social anxiety

Facebook şi dezintegrarea umanului. Este Facebook un avantaj sau o cauză de îngrijorare pentru industria sănătăţii mintale?

28 mar. 2013 09:53
Autor: Belen Fernandez
Sursa: Al Jazeera
Facebook continuă să dezvolte noi opţiuni şi funcţionalităţi care atrag şi mai mult atenţia utilizatorilor săi [Reuters]
Conform articolului din New York Times scris de Jan Hoffman cu referire la un studiu al profilurilor de Facebook aparţinând unui număr de 200 studenţi universitari din Statele Unite, aproximativ 30% dintre studenţi
“postau statusuri actualizate care corespund criteriului Asociaţiei Psihiatrice Americane pentru un simptom de depresie, descriind sentimente de inutilitate sau lipsă de speranţă, insomnie sau somn excesiv şi dificultate la concentrare”. Aceste descoperiri “confirmă un studiu care sugerează că depresia este un fenomen din ce în ce mai frecvent în rândul studenţilor universitari”.
Ideea lui Hoffman este că Facebook poate, prin urmare, servi drept “sistem de avertizare timpurie pentru intervenţia la timp” a părinţilor şi a terapeuţilor. Articolul se încheie cu un citat de la o mamă din Ohio: “Facebook poate fi o pacoste… Dar existenţa unei forme suplimentare de comunicare salvează vieţi”.
Nu se menţionează deloc influenţa evident exacerbantă a site-urilor de ‚social networking’ atunci când este vorba despre fenomene ca insomnia şi dificultatea la concentrare. Mai degrabă decât să promovăm Facebook ca instrument care salvează vieţi, am putea argumenta imediat că aceste forumuri şi alte distracţii tehnologice contribuie, de fapt, la tendinţe depresive.

Alienarea de realitate

“Redacţia de ştiri Facebook” prezintă în prezent progrese cum sunt “Astăzi implementăm îmbunătăţiri la jurnalul de activităţi care te ajută să exprimi ce este important pentru tine” şi“Astăzi anunţăm o nouă versiune Facebook concepută pentru… a se axa mai mult pe poveştile oamenilor la care ţii”.
Încercarea de injectare a emoţiei umane în ceea ce este la urma urmei o experienţă dezumanizantă este simbolică pentru înstrăinarea generală de realitate în care cultura Facebook este şi o cauză şi un simptom. 
Efectele adverse ale conversiei emoţiei şi empatiei într-un clic pe un computer sau telefon mobil se pot observa în următoarea anecdotă din articolul lui Hoffman:
“Răspunzând la întrebările postate pe Facebook de The New York Times, Daylina Miller, recentă absolventă a Universităţii din South Florida a spus că atunci când şi-a exprimat tristeţea online unii cititori au răspuns doar cu simbolul Facebook ‘Îmi place’: degetul mare în sus.
‘Te simţi la fel?’ a întrebat dra Miller, mirată. ‘Sau îţi place că sunt tristă? Eşti sadic?’”
facebook_addictExemple nefericite similare ale constricţiei empatiei şi a deformării relaţiilor interumane includ “apăsarea pe butonul Îmi place” în cazul anunţurilor de deces. Pe propriul flux de Facebook am fost martora postării de către prieteni a anunţului decesului unui părinte doar pentru a fi bombardaţi cu semne care prezintă degetul mare în sus şi comentarii de genul:“Îmi pare rău, frate!”
În afara deprecierii sentimentului, Facebook încurajează alienarea de realitate prin deplasarea continuului spaţiu-timp: în loc să trăiască evenimentele şi gândurile pe măsură ce acestea se produc în timp real, utilizatorii sunt adesea distraşi de modul în care ar putea ‚comercializa’ evenimentele şi gândurile respective publicului lor de pe Facebook.
Transferul sinelui pe ecranul computerului descentrează şi mai mult având în vedere concomitenta difuzare a identităţii. Ca şi necesitatea condiţionată a validării personale sub forma unor mici notificări roşii care apar în partea superioară a paginii de Facebook, acest lucru duce la o stare de permanentă anticipare care este contraproductivă pentru funcţionarea sistemului nervos. Posturi privind mişcările intestinelor şi similare sunt un exemplu extrem al necesităţii de a reitera şi obţine recunoaşterea existenţei fragmentate.
Deşi Internetul poate compune natura schizofrenică a societăţii americane, există în mod clar cauze mai recunoscute de dezumanizare şi alienare individuală. Glorificarea naţională a violenţei şi militarismului, de exemplu, abrogă realităţile suferinţei umane din întreaga lume; în acest context de înstrăinare dedicată de umanitate, nu este prea surprinzător atunci când cetăţenii lipsiţi de empatie comit acte ca masacrul de la şcoala din Connecticut din anul 2012.

Tulburare hiperkinetică cu deficit de atenţie în masă

Funcţia aparentă a site-urilor de ‚social networking’ este, bineînţeles, aceea de a apropia oamenii. Aceeaşi funcţie este atribuită procesului globalizării neoliberale. În ciuda creşterii superficiale evidente a interconectivităţii în ambele cazuri, totuşi, rezultatul fundamental alienează. În ultimul caz, ‚interconectivitatea’ a fost caracterizată de disparitatea crescută a condiţiilor socio-economice şi o cruciadă pentru profit în detrimentul bunăstării comune. În primul caz, contactul faţă în faţă pentru Mark-Zuckerberg-006care sunt programate fiinţele umane este înlocuit cu schimburi electronice incapabile de a satisface necesităţile înnăscute de comunicare.
Persoanele care interpretează greşit în mod intenţionat istoria contemporană continuă să argumenteze că globalizarea reprezintă soluţia la relele foarte globale pe care le creează. Într-o manieră vag similară, articolul lui Hoffman din New York Times prezintă Facebook ca pe un ajutor util în promovarea sănătăţii mintale când cele două concepte par să fie total în dezacord inerent.
Experimentul neoliberal în SUA a ajutat la formarea unei societăţi deconectate de la condiţia umană, în care oprimarea individului a avut drept obiectiv contracararea solidarităţii populare care poate ameninţa experimentul. Ceea ce ar trebui să fie un drept universal la asistenţa sanitară, de exemplu, este utilizat în schimb în mod punitiv împotriva populaţiei, şi, după cum semnalează aclamatul ziarist şi prezentator radio Doug Henwood,“Obamacare” va avea probabil drept rezultat o situaţie în care “milioane de oameni sunt aruncaţi pe piaţa asigurărilor individuale de sănătate private şi obligaţi să achite 1 000 USD pe lună pentru o acoperire care lasă mult de dorit”.
Henwood speră ca “acest lucru să crească mult clientela planurilor cu contribuabili individuali, cum este Medicare for All—presupunând că guvernatorii noştri nu distrug mai întâi Medicare”. În cele din urmă, poate că Facebook şi fenomenele similare au contribuit la solidaritatea frontului asistenţei sanitare: cel puţin suntem uniţi în Tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenţie.
Belen Fernandez este autoarea cărţii The Imperial Messenger: Thomas Friedman at Work, lansată de Verso în anul 2011. Este membră a comisiei editoriale a Revistei Jacobin şi articolele sale au apărut pe blogul London Review of Books, The Baffler, Al Akhbar English şi multe alte publicaţii. Opiniile exprimate în acest articol aparţin autorului şi nu reflectă neapărat politica editorială Al Jazeera.
 
Traducere de L.P. pentru razbointrucuvant. Preluarea e posibila doar cu acordul nostru explicit.
 
human like
 
copil-internet-1

Salvati copiii… de INTERNET, FACEBOOK si MONITOARE! (Studii internet & familie)

Sursa: http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2013/02/06/salvati-copiii-de-internet-facebook-si-monitoare/
Un studiu al asociatiei “Salvati Copiii” confirma un fenomen devenit larg raspandit in ultimii ani: copiii romani petrec din ce in ce mai mult timp pe Internet. 86% dintre ei aloca trei ore in fiecare zi navigarii pe Internet, iar in zilele fara scoala peste 4 ore. Studiul “Salvati Copiii” atrage atentia asupra expunerii copiilor la imaginile porno din mediul online si la ignoranta parintilor in privinta activitatilor copiilor pe Internet.
Fata de 2010, s-a triplat accesarea Internetului de catre copii prin intermediul telefoanelor mobile, iar varsta medie la care incepe utilizarea Internetului in Romania a scazut pana la 9 ani.
Studiul “Salvati Copiii” a avut ca subiecti peste 1200 de copii, dintre acestia 90% folosind retelele sociale, in special Facebook (87% au conturi pe aceasta retea). Jumatate dintre copiii chestionati au admis ca incearca sa-si faca prieteni noi pe Internet, aproape jumatate dintre ei (45%) au avut contact cu necunoscuti online si jumatate dintre acestia au mers si la intalniri cu acesti necunoscuti.
Aproape jumatate dintre copiii romani care folosesc Internetul (43%) admit ca au vazut imagini cu caracter sexual. Procentul s-a dublat fata de datele din 2010. Majoritatea copiilor nu sunt deranjati de asta (63%).
Interesant este ca activitatile online rapesc din timpul petrecut cu familia (57%), iar in unele cazuri (29%) s-a micsorat si durata somnului sau frecventa meselor. Parintii din Romania permit in general un acces neingradit la Internet copiilor (79% dintre ei nu impun niciun fel de restrictii). Dar doar o cincime dintre parintii chestionati stiu ca copiii lor au vazut/primit mesaje cu continut sexual pe Internet.

Studiul “Utilizarea Internetului in cadrul familiei” poate fi accesat la www.sigur.info. Concluzia principala a studiului este ca, prin cresterea numarului si timpului petrecut de copii online, comportamentele periculoase online s-au inmultit (expunerea la imagini porno, cyberbullying). Doar 20% dintre parintii romani folosesc programe de control a activitatii online.

Pe site-ul www.sigur.info parintii pot gasi mai multe aplicatii prin care pot controla/monitoriza activitatea online a copiilor lor.Cu ocazia lansarii acestui studiu, organizatia “Salvati Copiii Romania” a propus utilizarea in scoli a unui ghid scolar, ce contine atat informatii teoretice cat si aplicatii practice, pentru a promova utilizarea in siguranta a Internetului de catre elevi.
Un studiu britanic demonstrează că un copil de aproximativ 7 ani pierde un an, stând zi şi noapte, cu ochii într-un ecran: televizor, laptop, tabletă, telefon mobil etc. Consecinţele sunt dramatice: mai mulţi tineri obezi, bolnavi de diabet, cu tulburări de atenţie şi de concentrare. Aric Sigman, medic britanic, psiholog pediadru, a analizat şi calculat cât timp stau copiii noştri în faţa unui ecran. Concluziile specialistului britanic au fost publicate în revista Archives of Disease in Childhood, şi ele sunt înspăimântătoare.
Înainte de a împlini 10 ani, un copil din Anglia are acces la cel puţin cinci tipuri de ecrane diferite: televizor, calculator sau laptop, consolă de jocuri, tabletă, telefon mobil. Un copil de aproximativ 7 ani a pierdut un an complet în faţa ecranelor. Să fim bine înţeleşi, când spunem un an, părinţii să înţeleagă că zi şi noapte continuu,  un copil stă cu ochii pironiţi în ecran. Calculele specialistului britanic merg mai departe. Astfel, trei ani plini de stat în faţa ecranului pentru un adolescent de 18 ani. Şi în acest ritm, un octogenar ar putea să atingă păgubosul record: 18 ani de stat zi şi noapte în compania ecranului. Studiul arată că tinerii nord-americani (Canada, SUA) îi surclasează pe tinerii britanici la acest capitol.
Tinerii nord-americani stau, în medie, aproape opt ore zilnic în compania ecranului, comparativ cu şase ore, în cazul tinerilor britanici. Studiul subliniază că, în Europa, părinţii nu sunt prea fermi în privinţa timpului permis copiilor de a privi la televizor. 
A3GNWTPsihologul britanic subliniază că acest fenomen este asociat cu mai multe probleme: una culturală legată de calitatea informaţiilor la care copilul are acces, de comportament legat de modul de a-şi petrece timpul liber. Dar statul multor ore în şir, zile şi nopţi la rând, în faţa unui ecran devine o problemă de sănătate publică, deoarece acest fenomen este în directă legătură cu riscul de boală. Aric Sigman spune că multele ore de stat la televizor sau laptop sporeşte alarmant riscul ca un copil să se transforme foarte repede într-o persoană sedentară. Şi de aici tot cortegiul de boli grele: obezitate, diabet, hipertensiune, infarct, dar şi reducerea capacităţii de atenţie şi de concentrare a copiilor. 
De asemenea, Aric Sigman pune pe seama acestui fenomen şi frecvenţa în creştere alarmantă a accidentelor vasculare cerebrale la tineri. Periculos este şi faptul că aceşti copii sunt din ce în ce mai tăcuţi, introvertiţi, izolaţi. Aric Sigman susţine că, din păcate, toate aceste aspecte extrem de delicate sunt prea puţin studiate, “poate şi pentru că timpul irosit în faţa unui ecran nu corespunde unei substanţe periculoase – ca în cazul unor alimente – sau unei activităţi riscante, cum ar fi, să spunem, boxul. Ca şi alte studii, şi cel al lui Sigman are un capitol consacrat recomandărilor adresate părinţilor.
* Eliminarea din camera copiilor a ecranelor, mai ales din dormitor * În cazul copiilor sub 3 ani – vârsta cea mai vulnerabilă – ecranele sunt interzise total * După această vârstă, un copil va sta la calculator în prezenţa părinţilor *Între 6 şi 12 ani, folosirea în scop pedagogic a ecranelor, la şcoală sau chiar acasă, poate fi benefică, dar evident sub supravegherea părintelui sau a pedagogului.
Specialiştii în protecţia copilului îi sfătuiesc pe părinţi să monitorizeze cu atenţie activitatea online a copiilor lor, pentru a-i proteja de pericolele la care sunt expuşi minorii care deţin un cont de Facebook, potrivit Daily Mail.
Peter Davies, consilierul pe probleme legate de minori al premierului britanic, susţine că părinţii trebuie să insiste să citească mesajele şi fişierele pe care copiii le trimit între ei prin intermediul internetului. În urma declaraţiilor sale au apărut foarte mulţi specialişti care încearcă să tragă un semnal de alarmă asupra gravităţii pericolelor care-i pândesc pe copii pe Facebook şi pe alte site-uri de socializare.
“Odată ce o fotografie este postată în mediul online, ea poate ajunge de la colegii de clasă până la străini”, afirmă specialista Sue Berelowitz pentru sursa citată.
Aceasta face referire şi la un studiu realizat de Universitatea din Birmingham, Marea Britanie, care demonstrează că minorii ai căror părinţi se implică foarte puţin în activităţile copiilor lor prezintă un risc mai ridicat de a deveni victime ale capcanelor de pe internet.
Serviciile de protecţie a copiilor din Marea Britanie se plâng că au primit din ce în ce mai multe reclamaţii de abuz sexual, pedofilii atrăgându-şi victimele prin intermediul site-urilor de socializare şi prin camerele video.
În 2012 s-au înregistrat 1.145 de plângeri legate de incidente petrecute online, în medie trei pe zi. Raportul vizează condamnarea a doi fraţi din Kuweit, care în luna decembrie au urmărit activitatea a 110 copii din lumea întreagă, inclusiv 78 de copii din Marea Britanie, pe care i-au forţat să întreţină acte sexuale online, prin intermediul camerelor video.
“Nu putem interzice internetul, dar putem educa tinerii şi putem discuta cu ei despre cum să se ferească de capcanele aflate online, aşa cum le vorbim şi despre  necunoscuţi sau droguri”, afirmă Claire Lilly, de la Protecţia Copilului. (Maria Neagu)