Biserica lui Dumnezeu este formata din Biserica luptatoare (cei care se lupta in aceasta viata cu patimile, suferintele, neajunsurile pentru a ajunge la mantuite) si Biserica triumfatoare (formata din cei care dupa moarte s-au mantuit). Intre noi cei vii si cei morti este o stransa legatura.
Odata cu moartea cuiva, acesta se desparte fizic de noi. Insa el continua sa existe in imparatia lui Dumnezeu. Ramane prezent si in inima noastra. Continuam sa il iubim ca si in viata normala. Continuam sa ne rugam pentru el si el pentru noi.
Viata este ca o scoala unde invatam sa dialogam si sa stam in comuniune cu Dumnezeu. Moartea este examenul final. Cel care se mantuieste, dobandeste un grad de sfintenie, mai mic sau mai mare. Din aceasta ipostaza decedatul se poate ruga pentru noi.
Insa dupa moarte, decedatul nu mai poate lucra pentru mantuirea sufletului sau. De aceea, Biserica cea luptatoare de pe Pamant il pomeneste in rugaciunile ei. De aceea, se fac si milostenii pentru sufletele celor trecuti in vesnicie.
Exista mai multe soroace cand se face slujba de pomenire (parastas):
· La 3 zile de la moarte – in cinstea Sfintei Treimi si a amintirii Invierii lui Hristos in cea de-a treia zi. Coincide cu ziua inmormantarii.
· La 9 zile dupa moarte – pentru ca cel adormit sa fie partas celor 9 cete ingeresti si in amintirea ceasului al 9 lea de pe cruce, cand Hristos a fagaduit raiul talharului pocait;
· La 40 de zile – in amintirea Inaltarii la cer a Domnului.
Se spune ca pana la inmormantare sufletul este plimbat de ingerul pazitor pe pamant prin locurile pe unde a trait. Ingerul ii aminteste unde a savarsit fapte bune si unde a savarsit fapte rele. La 3 zile sufletul se inalta la cer si se infatiseaza Judecatorului Hristos. Iisus il trimite 33 de zile in Rai si 3 zile in Iad unde sa va intalni cu rudeniile sale. Astfel, sufletul va intelege ca tot ce a fagaduit Iisus pe pamant este real. La 40 de zile, are loc Judecata Particulara. Atunci Dreptul Judecator va da verdictul final. Din aceasta cauza, este recomandat ca parastasul de 40 de zile sa se faca inainte de implinirea sorocului si nu dupa implinirea lui. Scopul parastasului si a milosteniilor date pentru sufletul celui decedat este de a-L imbuna pe Dreptul Judecator si a da un verdict mai bland sau favorabil celui decedat.
Decedatul nu mananca in lumea cealalta bucatele care cei de pe pamant le dau milostenie. Se transmite insa celui decedat bucuria celui ce primeste milostenia si rugaciunea facuta pentru el: „Dumnezeu sa-l ierte! Dumnezeu sa-l odihneasca!”. Aceasta rugaciune cantareste foarte mult in balanta mantuirii celui decedat.
Dupa cele 40 de zile, pomenirea decedatului continua astfel:
· Pomeniri la 3, 6, 9 luni si la 1 an
· La 7 ani dupa moarte cand se socoteste ca trupul s-a descompus complet;
· Sarindarul – 40 de pomeniri la 40 de Sfinte Liturghii. Se face de obicei la manastiri unde se slujeste zilnic Sfanta Liturghie.
· Mosii de Vara – Sambata dinaintea Duminicii Pogorarii Sfantului Duh
· Mosii de Iarna – Sambata dinaintea Duminicii lasatului sec de carne – a Infricosatoarei Judecati
· In orice sambata din an inafara acelora cand cade un praznic imparatesc.
Textul de mai sus il gasiti aici:
Mai jos aveti drept fise de lectura, un material din cuviosul Paisie Aghioritul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu