Sf. Siluan Athonitul: “VULTURUL SI COCOŞUL”
Sursa: http://www.razbointrucuvant.ro/2007/09/23/sf-siluan-athonitul-vulturul-si-cocosul/
“Un vultur zbura în înãltimi, se desfãta de frumusetea lumii si gândea în sinea lui: „Trec
în zbor peste depãrtãri întinse: peste vãi si munti, mãri si râuri,
câmpii si pãduri; vãd multime de fiare si pãsãri; vãd orase si sate si
cum trãiesc oamenii. Dar cocosul de la tarã nu cunoaste nimic în afara
ogrãzii în care trãieste si nu vede decât câtiva oameni si câteva
dobitoace. Voi zbura la el si-i voi povesti despre viata lumii“. Si
vulturul a venit sã se aseze pe acoperisul gospodãriei si a vãzut cât
de tantos si de vesel se plimba cocosul în mijlocul gãinilor lui si s-a
gândit: „înseamnã cã e multumit cu soarta lui; dar, cu toate astea, îi voi povesti cele ce cunosc“.
Si vulturul a început sã-i
vorbeascã cocosului despre frumusetea si bogãtia lumii. La început
cocosul l-a ascultat cu atentie, dar nu întelegea nimic. Vãzând cã nu
întelege nimic, vulturul s-a mâhnit si i-a fost greu sã mai vorbeascã
cu cocosul. La rândul lui, cocosul, neîntelegând ceea ce-i povestea
vulturul, se plictisea si-i era greu sã-l asculte. Si fiecare a rãmas
multumit de soarta lui. Asa se întâmplã atunci când un om
învãtat vorbeste cu unul neînvãtat si, încã si mai mult, atunci când un
om duhovnicesc vorbeste cu unul neduhovnicesc. Omul duhovnicesc este
asemenea vulturului, dar cel neduhovnicesc este asemenea cocosului.
Mintea omului duhovnicesc cugetã ziua si noaptea la legea Domnului [Ps 1, 2] Si se înaltã prin rugãciune spre Dumnezeu, dar mintea celui neduhovnicesc e lipitã de pãmânt sau e bântuitã de gânduri. Sufletul celui duhovnicesc se desfãteazã de pace, dar sufletul celui neduhovnicesc stã gol si împrãstiat.
Omul duhovnicesc zboarã ca vulturul spre înãltimi, simte cu sufletul
pe Dumnezeu si vede lumea întreagã, chiar dacã s-ar ruga in întunericul
noptii; dar omul ne-duhovnicesc se bucura sau de slava desartã, sau de bogãtii, sau cautã desfãtãrile trupesti. Si atunci când un om duhovnicesc se întâlneste cu unul neduhovnicesc, legãtura amândurora e lucru plictisitor si anevoios. (…)
Inainte de a fi atins de har,
omul traieste gandind ca totul e bine si in buna randuiala in sufletul
lui; dar cand il cerceteaza si locuieste in el harul, atunci se vede cu
totul altfel si numai cand harul il paraseste din nou, isi da seama in
ce mare nenorocire se gaseste. Un fiu de imparat a plecat
departe la vanatoare si, pierzandu-se in codrul des, nu s-a mai putut
intoarce la palatul sau. Multe lacrimi a varsat cautand calea, dar nu a
gasit-o. Pierdut in padurea salbatica, el tanjea dupa imparatul, tatal
lui, si dupa imparateasa, maica lui, dupa fratii si surorile lui. Cum sa
traiasca el, fiul de imparat, intr-o padure salbatica si pierduta?
Hohotea cu amar gandindu-se la viata sa de altadata in palatul tatalui
sau si suspina cu durere dupa mama sa. Asa, si mai mult inca, se intristeaza si tanjeste sufletul atunci cand pierde harul.
Cand preafrumosul Iosif a fost vandut rob egiptenilor de fratii sai
intr-o tara straina indepartata, el plangea nemangaiat dupa tatal sau;
si cand a vazut mormantul Rahilei, mama lui, a hohotit cu amar si a zis:
‘Mama mea, vezi oare ca sunt dus in robie intr-o tara indepartata?‘
Asa, si mai mult inca, se chinuie si tanjeste sufletul care a pierdut
harul Duhului Sfant si a fost dus in robie de gandurile cele rele. Dar
cine nu cunoaste harul, acela nici nu-L cauta. Si asa, lumea s-a alipit
de pamant si oamenii nu stiu ca nimic de pe pamant nu poate inlocui
dulceata Duhului Sfant. Cocosul de la tara traieste intr-o mica
ograda si este multumit cu soarta lui. Dar vulturul care zboara in
inaltimi si care vede de sus departarile azurii, cunoaste multe tari, a
vazut paduri si campii, rauri si munti, mari si orase; daca insa ii tai
aripile si-l pui sa traiasca impreuna cu cocosul in ograda de la tara,
cat de mult ii vor lipsi cerul albastru si stancile pustii! Asa si sufletul, cand este parasit de harul pe care l-a cunoscut, e nemangaiat si nu-si gaseste odihna in nimic“.
(Cuviosul Siluan Athonitul,“Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei”)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu