Sursa: http://didacticaortodoxa.blogspot.com/2017/01/jertfa-euharistica-si-iubire.html
Aceasta tema poate fi predata in doua lectii distincte: in prima lectie se va vorbi despre istoria Sfintei Liturghii, lectia pe care o propun mai jos si o alta lectie de dezbatere pe tema iubirii jertfelnice.
Lectia propriu zisa:
Sfanta Liturghie a fost savarsita pentru prima oara de Mantuitorul Iisus Hristos la Cina cea de taina:
„Şi luând paharul, mulţumind, a zis: Luaţi acesta şi împărţiţi-l între voi;
Că zic vouă: Nu voi mai bea de acum din rodul viţei, până ce nu va veni împărăţia lui Dumnezeu.
Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor, zicând: Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceţi spre pomenirea Mea.
Asemenea şi paharul, după ce au cinat, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă, întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi”. (Luca 22, 17 – 20)
Indemnul Manuitorului catre ucenicii sai a fost unul clar: „aceasta să faceţi spre pomenirea Mea.” Luca 22, 19. Dupa moartea si invierea Sa, Iisus intra in casa la ucenicii Sai prin usile incuiate. Ei erau adunati acolo de frica iudeilor savarsind Cina cea de taina asa cum ii invatase Iisus.
„Şi fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii (duminica), şi uşile fiind încuiate, unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă!
Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, văzând pe Domnul.
Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi.
Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt;
Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute”. (Ioan 20, 19 – 23)
Si in randuiala Liturghiei de astazi s-au pastrat cuvinte asemanatoare celor spuse de Iisus mai sus. Astfel preotul (iar prin preot Hristos) binecuvinteaza credinciosii „Pace tuturor!”. Credinciosii sunt indemnati apoi sa isi plece capetele inaintea lui Hristos: „Capetele voastre Domnului sa le plecati!” In acest timp, preotul citeste in taina o rugaciune prin care cere lui Dumnezeu să Își întindă mâna Sa cea nevăzută din sfânt locașul Său și să ne binecuvinteze, să ne ierte păcatele noastre și din multa Sa milostivire și nemăsurata iubire de oameni, să ne dăruiască bunătățile Sale.
La sfarsitul Sfintei Liturghii preotul binecuvinteaza credinciosii: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos (adica harul Sfantului Duh) si dragostea lui Dumnezeu Tatal sa fie cu voi cu toti!”
Dupa inaltarea la cer a Mantuitorului ucenicii si urmasii lor au continuat savarsirea acestei cine de taina.
"staruiau în învatatura apostolilor (Lecturi din Noul si Vechiul Testament si Predici) si în împartasire, în frângerea pâinii si în rugaciuni" (Faptele Apostolilor 2, 42)
Aceasta Cina nu s-a numit dintru inceput Sfanta Liturghie. Primele nume atribuite au fost Sfanta Euharistie, Sfanta Cuminecatura.
În Biserica primarã la Sfânta Liturghie se utilizau pâini dospite dintre cele folosite în mod curent în alimentatie. Era necesar sã se sfinteascã mai multe pâini întregi deoarece, dupã cum se stie, cei ce participau la Sfânta Liturghie se si împãrtãseau, primind cu totii, clerici si laici, Sfântul Trup în mânã si sorbind Sfântul Sânge din Potir. Ca urmare darul credinciosilor consta în pâine obisnuitã, din uzul curent. Pâinile care nu se foloseau la Sfânta Jertfã erau destinate ajutorãrii sãracilor.
Din sec. VIII întâlnim prescura. Cu timpul, numãrul celor ce se împãrtãseau a scãzut. Pe de altã parte, datoritã abuzurilor si profanãrilor la care se putea ajunge prin primirea în mânã a Sfântului Trup al Domnului, s-a introdus, în secolul VII d.H., împãrtãsirea laicilor cu lingurita, de cãtre preot, cu Sfintele Taine în cantitãti, fireste, mai mici. Toate acestea au fãcut ca si cantitatea de pâine necesarã la Proscomidie sã scadã. S-a ajuns astfel ca pentru Sfânta Jertfã sã fie suficientã o singurã pâine, iar mai apoi numai o parte din pâine. Aceastã pâine a început sã aibã o formã si o mãrime specialã, dupã sec. VIII fiind desemnatã cu denumirea de prescurã. Totusi, pânã astãzi, în caz de lipsã a prescurilor, se poate folosi pâine obisnuitã pe care preotul va însemna cu copia semnul crucii în locul pecetii. (Curs p. 16)
Vinul pe care l-a folosit Mantuitorul la Cina cea de Taina a fost un vin rosu, obtinut prin stoarcere usoara (fara zdrobirea samburilor) a strugurilor potrivit principiului "cu cât sunt strugurii sunt storsi mai putin, cu atât vinul este mai bun". Cel mai apreciat vin era obtinut din mustul scurs prin greutatea proprie a strugurilor zdrobiti. Vinul ritual era asadar un vin curat, neamestecat cu nimic altceva. În ceea ce priveste culoarea vinului, la masa pascalã era utilizat vinul rosu care, de altfel, era vinul cel mai rãspândit, în antichitate, în Palestina ca si în Grecia. În vechime vinul era bãut neamestecat cu apã, dar, în perioada elenisticã, sub influenta greceascã, se generalizeazã consumul vinului diluat cu apã.
La Cina cea de Tainã Mântuitorul Iisus Hristos a urmat ritualul unei mese pascale fãcând gesturile traditionale ale capului de familie evreu dar dându-le un înţeles cu totul nou identificând pâinea cu Trupul Sãu si vinul cu Sângele Sãu pe care îl va vãrsa pe Cruce pentru Mântuirea lumii. El a binecuvântat vinul ritual iudaic din struguri (fermentat), rosu, dulce, amestecat cu apã.
Sfânta Liturghie fiind o actualizare a Cinei celei de Tainã, Biserica a cãutat sã utilizeze acelasi tip de vin pe care l-a folosit si Mântuitorul. Ca urmare, de la început, a fost preferat pentru Sfânta Liturghie vinul curat, rosu si dulce, care se amesteca cu apã în timpul pregãtirii darurilor. La argumentul istoric pentru folosirea vinului rosu la Liturghie se adaugã cel simbolic în sensul cã acest vin este un simbol mult mai potrivit pentru sângele Mântuitorului.
In privinta impartasirii credinciosilor cu Trupul si Sangele Sau, Iisus a spus:
„Eu sunt pâinea vieţii; cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce va crede în Mine nu va înseta niciodată”. Ioan 6, 35
„Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu”. Ioan 6, 51
„Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi.
Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.
Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură.
Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el.
Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine.
Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mana şi au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac”. Ioan 6, 53 - 58
Mesajul este clar: cine doreste sa se mantuiasca (sa dobandeasca viata vesnica) trebuie sa traiasca in comuniune cu Hristos prin Sfanta Impartasanie! Din aceasta cauza crestinii primelor veacuri se impartaseau la fiecare Liturghie duminicala. Euharistia li se trimitea si celor absenti prin diaconi. Cine nu se impartasea 3 duminici la rand era exclus din comunitate. Participarea la Liturghie era insotita inevitabil si de impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului. La inceput liturghiile se faceau doar duminica, insa din secolul III ele ajung sa se oficieze de 3-4 ori pe saptamana si ulterior zilnic (pentru a contracara sacrificiile pagane). Inmultirea Liturghiilor presupunea si impartasirea zilnica a credinciosilor.
Tertulian (sec. II) scria: «Creştinii ating în fiecare zi trupul Domnului».
Sfântul Ciprian al Cartaginei (sec. III) constata: «Creştinii se împărtăşesc în toate zilele, daca nu au făcut păcate grave»
Incepand cu anul 250 incep marile persecutii impotriva crestinilor. Din acest moment, crestinii incep sa se adune in pesteri si in crapaturile pamantului, in ascuns si in special noaptea pentru a savarsi Liturghia si a se impartasi cu Sfintele Taine. Unii crestini luau chiar acasa Sfanta Euharistie pentru a se impartasi in caz de necesitate (arestare, persecutie, calatorie, boala).
Secolul IV marcheaza o noua era. Crestinii sunt liberi. Foarte multi pagani dupa o sumara catehizare devin crestini. Acestia nu vor avea insa aceeasi evlavie si credinta ca cea a primilor crestini. Ei vor duce o viata spirituala mai relaxata si deficitara. Astfel, cu toate ca s-au inmultit numarul Liturghiilor, a scazut drastic numarul credinciosilor care se impartasesc la Sfanta Liturghie. Impartasirile erau ocazionale, doar la marile sarbatori sau chiar o singura data pe an de Pasti. Din aceasta cauza Biserica reactioneaza si impune exigente ascetice stricte pentru cuminecare. Doar monahii se mai impartaseau des si crestinii ravnitori.
In secolul V, atat in Rasarit cat si in Apus existau crestini care unii se impartaseau des (zilnic sau de 4 ori pe saptamana – cei ravnitori) si crestini care se impartaseau la sfarsitul celor 3-4 posturi de peste an (cei mai putin ravnitori).
Cu trecerea timpului tot mai mult se inradacina impartasirea rara. Din aceasta cauza conciliile occidentale din secolele VI – IX au incercat sa impuna laicilor macar cuminecarea de 3 ori pe an. Cu toate acestea, abia se mai mentinea impartasirea credinciosilor de Pasti. Din aceasta cauza, Conciliul Lateran IV din 1215 ii ameninta cu excomunicarea si neinmormantarea pe crestinii care nu se spovedesc si se impartasesc cel putin o data pe an. Impartasirea zilnica ramanea doar o obligatie a clericilor.
In secolul XIV Sfantul Grigorie Palama indemna credinciosii sa se impartaseasca macar duminica.
Incepand cu secolul XVII in Apus si cu sec XVIII si in Rasarit se incearca o renastere a vechiului obicei de impartasire deasa. In Rasarit au loc niste dispute foarte aprinse. Principalii sustinatori ai acestei reinvieri spirituale au fost Sfantul Neofit Kavsokalivitul (sec. XVIII) si Sfantul Nicodim Aghioritul (sec. XIX).
Surse bibliografice:
Tot materialul de mai sus il puteti descarca de aici:
WORD jerta-euharistica
In plus puteti descarca si schita tablei:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu