul 10:
1. Chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată şi să tămăduiască orice boală şi orice neputinţă.
Hirotonia in treapta preotiei a fost dupa invierea Sa din morti cum am vazut mai sus.
Hirotonia in treapta arhieriei a fost la pogorarea Sfantului Duh.
5. Trebuia sa dea apostolilor directivele sau misiunea pe care o aveau de indeplinit:

18. Şi apropiindu-Se Iisus, le-a vorbit lor, zicând: Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer şi pe pământ.
19. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,
20. Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.
(Matei 28, 18-20)

Invierea lui Iisus a fost pusa la indoiala inca de la inceput.

1. TEORIA INSELACIUNII. Citim in evanghelie ca arhiereii si batranii au dat bani multi ostasilor pentru a sustine ca apostolii au furat trupul lui Iisus pe cand ostasii dormeau.
11. … iată unii din strajă, venind în cetate, au vestit arhiereilor toate cele întâmplate.
12. Şi, adunându-se ei împreună cu bătrânii şi ţinând sfat, au dat bani mulţi ostaşilor,
13. Zicând: Spuneţi că ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat, pe când noi dormeam;
14. Şi de se va auzi aceasta la dregătorul, noi îl vom îndupleca şi pe voi fără grijă vă vom face.
15. Iar ei, luând arginţii, au făcut precum au fost învăţaţi. Şi s-a răspândit cuvântul acesta între Iudei, până în ziua de azi.
(Matei 28. 11-15)
O astfel de neglijenta in vremea aceea era pedepsita foarte aspru, chiar cu moartea! Iata insa ce influenta aveau arhiereii si batranii poporului in fata lui Pontiu Pilat ca dupa ce ii mituiesc pe soldati, reusesc sa ii scoata nevinovati in fata autoritatilor.
Apostolii nu aveau cum sa fure trupul mort a lui Iisus deoarece ei erau foarte speriati si le era frica sa nu fie ucisi. Ce ar fi putut face apostolii cu acest trup si la ce le-ar fi folosit? Avea rost sa fure trupul cand moartea Invatatorului lor le zdruncinase credinta in dumnezeirea Lui? Apostolii nu ar mai fi avut puterea launtrica, nici entuziasmul ca sa propovaduiasca in numele unui mort. Nu ar mai fi fost in stare nici sa rabde inchisoare si chiar moartea.

2. IPOTEZA MORTII APARENTE. Iisus s-ar fi aflat intr-o moarte clinica, intr-un fel de lesin din care si-a revenit si a iesit din mormant. Acest fapt cade deoarece:
a. Ostasii romani au zdrobit fluierele picioarelor celor 2 talhari pentru a le grabi moartea, mai putin pe ale lui Iisus care murise. Confirmarea mortii a venit in momentul cand la impungerea cu sulita de catre sutas, din coasta lui Iisus a curs sange si apa. Aceasta era dovada clinica a mortii unui om in acea vreme. Sangele s-a separat de apa.
32. Deci au venit ostaşii şi au zdrobit fluierele celui dintâi şi ale celuilalt, care era răstignit împreună cu el.
33. Dar venind la Iisus, dacă au văzut că deja murise, nu I-au zdrobit fluierele.
34. Ci unul din ostaşi cu suliţa a împuns coasta Lui şi îndată a ieşit sânge şi apă.
35. Şi cel ce a văzut a mărturisit şi mărturia lui e adevărată; şi acela ştie că spune adevărul, ca şi voi să credeţi.
(Ioan 19, 32-35)
b. Pilat nu ar fi permis ingroparea lui Iisus daca acesta nu ar fi murit.
c. Chiar de nu ar fi murit, dupa atatea chinuri si suferinte indurate, Iisus nu ar mai fi avut putere sa dea piatra cea mare la o parte de la gura mormantului.
d. Chiar de ar fi dat piatra la o parte, ar fi fost oprit de ostasii care pazeau mormantul. Ei nu aveau voie sa doarma. O asemenea neglijenta putea fi pedepsita foarte aspru, chiar cu moartea.
e. Infatisarea lui Iisus apostolilor nu ar fi provocat in sufletele lor decat mila si compasiune si in nici un caz nu le-ar fi lasat impresia ca El este biruitorul mortii. 

3. IPOTEZA VIZIUNII. Apostolii au suferit niste traume psihice in urma mortii lui Iisus. Din aceasta cauza, ei au avut niste halucinatii.
Aceasta ipoteza nu poate sa se sustina deoare:
a. persoanele care au fost alaturi de Iisus la moartea Sa s-au comportat foarte normal.
b. Iisus s-a aratat multor oameni dupa Invierea Sa: femeilor mironosite, apostolilor, lui Luca si Cleopa in drum spre Emaus, la mai mult de 500 de frati pe un munte in Galileea, mai tarziu lui Saul din Tars. Sunt prea multi martori.
c. Iisus a mancat cu ucenicii sai, ori o naluca nu poate manca.
d. Soldatii au dat marturia invierii.
e. Arhiereii nu au negat invierea ci au incercat sa o ascunda.

Textul de mai sus il puteti descarca de aici:

Din manualul de la Corint:

Jertfa pe Cruce a Mantuitorului



Sursa: http://didacticaortodoxa.blogspot.com/2016/10/jertfa-pe-cruce-mantuitorului-clasa-11-a.html



Am vazut ora trecuta cand si de ce a venit Fiul lui Dumnezeu in lume. Astazi vom discuta despre rastignirea lui Iisus.
Mai intai voi apela la cunostintele voastre din clasa a 10 a cand ati facut lectia Cinstirea Sfintei Cruci.

In Vechiul Testament este descris:
“Blestemat tot cel spanzurat (rastignit) pe lemn” (Deuteronom 21, 23).

Termenul de spanzurat folosit aici, nu este doar in intelesul de azi: se atarna o funie legata de un copac si de ea este spanzurat omul. Intelesul folosit este de rastignit, atarnat pe lemn.

Rastignirea era o pedeapsa practicata inca din vechime. Este mentionata si in cartea a 5 a a profetului Moise in Deuteronom. Era considerata drept cea mai umilitoare moarte. Mureau astfel talharii,ucigasii, oamenii foarte periculosi. Se considera ca se abate un blestem asupra celui condmnat la o astfel de moarte.

Existau mai multe feluri de cruci:
1. I – sub forma de stalp sau teapa
2. T – crucea Sfantului Antonie
3. X – Crucea Sfantului Andrei
4. + – crucea lui Iisus

Astfel, CRUCEA devine
· din OBIECT DE TORTURA – “arma impotriva diavolului”
· din blestem – binecuvantare
„Doamne, armă asupra diavolului Crucea Ta o ai dat nouă, că se îngrozeşte şi se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea ei, că morţii a sculat şi moartea o a surpat, pentru aceasta ne închinăm Îngropării Tale şi Învierii.” (din slujba Sfântului Maslu)

De ce Crucea devine “arma impotriva diavolului”? De ce fuge diavolul de Cruce?
Pentru ca:
1. “Inchinandu-ne Crucii, ne inchinam Celui rastignit pe ea” spunea Parintele Dumitru Staniloae. Prin urmare, diavolul fuge de Iisus pe care nu il suporta.
2. Crucea atat ca obiect dar si ca semn ii aminteste diavolului de marea pacaleala pe care si-a luat-o. El a considerat ca va scapa de Iisus cum a scapat si de prorocii Vechiului Testament ridicand pe popor impotriva Lui si prin moarte oprindu-L sa mai vorbeasca. Iisus patimeste ca un muritor, moare ca un om, se coboara in iad ca orice suflet insa se coboara si intru slava Sa dumnezeiasca. Zic foarte frumos cantarile invierii: “iadul vazandu-Te s-a cutremurat”, “portile iadului le-ai sfarmat Doamne si incuietorile le-ai frant”, “iadul a fost pradat”. Iisus prin urmare, intra cu lumina Sa dumnezeiasca, luminand intunericul iadului. Ia sufletele dreptilor Vechiului Testament si sufletele paganilor care au dus o viata morala si le muta in rai. Primul suflet care intra in Rai este a talharului care s-a cait pe cruce si caruia Iisus i-a fagaduit intrarea in rai chiar in ziua mortii. Dupa cum va amintiti din lectiile trecute, Raiul a fost inchis in urma pacatului stramosesc. Din aceasta cauza nimeni nu se mantuia. Mergeau in iad chiar si sufletele dreptilor. Ei nu se impartaseau aici de chinurile pacatosilor. Chinul lor era imposibilitatea de a sta in comuniune cu Dumnezeu pe care l-au iubit si slujit in toata viata lor. Este ca si cum mama ta mult iubita este plecata in strainatate si nu o poti vedea, imbratisa, nu ii poti auzi glasul cel dulce, nu poti sta cu ea in comuniune.

In Vechiul Testament la Templul Sfant din Ierusalim in Sfanta Sfintelor se aducea jertfa de catre arhiereu o singura data in an un miel alb, fara nici o pata, fara nici un defect corporal. Jertfa se aducea spre iertarea pacatelor poporului. Aceasta jertfa prefigura jertfa lui Iisus, care nu avea nici un pacat si nici un defect corporal. Era un om integru din punct de vedere sufletesc si trupesc. El era Mielul lui Dumnezeu dupa cum il numea Isaia si dupa cum il identificase Sfantul Ioan Botezatorul: “Iata mielul lui Dumnezeu Cel ce ridica pacatele lumii”.

Foarte frumos spun Parintii Bisericii ca Iisus “intinzand mainile pe Cruce, a imbratisat lumea”.

Sf. apostol si evanghelist Ioan subliniaza: “Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”(Ioan 3, 16).

Iubirea cea adevarata este o iubire jertfelnica. O mama care isi iubeste copilul se jertfeste pentru el, un prieten adevarat ar face orice pentru prietenul sau.

“Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire”. (I Ioan 4, 8)

Prin jertfa Sa pe Cruce, Dumnezeu a demonstrat practic iubirea Sa cea mare pentru lume. 

Textul de mai sus il gasiti aici:

Din manualul de la editura Corint:

Din manualul de Dogmatica pentru Seminariile Teologice: ... continuare.


Rugaciunile pentru cei adormiti in Domnul




Biserica lui Dumnezeu este formata din Biserica luptatoare (cei care se lupta in aceasta viata cu patimile, suferintele, neajunsurile pentru a ajunge la mantuite) si Biserica triumfatoare (formata din cei care dupa moarte s-au mantuit). Intre noi cei vii si cei morti este o stransa legatura. 

Odata cu moartea cuiva, acesta se desparte fizic de noi. Insa el continua sa existe in imparatia lui Dumnezeu. Ramane prezent si in inima noastra. Continuam sa il iubim ca si in viata normala. Continuam sa ne rugam pentru el si el pentru noi.

Viata este ca o scoala unde invatam sa dialogam si sa stam in comuniune cu Dumnezeu. Moartea este examenul final. Cel care se mantuieste, dobandeste un grad de sfintenie, mai mic sau mai mare. Din aceasta ipostaza decedatul se poate ruga pentru noi. 

Insa dupa moarte, decedatul nu mai poate lucra pentru mantuirea sufletului sau. De aceea, Biserica cea luptatoare de pe Pamant il pomeneste in rugaciunile ei. De aceea, se fac si milostenii pentru sufletele celor trecuti in vesnicie.

Exista mai multe soroace cand se face slujba de pomenire (parastas):

· La 3 zile de la moarte – in cinstea Sfintei Treimi si a amintirii Invierii lui Hristos in cea de-a treia zi. Coincide cu ziua inmormantarii.
· La 9 zile dupa moarte – pentru ca cel adormit sa fie partas celor 9 cete ingeresti si in amintirea ceasului al 9 lea de pe cruce, cand Hristos a fagaduit raiul talharului pocait;
· La 40 de zile – in amintirea Inaltarii la cer a Domnului. 

Se spune ca pana la inmormantare sufletul este plimbat de ingerul pazitor pe pamant prin locurile pe unde a trait. Ingerul ii aminteste unde a savarsit fapte bune si unde a savarsit fapte rele. La 3 zile sufletul se inalta la cer si se infatiseaza Judecatorului Hristos. Iisus il trimite 33 de zile in Rai si 3 zile in Iad unde sa va intalni cu rudeniile sale. Astfel, sufletul va intelege ca tot ce a fagaduit Iisus pe pamant este real. La 40 de zile, are loc Judecata Particulara. Atunci Dreptul Judecator va da verdictul final. Din aceasta cauza, este recomandat ca parastasul de 40 de zile sa se faca inainte de implinirea sorocului si nu dupa implinirea lui. Scopul parastasului si a milosteniilor date pentru sufletul celui decedat este de a-L imbuna pe Dreptul Judecator si a da un verdict mai bland sau favorabil celui decedat.

Decedatul nu mananca in lumea cealalta bucatele care cei de pe pamant le dau milostenie. Se transmite insa celui decedat bucuria celui ce primeste milostenia si rugaciunea facuta pentru el: „Dumnezeu sa-l ierte! Dumnezeu sa-l odihneasca!”. Aceasta rugaciune cantareste foarte mult in balanta mantuirii celui decedat.

Dupa cele 40 de zile, pomenirea decedatului continua astfel:

· Pomeniri la 3, 6, 9 luni si la 1 an
· La 7 ani dupa moarte cand se socoteste ca trupul s-a descompus complet;
· Sarindarul – 40 de pomeniri la 40 de Sfinte Liturghii. Se face de obicei la manastiri unde se slujeste zilnic Sfanta Liturghie.
· Mosii de Vara – Sambata dinaintea Duminicii Pogorarii Sfantului Duh
· Mosii de Iarna – Sambata dinaintea Duminicii lasatului sec de carne – a Infricosatoarei Judecati
· In orice sambata din an inafara acelora cand cade un praznic imparatesc.



Textul de mai sus il gasiti aici:

Mai jos aveti drept fise de lectura, un material din cuviosul Paisie Aghioritul

Credinta in inviere si viata vesnica






Ca fenomen biologic moartea înseamnă despărţirea sufletului de trup. Trupul se intoarce in pamant, iar sufletul la Dumnezeu care l-a dat (Eccles 12, 7).

Moartea nu este privită de toţi oamenii la fel:
- cei care cred că viaţa încetează o dată cu moartea trupească este un fapt îngrozitor
- pentru cei bolnavi înseamnă o eliberare
- concepţia creştină dă vieţii alt sens, este considerată uşa de trecere spre o nouă viaţă, trecerea la comuniunea cu Hristos.
Boala, suferinta si moartea sunt urmarile păcatului strămoşesc. Cum ar fi aratat lumea daca oamenii nu ar fi murit niciodata? O lume in care boala si suferinta nu ar avea sfarsit! Imaginati-va cum ar fi sa ai langa tine un om bolnav de cancer in faza terminala de mii de ani… si poate si fara maini si picioare… Ar fi fost groaznic! Din acest punct de vedere moartea este o binecuvantare!
Moartea marchează limita până când omul işi poate pregăti mântuirea. Viata noastra este scoala in care invatam limbajul vietii vesnice, este scoala in care invatam sa comunicam cu Dumnezeu si sa ramanem in comuniune cu El. Moartea este examenul final pe care il dam cu dreptul Judecator.
Dacă moartea este despărţirea sufletului de trup, Învierea este unirea din nou a sufletului cu trupul cu care a vieţuit pe pământ. Aşadar, prin Înviere se reface persoana umană intreagă.

Argumente Scripturistice
24. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă.
25. Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce vor auzi vor învia.
26. Căci precum Tatăl are viaţă în Sine, aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţă în Sine;
27. Şi I-a dat putere să facă judecată, pentru că este Fiul Omului.
28. Nu vă miraţi de aceasta; căci vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui,
29. Şi vor ieşi, cei ce au făcut cele bune spre învierea vieţii şi cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii.
30. Eu nu pot să fac de la Mine nimic; precum aud, judec; dar judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut la voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis. (In. 5, 24-30)


Iata si un dialog a lui Iisus cu saducheii, care constituiau o grupare religioasa importanta a vremii, insa care negau orice existenta a vietii de dincolo, orice credinta in invierea mortilor precum si existenta lumii ingerilor si a demonilor:
23. În ziua aceea, s-au apropiat de El saducheii, cei ce zic că nu este înviere, şi L-au întrebat,
24. Zicând: Învăţătorule, Moise a zis: Dacă cineva moare neavând copii, fratele lui să ia de soţie pe cea văduvă şi să ridice urmaşi fratelui său.
25. Deci erau, la noi, şapte fraţi; şi cel dintâi s-a însurat şi a murit şi, neavând urmaş, a lăsat pe femeia sa fratelui său.
26. Asemenea şi al doilea şi al treilea, până la al şaptelea.
27. În urma tuturor a murit şi femeia.
28. La înviere, deci, a cărui dintre cei şapte va fi femeia? Căci toţi au avut-o de soţie.
29. Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.
30. Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer.
31. Iar despre învierea morţilor, au n-aţi citit ce vi s-a spus vouă de Dumnezeu, zicând:
32. "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov"? Nu este Dumnezeul morţilor, ci al viilor.
33. Iar mulţimile, ascultându-L, erau uimite de învăţătura Lui.
(Matei 22, 23-33)


În Vechiul Testament avem multe texte în care se face trimitere la învierea viitoare. Cele mai importante dintre ele sunt:
„Morţii Tăi vor trăi şi trupurile lor vor învia! Deşteptaţi-vă, cântaţi de bucurie, voi cei ce sălăşluiţi în pulbere! Căci roua Ta este rouă de lumină şi din sânul pământului umbrele vor învia” Isaia 26,19;
„Şi mulţi dintre cei care dorm în ţărâna pământului se vor scula, unii la viaţă veşnică, iar alţii spre ocară şi ruşine veşnică.” Daniel 12, 2;
„Căci Dumnezeu va judeca toate faptele ascunse, fie bune, fie rele.” Iezechiel 12, 14;
„Dar eu ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că El, în ziua cea de pe urmă, va ridica iar din pulbere această piele a mea ce se destramă.” Iov 19,25;
„1. Fost-a mâna Domnului peste mine şi m-a dus Domnul cu Duhul şi m-a aşezat în mijlocul unui câmp plin de oase omeneşti,
2. Şi m-a purtat împrejurul lor; dar iată oasele acestea erau foarte multe pe faţa pământului şi uscate de tot.
3. Şi mi-a zis Domnul: "Fiul omului, vor învia, oasele acestea?" Iar eu am zis: "Dumnezeule, numai Tu ştii aceasta".
4. Domnul însă mi-a zis: "Prooroceşte asupra oaselor acestora şi le spune: Oase uscate, ascultaţi cuvântul Domnului!
5. Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu oaselor acestora: Iată Eu voi face să intre în voi duh şi veţi învia.
6. Voi pune pe voi vine şi carne va creşte pe voi; vă voi acoperi cu piele, voi face să intre în voi duh şi veţi învia şi veţi şti că Eu sunt Domnul".
7. Proorocit-am deci cum mi se poruncise. şi când am proorocit, iată s-a făcut un vuiet şi o mişcare şi oasele au început să se apropie, fiecare os la încheietura sa.
8. Şi am privit şi eu şi iată erau pe ele vine şi crescuse carne şi pielea le acoperea pe deasupra, iar duh nu era în ele.
9. Atunci mi-a zis Domnul: "Fiul omului, prooroceşte duhului, prooroceşte şi spune duhului: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Duhule, vino din cele patru vânturi şi suflă peste morţii aceştia şi vor învia!"
10. Deci am proorocit eu, cum mi se poruncise, şi a intrat în ei duhul şi au, înviat şi mulţime multă foarte de oameni s-au ridicat pe picioarele lor.
11. Şi mi-a zis iarăşi Domnul: "Fiul omului, oasele acestea sunt toată casa lui Israel. Iată ei zic: "S-au uscat oasele noastre şi nădejdea noastră a pierit; suntem smulşi din rădăcină".
12. De aceea prooroceşte şi le spune: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Iată, Eu voi deschide mormintele voastre şi vă voi scoate pe voi, poporul Meu, din mormintele voastre şi vă voi duce în ţara lui Israel.
13. Astfel veţi şti că Eu sunt Domnul, când voi deschide mormintele voastre şi vă voi scoate pe voi, poporul Meu, din mormintele voastre.
14. Şi voi pune în voi Duhul Meu şi veţi învia şi vă voi aşeza în ţara voastră şi veţi şti că Eu, Domnul, am zis aceasta şi am făcut", zice Domnul.” Iezechiel 37, 1-14.

Prin urmare, Iisus confirma si intareste credinta oamenilor din vechime. Oricum, cunostintele lor despre viata de dincolo erau revelate pe cale supranaturala de Dumnezeu profetilor.

După Înviere trupurile vor fi duhovniceşti şi nemuritoare, asemănătoare trupului Domnului de după Învierea Sa: „se seamănă trupul Întru stricăciune, înviază Întru nestricăciune; se seamănă Întru necinste, Înviază Întru slavă; se seamănă Întru slăbiciune, Înviază Întru putere; se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc” (1 Cor. 15, 42-44).

Trupurile drepţilor inviaţi vor fi nemuritoare, nestricăcioase, pline de putere, spirituale, pline de slavă.
Trupurile celor păcătoşi vor fi şi ele nemuritoare şi nestricăcioase, însă sensibile la chinuri şi suferinţe şi Într-o stare permanentă de dezarmonie.

La inviere, trupurile nu vor mai avea defectele corporale pe care le-au avut in viaţă, nu vor mai avea nevoi fizice: hrana, imbracaminte groasa sau subtire, medicamente, etc. Modelul invierii noastre este invierea Mantuitorului. Trupul Mantuitorului la Invierea Sa avea calitati deosebite: dispare din mijlocul apostolilor Luca si Cleopa, intra prin usile incuiate la ucenici, se inalta la ceruri. Iisus mananca un fagure de miere doar ca sa demonstreze ucenicilor ca nu e naluca, insa trupul sau indumnezeit nu mai avea nevoie de hrana.

Hristos, prin moartea si invierea Sa a indumnezeit trupul omenesc dandu-ne si noua posibilitatea indumnezeirii prin impartasirea cu Sfintele Taine.


Aici gasiti textul de mai sus in formate word si pdf:

Aici gasiti fisele de lectura:




SITE-uri / BLOG-uri pentru predarea RELIGIEI

 

SITE-uri / BLOG-uri pentru predarea RELIGIEI


Resurse, platforme:

  1. https://e-religie.ro/
  2. https://red-religie.ro/red/
  3. https://learningapps.org/index.php?category=87&s=
  4. https://www.didactic.ro/
  5. https://red-religie.ro/red/

Bloguri de religie:
  1. http://religiecalarasi.blogspot.com/
  2. http://didacticaortodoxa.blogspot.com/ - pentru liceu
  3. https://hrabalexandru.blogspot.com/
  4. http://profulhrab.blogspot.com/
  5. http://www.religieortodoxa.ro/forum/index.php


Materiale didactice. Fișe, Anexe și Prezentări Power-Point pentru Proiectarea didactică:
  1. https://predare-religie.blogspot.com/p/materiale-didactice.html?m=1
  2. http://profesoridereligie.blogspot.com/2016/01/materiale-didactice-pentru-profesorii.html
  3. http://profesorireligie.blogspot.com/
  4. https://profreligiemh.ucoz.com/
  5. http://profreligie.weebly.com/
  6. https://sfintiiarhangheli.ro/
  7. http://www.credo.ro/
  8. http://www.profesordereligie.ro/
  9. http://profesorulreligie.blogspot.com/
  10. www.predareareligiei.ro
  11. https://asociatiaprofesorilordereligiebacau.wordpress.com/
  12. http://www.ortodoxmedia.com/
  13. https://youtube.com/playlist?list=PLx_GBNs8AYzqmUaf0BfEUow63cVRPZN7m (3 minute din ora de Religie)
  14. https://www.youtube.com/results?search_query=Sfin%C8%9Bii+zilei+Trinitas (Sfinții zilei)
  15. https://www.trinitas.tv/category/calendar-ortodox/ (Sinaxar)
  16. https://www.youtube.com/playlist?list=PLx_GBNs8AYzpTq6sAKFu_GB98YF_fWxkL (Sinaxar.)
  17. http://www.pateric.ro/
  18. https://www.ortodoxism.ro/Proloage.shtml
  19. http://paginiortodoxe.tripod.com/vieti.html
  20. http://www.calendar-ortodox.ro/
  21. http://sinaxar.ro/
  22. https://sites.google.com/site/colectiadeicoane/home
  23. https://doarortodox.ro/pilde-crestin-ortodoxe/
  24. https://m.youtube.com/results?search_query=Povestiri+istorioare+pilde+morale+ortodoxe+cre%C8%99tine+religioase+pentru+copii
  25. http://ziarullumina.ro/opinii/pilda-zilei/
  26. https://sfioaniacobhozevitul.wordpress.com/poezii-cuprins/
  27. https://www.youtube.com/channel/UCxgBJQLr0AF6tuYaRJSa8Bw
  28. https://www.youtube.com/channel/UCYoZVLpm-4xkX7Jzj4oeG6A
  29. https://www.youtube.com/channel/UCBkqOpmvOEMCeVq0KqcPFoQ (Pentru Ortodoxie)
  30. https://www.youtube.com/channel/UCOtGWD8iE9NQSazczP1bR8A/videos (desene animate ortodoxe rusești subtitrate în română)
  31. https://www.youtube.com/channel/UCtCjb-558IYPgH3Bqo9cx3w (Malina Matcasu)
  32. https://www.youtube.com/user/ionutgry/videos (Ora de Religie cu Daniela Grigorcea)
  33. https://www.youtube.com/c/FlorinaDrossu/videos?disable_polymer=true&itct=CBMQ8JMBGAEiEwjux7Dm2dTtAhVEQeAKHbjkCW8%3D
  34. https://www.youtube.com/channel/UCYSzXvyR2eeJnmfdtFoWncQ (videoclipuri)
  35. https://play.google.com/store/apps/details?id=ro.lumea_ortodoxiei.app (aplicație pe Google play – Lumea Ortodoxiei – are Evanghelia zilei și Apostolul zilei cu comentarii patristice și multe altele)
  36. https://www.bibliaortodoxa.ro/
  37. https://biblia.dervent.ro/ (versiunea diortosită de către IPS Bartolomeu Anania)
  38. https://www.crestinortodox.ro/biblia/
  39. https://biblia.ortodoxa.info


DICȚIONARE UTILE PENTRU ÎNȚELEGEREA LIMBAJULUI TEOLOGIC – COMPETENȚĂ:
  1. http://www.dervent.ro/dictionar.php?dTitle=YXZ2YQ==
  2. https://sites.google.com/site/patriarhiaecumenicaromana/a--dictionar-de-termeni-bisericesti
  3. https://sites.google.com/site/patriarhiaecumenicaromana/mic-dictionar-biblic
  4. https://crestinortodox.fandom.com/wiki/Avva
  5. https://dervent.ro/dictionar.php?cID=cat-dictionar&dL=A
  6. https://www.google.com/search?q=ziarul+Lumina+dic%C8%9Bionar&oq=ziarul+Lumina+dic%C8%9Bionar+&aqs=chrome..69i57.13468j0j7&client=ms-android-eboda&sourceid=chrome-mobile&ie=UTF-8
  7. https://www.youtube.com/watch?v=ZIz7LUkqq2k&list=PLDvGgwa6qU1KmchQbCfKz2O9jiJoPbfJB (playlist cu un dictionar pe scurt)
  8. https://ro.orthodoxwiki.org/Pagina_principal%C4%83
  9. https://doxologia.ro/biblioteca/dictionar
  10. https://www.crestinortodox.ro/dictionar-religios/litera-a/
  11. http://dictionarortodox.com/category/dictionar-ortodox/

REVISTE DE SPECIALITATE:
  1. https://www.parohiaserbanvoda.ro/publicatii/
  2. http://parohialipanesti.ro/index.php?option=com_weblinks&view=category&id=28&Itemid=210
  3. https://sfantuldumitruposta.ro/revista-dimitrios-2/
  4. https://asociatiaprofesorilordereligiebacau.wordpress.com/documente/ - REVISTE
  5. https://issuu.com/alexdb19/docs/sfintii_ortodoxiei_-_modele_de_urma_613e2994ebe043?ff